Pretenţii. Decizia nr. 679/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 679/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 679
Ședința publică din data de 22 octombrie 2015
Președinte – C. M. M.
Judecători – A. M. R.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta C. M., domiciliată în Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 297 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți L. I., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina, ., nr.12, jud. Prahova, P. V., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, cu sediul în București, .-3, G. G., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina, ., nr.12, jud. Prahova, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă C. M., lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că dosarul este la al patrulea termen de judecată, iar recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Recurenta reclamantă C. M., având cuvântul, consideră că fiind primul termen de judecată cu procedura completă, administrarea probelor pe care urmează să le solicitate este pertinentă.
Arată că a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua de la arhivă o încheiere de abilitare, în dosarul penal nr._, pentru obținerea unor înscrisuri din dosarul nr._ al ÎCCJ, fiindu-i necesare în prezenta cauză, însă această încheiere nu este redactată. Arată că a vorbit telefonic cu dl. B., grefierul de ședință din dosarul nr._ al Curții de Apel Ploiești, Secția Penală, care i-a comunicat că nu este redactată încheierea întrucât doamna judecător B. are o problemă de sănătate cu mama sa.
Solicită abilitarea de către această instanță pentru obținerea unor înscrisuri concludente din dosarele de la P. Câmpina: nr. 470/P/2011, 235/P/2012; nr.3168/P/2012 și acordarea unui termen de judecată mai lung pentru obținerea acestor relații.
Curtea, constată că probele au fost discutate în încheierea de ședință din 21 mai 2015, moment la care s-au încuviințat pentru recurenta reclamantă proba cu înscrisuri noi în dovedirea motivelor de recurs și s-a respins solicitarea în sensul ca recurenta să fie abilitată să studieze dosare care se află la P., respectiv instanța s-a pronunțat cu privire la această cerere privind abilitarea de studiere a dosarelor la P..
Recurenta reclamantă, având în vedere înscrisurile pe care urma să le obțină de la ÎCCJ, aflate în dosarul nr._, arată că acestea sunt înscrisuri care îi dau posibilitatea să invoce excepția nulității absolute a unui act administrativ și să invoce înscrierea în fals, având în vedere soluțiile date de părțile pe care le-a chemat în judecată.
Curtea, având în vedere că proba cu înscrisuri a fost încuviințate, iar până la această dată trebuiau produse aceste înscrisuri noi, urmează a respinge această cerere de suplimentare a probatoriului și de acordarea unui nou termen de judecată.
Recurenta reclamantă, față de această situație solicită amânarea pronunțării și invocă excepția nulității absolute actului administrativ, intitulat Ordinul Prefectului care vizează emiterea titlului de proprietate, pentru a face și în scris aceste susțineri, având în vedere că s-a considerat stare de judecată. De asemenea, arată că se înscrie în fals, în baza disp. art. 184 Vechiul cod de pr. civilă, în legătură cu contractul de vânzare cumpărare nr. 990/1996.
Curtea, față de cele două excepții invocate, constată că acestea privesc aspecte care nu fac obiectul cercetării judecătorești din prezenta cauză.
Recurenta reclamantă, arată că sentința de fond și decizia instanței de apel atacată în prezenta cauză are drept motivare soluțiile date de P. în care se spune clar că nu există elemente care să producă o altă soluție. Ori, dacă în fața acestei instanțe legiuitorul îi dă dreptul să producă acte noi, iar dacă aceste cereri i se resping, consideră că i se încalcă dreptul la apărare conform art. 6 din CEDO, iar prezenta judecată poate fi lovită de nulitate, având în vedere că cele două hotărâri atacate sunt respinse pentru neprobarea atât a prejudiciului material cât și moral.
Curtea constată că cele două excepții invocate de recurentă exced cadrului procesual cu care este investită instanța la acest moment și prin urmare nu pot fi luate în discuție.
