Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 400/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 400/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 400
Ședința publică din data de 29 aprilie 2015
Președinte - V. G.
Judecători - P. M. G.
- M. I. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantele D. M. L., T. L. A. LOUANA și V. L. R., toate cu domiciliul ales în Ploiești, ., Județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 1122 pronunțată la 18 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL P. prin Primar, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și . SRL, cu sediul în B., ..107 A, jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ /26.03.2012, reclamantele D. M. L., T. L. A. Louana și V. L. R. au chemat în judecată pe pârâți, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea acordului de acces la sistemul de distribuție gaze naturale nr._/15.12.2010 prelungit până la data de 15.12.2012 emis de către . SRL privind apartamentul situat în Ploiești, .,etaj 2 pentru inexistența acestui imobil, neîndeplinirea cerințelor Legii nr.451/2004, HGR nr.1043/2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul, beneficiar al lucrării nu are titlu de proprietate, deținând un spațiu la mansardă, dobândit în urma renunțării fostului proprietar la reconstituirea dreptului de proprietate, existând o diferență între o mansardă și un apartament aflat la etajul II în condițiile în care spațiul se dotează cu instalația de gaze, mansarda fiind situată în podul casei sub acoperiș, având plafon din grinzi de lemn, datând din anul 1938, motiv pentru care pentru dotarea acestei mansarde cu sursă de foc erau necesare lucrări speciale de prevenire a incendiilor, mai ales că autoturismele pompierilor nu pot avea acces pe partea din construcție în care se află mansarda.
La data de 03.04.2012 reclamantele și-au modificat acțiunea, arătând că înțeleg să o formuleze în baza dreptului comun.
La data de 22.05.2012 pârâtul municipiul Ploiești a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care imobilul situat în Ploiești, . este prevăzut cu mansardă amenajată ca spațiu locativ de sine stătător, fiind compusă din două dormitoare, coridor, WC, bucătărie, casa scării în suprafață de 64,70 mp, potrivit deciziei nr.682/1971, imobil pe care l-a dobândit prin Decizia nr. 208/1968 la care ILL Ploiești a efectuat încă din anul 1974 reparații la clădire, constând în revizie instalații gaze, fapt atestat de fișa imobilului, caz în care pretențiile reclamantelor sunt nejustificate.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/29.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâților, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, imobilul situat în mun. P. . are regim de proprietate mixtă între coproprietari, figurând în această calitate și pârâtul Mun. Ploiești care a obținut acest drept încă din anul 1968 prin Decizia nr. 208/16.02.1968, decizie în temeiul căreia a fost transmis în proprietatea ILL Ploiești imobilul sus menționat compus din pivniță, parter, etaj I, însă mansarda de la aceasta construcție a fost executată de către Mun. Ploiești, fiind efectuate lucrări de reparații, revizie a instalației gaze încă din anul 1974, iar în speță lucrarea de racordare la instalația de gaze a fost efectuată cu îndeplinirea tuturor dispozițiilor legale, cu atât mai mult cu cat pârâtul avea calitate de proprietar încă din anul 1968, mai ales că în baza disp. art. 17 lit. i din HG_ este necesar, în vederea încheierii contractului de racordare, acordul proprietarului/proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordul, în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesita realizarea unui branșament, existând posibilitatea tehnică de racordare la o instalație de utilizare existentă.
S-a specificat că potrivit adresei nr._/16.11.2011 emisă de Direcția de Gestiune Patrimoniu, după cumpărarea locuințelor în baza Legii nr. 112/1995 foștii chiriași au încheiat contracte de furnizare a gazelor naturale, folosindu-se același branșament existent încă din anul 1968, ceea ce înseamnă că acordul prevăzut de dispozițiile legale sus menționate ar fi fost necesar doar în cazul în care lucrarea s-ar fi efectuat fără acordul proprietarilor, respectiv a persoanelor care au această calitate încă din anul 1968, iar fotografiile existente la dosar atestă neîncălcarea legislației în vigoare, mai ales că expertiza extrajudiciară are un caracter subiectiv, fiind întocmită doar cu respectarea obiectivelor impuse de către reclamante, impunându-se înlăturarea acesteia în raport de actele existente la dosar, motiv pentru care s-a constatat netemeinicia pretențiilor reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, completarea probatoriilor cu acte, expertiză de specialitate, motivându-se că eronat nu s-a stabilit calitatea părților în proces, inclusiv a pârâtului Municipiului Ploiești împotriva căruia au formulat acțiune pentru a asigura hotărârii opozabilitatea, instanța de fond nepronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere privind desființarea instalației exterioare de separație gaze naturale aflată pe . pârâtei de a muta instalația exterioară pe zidul construcției și că eronat a fost desființată neautorizat instalația de gaze ce deservea spațiul în litigiu fără să se dispună măsurile necesare prevăzute pentru prevenirea incendiilor, fiind eliberat un acord nou de acces la instalația de gaze cu încălcarea legii, fără să existe acordul beneficiarilor branșamentului ce deservește imobilul în litigiu, mai ales că proiectul privind separația de gaze nu a respectat legislația în materie.
În continuare, reclamantele au arătat că proiectul, lucrarea de gaze, nu respectă legislația în materie, identificând spațiul locativ la care a fost efectuată ca fiind un apartament la etajul 2, în loc de mansardă aflată în podul imobilului, neavând planșeu de beton, ci grinzi din lemn, neindicându-se măsurile necesare asigurării imobilului contra incendiilor, având loc o modificare nejustificată a traseului instalației în urma amplasării unei țevi pe . curtea interioară, pe terenul ce deservește construcția, închiriat proprietarilor acesteia în schimbul obligației de a nu-i schimba destinația, iar conductele au fost montate aleatoriu, fără să fie menționate cotele de reper la cca. 0,50 m. de zidul construcției, la un metru de trotuar, conducta fiind montată pe un gard de lemn aparținând reclamantelor, aflat în stare de degradare care se impune să fie desființat, lucrarea executată prezentând pericol de incendiu.
