Sechestru asigurător. Decizia nr. 1123/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1123/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 1123/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 1123
Ședința publică din data 14 septembrie 2015
Președinte - C. - P. B.
Judecători - V.-A. P.
- E.-S. L.
Grefier - N. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea în complet de divergență a apelului declarat de petentul S. A. I., prin mandatar S. A. M. D., cu domiciliul în Băicoi, .. 39, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1694/10 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații P. DE PE L. TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – S. TERITORIAL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., nr.257, județul Prahova, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE din cadrul PARCHETULUI DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, .. 79-81, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5 și O. P. SA, cu sediul în București, ., sector 1, precum și intimata-petentă S. A. M. D., cu domiciliul în Băicoi, .. 39, județul Prahova.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-petent S. A. I., asistat de avocat F. N., din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/7.09.2015 și avocat B. T. G. I., din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/9.09.2015 și intimata-petentă S. A. M. D., personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată urmare constituirii completului de divergență, apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar de către intimata O. P. SA București o cerere, înregistrată sub nr._/11.09.2015, la care a atașat un certificat de grefă eliberat de Tribunalul Prahova pentru dosarul nr._ .
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. N., având cuvântul pentru apelantul-petent S. A. I., susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că la instanța de fond s-a solicitat ridicarea sechestrului motivat de faptul că suma pentru care a fost instituit, respectiv 183.572,14 lei, a fost achitată. În decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, paginile 30-31, se precizează că se confiscă suma de 183.572,14 lei de la inculpatul S. A. I. și că se menține sechestrul asigurator în limita acestei sume.Inculpatul a achitat această sumă, deci nu mai subzistă sechestrul.
Mai mult, instanța de fond trebuia să analizeze dacă partea civilă a promovat acțiunea civilă în termenul legal de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar din certificatul depus la dosar de intimata O. P., rezultă că acțiunea a fost înregistrată în 2015, astfel că, având în vedere că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată în anul 2014, termenul legal a fost cu mult depășit, motiv pentru care sechestrul asigurator trebuia ridicat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat B. T. G. I., având cuvântul pentru apelantul-petent S. A. I., solicită, conform art. 480 alin.2 Cod pr.civilă, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, dispunând ridicarea sechestrului asigurator ce a fost aplicat de Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Ploiești, prin procesul - verbal de aplicare a sechestrului penal din 5.05.2008.
Arată că temeiul de drept al apelului îl constituie prevederile art.466-482 noul Cod pr.civilă.
Instanța de fond în mod greșit precizează în dispozitivul sentinței faptul că respinge cererea formulată de petenți, în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă Tribunalul Prahova Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Ploiești, Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și O. P. SA, deși cererea introductivă de instanță nu face nicio referire la aceste instituții, obiectul acțiunii fiind cerere privind ridicarea sechestrului asigurător.
În sentință se menționează că se respinge cererea petentului față de aceste instituții, astfel că modul redactării dispozitivului duce la concluzia că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii introductive, numai în considerente fiind făcute referiri față de cererea de ridicare a sechestrului.
Instanța de fond menționează că împrejurarea relevată de petentul S. A. I., în sensul că intimata nu a făcut dovada că a introdus acțiune civilă la instanța civilă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, caz în care măsura sechestrului asigurator a încetat de drept, urmând ca instanța să constate că acest lucru, urmează a fi respinsă, ea fiind invocată după rămânerea în pronunțare, această respingere nefiind preluată și în dispozitiv.
La paginile 137-139 se află concluziile scrise depuse de petent, spre a fi avute în vedere de instanța de fond la darea soluției și de care, după cele menționate în considerentele hotărârii, rezultă că nu s-a ținut cont.