Recurenta reclamantă, solicită a se lua act că refuză să pună concluzii pe fondul cauzei, având în vedere respingerea „pe bandă rulantă”, cu caracter de repetabilitate a cererilor formulate, fără o motivare legală.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /11.12.2012 la Judecătoria Câmpina, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâții L. I., P. V., G. G., Ministerul Justiției, S. R. prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 3 miliarde ROL, reprezentând daune morale pentru prejudiciile morale pe care le-a suferit în urma erorilor judiciare săvârșite de către pârâți.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții, în calitate de procurori, au manifestat subiectivism în ceea ce privește soluționarea dosarelor pe care le-a avut, formându-și o opinie față de persoana sa, săvârșind grave erori judiciare în urma încălcării normelor legale procedurale, erori care au avut ca efect cauzarea unui prejudiciu moral constând în privarea sa de actele de identitate, profesionale, de bunurile sale, fiind obligată să trăiască în condiții precare, lipsită de orice condiții minime pentru un trai decent.
La data de 25.04.2013, pârâtul Ministerul Justiției a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării acțiunii, a lipsei calității sale procesual pasive în condițiile în care reclamanta are obligația să achite o taxă de timbru în baza Legii nr.146/1997, pârâtul neavând calitate procesuală pasivă în condițiile în care are atribuții privind organizarea și funcționarea instanțelor și nicidecum modalitatea de instrumentare de către magistrați a dosarelor cu care aceștia sunt investiți.
La data de 26.04.2013 pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor a formulat o întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive atât timp cât nu este parte în raportul juridic concret, obligațional, de drept substanțial dedus judecății.
Prin încheierea din data de 28.10.2013 instanța a respins excepțiile netimbrării acțiunii și a lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, motivându-se că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice având calitate procesuală pasivă în baza disp. art. 96 din Legea nr.303/2004, răspunzând patrimonial pentru eventualele erori judiciare ale magistraților, fiind admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Justiției care are doar atribuții privind acțiunea disciplinară împotriva judecătorilor și nicidecum o eventuală răspundere patrimonială în cazul acestora.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.2890/ 06.10.2014 a Judecătoriei Câmpina a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată formulată de reclamantă împotriva pârâților.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar reclamanta a formulat diferite plângeri penale care au fost repartizate în vederea soluționării pârâților, în calitate de procurori, plângeri soluționate de către aceștia, ținându-se seama de probele administrate în dosarele respective, ocazie cu care au fost pronunțate diferite rezoluții de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele împotriva cărora reclamanta formulase plângerile penale, iar în speță reclamanta nu a făcut dovada existenței unor traume în urma soluționării de către pârâți a dosarelor respective, în ce constau traumele respective, prejudiciul moral pe care l-ar fi suportat, mai ales că aceasta are obligația să dovedească producerea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta pârâților în baza disp. art.998-999 cod civil nemodificat, respectiv 1864 cod civil, modificat.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 19.12.2012 a declarat apel reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea încheierii și a hotărârii sus menționate, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea respectării repartizării aleatorie a cauzei, administrării probelor, motivându-se că eronat i s-a respins cererea de repunere pe rol atât timp cât nu au fost atașate dosarele solicitate, nu s-au luat măsurile care se impuneau privind refuzul eliberării probelor, existând amânări nejustificate pentru soluționarea unor cereri de abținere, lipsă de procedură și că eronat a fost admisă cererea de abținere a judecătorului S. E., invocându-se calitatea acesteia de colegă cu judecătorul căruia i s-a repartizat inițial cauza, nefiind respectată repartizarea aleatorie a cauzei, fiindu-i soluționate abuziv cauzele de către vicepreședintele judecătoriei care la rândul său era coleg cu magistratul investit inițial cu soluționarea cauzei.
În continuare, reclamanta a arătat că împrejurarea invocată de către unul dintre magistrați la momentul soluționării cererii de abținere privind colegialitatea constituie un abuz, nefiind prevăzută de legiuitor, existând o eroare judiciară în cazul admiterii cererii de abținere prin încheierea din data de 19.12.2012 și că eronat a fost soluționată cauza fără atașarea dosarelor nominalizate în încheierea din 28.10.2013, nefiind administrate probe, mai ales că a suferit un prejudiciu moral prin vătămarea intereselor sale legale, protejate de Constituție, de legile în vigoare, de CEDO, având dreptul la acordarea despăgubirilor solicitate și că instanțele de judecată au fost induse în eroare de soluțiile pronunțate de către pârâți care au manifestat neglijență, superficialitate, rea credință.