De asemenea, reclamantele au precizat că a fost încălcat dreptul de folosință asupra terenului grevat cu servitute de către pârâți, fără să existe o verificare a titlului de proprietate al beneficiarului lucrării, a contractelor de închiriere, având loc o desființare neautorizată a instalației vechi existentă la mansardă, o modificare a traseului conductelor prin amplasarea acestora pe teren, fără menținerea vechiului traseu pe zidul construcției, nefiind respectate normele de securitate a lucrării și că eronat a fost respinsă expertiza de specialitate, neținându-se seama de expertiza extrajudiciară întocmită de o persoană de specialitate, mai ales că eronat s-a considerat că Municipiul Ploiești are un drept de proprietate asupra branșamentului instalației de gaze din anul 1968, deși titlurile privind preluarea imobilelor de către stat au fost declarate nule, apartamentele de la etaj și parter fiind înstrăinate de către stat în 1997 împreună cu instalația de gaze.
Totodată, reclamantele au menționat că eronat a fost interpretată și aplicată legea, stabilindu-se că pârâtul Municipiul Ploiești are un drept de proprietate asupra branșamentului fără să se țină seama că acesta deservește mai mulți utilizatori care trebuie să-și manifeste acordul cu privire la accesarea utilizării acestuia de către o terță persoană printr-o declarație autentică, dispoziții nerespectate de către pârâta . în condițiile în care pe teren nu există decât un singur branșament care deservește întregul imobil, proprietarii beneficiind de lucrări de separații, iar alimentarea mansardei s-a realizat prin înțepare în conducta comună, neexistând o instalație de utilizare separată în raport de instalația comună, caz în care se impune acordul tuturor utilizatorilor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 21.03.2014.
La data de 28.04.2014, pârâta . SRL a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de către reclamante în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, constatându-se că branșamentul instalației de gaze aparține societății pârâte și nicidecum reclamantelor.
La data de 17.06.2014, reclamantele au formulat un răspuns la întâmpinarea societății pârâte, solicitând înlăturarea susținerilor acesteia, ținându-se seama de dispozițiile legale în materie și de probele administrate în cauză.
La data de 14.10.2014 numita T. M. A. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantelor, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, cerere respinsă de către instanța de apel, ca inadmisibilă.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 1122 din 18.11.2014 a respins cererea de completare a probatoriilor formulată de apelantele reclamante, ca neîntemeiată, a respins apelul, ca nefondat și a luat act că intimata . SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Conform acordului de acces la sistemul de distribuție gaze naturale din data de 15.12.2012, adreselor existente la dosar, în anul 2010 s-a procedat la realizarea accesului la sistemul de distribuție a gazelor naturale la imobilul situat în Ploiești, ., respectiv la mansarda acestuia constând într-un apartament existent la etajul 2 în scopul asigurării furnizării gazelor naturale beneficiarului acestui apartament, realizându-se o instalație de utilizare separată de instalația de utilizare comună a imobilului sus menționat, invocându-se dreptul de proprietate al branșamentului instalației al societății pârâte, instalație care a fost amplasată pe . pe terenul aferent construcției aparținând pârâtului Municipiul Ploiești fără să se solicite acordul proprietarilor construcției.
În baza contractelor de închiriere din data de 31.01.2005, actelor adiționale anexate acestora, Consiliul Local Ploiești a închiriat reclamantelor pentru diferite perioade de timp respectiv pe o durată de câte 3 ani, prelungite până la data de 01.01.2014, diferite parcele de teren de 13,43 mp., 24,57 mp. din suprafața totală a terenului situat în Ploiești, ., în schimbul achitării unor chirii lunare.
În conformitate cu actul de partaj voluntar din data de 05.04.1946, fișa clădirii din anul 1968, deciziile nr.682/14.12.1971, 208/16.02.1968, imobilul în litigiu situat în Ploiești, ., a fost dobândit în indiviziune de către numiții Brană Zecler și I. A., imobil preluat de către stat cu titlu de donație în urma aplicării Decretului nr.409/1959 la data de 26.01.1968, fiind compus dintr-o construcție având la parter un apartament, o pivniță, la mansardă o cameră de serviciu, un teren de 274,71 mp., imobil care la data de 16.02.1968 era dotat cu instalație de gaze, după care la data de 14.12.1971 imobilul a fost trecut în integralitatea sa în proprietatea statului în urma sentinței civile nr.5556/15.09.1970 a Judecătoriei Ploiești, dată la care era compus dintr-o construcție având la etajul 1 trei dormitoare, hol, baie bucătărie, WC, oficiu, vestibul, terasă, casa scării, la mansardă 2 camere, coridor WC, bucătărie, casa scării și podul clădirii.
Prin sentința civilă nr.311/17.03.2005 a Tribunalului Prahova au fost anulate dispozițiile nr.8612/21.10.2004, 8613/21.10.2004 și s-a constatat dreptul numiților Weisler G., Zecler E. de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Ploiești, ., jud. Prahova, compus dintr-un teren de 230 mp și o construcție cu parter, etaj, terasă intrare, boxe, mansardă, imobil din care terenul de 23 mp. și o parte din construcție se află în domeniul privat al Municipiului Ploiești, constând în, respectiv mansarda.
În temeiul contractelor de închiriere nr._/27.06.2011 și_/ 15.07.1999, pârâtul Municipiul Ploiești prin Consiliul Local Ploiești a închiriat numiților M. C., R. C. T. o parte din construcția situată în Ploiești, . și anume 2 camere, terasă, bucătărie, WC, coridor, reprezentând un apartament și respectiv o cameră, bucătărie, coridor, WC, terasă aflate la mansardă pe o durată de câte 5 ani, dispunându-se însă în baza sentinței civile nr._/01.10.2001 a Judecătoriei Ploiești, rezilierea contractului de închiriere nr._/ 15.07.1999 și evacuarea numitului R. C. T. din apartamentul sus menționat care a fost închiriat începând cu data de 27.06.2011 până la data de 26.06.2016 numitei M. C..
