Obligaţie de a face. Decizia nr. 574/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 574/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 574
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâții Ș. CASIȚA, domiciliată în comuna B., ..123, județ B. și Ș. A., domiciliat în comuna Unguriu, ., împotriva încheierii din 3.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. și a deciziei civile nr.863/4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Ș. V., domiciliat în ., ..122, județ B..
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-pârâți Ș. Vasița și Ș. A. și intimatul-reclamant Șerment V..
Procedură îndeplinită.
Pentru a da posibilitate părților să se prezinte în instanță, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, că s-a atașat dosarul de fond și că intimatul-reclamant Șerment V. a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că intimatul-reclamant a solicitat judecata cauzei în lipsă, dând eficiență dispozițiilor imperative reglementate de art. 242 alin.1 pct.2 Cod proc. civilă (forma în vigoare la data introducerii acțiunii, aplicabilă în speță față de dispozițiile art.24 și art. 25 alin. 1 Cod proc. civilă, forma actuală) constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/200/2012, reclamantul Ș. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ș. Casița și Ș. A., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților la demolarea construcțiilor anexă (extindere bucătărie și copertină), situate la parterul blocului de locuințe Colonie I din ., efectuate de aceștia fără autorizație de construire.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Conform precizărilor depuse în dosarul de fond la data de 11.02.2012, reclamantul a solicitat să fie autorizat să procedeze la demolarea anexelor edificate fără autorizație, pe cheltuiala pârâților, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată (f.37-38 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 8693/19.05.2014, Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ș. V., invocată prin întâmpinare, ca fiind nefondată, și a admis acțiunea precizată, obligând pârâții să demoleze construcțiile anexe (extindere bucătărie și copertină), situate la parterul blocului de locuințe Colonie I, din . caz de refuz al pârâților, a autorizat reclamantul să procedeze la demolarea construcțiilor anexe, pe cheltuiala pârâților.
Prin cererea depusă la dosarul de fond în data de 15.07.2014, reclamantul Ș. V. a solicitat completarea dispozitivului hotărârii și îndreptarea erorilor materiale cuprinse în sentința civilă nr. 8693/19.05.2014, arătând că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, dar și faptul că în cuprinsul sentinței, în două locuri, sentința civilă nr. 644 este datată 02.02.2012, în loc de 02.02.2007.
De asemenea, s-a arătat că sentința nr. 8693 a fost pronunțată în ședința publică din 19.05.2013, în loc de 19.05.2014.
Această cerere a fost soluționată de către Judecătoria B. prin sentința civilă nr._/13.10.2014, în sensul că a fost admisă, în parte, cererea privind „îndreptarea erorii materiale și completarea dispozitivului”, formulată de reclamantul Ș. V., în contradictoriu cu pârâții Ș. Casița și Ș. A., s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 8693/19.05.2014, în sensul că au fost obligați pârâții Ș. Casița și Ș. A. la plata sumei de 1.008,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru (8 lei), timbru judiciar (0,3 lei) și onorariu avocat (1.000 lei). S-a dispus îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 8693/19.05.2014, în sensul că aceasta a fost pronunțată la data de 19.05.2014, iar nu la data de 19.05.2013, cum din eroare s-a reținut; s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței civile nr. 8693/19.05.2014, în sensul că sentința civilă nr. 644 este din data de 02.02.2007, iar nu din data de 02.07.2012, cum din eroare s-a reținut, iar aceasta a fost pronunțată în contradictoriu cu def. Ș. A., iar nu cu def. Ș. V., acesta având calitatea de reclamant în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește cererea de completare dispozitiv, că, prin precizările făcute la cererea înregistrată sub nr._/200/2012, reclamantul a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La dosarul cauzei se află două chitanțe plată taxă timbru a 4 lei și două timbre judiciare a 0,15 lei (filele 7 și 40) și chitanța ., nr. 5/06.02.2013, privind onorariul avocatului care a reprezentat reclamantul în instanță, pentru suma de 1000 lei, iar din eroare instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 2812 C., dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea dispozitivului în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleiași hotărâri.