De asemenea, reclamanta a precizat că soluțiile pronunțate de către pârâți atestă erorile judiciare săvârșite, elementele acestora rezultând din motivarea soluțiilor, inclusiv cele referitoare la autoarea sa decedată, la caracterul terenul în litigiu considerat curți construcții deși în realitate reprezintă o plantație de pomi fructiferi, viță de vie, fiind privată de recoltele acestuia și că pârâții au încălcat drepturi, interese fundamentale ale persoanei, statul având obligația să răspundă pentru erorile judiciare săvârșite de către pârâți, pentru alegerea și numirea magistraților.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 20.12.2014
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 297 din 27 ianuarie 2015, a respins apelul declarat de apelanta reclamantă C. M. împotriva încheierii de ședință din data de 19.12.2012 și a sentinței civile nr. 2890/06.10.2014 pronunțate de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimații pârâți L. I., P. V., G. G., Ministerul Justiției – Direcția Organizarea Instanțelor Resurse Umane și S. Judiciară și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahova a reținut următoarele considerente:
Prin rezoluția nr.3984/P/05.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Gama T. D. pentru infracțiunea de furt, întrucât fapta nu există, pe baza probelor administrate în dosarul nr.3061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, fiind respinsă prin sentința penală nr.58/26.02.2013 a Judecătoriei Câmpina plângerea formulată de către reclamantă împotriva acestei rezoluții ca neîntemeiată.
În conformitate cu rezoluțiile nr. 3984/25.09.2012, 235/P/19.12.2012, 1401/P/2/04.11.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Simaciu V., ținându-se seama de probele administrate în cauză, de plângerile formulate de către reclamantă împotriva persoanei respective, menținute pe cale judecătorească prin hotărâri definitive, de principiile care guvernează procesul penal conform cărora nimeni nu poate fi judecat sau cercetat de două ori pentru aceeași faptă.
În temeiul sentinței penale nr. 127/17.04.2013 a Judecătoriei Câmpina a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către reclamantă împotriva rezoluțiilor nr.235/P/2012 din 25.09.2012, 2045/II/2/19.11.2012 care au fost menținute ca fiind legale și temeinice.
Potrivit rezoluției nr. 3984/P/02.10.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C. G., C. E., pentru infracțiunile de fals în declarații, de mărturie mincinoasă, de favorizarea infractorului, de insultă, iar în baza rezoluțiilor nr. 598/P/03.12.2012, 596/ P/11.01.2012, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții Gama T. D., Gama A. M., B. S., pentru infracțiunile de mărturie mincinoasă, de asociere în vederea săvârșirii unor infracțiuni, de insultă și calomnie, rezoluții menținute pe cale judecătorească în conformitate cu sentința penală nr.261/05.07.2013 a Judecătoriei Câmpina în urma respingerii plângerii formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.
În baza rezoluției nr. 3984/05.10.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții Gama T. D., Gama A. M., B. G., B. M., pentru infracțiunile de nerespectare a unor hotărâri judecătorești, de distrugere calificată, de distrugere de înscrisuri, de furt calificat, rezoluție menținută prin sentința penală nr. 262/05.07.2013 a Judecătoriei Câmpina, în temeiul căreia a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de către reclamantă, inclusiv față de rezoluția nr. 2113/ II/2/2012 dată de procurorul ierarhic superior.
Disp. art. 96 alin.1, 2, 4 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată, stipulează că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, răspundere stabilită în condițiile legii, neînlăturând răspunderea judecătorilor, a procurorilor care și-au exercitat funcția cu rea credință sau gravă neglijență, dreptul unei persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârșite în alte procese decât cele penale neputâdu-se exercita decât în cazul în care s-a stabilit în prealabil, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, răspunderea penală sau disciplinară a judecătorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății procesului, dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Așadar, tribunalul a constatat că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că pârâții, în calitate de procurori la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina au fost investiți cu diferite plângeri penale formulate de către reclamantă împotriva unor terțe persoane, plângeri penale în urma cărora pârâții au efectuat cercetări, au administrat probe în urma cărora au constatat netemeinicia susținerilor reclamantei, invocate în plângerile respective, motiv pentru care au dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele împotriva cărora reclamanta formulase plângerile penale, pronunțând diferite rezoluții în acest sens, rezoluții menținute pe cale judecătorească prin diferite hotărâri judecătorești rămase definitive, ocazie cu care s-a constatat netemeinicia plângerilor formulate de către reclamantă.