Potrivit sentinței civile nr.9776/26.11.2004 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus partajarea imobilului situat în Ploiești, . având un apartament cu 3 camere și dependințe dobândit de către defunctul T. T. în timpul vieții în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.848/28.01.1997, între reclamante, în calitate de moștenitoare legale ale acestuia, ocazie cu care reclamantei V. L. R. i s-au atribuit în proprietate exclusivă o cameră, hol, WC, vestibul, scară de acces, în timp ce celorlalte două reclamante li s-au atribuit două camere, baie, oficiu, bucătărie, terasă și boxă.
Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară ing. M. I. reiese că la imobilul în litigiu a existat un singur branșament de gaze care asigura alimentarea apartamentelor de la parter și etaj, conductele de distribuție a gazelor fiind montate pe peretele exterior al construcției, inclusiv privind apartamentul de la mansardă, însă s-a realizat o lucrare de separație a instalației de gaze pentru asigurarea furnizării gazelor naturale la apartamentul de la mansardă prin amplasarea unei conducte de gaze pe . care asigură accesul proprietarilor imobilului de la calea publică la apartamentele acestora, prinsă cu suporți înfipți, improvizați în stâlpii de lemn de la gardul împrejmuitor, fără să fie respectate dispozițiile legale în materie în condițiile în care nu a existat acordul obligatoriu al proprietarilor apartamentelor, deși era obligatorie montarea conductelor de distribuție a gazelor pentru apartamentul de la mansardă pe peretele exterior al construcției.
Disp. art 17 din HGR nr. 1043/2004 stipulează că pentru încheierea contractului de racordare solicitantul va depune printre altele actul de proprietate sau documente justificative care atestă dreptul de folosință asupra terenului, respectiv clădirii în care se constituie obiectivul, acordul proprietarului pentru încheierea contractului de racordare de către chiriaș, acordul proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită realizarea unui branșament deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la o instalație de utilizare existentă.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că imobilul în litigiu situat în Ploiești . a aparținut în proprietate numiților Brană Zecler, I. A., imobil preluat de către stat în perioada 16.02._71 în baza deciziilor nr.208/1968, 682/1971, compus dintr-un teren de 274,71 mp. și o construcție cu parter, etaj, mansardă, dotat încă din anul 1968 cu instalație de gaze și branșament, imobil din care au fost înstrăinate în favoarea autorului reclamantelor și a unor terțe persoane apartamentele aflate la parter și etaj, însă s-a dispus trecerea în domeniul privat al localității, a terenului de 274,71 mp. și a unei părți din construcție, respectiv mansarda, motiv pentru care au fost închiriate diferite parcele de teren reclamantelor, precum și numitei M. C. apartamentul de la mansardă, având două camere și dependințe, astfel încât la data de 22.11.2010, pârâtul Municipiul Ploiești a solicitat asigurarea furnizării gazelor naturale la apartamentul de la mansardă societății pârâte, ocazie cu care s-a întocmit un proiect, realizându-se o instalație de alimentare cu gaze naturale aprobată de către pârâta . SRL prin traversarea terenului sus menționat de la calea publică la apartamentul de la mansardă.
Ca atare, atât timp cât terenul de 274,71 mp. aparține domeniului privat al Municipiului Ploiești, teren pe care se află amplasată întreaga construcție situată în Ploiești, ., iar la acest imobil există un branșament care asigură furnizarea gazelor naturale din conducta principală, aparținând societății pârâte la toate apartamentele aflate la parter, etajul 1 al clădirii, branșament existent încă din anul 1968, deci anterior dobândirii prin cumpărare a apartamentului de la parter de către autorul reclamantelor, înseamnă că în realitate reclamantele nu au un drept de proprietate exclusivă sau un drept de coproprietate asupra branșamentului care asigură alimentarea cu gaze naturale din conducta principală a apartamentului lor, ci pur și simplu au un drept de proprietate asupra conductei de gaze care traversează partea de construcție deținută în proprietate la parter de către acestea, drept în temeiul căruia reclamantele nu pot pretinde celor doi pârâți să realizeze alimentarea cu gaze naturale la mansarda imobilului prin intermediul conductei acestora în condițiile în care reclamantele au refuzat categoric să-și dea acordul în acest sens, aspect confirmat de adresele existente la dosar.
De altfel, nu există nicio dovadă la dosar care să ateste că reclamantele ar avea un drept de proprietate sau coproprietate asupra terenului de 274,71 mp. pe care se află întreaga construcție, inclusiv asupra parcelei de teren reprezentând . în lipsa unui asemenea drept, acestea nu pot pretinde obligarea pârâților să le solicite acordul privind amplasarea unei instalații de gaze naturale care să traverseze aerian terenul respectiv și deci desființarea instalației de gaze aferentă mansardei întrucât amplasarea aeriană a conductei respective nu împiedică accesul reclamantelor la apartamentul pe care îl dețin la parterul clădirii, folosirea parcelelor de teren ce le-au fost închiriate.
De fapt, pârâtul Municipiul Ploiești, în calitate de proprietar, are obligația să asigure chiriașului căruia i-a închiriat apartamentul de la mansardă toate condițiile necesare pentru folosirea corespunzătoare a apartamentului respectiv, din toate punctele de vedere, inclusiv asigurarea furnizării gazelor naturale în condițiile în care reclamantele îl împiedică pe pârât să-și exercite prerogativele dreptului său de proprietate, inclusiv dreptul de a folosi imobilul proprietatea sa potrivit naturii și destinației acestuia.