Văzând că solicitarea reclamantului este întemeiată, instanța de fond a admis cererea de completare a dispozitivului, dispunând obligarea pârâților Ș. Casița și Ș. A. la plata sumei de 1.008,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru (8 lei), timbru judiciar (0,3 lei) și onorariu avocat (1.000 lei).
Referitor la cererea de îndreptare eroare materială, formulată de același petent, instanța de fond a constatat, verificând sentința civilă nr. 8693 prin raportare la întreaga succesiune a actelor efectuate în cauză, că, din eroare, deși în considerente s-a menționat în mod corect data pronunțării, în dispozitivul hotărârii s-a arătat ca și dată 19.05.2013, eroarea privind anul fiind evidentă.
De asemenea, instanța de fond a constatat că, din eroare, în cuprinsul aceleiași sentințe, s-a menționat că sentința civilă nr. 644 este din data de 02.02.2012, iar nu din data de 02.07.2007, cum era corect, iar aceasta a fost pronunțată în contradictoriu cu def. Ș. V., iar nu cu def. Ș. A., cum era corect, primul având calitatea de reclamant în cauză. Au fost respinse celelalte solicitări ale petentului care privesc modul în care judecătorul a reținut situația de fapt sau a motivat hotărârea, acest aspect fiind atributul său exclusiv, eventualele erori de apreciere putând fi remediate în căile de atac formulate împotriva hotărârii pronunțate.
Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 281 C.P.C., potrivit cărora, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitate și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi atacate din oficiu sau la cerere, prima instanță a admis în parte și solicitarea privind îndreptarea erorilor materiale.
Împotriva sentinței civile nr._/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012, au declarat apel pârâții Ș. Casița și Ș. A., criticând-o exclusiv sub aspectul obligării lor la plata cheltuielilor de judecată.
Au învederat apelanții că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 274 Cod procedură civilă, întrucât nu a existat o cerere expresă în acest sens și nici nu se poate reține culpa lor procesuală.
În consecință, au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Intimatul reclamant Ș. V. a formulat în cauză, la data de 08.01.2015, cerere reconvențională și întâmpinare (f.15-17), prin care a criticat modul de soluționare a contestației la executare ce a format obiectul dosarului nr._/200/2011 al Judecătoriei B., solicitând anularea hotărârii instanței de fond, sentința civilă nr. 7732/19.10.2011 și a deciziei instanței de recurs, decizia civilă nr. 346/04.04.2012.
Admisibilitatea acestei cereri a fost pusă în discuție la termenul de judecată din 04.02.2015.
Prin decizia civilă nr.863/4 februarie 2015 Tribunalul B. a respins, ca nefondat, apelul formulat de Ș. Casița și Ș. A. și ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată în apel de intimatul Ș. V..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 2812 Cod procedură civilă, soluționând prin hotărâre separată capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată către partea ce a câștigat procesul.
Asupra susținerilor apelanților-pârâți, tribunalul a observat că, potrivit prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, tribunalul a reținut că pârâții Ș. Casița și Ș. A. au căzut în pretenții, acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată la prima instanță, fiind admisă în totalitate, astfel încât în mod corect pârâții au fost obligați la plata sumei de 1.008,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru (8 lei), timbru judiciar (0,3 lei) și onorariu avocat (1.000 lei).
Din practica în materie a ÎCCJ, coroborată cu jurisprudența CEDO, rezultă că partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea cheltuielilor efectuate în proces în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, fundamentul cheltuielilor de judecată fiind reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții, în conținutul acestor cheltuieli urmând a se include numai sume efectiv cheltuite în susținerea procesului sau în apărare.
Așa fiind, în raport de culpa procesuală a pârâților căzuți în pretenții, tribunalul a apreciat că instanța de fond a aplicat în mod corespunzător prevederile art. 274 Cod procedură civilă, sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată părții ce a câștigat, reclamantul dovedind prin înscrisurile depuse în cauză efectuarea cheltuielilor în cuantum de 1.008,3 lei.