Ca atare, s-a apreciat că, atât timp cât reclamanta și-a exercitat dreptul de petiționare, formulând diferite plângeri penale, împotriva unor terțe persoane pe care le-a acuzat de săvârșirea unor infracțiuni, iar în urma efectuării cercetărilor de către pârâți, în calitate de procurori la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, s-a constatat netemeinicia plângerilor formulate de către reclamantă în urma administrării probelor cu ocazia efectuării cercetărilor penale, în baza unor rezoluții de neînceperea urmării penale, menținute de către instanțele judecătorești, înseamnă că în realitate nu există nicio dovadă la dosar că pârâții i-ar fi cauzat reclamantei un prejudiciu moral sau material în condițiile în care aceștia nu au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile stabilite de lege în sarcina lor, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, cu bună credință, stabilind netemeinicia susținerilor reclamantei, aspect confirmat de instanțele judecătorești în urma respingerii plângerilor penale formulate de către reclamantă.
De fapt, reclamanta nu a făcut altceva decât să enumere anumite principii, fără însă să precizeze concret în ce constă nerespectarea de către pârâți a unor atribuții de serviciu, prejudiciul pe care pretinde că l-ar fi suportat, ceea ce înseamnă că în realitate nu există nicio faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu săvârșită de către pârâți în dauna reclamantei în calitate de procurori investiți cu soluționarea unor plângeri penale de către reclamantă.
Mai mult chiar, instanța de apel a reținut că nu există niciun act la dosar emis în baza Legii nr.303/2004 care să ateste că pârâții i-ar fi cauzat reclamantei vreun prejudiciu moral sau material, ar fi săvârșit erori judiciare, nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, împrejurare care atestă prin însăși natura sa netemeinicia pretențiilor reclamantei, inexistența dreptului în sine al acesteia de a solicita pe cale judecătorească daune materiale sau morale de la pârâți care nu au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale în materie, ținându-se seama de calitatea pe care o aveau de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.
Astfel, tribunalul a constatat că, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 96 din Legea nr.303/2004, art.998, 999 cod civil nemodificat, art.1864 cod civil modificat.
Instanța a mai reținut că, susținerile reclamantei în sensul că eronat i s-a respins cererea de repunere pe rol atât timp cât nu au fost atașate dosarele solicitate, nu s-au luat măsurile determinate de refuzul eliberării probelor, existând amânări nejustificate pentru soluționarea unor cereri de abținere, lipsă de procedură, nu pot fi avute în vedere, deoarece, în speță, în mod corect a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei în condițiile în care au fost administrate probe în primă instanță, ținându-se seama de obiectul și natura cauzei, reclamanta având obligația să depună toate diligențele necesare în vederea administrării probelor, soluționării cauzei pe o perioadă de 2 ani, iar în speță cauza a fost amânată la cererea reclamantei, neexistând nicio culpă a instanței de fond în ceea ce privește modalitatea de derulare a litigiului în primă instanță.
Totodată, tribunalul a apreciat că afirmațiile reclamantei conform cărora eronat a fost admisă cererea de abținere a judecătorului S. E., invocându-se calitatea acesteia de colegă cu judecătorul căruia i s-a repartizat inițial cauza, nefiind respectată repartizarea aleatorie a cauzei, fiindu-i soluționate abuziv cauzele de către vicepreședintele judecătoriei care la rândul său era coleg cu magistratul investit inițial cu soluționarea cauzei, nu au niciun temei legal, întrucât reclamanta nu are niciun drept să cenzureze modalitatea de soluționare a unor cereri de abținere formulate de judecători, fiind atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, ținându-se seama de dispozițiile legale în materie, iar cazurile de abținere, incompatibilitate privind anumiți judecători nu devin aplicabile și în cazul altor judecători din cadrul unei instanțe, cazuri care se raportează strict la persoana fiecărui judecător și nicidecum în ansamblu, la toți judecătorii din cadrul unei instanțe.