Precizează că a formulat concluzii scrise pe care le va depune la dosar și de care solicită să se țină seama și să se dispună admiterea apelului, schimbarea sentinței, admiterea cererii de ridicare a sechestrului penal asigurător care nu-și mai are justificare pentru că suma pentru care a fost instituit a fost achitată și, în al doilea rând, O. P. avea posibilitatea legală de a formula acțiune separată conform normelor legale pentru recuperarea pretinsului prejudiciu, în condițiile în care în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se spune că prejudiciul reclamat de partea civilă nu este consecința directă a comiterii faptelor, nefiind îndeplinite răspunderii civile delictuale, partea civilă neîndeplinind condițiile de acordare a despăgubirilor. Depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-petentă S. A. M. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului, ea fiind cea care s-a ocupat de achitarea sumei și promovarea acțiunii de ridicare a sechestrului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova este legală și temeinică, justificat fiind respinsă acțiunea, având în vedere că deși s-a soluționat latura penală, nu a fost soluționată și latura civilă a cauzei, iar prejudiciul nu a fost recuperat în totalitate.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În replică, avocat B. T. G. I., având cuvântul pentru apelantul-petent S. A. I., arată că reprezentantul parchetului trebuia să facă referire la dispozițiile art.397 Cod pr.penală privind modul de rezolvare a acțiunii civile în cadrul procesului penal, însă a făcut aprecieri abstracte la cauză, inclusiv Curtea de Apel Ploiești spunând că O. P. nu îndeplinește condițiile pentru a se constitui parte civilă. Nu se justifică stăruința în menținerea sechestrului, pentru că O. P. avea și are și alte posibilități legale pentru recuperarea pretinsului prejudiciu, despre care și Înalta Curte de Casație și Justiție spune că nu sunt îndeplinite condițiile pentru constituire de parte civilă și a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei.
De asemenea, avocat F. N., având cuvântul pentru apelantul-petent S. A. I., arată că sechestrul a fost pus până la concurența unei anumite sume, care a fost achitată de petent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, susține concluziile puse anterior, dat fiind că în ce privește calitatea O. P., aceasta are calitate în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție considerând în același sens, lăsând nesoluționată latura civilă a cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, petenta S. A. M. - D. a solicitat ca, în baza probelor ce vor fi administrate, să se dispună ridicarea sechestrului aplicat la data de 05.05.2008 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului S. A. I., menținut în urma deciziilor penale nr.254/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, nr. 79/17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, casată în parte și desființată la data de 28.04.2014, prin decizia penală nr. 1465/28.04.2014 pronunțată în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, s-a precizat de către petentă că a achitat integral obligațiile fiscale datorate de soțul său, S. A. I., conform avizului de plată nr._/ 30.05.2014 ANAF, S. Fiscal Orășenesc Băicoi, în valoare de 183.572 lei.
În ședința publică din data de 11.09.2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr._/11.09.2014, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova, jud. Prahova.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Ploiești a reținut că în baza dispozițiilor art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe, cu prioritate, asupra excepției necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică sau privată, cea de ordine publică circumscriindu-se cazurilor încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, ale încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, precum și ale încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri necompetența fiind de ordine privată.
Totodată, conform art. 131alin. 1 Cod procedură civilă, se prevede în mod expres obligativitatea judecătorului de a verifica și de a stabili la prima zi de înfățișare dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În cauză, a reținut instanța, potrivit sentinței nr. 254/03.07.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, printre cele hotărâte, s-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului înființată prin Ordonanțele din data de 30.04.2008, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților S. A. I., P. D. și L. V., constatându-se, în aceste condiții, că prezentul litigiu s-a născut ca o consecință a celor hotărâte de Tribunalul Prahova, în dosarul menționat.
În raport de obiectul prezentei cereri și temeiul de drept al acesteia, instanța a conchis că în cauză sunt aplicabile disp. art. 956 Cod pr.civilă, potrivit cărora competența de a dispune ridicarea sechestrului aparține instanței care a încuviințat-o.
Această soluție, a arătat judecătoria, se impune și în situația în care aplicăm, în speță, principiul simetriei, în baza căruia instanța care a dispus o anumită măsură este deopotrivă competentă să dispună și înlocuirea sau ridicarea măsurii respective .
În consecință, având în vedere că măsura sechestrului a cărui ridicare se cere a fost menținută printr-o sentință pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a apreciat că tot această instanță este competentă să soluționeze prezenta cerere
Dispozițiile art. 95 din codul de procedură civilă prevăd că „Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, ….. 4. Orice alte cereri date prin lege în competența lor”, astfel încât, a conchis instanța, tribunalul este competent să soluționeze, în primă instanță, cauza dedusă judecății.
Pentru aceste considerente, reținând și că în cauză, necompetența este de ordine publică, de la care nici părțile, nici instanța nu pot deroga, în baza disp. art. 129 alin. 2, pct. 2 și disp. art. 132 alin. 3 Cod pr. civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Prahova,
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar la data de 26.09.2014.
