Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3398/204/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 438
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Președinte - V. G.
Judecători - P. M. G.
- E. S.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C. R. L. (fostă G.), domiciliată în comuna B., ., județ Prahova și intervenienta I. E. (fostă C.), domiciliată în comuna B., ., județ Prahova împotriva deciziei civile nr.910 pronunțată la 21 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul G. C., domiciliat în comuna B., ., județ Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 6 mai 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3398/ 204/17.06.2011 la Judecătoria Câmpina, reclamanta C. (fostă G.) R. L. a chemat în judecată pe pârâtul G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că a dobândit în timpul căsătoriei cu acesta următoarele bunuri: un imobil situat în com. B., ., jud. Prahova, compus dintr-un teren și construcții, conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4483/28.12.1999 și contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager nr. 2/12.02.2004, un autoturism marca Dacia, de culoare gri mat, an de fabricație 1999, șapte stupi cu albine, să se dispună atribuirea în natură în favoarea sa a imobilului mai sus menționat, atribuirea în lotul pârâtului a autoturismului și a celor șapte stupi, compensarea creanțelor, obligarea sa la plata sultei corespunzătoare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la 30.01.1993, căsătorie desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr. 3685/2010 a Judecătoriei Câmpina și în timpul conviețiuirii au dobândit imobilele situate în . teren de 999 mp, locuința C1 cu o cameră, bucătărie, cămară, verandă în suprafață de 55,02 mp, o anexa gospodărească cu două magazii în suprafață de 31,60 mp, ocazie cu care s-a constituit o servitute de trecere pe teren pe
o lungime de 20,55 ml și o lățime de 3,23 ml privind accesul mamei sale, I. E. la restul imobilelor, prețul vânzării modic de 5.000.000 lei fiind stabilit în considerarea relațiilor familiale părinți-copil, precum și a obligației legale de întreținere a mamei sale. În baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2/12.02.2004, numita I. E. i-a vândut și locuința C1 construită în anul 1940 din lemn, învelită cu țiglă, compusă din 2 camere, hol și verandă, având o suprafață construită de 56,82 mp, împreună cu terenul în suprafață de 232 mp, rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil, precizându-se că toate imobile constituie în fapt o singură gospodărie.
De asemenea, reclamanta a menționat că au fost efectuate modificări, îmbunătățiri numai la construcția C1 dobândită în 1999 constând în înălțarea fără autorizație de construire a unui etaj din lemn, cu pereți îmbrăcați în rigips și BCA, compus dintr-un dormitor mansardat, living, un balcon nefinalizat încă, fiind aplicat la exterior polistiren, tinci, realizarea racordării la rețeaua de gaze, apă potabilă, montarea unei centrale, a geamurilor termopan, lucrări efectuate cu ajutorul mamei sale, în condițiile în care fostul său soț de peste 6 ani nu mai realizează venituri constante, refuzând să se angajeze în condiții legale și realiza în mod sporadic venituri modice. S-a susținut totodată că pârâtul este cel care folosește autoturismul marca Dacia dobândit în anul 1999 și și-a însușit cei șapte stupi cu albine.
La data de 13.09.2011 pârâtul a formulat întâmpinare, motivând că pe parcursul căsătoriei soții s-au confruntat cu o . probleme financiare și el a fost cel care a obținut venituri, plecând în străinătate, respectiv în Israel, unde a lucrat în perioada 1997-1999, 2001-2005 și a avut un salariu de 1.000 dolari pe lună, din care 800 dolari trimitea acasă. În Franța a lucrat 6 luni în construcții în 2009, a realizat un venit de circa 4.500 euro, iar în intervalul 2005-2010 a lucrat în țară în domeniul construcțiilor și a încasat venituri în funcție de realizări. A învederat pârâtul că anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4483/28.12.1999 a construit pe terenul proprietatea părinților reclamantei două magazii din bolțari, învelite cu plăci de azbociment, având fiecare câte o încăpere de 16 mp, o fântână, (autorizația de construire fiind emisă pe numele mamei reclamantei, I. E.) și a achitat vânzătorului C. G. suma de 700 dolari, cota sa parte din bunurile înstrăinate.
Totodată, pârâtul a precizat că începând cu anul 2000 a efectuat lucrări de renovare și îmbunătățiri la casa de locuit dobândită de la părinții reclamantei, constând în: demolarea în întregime a imobilului, rămânând doar pereții exteriori din vechea construcție, recompartimentarea casei prin ridicarea unei bucătării, a unui dormitor, a unei băi, unui hol, a unei cămări, turnarea de șape în dormitor, bucătărie, baie, efectuarea tencuielilor interioare, refacerea tavanele, montarea grinzilor de lemn cu rol de susținere, a dușumelei în dormitor, bucătărie, placarea cu gresie a holului, a băii, placarea cu faianță a băii și bucătăriei, ridicarea a două sobe de teracotă, edificarea etajului locuinței din BCA și lemn, rezultând două încăperi, izolarea la exterior a etajului cu plăci din polistiren și la interior cu rigips pe profile metalice și vată minerală, izolarea parterului cu polistiren și vată minerală, demolarea acoperișului vechi, montarea de grinzi noi, aparent și lambriu, a tablei, izolarea întregii locuințe cu polistiren, construirea unui garaj din bolțari, acoperit cu tablă, aflat între casă și cele două magazii, construirea fosei septice, a 100 ml. gard de
țambre din lemn, pe soclu de beton cu porți la intrare din fier forjat, montarea centralei termice, a unui număr de 6 calorifere, construirea scării interioare din lemn, montarea a 9 ferestre din termopan, a ușii de la intrare din lemn, executarea instalațiilor sanitare în baie și bucătărie (montat chiuvetă, cadă, grup sanitar), turnarea de plăci de beton pe aleile de acces din curte, montarea de parchet și lambriu în camera în care locuiește fosta sa soacră, executarea lucrărilor de racord la gaz metan, apă, curent electric, suportând în întregime costul proiectelor, materialelor și manoperei.
Pe de altă parte, pârâtul a formulat o cerere reconvenționale, solicitând aducerea la masa de partaj a următoarelor bunuri comune, respectiv lucrările de construcție-renovare și îmbunătățiri sus menționate, executate în timpul căsătoriei la imobilul în litigiu, mobilă de bucătărie având colțar, masă, scaune, 4 dulapuri cu suprapozabil; mobilă de dormitor cu pat, șifonier, masă TV; mobilă etaj cu masă, birou, dulapuri din rigips cu uși de lemn, canapea mare; două televizoare color; mașină de spălat automată; frigider și aragaz și introducerea în cauză în calitate de intervenientă a numitei I. E., beneficiara lucrărilor de îmbunătățiri executate la una din camerele de locuit (lambriu, parchet).
La data de 17.10.2011 numita I. E., mama reclamantei, a formulat o cerere de intervenție voluntară accesorie, în interesul reclamantei, prin care a solicitat admiterea acțiunii, în integralitatea sa, motivându-se că a înstrăinat împreună cu fostul său soț, C. G., reclamantei, în calitate de fiică imobilele în litigiu, însă, chiar dacă cele două contracte au fost încheiate în persoana și considerarea fiicei sale, bunurile dobândite sunt supuse regimului comunității de bunuri comune, conform disp. art. 30 C.fam., caz în care și sarcinile impuse prin cele două contracte translative de proprietate, respectiv servitutea de trecere, obligația de întreținere și uzufructul viager, incumbă în egală măsură celor doi foști soți, întrucât datoriile acumulate în timpul căsătoriei sunt comune, pârâtul neavând nicio contribuție la dobândirea bunurilor mobile, imobile în litigiu, la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire.
La data de 17.10.2011 reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâtului prin care a arătat că acesta din urmă se află în eroare atât timp cât masa partajabilă indicată în acțiune vizează imobilul ca un tot unitar, deși a fost dobândit prin două contracte de vânzare-cumpărare, fiind de acord cu includerea la masa de partaj a bunurilor mobile solicitate de el.
La data de 25.10.2011 pârâtul și-a completat cererea reconvențională, solicitând aducerea la partaj și a celor două magazii din bolțari, învelite cu plăci azbociment, având câte o încăpere de 16 mp și o fântână, pe care le-a edificat anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 4483/28.12.1999, autorizația de construire fiind emisă pe numele intervenientei, a celor două case de locuit care au făcut obiectul actelor de vânzare-cumpărare, în starea actuală, respectiv cu îmbunătățirile și renovările efectuate de soți, incluzând manopera și materialele înglobate
În ședința publică din 20.10.2011 s-a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul reclamantei formulată de numita I. E. și s-a dispus introducerea în cauză a acesteia în calitate de intervenientă.
La data de 27.03.2012 pârâtul și-a precizat cererea reconvențională în ceea ce
privește valoarea lucrărilor de îmbunătățire, valoare care include și manopera, materialele înglobate, inclusiv lucrările de montare a lambriului, parchetului laminat pe care le-a efectuat la camera 3 în care locuiește intervenienta, iar la data de 10.05.2012 și-a precizat acțiunea, solicitând partajarea bunurilor comune în cote de ½ pentru fiecare, operând prezumția comunității de bunuri, dată la care pârâtul a solicitat aducerea la masa partajabilă a imobilelor în stadiul actual, ținându-se cont de îmbunătățirile efectuate la acestea, partajarea bunurilor fără cote diferențiate.
În ședința publică din 01.11.2012 reclamanta a precizat că își micșorează câtimea pretențiilor, solicitând scoaterea de la masa de partaj a imobilului descris în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2/12.02.2004, să se constate că acest bun are natura juridică de bun propriu, în condițiile în care pentru el nu au achitat niciun preț intervenientei care în fapt a făcut un act gratuit în favoarea sa.