Faptul că în cuprinsul raportului de expertiză extrajudiciară M. I. s-a specificat că era obligatorie acordul proprietarilor apartamentului de la parter și că nu ar fi fost respectate dispozițiile HGR nr.1043/07.07.2004, impunându-se montarea conductelor de distribuție a gazelor pentru apartamentul de la mansardă pe peretele exterior al întregii clădiri, nu înseamnă în mod automat că realizarea sistemului de furnizare a gazelor naturale la apartamentul de la mansardă, s-a realizat în mod nelegal, deoarece reclamantele se află în imposibilitate legală de a-și invoca propria culpă constând în refuzul de a-și da acordul cu privire la extinderea conductei amplasată pe peretele construcției până la mansardă, pentru a obține cu orice preț desființarea conductei amplasată aerian pentru realizarea furnizării gazelor naturale la partea de imobil aparținând pârâtului, iar în condițiile în care reclamantele au refuzat să-și dea acordul, pârâtul în calitate de proprietar avea obligația să acționeze într-o modalitate care să îi permită să asigure folosința spațiului locativ închiriat chiriașului său, în caz contrar existând riscul ca acesta să răspundă față de propriul chiriaș cu privire la modalitatea de asigurare a unui spațiu locativ corespunzător chiriașului său.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că în speță au fost respectate disp. art.17 din HGR nr.1043/2004 privind realizarea racordării la instalația de utilizare a gazelor naturale a părții de imobil aparținând în proprietate pârâtului Municipiul Ploiești, separația instalației de gaze la apartamentul existent la mansarda clădirii efectuându-se cu respectarea dispozițiilor legale în materie de către societatea pârâtă care avea obligația la rându-l său să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea furnizării gazelor naturale la apartamentul respectiv, respectarea dreptului chiriașului de a avea acces la sistemul național de distribuție a gazelor naturale în condițiile în care reclamantele au refuzat să-și dea acordul în vederea asigurării alimentării respective din conducta amplasată pe partea de construcție proprietatea acestora.
Susținerile reclamantelor în sensul că eronat nu s-a stabilit calitatea părților, inclusiv a pârâtului Municipiului Ploiești împotriva căruia au formulat acțiune pentru a asigura opozabilitatea, instanța de fond nepronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere privind desființarea instalației exterioare de separație gaze naturale aflată pe . pârâtei de a muta instalația exterioară pe zidul construcției, nu au putut fi avute în vedere deoarece în realitate s-a stabilit că toate persoanele juridice care au figurat ca părți în primă instanță au avut calitate procesuală pasivă în raport de pretențiile formulate de către reclamante, de drepturile invocate de toate părțile în prezenta cauză, iar în condițiile în care acțiunea fost respinsă ca neîntemeiată în integralitatea sa, deci în ceea ce privește toate capetele de cerere, înseamnă că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate pretențiile formulate pe care le-a considerat neîntemeiate, nefiind obligatorie soluționarea distinctă a acestora atât timp cât s-a dispus respingerea acțiunii în integralitatea sa.
Apărările reclamantelor conform cărora eronat a fost desființată instalația de gaze privind spațiul în litigiu fără să se dispună măsurile necesare prevăzute pentru prevenirea incendiilor, fără să existe acordul celorlalți beneficiari, fiind eliberat un acord nou de acces la instalația de gaze cu încălcarea legii și că proiectul privind separația de gaze nu a respectat legislația în materie, impunându-se retragerea avizării acestuia, nu au relevanță în cauză întrucât nu a existat o desființare propriu-zisă a instalației de gaze aferentă construcției, ci, dimpotrivă, a fost executată o separație printr-o conductă independentă care asigură furnizarea gazelor naturale din conducta de la stradă la apartamentul de la mansardă în condițiile în care reclamantele au refuzat să-și dea acordul în vederea extinderii conductei amplasată pe peretele construcției lor, neexistând nicio dovadă la dosar privind pericolul producerii unui incendiu, mai ales că branșamentul nu constituie proprietatea exclusivă a reclamantelor sau coproprietatea acestora, aparținând în exclusivitate pârâților care au dreptul să dispună asupra modalității de furnizare a gazelor naturale în raport de persoanele care solicită realizarea acordului la sistemul de distribuție a gazelor naturale.
Împrejurările invocate de către reclamante potrivit cărora proiectul, lucrarea de gaze, nu respectă legislația în materie, identificând spațiul locativ ca fiind un apartament, în loc de mansardă, având planșeu din grinzi din lemn, neindicându-se măsurile necesare asigurării imobilului contra incendiilor, având loc o modificare nejustificată a traseului instalației în urma amplasării unei țevi pe . curtea interioară pe terenul ce deservește întreaga construcție închiriat proprietarilor acesteia constituie prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale reclamantelor în condițiile în care la mansardă există anumite camere care reprezintă un apartament, indiferent de denumirea mansardei considerată ca fiind etaj, iar în speță nu există nicio dovadă la dosar că apartamentul respectiv s-ar afla în podul imobilului, pârâții având dreptul să amplaseze țeava de gaze pe terenul aparținând domeniului privat la localități.
Afirmațiile reclamantelor conform cărora conductele au fost montate aleatoriu, fără să fie menționate cotele de reper la cca. 0,50 m. de zidul construcției, la un metru de trotuar, amplasate pe un gard din lemn, aflat în stare de degradare care se impune să fie desființat, lucrarea executată prezentând pericol de incendiu, au fost nejustificate întrucât amplasarea conductelor de gaze s-a realizat în baza unui proiect aprobat de societatea pârâtă care respectă actele normative în vigoare, ținându-se seama însă de refuzul reclamantelor de a-și da acordul cu privire la realizarea racordării la sistemul de distribuție a gazelor naturale, din țeava aflată pe partea de construcție proprietatea lor, pârâtele fiind obligate să ia măsurile necesare pentru a permite locatarului de la mansardă să aibă acces la rețeaua de distribuție a gazelor naturale.