Referitor la aspectele invocate de către reclamantă potrivit cărora împrejurarea referitoare la relațiile de colegialitate dintre magistrați constituie un abuz, nefiind prevăzută de legiuitor, existând o eroare judiciară în cazul admiterii cererii de abținere prin încheierea din data de 19.12.2012, instanța a reținut că acestea constituie prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale reclamantei fără niciun corespondent în raport de dispozițiile legale în materie, deoarece în realitate cererea de abținere a judecătorului investit la un moment dat cu soluționarea cauzei a fost admisă, ținându-se seama de disp. art.27 alin.1 pct.4 teza I cod pr. civilă, în condițiile în care exista în curs de soluționare o acțiune formulată de reclamantă împotriva judecătorului respectiv înregistrată cu nr._ și nicidecum în raport de relațiile de colegialitate dintre judecători, ceea ce înseamnă că nu există nicio eroare judiciară în ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererilor de abținere în prezenta cauză.
Cu privire la motivele invocate de către reclamantă în sensul că eronat a fost soluționată cauza fără atașarea dosarelor nominalizate în încheierea din 28.10.2013, nefiind administrate probe, suferind un prejudiciu moral prin vătămarea intereselor sale legale, protejate de Constituție, de legile în vigoare, de CEDO, având dreptul la acordarea despăgubirilor solicitate și că instanțele de judecată au fost induse în eroare de soluțiile date de către pârâți care au manifestat neglijență, superficialitate, rea credință, tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate, întrucât au fost atașate la dosar toate cauzele instrumentate de către pârâți vizate de acțiunea formulată de către reclamantă care avea obligația să facă dovada susținerilor sale, iar existența în sine a unor principii reglementate de dispozițiile sus menționate, nu conferă în mod automat în favoarea reclamantei dreptul la acordarea unor despăgubiri în lipsa unor dovezi concludente în acest sens, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâții ar fi săvârșit vreo faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu sau că ar fi manifestat neglijență, superficialitate în soluționarea cauzelor penale cu care au fost investiți.
De asemenea, referitor la criticile reclamantei în sensul că soluțiile pârâților constituie erori judiciare conform considerentelor acestora, inclusiv cele referitoare la autoarea sa decedată, la caracterul terenul în litigiu considerat curți construcții deși reprezintă o plantație de pomi fructiferi, viță de vie, fiind privată de recoltele acestuia și că pârâții au încălcat drepturi, interese fundamentale ale persoanei, statul având obligația să răspundă pentru erorile judiciare săvârșite de către pârâți, pentru alegerea și numirea magistraților, instanța de apel a reținut că sunt nefondate deoarece s-a stabilit pe cale judecătorească legalitatea soluțiilor pronunțate de către pârâți în cazul plângerilor penale formulate de către reclamantă, neexistând nicio dovadă că pârâții nu ar fi respectat dispozițiile legale în materie la data soluționării cauzelor respective, fiind atributul acestora de a descrie situațiile de fapt, de drept care au stat la baza pronunțării soluțiilor respective.
În realitate, reclamanta se află în imposibilitate legală să cenzureze modalitatea de descriere a situațiilor de fapt și de drept reținute de către pârâți la data soluționării cauzelor penale respective, iar în condițiile în care nu există nicio dovadă la dosar privind săvârșirea de către pârâți a unor fapte ilicite, erori judiciare, este imposibil ca statul să fie obligat să-i plătească reclamantei suma de 3 miliarde ROL solicitate de către aceasta în prezenta cauză, fără niciun temei legal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că decizia nr. 297/27.01.2015 are o motivare străină cauzei, în sensul că, nu face referire la nicio eroare judiciară săvârșită de pârâți; Ori, în cauză, sunt grave erori de fapt cât și de drept, respectiv inexistența verificării atent și complet a materialului probator, dar mai ales a falsei reprezentări a realității.