La același termen de judecată s-a luat act de renunțarea reclamantei privind partajarea imobilului care a făcut obiectul convenției încheiată în anul 2004, reclamanta restrângându-și implicit acțiunea și s-a procedat la decăderea reclamantei din dreptul de a completa acțiunea privind capătul de cerere referitor la constatarea calității de bun propriu a imobilului descris în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2/12.02.2004 în condițiile în care a fost depășit termenul prev. de art. 132 C.pr.civ.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertiză tehnică construcții, prin încheierea interlocutorie de partaj din data de 15.11.2012 a Judecătoriei Câmpina, s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în perioada căsătoriei în cote de ½ fiecare, următoarele bunuri imobilele situate în com. B., ., pct. Acasă, jud. Prahova constând în terenul de 999 mp, o casa de locuit având parter, mansardă, centrală termică, toată instalația aferentă identificată potrivit releveului de la raportul de expertiză tehnică construcții ing. N. C., o anexa gospodărească având două magazii, copertină, identificate în cuprinsul raportului de expertiza construcții ing. N. C., o fântână; un garaj identificate în releveu situație actuală de la expertiza construcții ing. N. C., terenul de 232 m.p., construcția edificată pe acesta și anume o locuință cu prispă, sală, două camere, beci la demisol, identificată în cuprinsul expertizei construcții ing. N. C., o fosă septică, 100 ml gard de țambre din lemn, porțile de la intrare, plăci de beton pe aleile de acces din curte, lucrări de racordare la gazul metan, la apă, precum și următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie compusă din colțar, masă, scaune, 4 dulapuri cu suprapozabil; mobilă de dormitor compusă din: pat, șifonier, masă TV; mobilă de la etaj compusă din: masă, birou, dulapuri din rigips cu uși de lemn, canapea mare; două televizoare color; mașină de spălat automată; frigider; aragaz; un autoturism marca Dacia și un stup de albine.
S-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică construcții ing. N. C. constând în evaluarea construcțiilor reținute la masa de partaj, inclusiv a celor 100 ml gard de țambre din lemn, a porților de la intrare, a plăcilor de beton pe aleile de acces din curte, a lucrărilor de racordare la gazul metan și la apă; stabilirea modalității de partajare a construcțiilor în sensul dacă sunt sau nu comod partajabile în natură, efectuarea propunerilor de lotizare, în funcție de cotele părților, de posesie, de opțiunile părților, cu evitarea sultelor exagerate, pe cât posibil.
Pentru identificarea, evaluarea autoturismului Dacia, a celorlalte bunuri mobile au fost numiți experți merceolog, auto, iar pentru identificarea, măsurarea, evaluarea și întocmirea schiței de plan cu indicarea vecinătăților terenurilor reținute la masa de partaj, poziționarea construcțiilor existente, identificarea servituții de trecere descrisă în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4483/28.12.1999, precum și pentru efectuarea propunerilor de lotizare, după preluarea datelor din celelalte expertize, a fost numit un expert topometru, urmând ca la întocmirea loturilor să se țină seama de cotele părților, posesia asupra bunurilor, opțiunile părților, cu evitarea pe cât posibil a sultelor exagerate.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, declarațiilor martorilor audiați în cauză, răspunsurilor la interogatoriu, reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 30.01.1993, fiind divorțați în prezent, ei locuind în imobilul situat în com. B., ., jud. Prahova. S-a stabilit că în timpul căsătoriei părțile au dobândit în cote de 1/2 fiecare bunuri mobile, imobile, au realizat, în timp, o . extinderi, renovări și îmbunătățiri la imobilul sus menționat constând în edificarea în anul 1998 pe terenul intervenientei, cu acordul acesteia, a unor magazii din bolțari, învelite cu plăci de azbociment, cu câte o încăpere de 16 m.p., a unei fântâni, iar cele două magazii sus menționate au fost înstrăinate reclamantei, în perioada căsătoriei cu pârâtul, de către părinții acesteia, sub titulatura de anexe gospodărești, alături de alte bunuri imobile, respectiv un teren de 999 m.p. situat în ., jud. Prahova, o locuință - C1, având o cameră, bucătărie, cămară, verandă, în suprafață de 55,02 m.p., în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4483/28.12.1999, motiv pentru care ca efect al acestei convenții, atât terenul de 999 m.p., cât și cele două construcții edificate pe acesta – locuința și anexa gospodărească (cele două magazii) au natura juridică de bunuri comune devălmașe ale soților G..
S-a menționat că prin contractul sus menționat s-a instituit o servitute de trecere, o obligație de întreținere în favoarea intervenientei, asumată de către reclamantă, în timp ce la locuința dobândită în anul 1999 soții G. au realizat lucrări de renovare, extindere, îmbunătățire, astfel încât configurația acestui imobil în prezent este diferită față de cea de la momentul achiziționării, locuința având în prezent mansardă, parterul a fost recompartimentat, reamenajat, lucrările fiind realizate în perioada 2000 - 2008, aspecte evidențiate de raportul de expertiză construcții ing. N. C., de răspunsurile la interogatoriu, de declarațiile martorilor audiați în cauză. În conformitate cu răspunsurile părților la interogatoriu, declarațiile martorilor G. M., O. M., Ș. N. s-a stabilit că au fost executate lucrări de îmbunătățire de către foștii soți la imobilul în litigiu care prin natura lor s-au încorporat în cadrul locuinței, impunându-se includerea la masa de partaj a construcției existentă în prezent, inclusiv cu îmbunătățirile efectuate, locuința având centrală termică, instalația aferentă, inclusiv 6 calorifere.
S-a specificat că între casa de locuit și cele două magazii foștii soți au construit un garaj din bolțari, acoperit cu tablă, aspect confirmat de intervenientă la interogatoriu, de martora G. M., o copertină ca fiind realizată la cele două magazii, însă în ceea ce privește cotețele, s-a arătat că acestea nu fac parte din masa de partaj, neexistând nicio cerere în acest sens. Potrivit răspunsurilor la interogatoriu și declarațiilor martorilor G. M., O. M., Ș. M., în perioada
căsătoriei foștii soți au turnat plăci de beton pe aleile de acces din curte, au executat lucrări de racordare la gazul metan, la apă, au edificat și o fosă septică, 100 ml de gard de țambre din lemn cu porți de la intrare, însă lucrarea de racordare a imobilului locuință la rețeaua electrică nu are natura juridică de bun comun, întrucât nu este realizată în perioada căsătoriei părților și nu face parte din masa de partaj. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2/12.02.2004 intervenienta a vândut reclamantei imobilul situat în com. B., .” nr. 593, jud. Prahova, compus dintr-un teren de 232 m.p., o locuință edificată în anul 1940, alcătuită dintr-o cameră, hol, cameră, verandă, beci la demisol, în suprafață construită de 56,82 m.p., vânzătoarea rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra imobilului înstrăinat, ceea ce înseamnă că aceste bunuri au devenit bunuri comune ale soților G., care fac parte din masa de partaj.
În ceea ce o privește pe reclamantă, s-a constatat că aceasta are o poziție oscilantă cu privire la imobilul dobândit prin contractul sus menționat în sensul că inițial s-a solicitat includerea la masa de partaj a acestui bun, după care și-a restrâns acțiunea, solicitând excluderea acestuia de la masa de partaj, considerându-l bunul său propriu, cerere pe care a formulat-o cu depășirea termenului expres prev. de art. 132 C.pr.civ., constatându-se decăderea din dreptul acesteia de a-și completa acțiunea. Susținerile reclamantei potrivit cărora cei doi soți nu ar fi achitat intervenientei prețul pentru imobilul sus menționat, nefiind bun comun, au fost înlăturate în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la un notar, nu s-a constatat nulitatea acestuia sau existența unui act simulat, care ar ascunde o donație deghizată, iar lucrările de îmbunătățire efectuate de către soți la camera folosită de către intervenientă, respectiv montat parchet și lambriu, au fost încorporate în locuința construită în anul 1940, reprezentând bunul comun al foștilor soți, motiv pentru care acest imobil a fost inclus la masa de partaj îmbunătățit, fără a să se rețină distinct cele două lucrări invocate.
S-a reținut că foștii soți au dobândit în perioada căsătoriei mobila de bucătărie compusă din colțar, masă, scaune, 4 dulapuri cu suprapozabil; mobila de dormitor, compusă din: pat, șifonier, masă TV; mobilă de la etaj compusă din: masă, birou, dulapuri din rigips cu uși de lemn, canapea mare; două televizoare color; mașină de spălat automată; frigider, aragaz, un autoturism Dacia, folosit exclusiv de către pârât, natura juridică de bunuri comune a acestora rezultând din susținerile părților, răspunsurile la interogatoriu și înscrisurile existente la dosar. În ceea ce privește cei 7 stupi de albine, s-a menționat că aceștia nu pot fi incluși la masa de partaj întrucât în perioada căsătoriei, în anul 2009, au fost vânduți doi stupi, la 4 au murit familiile de albine, rămânând unul singur și nu există dovezi care să confirme pretențiile reclamantei privind includerea celor 7 stupi. Prin urmare, s-a stabilit că face parte din masa de partaj doar un singur stup cu albine, mai ales că declarația martorului O. M. potrivit cărora foștii soți au avut 3-4 stupi cu albine pe care nu i-a mai văzut de doi ani, auzind de la vecini că pârâtul i-ar fi luat, are un caracter nerelevant, în condițiile în care acesta nu a perceput direct împrejurările relatate, nu a observat efectiv dacă pârâtul ar fi luat cei 3-4 stupi, nu a indicat clar dacă acest eveniment s-a petrecut anterior sau ulterior despărțirii soților G..
Instanța, în baza disp. art. 6731și urm. C.pr.civ., a constatat calitatea de codevălmași a foștilor soți asupra bunurilor comune sus menționate dobândite în cote
egale de contribuție în perioada căsătoriei, dispunându-se soluționarea cererii de intervenție accesorie formulată de către intervenientă odată cu fondul cauzei, completarea raportului de expertiză tehnică construcții ing. N. C. privind evaluarea construcțiilor reținute la masa de partaj, inclusiv a celor 100 ml gard de țambre din lemn, a porților de la intrare, a plăcilor de beton pe aleile de acces din curte, a lucrărilor de racordare la gazul metan și la apă, stabilirea modalității de partajare a bunurilor, întocmirea propunerilor de lotizare, în funcție de cotele părților, de posesie, de opțiunile părților, cu evitarea sultelor exagerate, pe cât posibil.
Pentru evaluarea autoturismului a fost numit un expert auto, fiind desemnat un expert merceolog pentru identificarea, evaluarea celorlalte bunuri mobile reținute la masa de partaj, iar pentru identificarea, măsurarea, evaluarea și întocmirea schiței de plan cu indicarea vecinătăților terenurilor reținute la masa de partaj, poziționarea construcțiilor existente, identificarea servituții de trecere constituită prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 4483/28.12.1999, întocmirea propunerilor de lotizare, în funcție de cotele părților, de posesie, de opțiunile părților, cu evitarea sultelor exagerate, pe cât posibil, după preluarea datelor de la celelalte expertize a fost numit un expert topometru.