La termenul de judecată din data de 03.12.2014, față de cererea formulată de S. A. I., acesta a fost introdus în cauză în calitate de petent, pe parcursul procesului și având în vedere conținutul dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, fiind introduși în cauză, în calitate de intimați, alături de P. de pe lângă Tribunalul Prahova, și Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Ploiești, Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Agenția Națională de Administrare Fiscală București și ..
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a arătat că potrivit deciziei penale nr.1465 pronunțată la data de 28.04.2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._, cu privire la latura civilă, în conformitate cu dispozițiile art.25 alin.5 din Codul de procedură penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă O. P. SA București.
A susținut intimata că potrivit art. 249 din noul Cod de procedură penală, măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale cu caracter real ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, și anume, împiedică încheierea oricărui act juridic civil având drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul suspecților sau inculpaților, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situații (realități) juridice a bunurilor.
În cursul procesului penal, a învederat intimata, Statul și părțile civile (reprezentat de titularul măsurilor asigurătorii) beneficiază de măsuri de indisponibilizare și conservare care, odată instituite, împiedică, între altele, înstrăinarea și sustragerea de la urmărire a bunurilor aflate sub imperiul lor, în vederea garantării executării obligațiilor civile sau reparării pagubei produse prin infracțiune.
O. P. SA s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr._ pentru suma de 6.437.627,60 lei, prejudiciul fiind nerecuperat la data prezentei, astfel că, a concluzionat intimate, se impune ca sechestrul asigurător să nu fie ridicat până la soluționarea definitivă a acțiunii civile formulată de către aceasta.
Având în vedere cele mai sus menționate, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 249 și urm. Cod procedură penală.
Și intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - ANAF a formulat întâmpinare,prin care a invocat excepției lipsei calității sale procesuale pasive solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a arătat că doctrina juridică este unanimă în a considera că în procesul civil, calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil, iar calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Potrivit art.129 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, iar conform alin.2 al art.129, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform art.130 din OG nr.92/2003, măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz.
A mai arătat intimata că potrivit art.125 și următoarele din HG nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003: Poprirea și sechestrul asigurătoriu:(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente;
(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, precum și în cazul suspendării executării actului administrativ prevăzute la art. 184;
(3)Aceste măsuri pot fi luate și în cazul în care creanța nu a fost încă individualizată și nu a devenit scadentă. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii;
(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate;
(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent;
(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum și cele dispuse de instanțele judecătorești sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispozițiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător;
(7) În cazul înființării sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară;
(10) Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 168.
Conform art. 125.6, măsurile asigurătorii se duc la îndeplinire de îndată de către organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile și/sau imobile, precum și a veniturilor urmăribile, potrivit legii, art. 126 statuând că măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 125 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 123, după caz.
De asemenea, potrivit art. 126.1, măsurile asigurătorii dispuse vor fi ridicate de către organul de executare competent, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, care va fi comunicată tuturor celor cărora le-a fost comunicată decizia de dispunere a măsurilor sau celelalte acte de executare în legătură cu acestea.
În conformitate cu art. 10 OUG nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative:(1)Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, și care sunt conduse, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de un director general, funcționar public;
(2)Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență stabilită potrivit prevederilor alin. (3).
S-a arătat în continuare că potrivit art.13 alin.1 din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, iar conform alin.2 al art.13, orașele în care au sediul direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, aria de competență a acestora, precum și lista direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București care se reorganizează ca direcții generale regionale ale finanțelor publice sunt cele prevăzute în anexa nr. 2.
De asemenea, potrivit art.13 alin.3, în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:b) administrații județene ale finanțelor publice.
D. dispozițiile legale sus-menționate, a concluzionat intimata, rezultă faptul că măsurile asigurătorii dispuse de instanțele judecătorești se duc la îndeplinire de către organul de executare, competent potrivit legii, din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice sau de către organele fiscale teritoriale subordonate acestora.
În cauza de față, organul de executare este Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.
În drept, s-a invocat art.205 din Codul de procedură civilă.