În concret, recurenta a arătat că pârâții, în cercetarea lor, nu efectivă, precizează că mama sa este decedată, ceea ce a condus la aprecieri greșite, raționamente bazate pe erori esențiale în reținerea faptelor și a împrejurărilor reale de fapt; erori grave ce provin din administrarea probelor administrate.
În concluzie, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, trimiterea cauzei la prima instanță să se pronunțe pe adevăratele probe, împrejurare considerată esențială lămuririi cauzei, să fie verificabilă, nu - neverificabilă.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se poate invoca doar nelegalitatea hotărârii atacate, în speța de față, o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului, motivele de nelegalitate fiind expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă. În etapa procesului civil reprezentată de calea de atac a recursului, cauza nu mai este analizată în fond, ci sunt verificate doar aspectele limitativ stabilite prin art.304 Cod pr.civ., neputându-se formula cereri noi în recurs, cereri care să vizeze fondul cauzei.
Din analiza motivelor de recurs formulate de recurentă rezultă că acestea se circumscriu motivului enunțat în art.304 pct.7 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil speței, respectiv hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii.
Recurenta, în motivele scrise de recurs, cu care a investit instanța în termenul legal, susține că decizia tribunalului, pronunțată în apel, cuprinde o motivare străină cauzei, susținere pe care curtea o va constata nefondată.
Astfel, potrivit disp. art.261 pct.5 C.pr.civ, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Ori, în hotărârea atacată nu există contradicție între considerentele hotărârii și dispozitiv și nici vreo contradicție între considerentele ce au format opinia instanței. De asemenea, hotărârea atacată cuprinde toate motivele ce au dus la formarea convingerii instanței, acestea sunt prezentate în mod clar și logic, iar nici unul dintre motivele cuprinse în hotărâre nu este străin de natura pricinii și nu prezintă elemente contradictorii.
Faptul că instanța de apel, în urma analizării întregului material probator, a ajuns la o concluzie diferită de susținerile recurentei nu reprezintă o nemotivare a hotărârii sau utilizarea unor motive contradictorii.
În mod corect tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de disp. art. 96 din Legea nr.303/2004, art.998, 999 cod civil nemodificat, art.1864 cod civil modificat, de natură a atrage plata unor daune pentru erori judiciare, erori pe care recurenta susține că le-ar fi săvârșit pârâții.
Tribunalul nu face referire la existența vreunei erori judiciare întrucât, așa cum corect se reține în decizia pronunțată în apel, nu există niciun act, emis de organele abilitate a emite astfel de documente, în care să se constate eroarea judiciară.
Fiind vorba despre magistrați, era obligatorie existența unui document emis în baza Legii nr.303/2004 care să ateste că pârâții ar fi săvârșit erori judiciare, nu și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, situație susceptibilă de a genera, eventual, un prejudiciu moral sau material recurentei, ori, un asemenea act nu există.
În absența unei astfel de probe nu poate fi considerat dovedit un demers judiciar prin care se solicită pe cale judecătorească daune materiale sau morale de la pârâți, care și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale în materie, soluțiile pronunțate de aceștia fiind supuse controlului instanțelor de judecată și confirmate de acestea.
Toate susținerile recurentei, care se constituie, în realitate, în critici ale soluțiilor pronunțate de pârâți în diverse cauze, nu pot fi primite, în condițiile în s-a stabilit pe cale judecătorească legalitatea soluțiilor pronunțate de către magistrați în cazul plângerilor penale formulate de către aceasta.
Față de aceste considerente, curtea, văzând și disp.art.312 alin.1 din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil speței, va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C. M., domiciliată în Băicoi, ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 297 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți L. I., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina, ., nr.12, jud. Prahova, P. V., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, cu sediul în București, .-3, G. G., cu domiciliul ales la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina, ., nr.12, jud. Prahova, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. M. A. M. R. M. P.
GREFIER,
C. C.
Red.CMM
Tehnored.CC
2 ex./18.11.2015
d.f._ Judec. Câmpina
j.f. D. E..
d. apel_ Tribunalul Prahova
J apel. C. M.
R. C.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 1181/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