Motivele invocate de către reclamante privind încălcarea dreptului de folosință asupra terenului de către pârâți, fără să existe o verificare a titlului de proprietate al beneficiarului lucrării, a contractelor de închiriere, având loc o desființare neautorizată a instalației vechi, neasigurându-se securitatea acesteia, au fost neîntemeiate deoarece nu există nicio încălcare a dreptului reclamantelor de a folosi terenul reprezentând . condițiile în care acestea au acces direct de la calea publică la apartamentele pe care le dețin la parter, iar pârâții aveau dreptul să acționeze într-o modalitate care să permită chiriașului de la mansardă să aibă acces la sistemul de distribuție a gazelor naturale în cazul refuzului reclamantelor de a-și da acordul la realizarea acestui racord din țeava de gaze aflată pe peretele construcției.
Criticile reclamantelor în sensul că eronat nu s-a ținut seama de expertiza extrajudiciară, pârâtul Municipiul Ploiești neavând un drept de proprietate asupra branșamentului instalației de gaze din anul 1968, titlurile privind preluarea imobilelor de către stat fiind declarate nule, apartamentele de la etaj și parter fiind înstrăinate de către stat în 1997 împreună cu instalația de gaze, au fost nefondate întrucât nu se impunea efectuarea unei expertize în domeniul incendiilor, în condițiile în care reclamantele au fost cele care au refuzat să-și dea acordul cu privire la racordarea apartamentului de la mansardă la țeava principală de gaze, iar actele existente la dosar atestă inexistența unui drept de proprietate asupra branșamentului propriu-zis al instalației de gaze, ci asupra conductei care traversează partea lor de construcție la exterior, drept pe care l-au dobândit la momentul achiziționării apartamentului de către autorul lor.
Aspectele invocate de către reclamante în sensul că eronat s-a stabilit existența unui drept de proprietate al pârâtului asupra branșamentului fără să se țină seama de utilizatorii care trebuie să-și manifeste acordul cu privire la accesarea folosirii acestuia de către o terță persoană printr-o declarație autentică, dispoziții nerespectate de către pârâta . în condițiile în care pe teren nu există decât un singur branșament care deservește întregul imobil și că alimentarea mansardei s-a realizat prin înțepare în conducta comună, neexistând o instalație separată în raport de instalația comună nu au avut niciun temei legal deoarece în realitate actele existente la dosar atestau existența instalației de gaze și deci a branșamentului încă din anul 1968, fiind imposibil ca reclamantele să pretindă un drept de proprietate sau coproprietate asupra acestui branșament, iar alimentarea cu gaze naturale a mai multor utilizatori nu instituie în sarcina pârâtelor obligația de a solicita acordul tuturor utilizatorilor în condițiile în care branșamentul propriu-zis constituie proprietatea exclusivă a pârâtului Municipiul Ploiești, mai ales că reclamantele au fost cele care au refuzat să-și dea acordul, refuz în urma căruia cele două pârâte au fost obligate să găsească alte soluții tehnice pentru a permite locatarilor de la mansardă să beneficieze de condiții corespunzătoare pentru un trai decent, inclusiv alimentarea la rețeaua națională de distribuire a gazelor naturale.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp.art.296 C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.
Totodată, instanța a respins cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată deoarece nu a rezultat din dezbateri necesitatea administrării altor probe, inclusiv cu expertiză tehnică specialitatea procese pirogene și incendii, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp. art.295 cod pr. civilă atât timp cât în primă instanță au fost administrare probe legale, concludente și pertinente constând în acte, interogatoriu, expertiză extrajudiciară, mai ales că în speță au fost analizate drepturile părților asupra branșamentului de gaze, a instalației aferentă acesteia, iar în lipsa unui drept de proprietate exclusivă sau coproprietate a reclamantelor asupra branșamentului de gaze, terenului liber de construcție, acestea nu pot pretinde pârâților să le solicite acordul cu privire la asigurarea racordării apartamentului de la mansardă la sistemul de distribuție națională a gazelor naturale, anularea documentației ce a stat la baza realizării acestui acord, desființarea instalației realizată.
S-a luat act că intimata . SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele T. A. Louana, V. L. R., D. M. L., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare în scopul administrării de probe.
Au arătat recurentele că imobilul din Mun. Ploiești ., constând în teren, în suprafața de 230 mp și construcție edificata pe acesta, formată din parter, etaj și mansardă, are regim de proprietate mixtă, deținută de persoane particulare și Mun. Ploiești.
În anul 2010, Municipiul Ploiești a renovat spațiul de la mansardă, desființând neautorizat instalația de gaz cu care a fost dotată, pentru ca apoi să procedeze la reînființarea acesteia, solicitând . de racordare la sistemul de distribuție.
Distrigazul are ca obligații avizarea proiectul lucrării cât și recepția acestora. Acordul de acces a fost eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale, ca și proiectarea și executarea lucrării, aceasta încălcând normele tehnice de specialitate privind siguranța cât și dreptul de folosința al terenului pe care a fost amplasată.
Au arătat recurentele că anterior punerii în funcțiune au semnalat o . deficiente și au solicitat pârâtei . proiectului.
În instanță, pentru dovedirea celor susținute au solicitat proba cu înscrisuri și expertiza de specialitate, cu precizarea că în apel au depus înscrisuri noi.
Ambele instanțe au respins proba cu expertiza tehnică, deși este imposibil ca o instanța să aprecieze siguranța lucrării și executarea acesteia conformă cu normele în materie, deși din expertiza extrajudiciară rezulta fără echivoc încălcarea gravă a normelor de siguranța.
O primă critică adusă deciziei atace este că nu s-a răspuns tuturor capetelor de cerere din acțiune, respectiv la cea de la pct.2 și la cererea subsidiară, prin care s-a solicitat desființarea instalației exterioare și mutarea ei pe zidul construcției, pentru că încalcă dreptul de folosință al aleii de acces, posesia terenului fiind deținută de reclamante cu just titlu conform contractelor de închiriere și a titlului de proprietate și prezintă pericol public. Cererea este independenta de eliberarea acordului de acces a cărui anulare au cerut-o.