Petentul S. A. I. a depus la dosar și concluzii scrise, prin care a arătat că în cazul în care acțiunea civilă a fost lăsata nesoluționată prin hotărârea penala definitivă, măsura sechestrului asigurător încetează de drept, dacă persoana vătămata O. P. SA nu a introdus acțiune la instanța civilă, după cum se prevede la art.397 alin. 5 Cod pr.penală.
Prin decizia penală nr.1465/28.04.2014 s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către O. P. SA, care, până în prezent, nu a făcut dovada că a introdus acțiune civilă la instanța civilă în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii nr.1465/28.04.2014, caz în care măsura sechestrului asigurător a încetat de drept, urmând ca instanța sa constate acest lucru.
În ceea ce privește suma confiscată prin hotărâre, aceasta a fost integral achitată (conform documentelor atașate la dosar), caz în care scopul pentru care s-a luat măsura sechestrului asigurător, în baza art.163 din vechiul Cod de procedură penală, a fost atins și nu mai există niciun temei pentru menținerea acestei măsuri.Ca atare, potrivit dispozițiilor art. 581 Cod pr. Penală și art.951 Cod pr. civilă (sechestru asigurător în materie civilă), s-a solicitat admiterea cererii și ridicarea sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor.
Pe baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1694 din data de 10.06.2015, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF, invocată de aceasta și a respins cererea petenților împotriva ANAF, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de petenți în contradictoriu cu intimații P. de pe lângă Tribunalul Prahova, Direcția Națională Anticorupție - S. Teritorial Ploiești, Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și O. P. SA.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, pronunțându-se cu prioritate, conform art.248 alin.1 și 2 din noul Cod de procedură civilă, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ANAF, a reținut că excepția invocată este întemeiată.
Astfel, s-a arătat că potrivit art.129 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, iar conform art. 13 din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, astfel că, a conchis tribunalul, ANAF nu are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, invocată de aceasta și a respinge cererea formulată de petenți împotriva ANAF, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cererii de ridicare a sechestrului asigurător aplicat la data de 05.05.2008 asupra bunurilor mobile și imobile aparținând lui S. A. I., s-a reținut că potrivit deciziei penale nr.1465 pronunțată la data de 28.04.2014 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._, cu privire la latura civilă, în conformitate cu dispozițiile art.25 alin.5 din Codul de procedură penală, instanța a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă O. P. SA București.
S-a arătat că potrivit art. 249 Cod procedură penală, măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite, în patrimoniul suspecților sau inculpaților, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și garantării executării obligațiilor de plată, inclusiv a despăgubirilor civile.
A mai reținut prima instanță că intimata O. P. SA s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr._ pentru suma de 6.437.627,60 lei, prejudiciul nefiind recuperat la data prezentei, întrucât, așa cum se menționează în cuprinsul deciziei penale nr.1465/28.04.2014, acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă O. P. SA București a rămas nesoluționată.
Astfel, chiar dacă petenta S. A. M. D. a făcut dovada achitării obligațiile fiscale datorate de soțul său, S. A. I., conform avizului de plată nr._/ 30.05.2014 către S. Fiscal Orășenesc Băicoi, în valoare de 183.572 lei, întrucât nu s-a făcut dovada și a soluționării laturii civile a procesului penal și achitării eventualelor prejudicii produse tuturor părților civile din cadrul procesului penal în care a fost instituită măsura sechestrului, s-a concluzionat că se impune ca sechestrul asigurător să nu fie ridicat, până la soluționarea definitivă a pretențiilor civile formulate de partea civilă O. P. SA București, pe cale separată.