După administrarea probelor cu expertize auto, merceologică, construcții, topometrică, prin sentința civilă nr. 849/06.03.2014 a Judecătoriei Câmpina, au fost admise în parte atât acțiunea precizată, restrânsă formulată de către reclamantă împotriva pârâtului, cât și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei, fiind admisă în parte cererea reconvențională completată, precizată, formulată de pârât și s-a dispus partajarea bunurilor comune, omologarea variantei B de la raportul de expertiză tehnică topometrică lotizare ing. A. F.-G., rectificat de către instanță în ceea ce privește valorile fosei septice, aleii betonate, conform expertizei ing. N. C., astfel: în lotul reclamantei s-au atribuit imobilele situate în com. B., ., jud. Prahova, având un teren de 1.141m.p., locuința veche, construcția nouă cu regim înălțime P+M, anexa, garaj (șopron), fântâna, garduri și porți, fosă septică, racord și instalații gaze, racord și instalații apă, alee betonată de acces, bunurile mobile aflate în posesia reclamantei în valoare de 4.410 lei, valoarea totală atribuită fiind de 159.3781ei, având dreptul la 81.078 lei și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 78.300 lei, cu titlu de sultă.
S-au atribuit în lotul pârâtului bunurile mobile aflate în posesia acestuia în valoare de 500 lei și autoturismul Dacia 1310L cu nr._ . Întrucât i-au fost atribuite bunuri în valoare totală de 2.788 lei și el avea dreptul la 81.078 lei, s-a stabilit că urmează să primească sultă de la reclamantă suma de 78.300 lei și s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în sumă de 1.931,942 lei, datorată de reclamantă pentru o perioadă de 48 luni, începând cu data de 1.03.2014 până la 1.03.2018 și obligarea reclamantei să plătească Primăriei . de 40,24 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În baza aceleiași hotărâri a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.692,971 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că varianta B din raportul de expertiză lotizare ing. A. F. G., rectificat din oficiu de către instanță a fost întocmită judicios, respectă criteriile prev. de art. 6739C.pr.civ. și anume cotele părților, natura bunurilor supuse partajului, posesia, fiind preferabilă în
raport de prima variantă chiar dacă valoarea sultei este mai mare în condițiile în care bunurile mobile identificate prin expertiza merceologică T. I. în sumă de 4.410 lei, aflate în posesie reclamantei, au fost atribuite acesteia din urmă, iar în urma coroborării actelor s-a constatat că reclamanta este cea care locuiește în fostul domiciliu comun al părților, fiindu-i atribuite toate bunurile imobile dobândite de către părți în perioada căsătoriei, în timp ce pârâtul nu are o locuință proprie și nicio locație care să-i permită depozitarea bunurilor mobile aflate în posesia reclamantei și care i-ar fi revenit acestuia potrivit variantei A de la raportul de expertiza tehnică topometrică lotizare.
S-a specificat că a fost necesară rectificarea variantei omologate față de erorile materiale strecurate în cuprinsul acesteia în ceea ce privește valorile fosei septice, ale aleii betonate, indicate în cuprinsul raportului de expertiză ing. N. C., iar susținerile reclamantei privind scăderea din valoarea sultei cuvenite pârâtului a contravalorii racordului și instalației de apă, a racordului și instalației de gaze, a aleii betonată de acces, a fosei septice, a gardului și a porților au fost înlăturate ținându-se seama de încheierea interlocutorie de partaj din data de 15.11.2012, dar și cererea reclamantei privind stabilirea sultei în funcție de sarcinile existente asupra imobilului în litigiu constând în servitute de trecere, uzufruct viager, clauză de întreținere, întrucât sulta a fost stabilită în baza raportului de expertiză lotizare, în funcție de valorile tuturor bunurilor reținute la masa de partaj, de cotele părților și în vederea compensării inegalității împărțelii în natură.
S-a menționat că obligația de întreținere a intervenientei stipulată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 4483/28.12.1999, a fost asumată doar de către reclamantă și nicidecum și de către pârât, reclamanta fiind cea care a semnat convențiile existente la dosar prin care s-a instituit în favoarea intervenientei o servitute de trecere, un drept de uzufruct viager, asupra imobilelor atribuite reclamantei, motiv pentru care au fost admise în parte atât acțiunea precizată, restrânsă, cât și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei, dispunându-se partajarea bunurilor conform variantei B de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F., rectificat din oficiu de către instanță, eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în sumă de 1.931,942 lei, datorată de către reclamantă, pe o perioadă de 48 de luni, începând cu data de 1.03.2014 și până la 1.03.2018, reclamanta fiind obligată să plătească Primăriei . la 01.03.2018, suma de 40,24 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În baza disp. art. 274, 277 C. pr. civ., au fost compensate cheltuielile de judecată, conform criteriului cotei ce revine părților (reclamantă și pârât), reclamanta efectuând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorarii experți, în cuantum de 9.976,942 lei (inclusiv taxa judiciară de timbru eșalonată), în timp ce pârâtul a suportat cheltuieli de judecată de 6.591 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorarii experți, astfel încât urma compensării cheltuielilor de judecată, în raport de cotele părților, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.692,971 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii interlocutorii din data de 15.11.2012, a sentinței civile potrivit motivelor de apel, refacerea raportului de expertiză construcții,
modificarea loturilor, motivându-se că eronat s-a inclus la masa de partaj doar un stup de albime în loc de șapte stupi de albine, imobilul având un teren de 232 mp., construcția veche C1, fără să se țină seama de recunoașterile la interogatoriu ale pârâtului privind dobândirea în timpul căsătoriei a celor 7 stupi, de inexistența unor dovezi privind înstrăinarea stupilor, decesul familiilor de albine, impunându-se diminuarea sultei la care a fost obligată cu valoarea celor 7 stupi. S-a precizat că eronat s-a considerat că imobilul descris în contractul de vânzare cumpărare nr.2/2004 constituie bun comun al foștilor soți, fără să se țină seama că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate numai în considerarea căsniciei celor doi soți, nefiind achitat niciun preț, ci doar suma de 1000 USD tatălui reclamantei numai pentru locuința nouă și terenul aferent acesteia, aspecte recunoscute de către pârât la interogatoriu.
În continuare, s-a arătat că potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, foștii soți nu au achitat nicio sumă de bani intervenientei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2/2004, considerându-se în mod eronat că apărarea sa făcută în raport de cererea reconvențională a pârâtului privind constatarea calității de bun propriu al imobilului reprezentat de casa veche și terenul aferent acesteia ar fi o cerere nouă, susținere formulată în raport de mărturisirea pârâtului din data de 01.11.2012, declarațiile martorilor, ocazie cu care și-a micșorat câtimea dedusă partajului privind excluderea de la partaj a imobilului sus menționat. Apelanta a solicitat instanței să ia act că în baza probelor administrate a rezultat inexistența acestui bun în comunitatea de bunuri atât timp cât pârâtul a recunoscut că nu a dat nicio sumă de bani vânzătoarei cu titlu de preț și că eronat au fost incluse la partaj lucrările de îmbunătățire în valoare totală de 14.304 lei în condițiile în care ele au fost înglobate în imobil ca atare, fiind imposibilă valorificarea acestora în mod individual.
De asemenea, apelantele au precizat că se impune excluderea sumei de 14.304 lei de la masa de partaj atât timp cât imobilul are încălzire centrală, valoarea casei noi fiind majorată în urma adăugării unui spor de 12.871 lei, a casei vechi cu 1994 lei, fiind imposibilă înstrăinarea separată a gardului, porților, aleii care fac corp comun cu întreg imobilul, includerea acestor valori alături de valoarea de piață sporind nejustificat drepturile de creanță ale pârâtului, fiind imposibil să fie obligată la plata unei sulte pe care în urma valorificării imobilului s-ar afla în imposibilitate să o obțină. Totodată s-a precizat că eronat la stabilirea valorii bunurilor nu s-a ținut seama de sarcinile existente, de situația juridică, impunându-se evaluarea servituții de trecere, a uzufructului viager, a obligației de întreținere existente în favoarea intervenientei, sarcini pe care are obligația să le respecte, fiind inechitabil ca pârâtul să nu suporte consecințele instituirii unor asemenea sarcini în cazul în care sulta a fost stabilită la valoarea tuturor imobilelor prin includerea sarcinilor respective.
Totodată, s-a menționat că eronat în cuprinsul expertizei construcții nu există nicio referire cu privire la sarcinile existente asupra imobilelor, invocându-se inexistența unui extras de C.F. în acest sens, fiind evaluate nereal imobilele fără să se țină seama de prețurile de valorificare ale acestora înscrise în tabelele de la Camera Notarilor Publici Prahova. S-a arătat că nelegal locuința nouă a fost evaluată pornindu-se de la un preț de 2060 lei/mp. atât timp cât prețul minim pentru o locuință similară înscris în tabelul notarilor era de 441 lei/mp., echivalentul a 100 euro/mp., existând o diferență de valoare nejustificată, neargumentată juridic, tehnic, neadaptată
la condițiile pieții și eronat s-a susținut că valorile din tabelul notarilor nu constituie criterii de evaluare, deși expertiza topo ține cont la stabilirea prețului terenului de valoarea aplicată de notari.
Pe de altă parte,apelantele au învederat că nu s-a ținut seama de varianta A de la raportul de expertiză topo constând în atribuirea tuturor bunurilor mobile pârâtului, bunuri pe care oricând acesta le poate ridica și s-a încălcat principiul partajării în natură a bunurilor pe cât posibil, invocându-se doar existența acestora în posesia reclamantei. Apelanta a menționat că pârâtul a fost cel care le-a solicitat la masa de partaj, refuzând să le ridice și a precizat că se impunea pentru egalitate de tratament ca ambele părți să suporte egal bunurile mobile în natură, pe cât posibil, justificându-se refacerea expertizei construcții cu privire la valoarea de piață a imobilelor, modificarea componenței masei partajabile prin excluderea de la masa de partaj a construcției vechi și a terenului aferent, a loturilor privind împărțirea bunurilor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._, la data de 30.04.2014.
La data de 23.09.2014, pârâtul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului în condițiile în care niciuna dintre criticile formulate de către apelante nu se justifică, ținându-se seama de probele administrate în cauză și de dispozițiile legale în materie.