O altă critică este că, în cauza s-au reținut în mod greșit o . aspecte ce urmau a fi verificate, ceea ce a determinat neanalizarea argumentelor deduse judecații.
Privind eliberarea acordului de racordare și încălcarea disp. HGR 1043/2004 A. Art.17. lit. i - este obligatoriu prezentarea de către solicitant a acordului proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale în cazul în care alimentarea se face la o instalație de utilizare deja existentă.
Instanțele au reținut în mod greșit că acordul nu era necesar fiindcă branșamentul aparține beneficiarului (primăriei). Au arătat recurentele că nu au invocat proprietatea branșamentului și că acesta este proprietatea D.. Legea se referă la deținerea în comun a țevii care pleacă din branșament și deservește mai mulți proprietari.
În speță, instalația ce deservește mansarda este înțepată în țeava comună (Mun. Ploiești a recunoscut prin întâmpinare că instalația este comună), și nu cum a susținut pârâta D., complet separată, aceasta recunoscând necesitatea acordului în cazul unei instalații comune. Au considerat recurentele că fără expertiză instanța nu poate stabili situația în teren.
B. Refuzul exprimării acordului de către proprietari a fost reținut greșit, pârâta Mun. Ploiești pretinzând aceasta atitudine numai din partea reclamantei V. L..
Instanța a reținut opinia pârâtei Mun. Ploiești exprimată în întâmpinare și neprobată. În realitate, nu s-a cerut acordul proprietarilor imobilului.
Instalația deservea patru proprietari nu numai pe V. L. (reclamantele și T. O. și toți patru trebuia să-și exprime acest acord, iar pârâta nici nu pretinde că l-ar fi cerut și celorlalți.
Acordul se solicită în scris de beneficiar fiind persoană juridică, nu verbal.
Acordul se exprimă în formă autentică, iar cel interesat, în caz de refuz, se poate adresa instanței pentru a pronunța o sentință care să țină loc de acord.
C. Art. 17 lit. e, h, g. - beneficiarul să prezinte act de proprietate și acte care să justifice dreptul de folosință al terenului, schema sau planul de situație la scara 1:500. Beneficiarul nu a prezentat plan de situație al terenului, neexistând cadastru, iar în privința posesiei a ascuns că la data respectivă (ca și în prezent) nu o mai deținea, terenul fiind închiriat cu clauza de a nu-1 greva cu sarcini, atestându-și singur calitatea de proprietar. Acest aspect a fost adus la cunoștință pârâtei D. în cererea prin care s-a solicitat retragerea avizului de pe proiect.
Instanța a considerat Adresa Primăriei Mun. P. nr._/2011, comunicată D., ca fiind titlu de proprietate și de justă posesie, nefăcând nicio referire la contractele de închiriere, încheiate cu Municipiul Ploiești, prin care acesta nu mai deținea posesia.
O altă critică adusă deciziei atacate este aceea că tribunalul a reținut greșit calitatea de proprietar exclusiv a Mun. Ploiești asupra terenului cat și asupra instalațiilor ce deservesc imobilul.
Au arătat recurentele că ele au titlu de proprietate în cota indiviza din teren, drept de proprietate indiviz asupra instalațiilor comune, situație ce rezulta din titlul autorului lor și sentința de partaj succesoral; în plus, dețin în posesie cu just titlu terenul accesoriu construcției proprietatea Municipiului Ploiești.
Suprafața întregului teren este de 230 mp nu de 274,71 mp, instanța stabilind fără nici un temei acesta dimensiune, pârâta Mun. Ploiești deși obligată de instanță, nu a depus în cauză titlul de proprietate, schița de cadastru și intabulare, acestea neexistând.
Pentru a analiza titlurile de proprietate instanța avea obligația să verifice mai întâi modul de dobândire al acesteia, dovedit cu actele depuse în cauză.
Din acestea rezulta atât legitimitatea dreptului de proprietate al Mun. Ploiești, cât și întinderea acestuia. Pentru aceasta recurentele au prezentat istoricul regimului juridic al imobilului.
Imobilul a aparținut fraților A. I. și Zecler A., în anul 1968 a intrat în mod abuziv în proprietatea statului, în anul 1997 primăria a vândut chiriașilor apartamentele de la parter și etaj și terenul situat sub acestea, iar camerele de la mansardă situate în podul casei, închiriate persoanei Rotau C., care a părăsit România în 1985, au fost abandonate definitiv, devenind un spațiu insalubru, într-o stare avansată de degradare, un adevărat focar de infecție. Abia în anul 2001, în urma zecilor de cereri, Primăria Ploiești a solicitat instanței a constata încetarea locațiunii și a dispune evacuarea chiriașului, pronunțându-se în acest sens sentința civilă nr._/2001 de Judecătoria Ploiești, fără a o pune în executare silită imediat.
În anul 2005 s-a soluționat litigiul între primărie și foștii proprietari, instanța recunoscând acestora dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, sentința civila nr. 311/2005 a Tribunalului Prahova reținând conform informațiilor Primăriei Mun. P., că imobilul a fost vândut în întregime foștilor chiriași. Astfel s-au expertizat, identificat și evaluat, întreaga construcție și teren în suprafața de 230 mp pentru care s-au acordat despăgubiri.
Prin decizia nr. 772/24 ian 2006, ÎCCJ a respins recursul Primăriei Municipiului Ploiești. Ulterior, primăria a restabilit din proprie inițiativa dreptul de proprietate privata a Mun. Ploiești asupra mansardei și a terenului ce deservește construcția (alee de acces și curte interioară), inventariind cu acest titlu, prin HCL 267/2006 Anexa poziția 1047, locuința în suprafața de 47,08 mp (respectiv mansarda) și teren curte în suprafețele de 24,57 + 30 + 13,43 = 68 mp,
În anul 2007 a executat silit hotărârea de evacuare a chiriașului R. C., pronunțată în anul 2001, pentru ca apoi, prin HCL 232/ 2009, locuința să fie trecută în regim de proprietate publică, reținându-se că spațiul de locuit rămas liber prin evacuarea chiriașului R. C., fiind repartizată fictiv unei persoane numită G. L.. Spațiul a fost renovat în 2010 (201l) și închiriat altei familii, iar în acest mod s-a constituit proprietatea Mun.P..