Referitor la împrejurarea relevată de către petentul S. A. I., în sensul că intimata nu a făcut dovada că a introdus acțiune civilă la instanța civilă in termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii nr.1465/28.04.2014, caz în care măsura sechestrului asigurător a încetat de drept, urmând ca instanța să constate acest lucru, s-a arătat că urmează a fi respinsă, fiind invocată pentru prima dată după rămânerea în pronunțare.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel petentul S. A. I., prin procurator S. A. M. D., criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Arată apelantul că prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr._, a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit de către D. S. Teritorial Ploiești în dosarul penal de urmărire penală nr. 78/P/2007, asupra următoarelor bunuri, conform procesului- verbal de sechestru asigurător:
1) Apartament situat în oraș Băicoi, ., .. 3P, compus din 3 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață de 101,88 mp., achiziționat la data de 22.11.2006 la prețul de_ lei pentru cota 50% proprietatea lui S.-A. I.;
2) Teren în suprafață de_ mp., situat în extravilanul orașului Băicoi, tarlaua 11, parcelele L66/2 și 66/2, jud. Prahova, dobândit la data de 21.12.2015, la prețul de_ lei în baza contractului de vânzare-cumpărare, pentru cota 50% proprietatea lui S.-A. I.;
3) Teren în suprafață de 1498 mp., situat în intravilanul orașului Băicoi, . 7, . data de 21.06.2001, pentru cota 50% proprietatea lui S.-A. I.;
4) Apartament situat în municipiul București, ., ., . 2 camere de locuit și dependințe, cu o suprafață utilă de 48,71 mp., dobândit prin moștenire și act de partaj voluntar autentificat sub nr. 4903/13.12.2006, bun propriu al lui S.-A. I..
5) Autoturism marca BMW X5 cu numărul de înmatriculare_, cumpărat la data de 30.04.2007, în baza facturii . nr._/2007, la prețul de_ lei, an fabricație 2007, EURO 4, culoare negru, capacitate cilindrică 2993 cmc, achitat integral.
Se învederează că sechestrul asigurător a fost instituit în baza art. 163 Cod Procedură penală, în scopul de a asigura măsura confiscării speciale a sumelor de bani ce ar reprezenta obiectul luării de mită, dat fiind faptul că una din acuzațiile aduse constă în acuzarea de luare de mită.
Prin decizia penală nr. 1465/28.04.2014 a ÎCCJ, arată apelantul, acesta a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare și confiscarea sumei de 183.572,14 lei și s-a menținut sechestrul în limita sumei mai sus menționate.
Susține apelantul că la data de 07.08.2014, conform adeverinței ANAF cu nr._/07.08.2014, a achitat în contul acestei instituții întreaga sumă stabilită prin decizia nr. 1465/28.04.2014 de la ÎCCJ, iar din acest moment nu mai există niciun motiv de a menține sechestrul asigurător asupra bunurilor menționate.
Orice măsură asiguratorie, arată apelantul, încetează dacă a fost achitată creanța pentru care s-a luat măsura sechestrului.
Ca atare, sechestrul asigurător dispus asupra bunurilor prin decizia penală nr. 1465/28.04.2014 de la ÎCCJ trebuie să înceteze deoarece suma a fost plătită integral conform ordinelor de plata anexate la dosar.
Se arată în continuare că O. P. trebuie să facă dovada că a exercitat acțiunea civilă la instanța civilă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei ÎCCJ în dosarul_, așa cum rezultă din art. 397 alin. 5 Cod Procedură penală.
Or, O. P. nu a depus nicio dovadă în acest caz, măsura sechestrului asigurător încetând de drept.
Încetarea de drept operează în baza legii la expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei nr. 1465/28.04.2014 de la ÎCCJ, caz în care instanța nu are decât dreptul să constate acest lucru ulterior expirării acestui termen.
Numai în cazul în care O. P. ar fi exercitat acțiunea civilă în termenul precizat de lege, instanța putea să mențină sechestrul și să respingă cererea de ridicare a acestuia.Or, instanța a făcut o interpretare greșită a textului de lege precizat. Mai mult, a omis să îl aplice în soluționarea cererii, pronunțând o hotărâre vădit ilegală, ce trebuie desființată de instanța de control judiciar.
Textul de lege este clar și acordă posibilitatea menținerii sechestrului doar dacă persoana vătămată exercită acțiunea civilă la instanța civilă și doar dacă o face în termenul stabilit de lege. Dispoziția legală este corectă deoarece nu pot fi indisponibilizate pe timp nelimitat bunurile unei persoane fără a exista un temei legal, adică o acțiune în justiție prin care să se valorifice un drept subiectiv care să fie garantat prin luarea unei măsuri asigurătorii.
De aceea, pentru a evita o astfel de indisponibilizare, legea a prevăzut un termen rezonabil de 30 de zile în care persoana interesată să introducă acțiunea civilă la instanța civilă. Numai în acest caz se justifică menținerea sechestrului. D. moment ce O. P. nu a formulat o astfel de acțiune deși legea îi dădea posibilitatea și ÎCCJ i-a recunoscut acest drept prin lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, sechestrul asigurător nu mai poate subzista.