Prin decizia civilă nr.910 pronunțată la 21 octombrie 2014, Tribunalul Prahova a respins cererea privind completarea probatoriilor formulată de apelante în contradictoriu cu intimatul, ca neîntemeiată, iar pe fond, a respins apelul, ca nefondat și a obligat apelantele, în solidar, la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în baza sentinței civile nr. 3685/16.12.2010 a Judecătoriei Câmpina, rămasă irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 30.01.1993 în urma acordului intervenit între foștii soți, fiind încredințată reclamantei spre creștere și educare minora G. L. I., născută la 31.10.1993 și obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei.
În conformitate cu contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.4483/28.12.1999, intervenienta a înstrăinat reclamantei imobilul situat în com. B., ., jud. Prahova, având un teren de 999 m.p. și o construcție C 1 cu două camere, bucătărie, verandă, o anexă gospodărească C 2 cu două magazii, în schimbul sumei de 5.000 rol și a unei întrețineri în favoarea intervenientei pe tot timpul vieții, ocazie cu care s-a specificat că accesul intervenientei la restul proprietății se realizează prin intermediul unui drum de trecere, instituit pe terenul care a făcut obiectul vânzării cumpărării.
Conform contractului de vânzare cumpărare nr.2/12.02.2004, intervenienta a înstrăinat reclamantei imobilul situat în com. B., . pct. Acasă, jud. Prahova, având un teren de 232 m.p. și o construcție C 1, compusă din două camere, hol, verandă, beci la demisol, în schimbul sumei de 40.000 rol, vânzătoarea rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra imobilului sus menționat.
Potrivit fișei de înmatriculare existentă la dosar, cărții de identitate, declarației nr.366/28.01.2008, autorizației de construire nr.11/11.06.1998, notei nr.65 din 05.06.1999, părțile au achiziționat în timpul conviețuirii un autoturism Dacia Berlină,
fiind emisă pe numele intervenientei o autorizație de executare lucrări privind edificarea unei anexe gospodărești, în timp ce pârâtul a fost cel care a prestat activitate în străinătate, respectiv în Spania.
În cuprinsul adeverinței nr.4/22.08.2011, cărții de muncă existente la dosar, s-a specificat că pârâtul a fost salariat în perioada 21.05._97, îndeplinind funcția de strungar, după care în perioada 19.03._09 a îndeplinit funcția de zidar, fiind detașat la un moment dat în Franța, unde a încasat o diurnă în perioada 15.04._09 de 4.497 euro, prestând diferite activității și în Israel, în perioada 1997-1999, 2001-2005.
Tribunalul a mai reținut că martorii G. M., O. M., Ș. N. au declarat că reclamanta și pârâtul au executat lucrări de îmbunătățire la imobilul situat în . desființarea tavanelor, refacerea acoperișului, edificarea unei mansarde, a unui grajd, o fosă septică, împreună cu canalizarea, o fântână, gardul de la stradă, . curte, (achiziționând materialele de construcție), montarea unei centrale pe gaze, introducerea instalației de gaze, edificarea unei băii, în urma recompartimentării casei, montarea unor grinzi de lemn, executarea unor lucrări de tencuire la casă, la interior, exterior, executarea lucrărilor de hidroizolații la exterior, montarea ferestrelor de termopan, a unei ușii la intrare, achiziționarea mobilei de bucătărie, executarea unui grad lateral, introducerea instalației de apă, executarea etajului al casei, achiziționarea unui număr de cca. 5-6 stupi, recompartimentarea camerelor la parter de la casa veche, perioadă în care pârâtul a lucrat în străinătate, foștii soți efectuând împrumuturi și fiind ajutați de către intervenientă.
Potrivit raportului de expertiză tehnică auto ing. M. M., autoturismul Dacia 1310 L cu nr. de înmatriculare_, are o valoare de piață de 2.278 lei, în timp ce în baza raportului de expertiză merceologică expert T. I., valoarea totală a bunurilor mobile în litigiu este de 4910 lei, ținându-se seama de gradul de uzură al acestora, aflându-se în posesia pârâtului bunuri în valoare totală de 500 lei, respectiv un stup de albine.
În cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică, ing. A. F., inclusiv lotizare, răspuns la obiecțiuni, valoarea totală a bunurilor mobile și imobile supuse partajării, s-a stabilit că este de 162.156 lei din care 25.049 lei reprezintă c/valoarea terenului în suprafață totală de 1141 m.p., ocazie cu care au fost întocmite două variante de lotizare A și B în cadrul cărora s-au atribuit în natură în lotul fiecărei părți bunuri mobile și imobile. Astfel, în varianta A s-au atribuit în lotul reclamantei bunuri în valoare totală de 154.968 lei fiind obligată la plata unei sulte de 73.890 lei, atribuindu-i-se pârâtului bunuri în valoare totală de 7.188 lei, în timp ce în varianta B s-au atribuit reclamantei bunuri în valoare totală de 159.378 lei, în schimbul achitării unei sulte în favoarea pârâtului, căruia i s-au atribuit bunuri în valoare de 2788 lei în sumă de 78.300 lei.
Din raportul de expertiză tehnică construcții ing.N. C., inclusiv completare, tribunalul a reținut că valoarea totală a construcțiilor în litigiu reprezentând casa veche, o construcție nouă având parter și mansardă, anexe gospodărești, lucrări de îmbunătățire, este de 219.911 lei, menționându-se că pot fi create două unități locative distincte datorită modului de amplasare al construcțiilor pe teren.
Disp. art. 30 cod familie în vigoare la data formulării acțiunii, stabileau că bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
În ceea ce privește contribuțiile foștilor soți la dobândirea bunurilor comune în litigiu, tribunalul a reținut că, deși Codul familiei nu instituia în mod expres modalitatea de împărțire a bunurilor comune și anume în părți egale sau variabile, doctrina și jurisprudența au decis că stabilirea cotei părți a fiecărui soț la dobândirea și conservarea bunurilor comune se determină în raport de contribuția fiecăruia și numai în cazul în care o asemenea contribuție nu poate fi determinată bunurile comune se împart în părți egale, ceea ce demonstrează că în cazul bunurilor comune nu operează o prezumție de egalitate a contribuțiilor soților la dobândirea acestora, prezumție ce nu trebuie confundată cu prezumția de comunitate, conform căreia orice bun dobândit de soți în timpul căsătoriei este bun comun, indiferent că aceștia au contribuit în mod egal sau nu la achiziționarea bunurilor comune.
Pe de altă parte. art.31 lit.a-f cod familie prevede în mod expres categoriile de bunuri proprii ale soților, inclusiv bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, cu excepția cazurilor în care dispunătorul a prevăzut că acestea vor fi comune.
Din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut că, atât timp cât, reclamanta și pârâtul au achiziționat în timpul căsătoriei, respectiv în perioada 30.01._10, diferite bunuri mobile, executând lucrările de construcție la imobilele în litigiu sus menționate, perioadă în care intervenienta a înstrăinat reclamantei imobilele situate în com. B., ., având construcții și teren în suprafață totală de 1141 m.p., în baza contractelor de vânzare cumpărare nr.4483/1999, 2/2004, în realitate toate bunurile mobile și imobile în litigiu, inclusiv terenul de 1141 mp și construcțiile amplasate pe acest teren, descrise în cele două contracte de vânzare cumpărare sus menționate au fost dobândite efectiv în comun de către cei doi foști soți prin contribuția egală, comună a acestora, fiind deci bunuri comune asupra cărora fiecare dintre cei doi foști soți are câte un drept de codevălmășie.
S-a mai arătat că în condițiile în care toate bunurile mobile și imobile în litigiu constituie prin însăși natura lor bunuri comune, în temeiul disp. art. 30 c. fam. în vigoare la data introducerii acțiunii, inclusiv la data dobândirii bunurilor, înseamnă că oricare dintre foștii soți poate solicita oricând împărțirea lor în natură, neexistând nicio dovadă la dosar că foștii soți ar fi avut contribuții diferite la dobândirea bunurilor. S-a stabilit că operează în acest caz prezumția de comunitate de bunuri constând în contribuția egală a acestora, mai ales că niciunul dintre foștii soți nu a contestat contribuția egală pe care au avut-o în timpul conviețuirii la dobândirea bunurilor comune.
Tribunalul a apreciat că specificarea în cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare nr.4483/28.12.1999, 2/12.02.2004 că intervenienta a înstrăinat doar reclamantei imobilele în litigiu, nu înseamnă, în mod automat, că aceste imobile constituie bunuri proprii ale reclamantei, în condițiile în care în cuprinsul fiecărui contract s-a specificat caracterul de bun comun al bunurilor imobile descrise în cadrul acestor contracte dobândite de ambii soți, clauze acceptate de către reclamantă la momentul încheierii contractelor, iar în realitate cu privire la aceste imobile operează
până la proba contrarie prezumția de comunitate de bunuri a foștilor soți, mai ales că reclamanta nu a făcut dovada că sumele de bani achitate intervenientei în temeiul acestor contracte cu titlu de preț ar fi avut caracterul de bunuri proprii pentru a înlătura prezumția de comunitate de bunuri care operează în timpul căsătoriei cu privire la bunurile mobile și imobile dobândite de către soți în timpul căsătoriei.
De asemenea, s-a apreciat că existența unei obligații de întreținere din partea reclamantei față de intervenientă, a unei servituți de trecere pe terenul de 999 m.p., a unui drept de uzufruct viager asupra unor părți din imobilele în litigiu, nu reprezintă impedimente în ceea ce privește partajarea efectivă între foștii soți a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și nu afectează valoarea propriu zisă a acestor imobile în condițiile în care dreptul de uzufruct, dreptul de servitute de trecere, au fost instituite de părțile contractante, ținându-se seama de raporturile de familie existente între intervenientă și reclamantă, respectiv mamă și fiică, nefiind de natură să micșoreze valoarea imobilelor, punându-se în discuție existența acestor sarcini numai în cazul în atribuirii în natură în favoarea pârâtului a unor părți din imobilele în litigiu, în ce măsură aceste contracte îi erau opozabile pârâtului cu privire la sarcinile respective.