În privința cererii intitulată „reconvențională” formulată în apel de către intimatul reclamant Ș. V., prin care acesta aduce critici unor hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate într-un alt proces purtat între părți, dar formulează și solicitări proprii, nemulțumit fiind de executarea silită pornită împotriva sa în temeiul respectivelor hotărâri, devenite titluri executorii, tribunalul a constatat inadmisibilitatea cererii în prezenta cale de atac prin aplicarea prevederilor art. 294 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Față de considerentele expuse, tribunalul constatând că apelanții s-au aflat în culpă procesuală, iar rambursarea cheltuielilor de judecată poate fi obținută în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil, în cauză fiind făcută pe deplin această dovadă, a respins ca nefondat apelul.
În conformitate cu prevederile art. 296 cu referire la art. 294 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul pendinte judecății și a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională în apel formulată de intimatul Ș. V..
Împotriva deciziei civile nr.863/4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B., dar și împotriva încheierii din 3.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., au formulat recurs Ș. Casița și Ș. A. care au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civilă.
În motivarea cererii, recurenții-pârâți au arătat că prin cererea de chemare în judecată formulată inițial, reclamantul Ș. V. a solicitat să fie obligați să demoleze extinderea reprezentând bucătărie și copertină, acțiune care a fost admisă de instanță. Ulterior, sentința pronunțată a fost completată prin încheierea pronunțată la 3.10.2014, instanța dispunând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Au mai arătat recurenții că au atacat această hotărâre, însă apelul le-a fost respins de Tribunalul B. prin decizia civila nr.863/04.02.2015.
Consideră recurenții că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C.pr.civilă, deoarece nu a existat o cerere expresă în acest sens din partea reclamantului, iar în ce privește temeiul juridic al restituirii, acesta nu există, respectiv nu există culpă procesuală a pârâților.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea recursului și modificarea hotărârilor recurate, în sensul de a se respinge cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Este adevărat că prin cererea introductivă de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să fie obligați pârâții să demoleze construcțiile anexe situate la parterul blocului de locuințe Colonie I din . solicita obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Numai că prin precizarea la acțiune formulată pentru primul termen de judecată din 11 februarie 2013, cu respectarea dispozițiilor art.132 alin.1 din codul de procedură civilă (f.37-38 dosar fond), reclamantul a solicitat să se dispună atât autorizarea sa pentru a proceda la demolarea construcțiilor anexe indicate în acțiune pe cheltuiala pârâților cât și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată a constituit un capăt de cerere distinct în cererea precizată de chemare în judecată, fiind solicitat și prin concluziile scrise formulate și depuse la dosar la filele 89-94.
Față de conținutul disp. art. 2812 Cod procedură civilă, care permit instanței să dispună completarea hotărârii în ipoteza în care a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, și întrucât astfel cum s-a arătat, instanța fusese investită cu o cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, se constată că hotărârile atacate au respectat dispozițiile legale din acest punct de vedere.
Pe de altă parte, Curtea constată că, prin hotărârile pronunțate pe fondul cauzei s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat temeinicia cererii precizate de către reclamant, fiind admisă în totalitate cererea acestuia, în dauna pârâților, care, căzând astfel în pretenții, datorează reclamantului în conformitate cu prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă, sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apreciind față de cele arătate că nu poate fi reținut în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă, decizia atacată fiind legală, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâții Ș. CASIȚA, domiciliată în comuna B., ..123, județ B. și Ș. A., domiciliat în comuna Unguriu, ., împotriva încheierii din 3.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. și a deciziei civile nr.863/4 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Ș. V., domiciliat în ., ..122, județ B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 septembrie 2015.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. P. M. G.
Grefier,
G. C.
Red.P.M.G.
Tehnored.G.C.
2 ex./15.09.2015
d.f._/200/2012 Judecătoria B.
j.f. N. N.
d.a._ Tribunalul B.
j.a. I. M., D. R.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Anulare act. Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