Acest aspect rezultă și din prevederile art. 951 și următoarele din Codul de Procedură civilă, în sensul că bunurile mobile și imobile ale unui debitor pot fi indisponibilizate prin sechestrul asigurător doar atunci când creditorul urmărește să își valorifice o creanță până la obținea unui titlu executoriu.
Potrivit art. 952 din același Cod, dacă creditorul nu are titlu executoriu (O. P. nu are un astfel de titlu) acesta poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor debitorului dacă are o creanță constată în scris și exigibilă și dacă dovedește că a intentat o cerere de chemare în judecată în termenul legal stabilit de lege.
Acest ultim text de lege, învederează apelantul, este echivalent textului art. 397 alin. 5 din Codul de Procedură penală.
În plus, se susține că sechestrul nu poate fi menținut și datorită faptului că acesta nu a fost instituit de către P. în scopul recuperării prejudiciului care ar fi putut fi cauzat prin faptele penale pentru care a fost judecat și achitat cu privire la O. P.. De fapt, nici nu avea vreun temei legal ca P. să instituie sechestru din acest motiv deoarece la data instituirii sechestrului, O. P. nici nu se constituise parte civilă în procesul penal.
Consideră apelantul că apărările intimatei O. P. SA precizate în întâmpinarea depusă la dosarul de fond sunt neîntemeiate pentru următoare considerente:
- acțiunea civilă exercitată în procesul penal (dosar_ ) a fost lăsată nesoluționată prin decizia penală nr. 1465/28.04.2014 de la ÎCCJ, potrivit art. 25 alin. 5 Cod procedura penală;
- o astfel de soluționare a acțiunii civile în procesul penal dă dreptul persoanei vătămate să se adreseze instanței civile cu o acțiune în despăgubiri, prin care se solicită acordarea unor despăgubiri civile pentru a se repara prejudiciul pretins cauzat prin comiterea unor infracțiuni;
- orice măsură asiguratorie se instituie asupra unor bunuri strict determinate ale inculpatului și nu asupra patrimoniului general al acestuia și are drept scop împiedicarea acestuia de a înstrăina aceste bunuri pentru a nu face imposibilă executarea creanței stabilite în favoarea creditorului prin hotărârea pronunțată în procesul penal sau în procesul civil atunci când s-a exercitat o acțiune civilă pe cale separată la instanța civilă;
- menținerea sechestrului asigurător dispus asupra bunurilor concrete ale apelantului S. A. I. prin ordonața din 05.05.2008 a D. S. Teritorial Ploiești, după ce acest proces penal s-a definitivat prin pronunțarea deciziei penale nr. 1465/28.04.2014 de la ÎCCJ, este posibilă doar în condițiile art. 397 alin. 5 Cod procedură penală;
- acest text de lege se aplică și ulterior definitiv procesului dacă măsura asiguratorie a fost dispusă în cursul urmăririi penale sau a judecății cauzei ce a făcut obiectul dosarului_ ;
- pentru a se menține sechestrul asigurător asupra bunurilor sale, arată apelantul, nu este suficient ca persoana vătămata O. P. SA să se constituie parte civilă în dosarul penal_ cu o anumită sumă de bani, ci este necesar ca această societate să fi exercitat acțiunea civilă la instanța civilă în 30 de zile de la rămânerea definitivă a procesului penal;
- până la pronunțarea deciziei penale nr. 1465/28.04.2014 a ÎCCJ și ulterior, până la expirarea unui termen de 30 de zile de la pronunțare, măsura asiguratorie dispusă în faza de urmărire penală se menține, iar după acest termen încetează de drept, așa cum se arată în mod expres în art. 395 alin. 5 Cod procedură penală;
- faptul că O. P. SA a pretins repararea unui prejudiciu care ar fi fost cauzat de infracțiunea pentru care a fost judecat apelantul în dosarul_ și achitat prin exercitarea acțiunii civile în procesul penal nu mai are niciun fel de importanță deoarece legea o obligă să exercite din nou această acțiune civilă la instanța civilă dacă acțiunea inițială a fost lăsat nesoluționată în procesul penal.
Susține apelantul că O. P. SA, în întâmpinarea formulată, nu face vorbire că ar fi exercitat o altă acțiune la instanța civilă, ci doar că a exercitat-o în procesul penal.