În ceea ce privește clauza înserată în contractul de vânzare cumpărare nr.4483/1999, constând în prestarea de către reclamantă a unei întrețineri în favoarea intervenientei, tribunalul a apreciat că o asemenea clauză nu afectează prin însăși natura sa valoarea propriu zisă a imobilelor în litigiu, ci, dimpotrivă, aceasta vizează strict raporturile dintre reclamantă și pârât în ceea ce privește modalitatea de executare a acestei obligații asumată de către reclamantă în perioada decembrie 1999- decembrie 2010, contribuțiile soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, aspecte neinvocate în primă instanță de către reclamantă, caz în care reclamanta se află în imposibilitate legală să invoce existența unei asemenea clauze, modalitatea în care aceasta ar fi înțeles să-și îndeplinească o asemenea obligație și consecințele executării unei asemenea obligații cu privire la contribuțiile soților la dobândirea bunurilor comune în litigiu.
Astfel, tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a pronunțat încheierea interlocutorie de partaj din data de 15.11.2012, constatând că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei în cote de ½ fiecare imobilele situate în ., jud. Prahova, având un teren în suprafață totală de 1141 m.p., o casă de locuit cu parter și mansardă, o altă casă de locuit cu prispă, sală, două camere, o anexă gospodărească cu copertină, o fântână, un garaj, o fosă septică, un gard de țambre din lemn cu porți la intrare, plăci de beton în curte reprezentând alei de acces, lucrări de racordare la instalațiile de gaz metan, apă, mobilă de bucătărie, având colțar, masă, scaune, patru dulapuri cu suprapozabil, mobilă de dormitor cu pat, șifonier, masă TV, mobilă la etaj cu masă, birou, dulapuri din rigips, uși de lemn, o canapea, două TV color, o mașină de spălat automată, frigider, aragaz, autoturism Dacia, un stup de albine, deoarece toate aceste bunuri au fost achiziționate de către foștii soți în timpul căsătoriei cu contribuție egală din partea acestora.
În ceea ce privește variantele de lotizare, analizând raportul de expertiză tehnică topometrică, inclusiv lotizare ing. A. F., ținând seama și de raportul de expertiză tehnică construcții ing. N. C., tribunalul a apreciat că
reiese, cu certitudine, că au fost întocmite două variante de lotizare în temeiul cărora s-au atribuit pe rând în loturile fiecărui fost soț diferite bunuri mobile și imobile, în raport și de posesia exercitată asupra bunurilor mobile, astfel încât varianta B de la raportul de expertiză sus menționat, rectificat în funcție de valorile fosei septice, aleii betonate, asigură pe cât posibil o repartizare în natură a bunurilor comune în litigiu în condițiile în care respectă clauzele înserate în cuprinsul celor două contracte de vânzare cumpărare privind servitutea de trecere, obligația de întreținere, dreptul de uzufruct viager, atribuindu-se în lotul reclamantei imobilele care au făcut obiectul acestor contracte împreună cu bunurile mobile existente în incinta acestora, mai ales că pârâtul nu pretinde părți în natură din aceste imobile.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei B de la raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G., în baza disp.art.741 c. civ., dispoziții cu caracter general aplicabile și în materia partajului de bunuri comune, deoarece această variantă respectă contribuțiile foștilor soți, ține seama de posesia exercitată asupra bunurilor mobile și imobile în litigiu, de imposibilitatea predării unor bunuri mobile în favoarea pârâtului în condițiile în care acestea au devenit imobile prin destinație, servind efectiv construcțiilor în care au fost amplasate.
Susținerile reclamantei, în sensul că eronat s-au inclus la masa de partaj un stup de albine în loc de 7, terenul de 232 mp, construcția veche C1, suma de 14.340 lei - c/valoarea unor lucrări de îmbunătățire, fără să se țină seama de recunoașterile la interogatoriu ale pârâtului privind dobândirea celor 7 stupi, de inexistența unor dovezi privind înstrăinarea stupilor, decesul familiilor de albine, impunându-se diminuarea sultei la care a fost obligată cu valoarea celor 7 stupi, nu au fost avute în vedere de tribunal, deoarece nu există nici o dovadă la dosar că la data despărțirii în fapt a soților existau 7 stupi de albine, răspunsurile la interogatoriu vizând pur și simplu predarea unor stupi rudelor pârâtului în timpul conviețuirii și nicidecum în urma despărțirii în fapt a soților. S-a stabilit că în speță nu există dovezi certe privind existența unui număr de 7 stupi la data despărțirii în fapt pentru ca aceste bunuri să fie incluse la masa de partaj, mai ales că pârâtul nu are obligația să facă dovada inexistenței unor acte de înstrăinare cu privire la stupii dobândiți în timpul căsătoriei.
Afirmațiile reclamantei conform cărora eronat s-a considerat că imobilul descris în contractul de vânzare cumpărare nr.2/2004 constituie bun comun al foștilor soți, fără să se țină seama că cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în baza relațiilor de familie, nefiind achitat niciun preț, ci doar suma de 1000 USD pentru construcția nouă și teren, aspecte recunoscute de către pârât la interogatoriu, au fost apreciate de instanța ca nerelevante în cauză, întrucât, indiferent de răspunsurile pârâtului la interogatoriu, la stabilirea caracterului de bun comun al imobilelor în litigiu s-a ținut seama de data încheierii contractelor, de clauzele înserate în cuprinsul contractelor referitoare la caracterul de bun comun, de inexistența unei cereri din partea reclamantei prin intermediul căreia să se conteste modalitatea de întocmire a contractelor. În plus, s-a menționat că încheierea celor două contracte de către intervenientă în favoarea reclamantei în baza relațiilor de familie existente între părți, nu înlătură caracterul lor de bun comun în condițiile în
care aceste contracte au fost întocmite în timpul conviețuirii celor doi soți, bunurile devenind comune în temeiul prezumției de comunitate de bunuri care operează de drept în raporturile patrimoniale dintre soți.
Apărările reclamantei, în sensul că potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză foștii soți nu au achitat nicio sumă de bani intervenientei în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2/2004, considerându-se eronat ca fiind o cerere nouă împrejurarea referitoare la constatarea calității de bunuri proprii ale construcției vechi, terenului aferent, au fost apreciate de instanță ca fiind nejustificate, deoarece, în realitate, pretinsa neachitare a unei sume de bani în baza contractelor de vânzare cumpărare existente la dosar nu atestă caracterul de bun propriu al acestora, nefiind de natură să înlăture prezumția de comunitate de bunuri, prezumție care nu operează decât în cazurile în care bunurile dobândite de către un soț au fost achiziționate în modalitățile reglementate strict de disp.art. 31 lit.a-f cod familie. În speță niciodată pe parcursul soluționării în primă instanță a cauzei până la momentul administrării probelor, reclamanta nu a contestat caracterul de bun comun al imobilelor în litigiu, nu a solicitat în mod expres prin intermediul unor cereri excluderea acestora de la masa de partaj, constatarea existenței unor donații în raport de cele două contracte de vânzare cumpărare, motiv pentru care s-a apreciat că aceasta este în imposibilitate legală să solicite în calea de atac a apelului excluderea de la masa de partaj a imobilelor în litigiu și constatarea caracterului lor de bun propriu.
S-a mai reținut de instanță că aspectele invocate de către apelantă, conform cărora a solicitat micșorarea câtimii dedusă partajului prin excluderea de la partaj a imobilului sus menționat, cerere formulată în raport de mărturisirea pârâtului din data de 01.11.2012, declarațiile martorilor, de recunoașterea pârâtului privind neachitarea unui preț, probele administrate în temeiul cărora imobilul în litigiu nu face parte din comunitatea de bunuri, pârâtul recunoscând că nu a dat nicio sumă de bani vânzătoarei cu titlu de preț și că eronat au fost incluse la partaj lucrările de îmbunătățire în valoare totală de 14.304 lei în condițiile în care acestea au fost înglobate în imobil ca atare, fiind imposibilă valorificarea acestora individual, nu au niciun temei legal, întrucât în realitate pretenția sus menționată nu a vizat micșorarea câtimii pretențiilor, ci, dimpotrivă, modificarea acestora constând în excluderea de la masa de partaj a unor imobile, pretenții pe care reclamanta avea obligația să le formuleze până la prima zi de înfățișare, indiferent de susținerile pârâtului, de recunoașterile acestuia. În speță era normal și firesc ca valoarea lucrărilor de îmbunătățire să fie incluse la masa de partaj indiferent de încorporarea sau neîncorporarea acestora într-un imobil și modalitatea lor de valorificare, devenind imobile prin destinație.
Motivele invocate de către reclamantă în sensul că se impune excluderea acestei valori de la masa de partaj atât timp cât imobilul are încălzire centrală, valoarea construcțiilor fiind majorată în urma adăugării sumelor de 12.871 lei, 1994 lei, fiind imposibilă înstrăinarea separată a gardului, porților, aleii care fac corp comun cu imobilul, includerea acestor valori alături de valoarea de piață sporind nejustificat drepturile de creanță ale pârâtului, au fost apreciate de tribunal ca neîntemeiate, pe considerentul că în realitate la evaluarea bunurilor supuse partajării se ține seama de toate lucrările de îmbunătățire executate la un imobil reprezentând bunuri comune, indiferent de modalitatea de valorificare ulterioară a acestora,
evaluarea realizându-se la valoarea de circulație existentă pe piață cu privire la lucrările respective, iar la stabilirea cuantumului sultei datorată de către reclamantă se ține seama de drepturile valorice ale fiecăruia, de valoarea totală a bunurilor imobile, mobile comune și nicidecum de posibilitățile ulterioare ale reclamantei de a valorifica anumite părți din bunurile în litigiu.
De asemenea, criticile reclamantei, conform cărora eronat la stabilirea valorii bunurilor nu s-a ținut seama de sarcinile existente, impunându-se evaluarea servituții de trecere, a uzufructului viager, a obligației de întreținere (sarcini pe care are obligația să le respecte) și suportarea acestora și de către pârât atât timp cât bunurile au fost incluse la partaj, au fost apreciate ca nefondate, întrucât în realitate se punea în discuție valoarea unor sarcini asupra imobilelor numai în cazul în care pârâtul ar fi solicitat părți în natură din bunurile respective, iar existența unor clauze contractuale nu afectează valoarea propriu-zisă a imobilelor în litigiu în condițiile în care valoarea întreținerii excede evaluării propriu zise a imobilelor, în timp ce instituirea unei servituți de trecere, a unui drept de uzufruct au un caracter gratuit, fiind necesară evaluarea acestora numai în cazul în care însăși reclamanta ar fi fost obligată la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea acestora, obligație inexistentă în cauză.