În ceea ce privește proprietatea recurentelor, acestea au arătat că dețin atât părți în proprietate exclusivă cât și cote indivize din construcție și teren, astfel:
- din construcție - două apartamente la parterul imobilului în proprietate exclusive și cota de 42,32% indiviză din părțile din construcții, instalații de folosință .>
- din terenul de 230 mp, o cota indiviză de 42,32 % teren situat sub construcție, așa cum a fost dobândit de autorii recurentelor. (Contract vânzare-cumpărare nr. 848-N/1997, încheiat între autorul acestora, T. T. și Primăria Ploiești prin S.C. C. SA Prahova, Ordinul nr. 146/96 a Pref. Jud. Prahova și sentința civilă nr. 9776/2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești având ca obiect partaj succesoral, în care terenul rămâne așa cum a fost dobândit). Terenul de sub construcție dobândit în proprietate în indiviziune cu ceilalți proprietari, este inclus în terenul de 230 mp pe care este situat imobilul. Din aceste titluri, se poate constata că decizia tribunalului a reținut în mod eronat că tot terenul este proprietatea exclusivă a Municipiului Ploiești, urmând să se restabilească realitatea.
O altă critică este aceea că tribunalul nu a analizat toate probele din dosar, nefăcând nicio referire la existența acestora. Astfel, nu a luat în considerație corespondența recurentelor cu Distrigazul, articolul din ziarul Prahova și fotografiile depuse în cauză.
Din acest motiv a reținut în mod greșit refuzul reclamantelor ca lucrarea să fie montata pe zidul construcției. Din corespondența cu Distrigazul rezulta indubitabil că s-a solicitat în mod expres, în scris, ca lucrarea sa fie montată pe zid, respectând modul de amplasare a vechii instalații cu care a fost dotată mansarda, mai ales că nu există nicio justificare tehnică a amplasării acesteia pe teren, atâta timp cât se alimentează tot din conducta comună, amplasată pe zid. Au primit ca răspuns respingerea cererii, cu motivarea că "zidul nu este proprietatea primăriei".
Au mai arătat recurentele că în mod greșit tribunalul a apreciat că nu au făcut dovada că mansarda se afla în podul casei și nu la etajul 2. Pârâtele nu au contestat, iar în cauză se putea reține ca proba articolul publicat în presă, însoțit de fotografii. Proba cea mai elocventă, expertiza tehnică a fost respinsă.
Tot în mod greșit tribunalul a reținut că ambele apartamente deținute de recurente, au . necesar a folosi .>
În apartamentul deținut de V. L. se intră din stradă, dar în cealaltă proprietate se intra pe . atât de mult la intrarea din . pătrunde decât prin întoarcerea corpului lateral.
Au considerat recurentele că ultimul și cel mai important motiv de casare este că în mod absolut superficial instanțele au tratat aspectul securității instalației, mai ales că în expertiza extrajudiciară, un expert specializat în a stabili cauzele incendiilor, a indicat defecte substanțiale ale instalației exterioare la care a avut acces, și anume: instalarea țevii pe un gard de lemn (și degradat), instalarea unui punct de susținere pe stâlpul unei porți improvizate, fapt ce determina torsionarea conductei la fiecare utilizare, instalarea punctului de susținere pe stâlpul gardului în locul în care conducta se frânge în unghi de 90 de grade.
În nici un mod o instanța nu se poate pronunța pe aspectul securității unei instalații de gaze naturale fără consultarea unui expert.
Au apreciat recurentele că respingerea acestei probe este absolut nejustificată, instalația putând pune în pericol viața persoanelor (inclusiv a trecătorilor) cât și integritatea construcțiilor situate în vecinătate.
Au solicitat a se constata necesitatea efectuării unei expertize tehnice în cauză, care să verifice dacă instalația respecta toate dispozițiile stabilite prin lege și normele de specialitate, în special cele ce privesc asigurarea siguranței publice și dacă se justifică tehnic modificarea configurării instalației inițiale.
În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursul, casarea hotărârilor invocate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru efectuarea probei cu expertiza tehnică cu obiectivele solicitate.
Intimata-pârâtă . SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât decizia atacată este legală și temeinică.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin cererea modificatoare a acțiunii introductive, depusă la fila 23 din dosarul de fond, reclamantele au solicitat ca în contradictoriu cu . SA București și Municipiul Ploiești prin Primarul acestuia, să se dispună pe calea dreptului comun, anularea acordului de acces la sistemul de distribuție gaze naturale nr._/15.12.2010 prelungit până la data de 15.12.2012 emis de către . SRL privind apartamentul situat în Ploiești, ., etaj pentru inexistența etajului nr.2 la acest imobil și neîndeplinirea cerințelor Legii nr.451/2004 și HGR nr.1043/2004.
În subsidiar s-a solicitat desființarea instalației exterioare de separație de gaze naturale situată pe calea de acces a construcției și montată pe gardul de lemn ce separă proprietățile pentru încălcarea gravă a dreptului de folosință și nerespectarea dispozițiilor legale privind securitatea imobilului și necesitatea respectării aspectului urbanistic al unui imobil situat în centrul orașului.
Reclamanții au mai susținut că pentru dotarea acestei mansarde cu surse de foc erau necesare lucrări speciale de prevenire a incendiilor, că s-au încălcat dispozițiile HGR 1043/2004 și ale Legii 351/2004 în condițiile în care s-a realizat contractul de racordare fără acordul beneficiarilor instalației de utilizare a gazelor.
Ulterior reclamantele au precizat cadrul procesual arătând că înțeleg să se judece cu pârâtele Municipiul Ploiești prin Primar și . SRL.