În ceea de privește fondul cauzei, se arată că este nelegală și netemeinică soluția respingerii cererii de ridicare a sechestrului deoarece, după cum a învederat apelantul, nu mai există niciun motiv care să justifice menținerea sechestrului așa cum a reținut instanța.
Nu mai există nicio creanță certă, lichidă, exigibilă constatată prin decizia penală nr.1465/28.04.2014 a ÎCCJ, a cărei satisfacere să justifice menținerea sechestrului asigurător.
Se solicită, pentru aceste motive, admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii, cu ridicarea sechestrului asigurător.
Intimata O. P. SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, depunând la dosar în apel și fișa dosarului nr._ al Tribunalului Prahova, precum și copia unui certificat eliberat de Tribunalul Prahova în același dosar, privind acțiunea în răspundere patrimonială înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, promovată de O. P. SA împotriva lui S. A. I..
Intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că în apel nu se formulează critici cu privire la soluția primei instanțe, de admitere a acestei excepții.
Referitor la excepția sus-menționată, câtă vreme tribunalul s-a pronunțat deja, prin sentința pe care a dat-o, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, excepție pe care a admis-o, pentru argumentele expuse în considerentele sentinței, cu consecința respingerii cererii împotriva ANAF ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar în apel nu se critică sentința sub acest aspect, soluția admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a ANAF a rămas definitivă, astfel încât se constată că nu se impune a fi analizată, din nou, în apel, de către Curte, aceeași excepție invocată la prima instanță de către ANAF și care a fost admisă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apel, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia penală nr.1465 din data de 28.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, au fost admise recursurile declarate de partea civilă . și de inculpații P. D., S. A. I., S. A. M. D. și L. V., împotriva deciziei penale nr. 79 din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel Ploiești - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie și s-a casat în parte decizia respectivă și sentința penală nr. 254 pronunțată la 3 iulie 2012 de Tribunalul Prahova.Rejudecând, referitor la inculpatul S. A. I., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal aplicată acestui inculpat în pedepsele componente, de:3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. b teza I din Legea nr. 78/2000; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 lit. b teza a-II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal ;două pedepse de câte 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal rap. la art. 8 din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală a fost achitat inculpatul S. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:art. 12 lit. b teza I din Legea nr. 78/2000; art. 12 lit. bteza a-II-a din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal anterior;art. 254 alin. 1 Cod penal anterior rap. la art. 8 din Legea nr. 78/2000 (fapta referitoare la P. D.).
Prin aceeași decizie, în baza art. 289 alin.2 rap. la art. 308 Cod penal și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. A. I. la pedeapsa de 2 ani închisoare (fapta referitoare la L. V.) dispunându-se, în baza art. 289 alin. 3 Cod penal, confiscarea de la acest inculpat a sumei de 183.572,14 RON (fapta referitoare la L. V.).
S-a dispus în mod expres prin dispozitivul deciziei, menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului înființată prin ordonanțele din data de 30 aprilie 2008, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților S. A. I. și L. V., în limita sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea specială prin respectiva decizie și s-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului înființată prin ordonanțele din data de 30 aprilie 2008, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatelor S. A. M. D. și P. D., care au fost achitate.
Totodată, conform art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă.
Art.404 alin.4 lit.c din noul Cod de procedură penală statuează că dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă cele hotărâte de instanță cu privire la măsurile asigurătorii, în același sens statuând și prevederile art.357 alin.2 din vechiul Cod de procedură penală.
Respectând aceste prevederi legale, Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a pronunțat decizia penală nr.1465 din data de 28.04.2014 în dosarul nr._, a stabilit în mod clar în privința inculpatului S. A. I., petent în pricina de față, că măsura asigurătorie a sechestrului este menținută în limita sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea specială prin respectiva decizie, fiind vorba, astfel cum rezultă tot din dispozitivul deciziei penale, de suma de de 183.572,14 RON, cu privire la care s-a dispus confiscarea specială.