Referitor la împrejurările invocate de către reclamantă, în sensul că în cuprinsul expertizei construcții nu există nicio referire cu privire la sarcinile existente asupra imobilelor, au fost evaluate nereal imobilele fără să se țină seama de prețurile înscrise în tabelele de la Camera Notarilor Publici Prahova, s-a evaluat locuința de la un preț de 2060 lei/mp, deși prețul minim înscris în tabelul notarilor era de 441 lei/mp, existând o diferență de valoare nejustificată, neargumentată și că eronat s-a considerat că valorile din tabelul notarilor nu constituie criterii de evaluare, deși expertiza topo ține cont la stabilirea prețului terenului de valoarea aplicată de notari, tribunalul a apreciat că acestea sunt simple aprecieri subiective ale reclamantei în condițiile în care la evaluarea imobilelor s-a ținut seama de toate criteriile prevăzute de normele legale în materie, de valoarea de piață aplicată la imobilele respective, iar în speță nu există nicio probă la dosar care să ateste evaluarea eronată a imobilelor. Practicarea unor prețuri de către notarii publici la momentul încheierii unor contracte s-a considerat că nu reprezintă un criteriu de sine stătător pentru evaluarea imobilelor, mai ales că în cazul partajării bunurilor în litigiu se ține cont în exclusivitate de prețurile practicate pe piața liberă determinate de raportul cerere și ofertă și nicidecum de prețurile prevăzute în tabelele notarilor publici.
Susținerile reclamantei, în sensul că, eronat nu s-a ținut seama de varianta A de la raportul de expertiză topo privind atribuirea tuturor bunurilor mobile pârâtului, pe care acesta le poate ridica oricând, încălcându-se principiul partajării în natură pe cât posibil a bunurilor, invocându-se existența acestora în posesia reclamantei ( deși pârâtul este cel care le-a solicitat la masa de partaj), au fost considerate ca fiind nejustificate, deoarece în realitate la omologarea unei variante de lotizare se ține seama nu numai de persoana care a solicitat aducerea la masa de partaj a bunurilor respective, ci și de modalitatea de împărțire efectivă a bunurilor în litigiu, de posesia părților, de imposibilitatea predării unor bunuri mobile de către reclamantă în lotul pârâtului, datorită destinației acestor bunuri, mai ales că între cele două variante nu există o diferență foarte mare privind valoarea sultei pe care o are de achitat
reclamanta, pârâtul neputând fi obligat să ridice anumite bunuri în condițiile în care acestea s-au aflat permanent în folosința reclamantei de la data desfacerii căsătoriei, respectiv decembrie 2010 și până în prezent.
Afirmațiile reclamantei, conform cărora ambele părți trebuia să suporte egal bunurile mobile în natură, pe cât posibil, impunându-se refacerea expertizei construcții cu privire la valoarea de piață a imobilelor, modificarea componenței masei partajabile prin excluderea de la masa de partaj a construcției vechi, a terenului aferent, nu au fost avute în vedere de instanță, arătându-se că în condițiile în care la omologarea variantei de lotizare nu se ține seama în exclusivitate de partajarea în cote egale a bunurilor mobile în natură, ci, dimpotrivă, de contribuțiile soților la dobândirea tuturor bunurilor, inclusiv la imobile, de posesia exercitată asupra acestor bunuri, nu există nicio împrejurare care să determine refacerea expertizei construcții cu privire la evaluarea imobilelor.În speță în condițiile în care construcția veche și terenul aferent reprezintă bunuri comune în mod normal și firesc acestea au fost incluse la masa de partaj, fiind imposibilă excluderea acestora, ținându-se cont doar de dorințele, opțiunile reclamantei.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, a respins apelul, ca nefondat.
De asemenea, tribunalul a respins cererea privind completarea probatoriilor ca neîntemeiată, apreciind că în primă instanță au fost administrate probe legale, concludente și pertinente, constând în acte, interogatoriu, martori, expertize tehnice construcții, topometrică și nu exustă nicio împrejurare rezultată din dezbateri care să impună administrarea unor probe noi, completarea celor existente în baza disp. art. 295 c.pr.civ.
În baza disp.art.274, 277 c.pr.civ. au fost obligate apelantele, în solidar, la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta C. R., și intervenienta I. E.
Au apreciat recurentele că în mod nelegal instanța de apel a soluționat apelul fără a se încuviința completarea probatoriului astfel cum a fost solicitat prin motivele de apel. La prima zi de înfățișare când s-a dat cuvântul pârâților, au solicitat instanței, în probatoriu, refacerea raportului de expertiza privitor la evaluarea imobilelor, arătând că niciunde în evaluarea imobilelor nu s-au reținut sarcinile cu care au fost dobândite imobilele.
Instanța de apel a unit aceasta solicitare cu pronunțarea asupra fondului apelului, susținându-se că nu exista nici o împrejurare rezultată din dezbateri care să impună administrarea unor probe noi.
Au apreciat recurentele că instanța de apel procedând de o asemenea manieră s-a antepronunțat asupra cererii lor de apel, fără a face o analiza temeinică și legală.
Au arătat că au solicitat prin motivele de apel, refacerea raportului de expertiză cu privire la evaluarea imobilelor, având în vedere faptul că la stabilirea valorii nu s-a ținut seama de sarcinile cu care acestea au fost preluate.
Din motivarea instanței de apel au înțeles faptul că aceste contracte de vânzare cumpărare, au fost încheiate sub imperiul comunității de bunuri, imobilele fiind deopotrivă și ale soțului său, însă în ceea ce privește obligațiile asumate prin
contract, acestea îi sunt numai reclamantei imputabile, punându-se în discuție o evaluare a imobilelor și luarea în calcul a sarcinilor de care sunt grevate, numai în măsura în care pârâtul ar fi solicitat părți în natura din bunurile respective.
Locuința noua (P+M) a fost dobândită de la părinții lui Comaniță R. (divorțați fiind), locuința veche a fost dobândita doar de la mama lui Comaniță R., aceasta fiind proprietara exclusivă, instanța de apel reținând ca ambele au fost dobândite doar de la intervenientă, în mod cu totul greșit.
Singurii bani achitați de foștii soți Goaga a fost suma de 1000 USD dați tatălui lui Comaniță (fosta Goaga) R. în considerarea prețului locuinței mai noi.
Cu privire la constituirea masei partajabile, recurentele au contestat compunerea acesteia, în sensul că în mod nelegal și greșit instanțele anterioare nu au inclus în masa partajabilă 7 stupi de albine ci doar un stup de albine. Instanța de apel s-a mărginit să spună doar că nu s-a făcut dovada înstrăinării acestora până la data despărțirii în fapt, trecând peste mărturisirea pârâtului, care a recunoscut înstrăinarea acestora către fratele său doar de către el.
În opinia recurentelor includerea în masa partajabilă a imobilului format din teren în suprafața de 232 mp și locuința veche CI, construită în 1940, din lemn, învelită cu țiglă, compusă din camera, hol, camera și veranda, și beci la demisol, cu o suprafața de 56,82 mp, obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 2/12.02.2004, a racordului și instalației de apa -1395 lei, racordului și instalației de gaze 4522 lei, aleii betonate de acces în valoare 346 lei, fosei septice - 515 lei, gardului și porților în valoare de 7526 lei, în total de 14.304 lei s-a făcut în mod nelegal.
Astfel, așa cum s-a arătat prin cererea introductiva recurenta Comaniță (fosta Goaga) R. cu fostul său soț au avut în proprietate 7 stupi de albine și, cu toate că acesta a recunoscut la interogatoriu că "stupii" au fost dați fratelui său, instanța de fond a reținut la masa partajabila doar un stup.
Recurentele au învederat că față de răspunsul dat de acesta la întrebarea nr. 13 din interogatoriu reiese fără putința de tăgadă existența mai multor stupi, nu doar a unui singur stup, iar împrejurarea că pârâtul reclamant nu a putut dovedi că ar fi vândut 2 stupi și că din 4 ar fi murit familiile de albine, conduc indubitabil la faptul că în masa partajabilă trebuiau incluși 7 stupi și nu doar un singur stup cum s-a reținut prin încheierea interlocutorie.
Prejudiciul recurentei Comaniță (fosta Goaga) R. se ridica la suma de 3000 lei (6x 500 lei), care ar fi trebuit scăzută din sulta cuvenită pârâtului reclamant.
Cu privire la includerea în masa partajabilă a imobilului format din teren în suprafața de 232 mp și locuința veche CI, construita în 1940, din lemn, învelită cu țiglă, compusă din cameră, hol, cameră și verandă, și beci la demisol, cu o suprafața de 56,82 mp, obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 2/12.02.2004, au considerat recurentele că în mod nelegal instanța a constatat calitatea de bun comun al acestuia.
Astfel, fostul soț al recurentei C., pârâtul reclamant a recunoscut faptul că cele două contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate numai în considerarea trăiniciei căsniciei acestora (întrebarea nr. 1).
De asemenea acesta a recunoscut faptul că lui I. E. nu i-a fost dat nici un ban, aceasta fiind vânzătoarea imobilului în discuție, suma de 1000 USD fiind dată fostului soț al acesteia la momentul la care s-a întocmit actul de vânzare cumpărare, doar pentru locuința nouă și terenul aferent acesteia.
Martorii de asemenea au relatat instanței că știu că nu s-a achitat nici un preț lui I. E., intervenienta, în considerarea contractului de vânzare cumpărare nr. 2/2004.
La termenul din 01.11.2012, având în vedere mărturisirea făcută de pârâtul reclamant și declarațiile martorilor, recurenta C. a arătat că înțelege să își micșoreze câtimea dedusa partajului, în sensul de a fi scoasă de la masa partajabilă locuința mai veche și terenul aferent acesteia, identificate conform contractului de vânzare cumpărare nr. 2/2004, iar ca apărare (cu caracter de întâmpinare) la cererea reconvențională a pârâtului asupra acestui imobil a solicitat instanței să constate calitatea lui de bun propriu. În mod greșit instanța de fond a considerat susținerea acesteia ca fiind un nou capăt de cerere, când în realitate nu a făcut decât să solicite instanței de judecată să ia act că din probele administrate reiese fără dubiu că imobilul ce a făcut obiect al contractului de vânzare cumpărare nr. 2/12.02.2004 nu face parte din comunitatea de bunuri, câtă vreme pârâtul reclamant a mărturisit că nu s-a dat nici un ban ca preț către I. E..