S-au depus la dosar o . înscrisuri printre care, enumerăm ca având o relevanță deosebită în dezlegarea problemelor care se pun în cauză: adresa nr.784/2012 a .(f.52), Proiect separație instalație de utilizare gaze naturale (f.56.-59), acordul de acces nr._/15.12.2010(f.90), adresa nr._/2011 a Primăriei Muncipiului Ploiești (f. 123), fișa veche a clădirii, acte de închiriere și de proprietate.
Cert este că în prezent reclamantele sunt proprietarele unor apartamente din imobilul în care se află mansarda proprietatea Municipiului Ploiești, beneficiară a instalației de gaze în litigiu.
Deși nu au solicitat inițial administrarea unei probe cu expertiză de specialitate care să analizeze condițiile în care s-a realizat separația de instalație gaze utilizare gaze naturale a locuinței situate la etajul II (sau mansarda) din imobilul în litigiu, apreciind că administrarea unei astfel de probe se impune cu necesitate din ansamblul probatoriului administrat, la termenul din 22.10.2013, reclamantele au solicitat efectuarea unei expertize specialitatea exploatare acces distribuție gaze naturale.
În argumentarea necesității unei astfel de probe, reclamantele au depus la dosar la același termen, un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de un expert cu această specializare.
Instanța a respins această probă iar pe de altă parte prin considerentele sentinței pronunțate a apreciat că din planșele fotografice depuse la dosar se reține că nu a fost încălcată legislația în vigoare iar expertiza extrajudiciară a fost subiectiv întocmită, numai cu respectarea obiectivelor impuse de către reclamantă, astfel că a fost înlăturată.
Cererea formulată în mod expres de către reclamante de a se administra această probă de către instanța de apel a fost de asemenea respinsă, instanțele reținând din adresa nr._/16.11.2011 a Direcției de Gestiune Patrimoniu din cadrul Municipiului Ploiești ( f.123) că după cumpărarea locuințelor în baza Legii 112/1995 de către foștii chiriași au fost încheiate contracte de difuzare de gaze naturale folosindu-se același branșament, existent încă din anul 1968.
Curtea reține însă din cuprinsul Proiectului separație instalație de utilizare gaze naturale (f.56.-59) întocmit de către . SRL pentru beneficiarul pârât Municipiul Ploiești, că la imobilul situat în ., Ploiești, exista alimentare cu gaze naturale printr-un branșament de gaze naturale existent, joasă presiune, racordat la conducta de distribuție existentă pe stradă, branșament comun cu V. L., T. O. și T..
În descrierea situației proiectate se precizează că se execută aparent instalația interioară din țeavă neagră, pe traseul indicat pe planul de amplasare curent, pe care se montează contor și electroventil. De asemenea se mai menționează în proiect că instalația de utilizare a gazelor naturale pentru focurile aprobate va fi racordată la instalația existentă, conform planului anexat.
În conformitate cu prevederile art. 17 din HGR 1043/2004, la încheierea contractului de racordare se impune a se depune printre altele, conform literei i), acordul proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea, în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită realizarea unui branșament, deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la o instalație de utilizare existentă.
Ori la această dată, indiferent de modalitatea în care au devenit proprietari, reclamantele sunt proprietarele unor părți din imobil și implicit asupra branșamentului, astfel că s-ar fi impus obținerea acordului lor.
În condițiile în care nu se poate determina cu certitudine din adresa reținută de instanțe și care provine de la unul dintre pârâți dacă s-a realizat efectiv o nouă instalație de racordare, pentru a se aprecia cu privire la necesitatea acordului coproprietarilor, și se invocă pe de altă parte nereguli privind siguranța instalației de racordare efectuată, care nu se pot aprecia printr-o simplă vizionare a unor planșe fotografice, curtea apreciază că instanțele au zădărnicit încercarea reclamantelor de a-și susține afirmațiile din acțiune, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului de apărare, ca principiu fundamental al procesului civil, astfel că este incident în cauză motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Reținând astfel că instanțele au efectuat o administrare insuficientă și superficială a probelor care se impun a fi administrate în cauză ceea ce echivalează cu o veritabilă necercetare a fondului, curtea va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 312 pct.1 și pct. 5 din codul de procedură civilă și va dispune casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, în vederea efectuării în cauză a unei expertize construcții care să lămurească aceste aspecte.
Urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea unei expertize construcții (specialitatea exploatare acces distribuție gaze naturale sau procese pirogene și incendii, electrotehnică), care să constate dacă înainte de emiterea Acordului de acces nr._/15.12.2010 de către D. S. Rețele SRL a existat un branșament gaze pentru mansardă, dacă pentru realizarea instalației de alimentare cu gaze a apartamentului de la mansardă s-a folosit branșamentul existent, utilizat și de reclamante sau s-a construit un nou branșament, dacă s-au respectat condițiile de siguranță în exploatarea acesteia și actele normative în vigoare, urmând ca în cazul existenței unor nereguli să propună variante de înlăturare a acestora; dacă instalația exterioară de separație de gaze naturale situată pe calea de acces a construcției și montată pe gardul de lemn încalcă dispozițiile legale privind securitatea imobilului și încalcă cerințele privind aspectul urbanistic imobilului.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantele D. M. L., T. L. A. LOUANA și V. L. R., toate cu domiciliul ales în Ploiești, ., Județul Prahova împotriva deciziei civile nr. 1122 pronunțată la 18 noiembrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL P. prin Primar, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. Prahova și . SRL, cu sediul în B., ..107 A, jud. Prahova.
Casează decizia nr. 1122/18.11.2014 a Tribunalului Prahova și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecători,
V. G. P. M. G. M. I. G.
Grefier,
G. C.
Red.PMG
Tehnored.GC
2 ex./29.05.2015
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. S. A. D.
d.a. nr._ Tribunal Prahova
j.a. C. M. - R. C.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Pretenţii. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 183/2015. Curtea de... → |
|---|