Cu privire la includerea în masa partajabilă a racordului și instalației de apa -1395 lei, racordului și instalației gaze 4522 lei, aleii betonate de acces în valoare 346 lei, fosei septice 515 lei, gardului și porților în valoare de 7526 lei, în total de 14.304 lei, au arătat recurentele că s-a procedat în mod nelegal, întrucât acestea sunt înglobate imobilului ca atare, neputând fi valorificate în mod individual.
Au apreciat recurentele întemeiată și pertinentă această cerere întrucât prin introducerea acestor utilități (apa și gaze), fosa septică fiind necesară în condițiile în care imobilul are încălzire centrală, valoarea imobilului (casa mai nouă) a fost crescută așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit de N. C., fiind adăugat un spor de_ lei, iar la casa veche a fost adăugat un spor de 1994 lei.
Pe de altă parte, dacă imobilele vor fi valorificate prin vânzare, nu se vor putea vinde separat gardul/porțile și . comun cu întreg imobilul. În consecință, includerea celor de mai sus în masa partajabilă asociată cu valoarea de piața a imobilelor, crescută datorită acelorași utilități, nu au făcut decât să sporească în mod nejustificat drepturile de creanța ale pârâtului reclamant.
A considerat recurenta C. că este abuziv ca ea să fie obligată să suporte o sultă, pe care în condițiile valorificării imobilului nu ar putea să o obțină, câta vreme racordarea la utilități a locuinței a sporit valoarea acesteia, valoare avută în vedere la stabilirea loturilor.
Cu privire la valoarea de piața a imobilelor stabilită prin rapoartele de expertiza, au considerat recurentele că sentința este nelegala sub aspectul nereținerii sarcinilor care grevează imobilele pe care le-a constatat ca fiind incluse în masa partajabilă și sub aspectul valorii de piața reținuta în final.
Astfel, în urma luării la cunoștința de rapoartele de expertiză, au formulat în termen legal, obiecțiuni la acestea, (admise de instanță) la raportul de expertiză întocmit în cauză cu privire la valoarea imobilului întrucât nu s-a ținut seama de situația juridică a acestuia. Imobilele sunt grevate de servitutea de trecere constituită în favoarea intervenientei I. E., de uzufructul viager constituit în favoarea aceleiași interveniente și de obligația de întreținere.Având în vedere aceste sarcini care grevează imobilele și prin atribuirea lor către recurenta C., aceasta este obligată să le îndeplinească și să le respecte și este nelegal ca pârâtul reclamant să se bucure de o sultă stabilită ca și când imobilele respective ar fi fost libere de sarcini.
Motivarea instanței că acestea au fost asumate doar de către recurenta C., câtă vreme pe contractele de vânzare cumpărare este doar semnătura acesteia este nelegală și plină de contradicție față de cele susținute de aceeași instanță când la compunerea masei partajabile nu a mai ținut cont doar de semnătura sa.
Dacă ne raportăm la "semnătura de pe cele două contracte" așa cum apreciază instanța de fond, nu se explica raționamentul acesteia de ce a inclus în masa partajabilă, cele două imobile, întrucât pe contracte apare doar semnătura lui Goaga R. (actualmente Comaniță).
Este inechitabil să se susțină că prin faptul atribuirii celor două bunuri imobile către C. R. L., aceasta trebuie să suporte sarcinile imobilelor însă sulta care i se cuvine lui Goaga C. nu poate fi micșorată în considerarea acelorași sarcini.
Expertiza realizată prin raportul nr. 293/19.04.2013, nu a ținut cont și n-a făcut nici o referire la sarcinile impuse prin contractele de vânzare cumpărare cu toate că s-a evidențiat acest aspect prin obiecțiunile admise de către instanță.
Răspunsul expertului N. C. la obiecțiuni a fost nebazat pe argumente pertinente, acesta susținând lipsa unui extras de CF pentru atestarea sarcinilor, în condițiile în care sarcinile reies în mod indubitabil din contract.
De asemenea prin același raport de expertiza s-a dat o valoare nereala imobilelor, câtă vreme expertul nu a avut în vedere prețurile de valorificare ale imobilelor aflate în tabelele de la Camera Notarilor Publici Prahova.
Locuința nouă P+M a fost evaluata de expert, și însușită ca atare de instanță, plecând de la un preț de 2.060 lei/mp, echivalent a 468 Euro/mp în condițiile în care prețul minim pentru o locuința similară în tabelul notarilor pleacă de la 441 lei /mp, echivalentul a 100 Euro/mp; este o diferența de valoare nejustificată, neargumentată juridic și tehnic, neadaptată la condițiile pieții.
Deprecierea externă aplicată construcțiilor de 10% este cea minimă față de condițiile actuale ale pieții imobiliare, piață paralizată de lipsa tranzacțiilor.
Susținerea aceluiași expert că valorile din tabelul notarilor publici nu pot fi luate în considerare sunt contrazise de răspunsul expertului specialist topografie, cadastru și geodezie A. F. G., care la stabilirea prețului terenului aferent celor doua construcții a avut în vedere valoarea de la Camera Notarilor Publici, "pentru a se evita speculațiile" (raport - răspuns la obiecțiuni, depus pentru termenul din 12.09.2013).
Cu privire la atribuirea bunurilor conform variantelor de lotizare, au arătat recurentele că au solicitat varianta A din raportul de lotizare întocmit de expert A. F. G., prin care bunurile mobile îi erau atribuite pârâtului reclamant.
Solicitarea lor a fost făcută în acest sens întrucât pârâtul reclamant a considerat că bunurile mobile trebuie partajate, prin instanță, în condițiile în care de la primul termen de judecata în fața instanței de fond recurentele au afirmat că acesta poate lua toate bunurile mobile asupra cărora ridica pretenții
Instanța de apel a nesocotit principiul împărțirii în natura pe cât posibil a acestor bunuri, motivat doar de faptul că au rămas în casa și că ar fi în posesia lui Comaniță R.. Au apreciat recurentele că nu se poate opina în acest sens, câtă vreme este prioritar principiul împărțirii în natură, iar pârâtul reclamant a fost cel care a înțeles să le includă în masa partajabilă, neînțelegând să le ia de buna voie.
În atare situație, au apreciat recurentele că se impunea, pentru egalitate de tratament, ca ambele părți să suporte în mod egal bunuri mobile în natură, pe cât posibil.
Având în vedere aceste considerente, recurentele au apreciat că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul - pârât G. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs formulate, recurentele și-au exprimat nemulțumirea motivat de faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut la masa partajabilă 1 stup de albine în loc de 7 stupi, precum și imobilul format din teren în suprafață de 232 mp, locuința veche C 1 construită în anul 1940 din lemn învelită cu țiglă, compusă din cameră, hol, cameră și verandă, beci la demisol, cu o suprafață de 56,82 mp, obiect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 2/12.02.2014.
În susținerea criticilor formulate sub acest aspect recurentele au făcut trimitere la modalitatea de interpretare a probatoriilor administrate în cauză, respectiv la răspunsurile pârâtului la interogatoriul luat și depozițiile martorilor audiați de instanțele anterioare.
Potrivit art. 304 Cod pr. civilă recursul poate fi exercitat numai pentru motive de nelegalitate iar o atare formulare a textului de lege accentuează caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac, tocmai pentru că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și în apel (ambele judecăți de fond), finalizate prin confirmarea de fapt a dosarului pendinte și cu o rezolvare a conflictului existent între părțile cu interese contrare.
Criticile mai sus menționate se referă la pretinsa stabilire greșită a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probelor, deci vizează aspecte de netemeinicie și nicidecum de legalitate și ele nu mai pot face obiect de analiză al instanței de control judiciar, întrucât pct.11 al art. 304 Cod pr. civilă, singurul text care permitea cenzurarea în recurs a unor astfel de greșeli a fost abrogat.
În ceea ce privește imobilul recurentele au învederat totodată și aspecte de ordin procedural, în sensul că deși la termenul din 01.11.2012, reclamanta C. a arătat că înțelege să își micșoreze câtimea dedusa împărțelii, pentru a fi scoasă de la masa partajabilă locuința mai veche și terenul aferent acesteia, identificate conform contractului de vânzare cumpărare nr. 2/2004, iar ca apărare (cu caracter de întâmpinare) la cererea reconvențională a pârâtului asupra acestui imobil a solicitat instanței să constate calitatea lui de bun propriu, în mod greșit instanța de fond a considerat susținerea sa ca fiind un nou capăt de cerere .
Referitor la imobilul ce a făcut obiectul contractului mai sus menționat reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat includerea lui la masa de partaj, după care ulterior, la data de 01.11.2012, când părțile au pus concluzii cu privire la pronunțarea încheierii interlocutorii, a învederat că își restrânge acțiunea, solicitând ca acesta să fie exclus de la masa de împărțit și să se constate că este bunul său propriu ( fila 115, 115 verso dosar fond).
Sub aspect procedural, având în vedere momentul la care s-a formulat o astfel de solicitare, corect instanța de fond a apreciat că ea reprezintă o completare a acțiunii inițiale și a fost depusă cu depășirea termenului expres prev. de art. 132 C.pr.civ., constatându-se decăderea reclamantei din dreptul de a-și completa acțiunea, iar pe fondul propriu-zis al pricinii legal a înlăturat susținerile reclamantei în sensul că imobilul nu este bun comun, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în formă autentică la notariat, în timpul căsătoriei părților, nu s-a constatat nulitatea acestuia sau existența unui act simulat, care ar ascunde o donație deghizată, situație în care erau incidente dispozițiile art. 30 din Codul familiei care instituie prezumția comunității de bunuri dobândite de soți în perioada căsătoriei, prezumție care nu a fost răsturnată în prezenta speță.
Celelalte nemulțumiri ale recurentelor se referă la faptul că gardul, porțile, racordul și instalația de apă, racordul și instalația de gaze, ., fosa septică, nu trebuiau reținute la masa partajabilă și nu puteau fi evaluate separat, întrucât ele sunt înglobate în imobil ca atare și au sporit valoarea acestuia. De asemenea s-a menționat că la evaluarea imobilelor supuse partajului nu s-au avut în vedere sarcinile care le grevează și care au dus la o scădere a valorii lor, prețurile practicate de notarii publici, s-a criticat modalitatea de partajare a bunurilor mobile, precum și împrejurarea că în mod eronat în fața instanței de apel nu s-a dispus completarea probatoriului cu efectuarea unei noi expertize.
Având în vedere legătura existentă referitoare la aspectele invocate de recurente instanța va proceda la analizarea lor concomitentă, urmând să le răspundă pe baza unor considerente comune.
Prin încheierea interlocutorie de partaj din data de 15.11.2012 a Judecătoriei Câmpina, s-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în perioada căsătoriei în cote de ½ fiecare, următoarele bunuri imobilele situate în com. B., ., pct. Acasă, jud. Prahova constând în terenul de 999 mp, o casa de locuit având parter, mansardă, centrală termică, toată instalația aferentă identificată potrivit releveului de la raportul de expertiză tehnică construcții ing. N. C., o anexa gospodărească având două magazii, copertină, identificate în cuprinsul raportului de expertiza construcții ing. N. C., o fântână; un garaj identificate în releveu situație actuală de la expertiza construcții ing. N. C., terenul de 232 m.p., construcția edificată pe acesta și anume o locuință cu prispă, sală, două camere, beci la demisol, identificată în cuprinsul expertizei construcții ing. N. C., o fosă septică, 100 ml gard de țambre din lemn, porțile de la intrare, plăci de beton pe aleile de acces din curte, lucrări de racordare la gazul metan, la apă, precum și următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie compusă din colțar, masă, scaune, 4 dulapuri cu suprapozabil; mobilă de dormitor compusă din: pat, șifonier, masă TV; mobilă de la etaj compusă din: masă, birou, dulapuri din rigips cu uși de lemn, canapea mare; două televizoare color; mașină de spălat automată; frigider; aragaz; un autoturism marca Dacia și un stup de albine.
În ceea ce privește bunurile imobile reținute la masa de partaj, din cuprinsul actelor de vânzare-cumpărare care au stat la dobândirea acestora se reține că ele sunt grevate de anumite sarcini.
Astfel, pentru imobilul compus din suprafața de 999 mp situat în com. B., . și construcția aflată pe acesta C 1, care a făcut obiectul contractului
de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4483/28.12.1993 de BNP M. M. (fila 10 dosar fond) prețul vânzării l-a constituit suma de 5.000.000 lei și obligația de întreținere a vânzătoarei I. E. pe tot timpul vieții, întreținere constând în: hrană zilnică, locuință încălzită, iluminat electric și îngrijire în caz de boală sau neputință cu asistență medicală și medicamente, obligația de a o înmormânta și de a face pomenile.
Cert este că în cuprinsul acestui înscris s-a specificat în mod expres că „pentru accesul vânzătoarei I. E. la restul proprietății se constituie o servitute de trecere pe terenul ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare, configurată în schița de plan pe o lungime de 20,55 ml și o lățime de 3,23 ml”.
Pe de altă parte, cel de-al doilea imobil compus din teren în suprafață de 232 mp și locuința C 1, amplasată pe acesta, care a făcut obietul contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr.2/12.02.2004 de BNP I. M., este grevat de un drept de uzufruct viager pe care vânzătoarea I. E. și l-a rezervat asupra lui.
Din cuprinsul raportului de expertiză N. C. rezultă că pe lângă construcțiile propriu-zise incluse în masa de partaj s-au evaluat separat gardul, porțile, fosa septică, racordul și instalația de gaze, racordul și instalația de apă, .. În condițiile în care aceste lucrări au o existență de sine stătătoare, au fost reținute pe baza probatoriilor administrate, prin încheierea interlocutorie (separat de imobile) ca fiind efectuate de părți în perioada căsătoriei ( fila 132 verso dosar fond) și au fost identificate de expert era normal să se stabilească valoarea acestora, neputându-se vorbi de o înglobare a lor în cadrul imobilelor. O singură precizare se impune a fi făcută în privința instalației de gaze. Astfel, se observă că atât referitor la imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr. 4483/1999, cât și al contractului nr. 2/2004 (filele 177 – 186 dosar fond), deși separat de construcțiile propriu-zise și anexe s-a evaluat racordul și instalația de gaze, ulterior, în cuprinsul lucrării, pentru existența instalației de gaze și încălzirea centrală se adăugă un spor la evaluarea construcției (fila 181 dosar fond), ceea ce duce practic la o dublă evaluare a acestei lucrări, lucru care nu este posibil.
În ceea ce privește evaluarea propriu-zisă a construcțiilor, în cuprinsul raportului s-a menționat că aceasta s-a realizat conform D. 256/1984 anexa 4, precizându-se totodată de către expertul N. C. prin răspunsul la obiecțiuni depus la 11 septembrie 2013 la dosar (fila 212 dosar fond), că în condițiile în care instanța nu a reținut sarcini pentru imobilele evaluate și nu s-a prezentat nici un certificat pentru informare de la Cartea funciară din care să rezulte existența sarcinilor asupra imobilelor a procedat la evaluarea lor ținând cont de cele stabilite prin încheierea interlocutorie.
În literatura de specialitate și practica judiciară este stabilit, cu valoare de principiu că, în cauzele de partaj, pentru a nu se crea situații inechitabile între copărtași, se impune determinarea valorii reale a bunurilor supuse împărțelii. Legea nu determină, în concret, criteriile de evaluare a bunurilor ce formează obiectul partajului, însă jurisprudența a decis că trebuie să se țină seama de toate criteriile apte a determina o valoare reală a bunurilor, de valoarea de piață a acestora.
„Valoarea de piață”, constituie baza de evaluare a unui imobil și reprezintă „suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată la data evaluării, între
un cumpărător hotărât și un vânzător hotărât, într-o tranzacție echilibrată, după un marketing adecvat în care fiecare parte acționează în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri”.
Pe de altă parte, în privința construcțiilor, la data evaluării lor trebuie să se aibă în vedere o . elemente importante și specifice cum sunt cele privitoare la materialele încorporate în construcții, finisajele, gradul de confort, gradul de seismicitate, locul situării, starea actuală, prețurile practicate în localitatea respectivă pentru imobile similare. În mod cert însă în cadrul activității de evaluare trebuie să se țină seama de eventualele diminuări valorice ale unui asemenea bun atunci când el este grevat de anumite sarcini.
Atât existența uzufructului, cât și instituirea unei servituți de trecere asupra unui imobil sunt de natură să limiteze dreptul de folosință al celui care a dobândit un bun care este grevat de asemenea sarcini. Prin urmare, are loc o diminuare a valorii de circulație a unui astfel de bun, determinată de faptul că în cazul uzufructului nudul proprietar (în speța de față reclamanta, în cazul în care bunul este în lotul său) are doar dreptul de dispoziție asupra bunurilor, iar uzufructuarul (în prezenta cauză intervenienta) exercită celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, în timp ce în ipoteza servituții de trecere ea, în calitate de titular al fondului aservit trebuie să suporte trecerea pe terenul său a titularului fondului dominant. În atare condiții, de principiu, în ipoteza în care o persoană care deține astfel de bunuri ar intenționa să le înstrăineze, câtă vreme ele sunt grevate de sarcini în genul celor mai sus menționate în mod cert ar obține o valoare mult mai mică decât în cazul în care sarcinile respective nu ar exista. De asemenea, existența unei obligații de întreținere stabilită în sarcina dobânditorului cu privire la unul din imobilele în litigiu are aceleași consecințe vizând scăderea valorii imobilului.
Prin urmare, instanța consideră că, în speța de față existența unei servituți de trecere și a obligației de întreținere cu privire la unul din imobile, și a unui drept de uzufruct cu privire la celălalt imobil determină o scădere a valorii de circulație a acestora, iar prin expertiza efectuată (astfel cum s-a expus anterior) aceste sarcini nu au fost avute în vedere, evaluarea imobilelor făcându-se doar prin raportare la Decretul 256/1984.
În atare context, în mod evident se impunea, în faza procesuală a apelului, în baza art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, completarea probatoriilor cu efectuarea unei expertize care să procedeze la evaluarea imobilelor ce fac obiectul partajului, având în vedere criteriile menționate în precedent, dar și sarcinile existente asupra acestora.
Pe de altă parte se reține că recurenta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la atribuirea în lotul său a tuturor bunurilor mobile ale părților.
Analizând dispozitivul sentinței pronunțate de prima instanță se observă că în lotul reclamantei au fost atribuite ambele construcții (lucru cu care părțile au fost de acord) și toate bunurile mobile ale foștilor soți, în timp ce pârâtul a primit doar autoturismul și un stup de albine.
Este de necontestat faptul că în materia partajului funcționează principiul împărțelii în natură, consacrat de art.741 cod civil ( text în vigoare la momentul promovării prezentei acțiuni) care statuează că “la formarea și atribuirea loturilor, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare”.
Dispozițiile legale menționate în precedent se complinesc cu prevederile art.6739 Cod pr. civilă care reglementează criteriile de care trebuie să țină seama instanța cu ocazia atribuirii bunurilor în natură, în vederea stabilirii și compunerii loturilor, respectiv mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupați părților, precum și îmbunătățirile efectuate de unii coproprietari.
În cauză, este evident că prin atribuirea tuturor bunurilor mobile reclamantei alături de imobile s-a ajuns la o dezechilibrare a loturilor cuvenite acestora, situație de natură să încalce prevederile legale mai sus menționate.
În raport de argumentele expuse anterior Curtea apreciază că sunt fondate criticile în ceea ce privește modalitatea de evaluare a imobilelor ce fac obiectul împărțelii (inclusiv sub aspectul sporului de valoare pentru instalația de gaze) și de partajare a bunurilor mobile, situație în care se impune completarea probatoriilor sub acest aspect.
Pe cale de consecință, în baza art. 312 alin.3 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și intervenientă, va casa decizia tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare pentru a se dispune completarea probatoriilor în sensul refacerii expertizei care la evaluarea imobilelor să aibă în vedere toate criteriile de stabilire a valorii de circulație a acestora, să țină cont de sarcinile care le grevează și să procedeze la partajarea bunurilor între părți cu respectarea principiilor care guvernează această materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C. R. L. (fostă G.), domiciliată în comuna B., ., județ Prahova și intervenienta I. E. (fostă C.), domiciliată în comuna B., ., județ Prahova împotriva deciziei civile nr.910 pronunțată la 21 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul G. C., domiciliat în ., județ Prahova.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecători,
V. G. P. M. G. E. S.
Fiind în concediu de odihnă
semnează Președintele Instanței
Grefier,
G. C.
Red.V.G.
Tehnored.G.C.
2 ex./12.06.2015
d.f._ Judecătoria Câmpina
j.f. E. S.
d.a. nr._ Tribunal Prahova
j.a. R. C. - C. M.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Strămutare. Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