Este adevărat că tot conform dispozitivului deciziei penale sus-menționate, potrivit art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă . București - al cărei recurs a fost admis - iar în conformitate cu disp.art.397 alin.5 din același Cod, în cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin.5, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin, prevăzându-se totodată și faptul că aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În cauza de față însă, nu se poate concluziona, sub nicio formă, faptul că raportat la prevederile art.397 alin.5 Cod procedură penală, mai sus arătate, de vreme ce instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă . București, măsurile asigurătorii ar fi fost menținute, în realitate, în întregul lor, de vreme ce prin decizia penală nr.1465 din data de 28.04.2014 s-a statuat în mod expres faptul că aceste măsuri asigurătorii, luate cu privire la bunurile mobile și imobile ale inculpatului S. A. I., se mențin “în limita sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea specială”, prin respectiva decizie, fiind vorba de suma de 183.572,14 RON, în cazul inculpatului S. A. I..
Ca atare, a conchide că de fapt, măsurile asigărătorii au fost menținute în întregul lor, înseamnă nu numai a adăuga, ci chiar a contraveni dispozitivului deciziei penale nr. 1465 din data de 28.04.2014 pronunțată de instanța supremă, ceea ce nu este permis, fiind evident că nu se poate pune semn de egalitate între menținerea sechestrului asigurător în limita sumei pentru care s-a dispus confiscarea specială prin decizia penală, cu privire la inculpatul S. A. I., astfel cum a dispus în mod clar Înalta Curte de Casație și Justiție și menținerea sechestrului asigurător pur și simplu, fără nicio altă mențiune.
Că așa stau lucrurile, rezultă în mod neîndoielnic și din considerentele deciziei penale sus-menționate, inclusiv cele avute în vedere la admiterea recursului declarat de partea civilă - a cărei acțiune fusese respinsă de către instanța de apel, respectiv de către Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 79 din 17 aprilie 2013 - constatându-se, pentru argumentele expuse în considerentele deciziei, de către instanța de recurs, că aprecierea instanței de apel cu privire la neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, datorită lipsei relației de cauzalitate dintre faptele imputate inculpaților și paguba pretinsă de partea civilă și, pe cale de consecință, neîndeplinirea condițiilor de acordare a despăgubirilor, este corectă, precum și faptul că în mod corect instanța de apel a stabilit că prejudiciul nu a fost creat prin activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților.
S-a mai arătat că indiferent însă de aprecierile instanței supreme, luând în considerare aplicarea imediată a dispozițiilor Codului de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, referitor la soluționarea laturii civile, ca urmare a soluției de achitare a inculpaților cu privire la infracțiunile prev. de art. 12 din Legea nr. 78/2000 și în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 5 Cod procedură penală în vigoare, soluția care se impune în mod obligatoriu, este aceea de a lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată de ..
Pentru argumentele reținute pe larg în cuprinsul deciziei penale nr.1465 din data de 28.04.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis toate recursurile și a casat în parte decizia și sentința recurate, procedând la rejudecarea cauzei, reținându-se în mod expres în considerentele deciziei că urmează a fi menținute doar dispozițiile din hotărârile casate care nu contravin soluției pronunțată în recurs - inclusiv cele privind măsura confiscării și măsura sechestrului - dispoziții care, astfel cum s-a precizat în mod clar tot în considerentele deciziei penale, “ pentru o mai bună înțelegere și aplicare a deciziei de față, vor fi menționate expres în dispozitiv”.
În concluzie, potrivit deciziei penale nr.1465 din data de 28.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul inculpatului S. A. I., petent în cauza de față, măsura asigurătorie a sechestrului a fost menținută, astfel cum s-a arătat în mod clar în dispozitivul deciziei și după cum rezultă neîndoielnic și din considerentele deciziei penale respective, numai în limita sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea specială prin respectiva decizie, fiind vorba de suma de 183.572,14 RON, iar câtă vreme în prezenta cauză s-a făcut dovada că petentul a achitat în integralitate suma cu privire la care s-a dispus confiscarea specială de la acesta, cererea acestuia, de ridicare a măsurii sechestrului asigurător, este întemeiată, fiind greșit respinsă de prima instanță.
Prevederile art.249 Cod procedură penală, la care a făcut trimitere tribunalul în considerentele sentinței, sunt dispoziții de principiu, ce se referă la condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii, stipulându-se la alin.1 că procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Instanța penală este obligată însă, după cum s-a arătat mai sus, ca prin dispozitivul hotărârii să arate cele hotărâte de instanță cu privire la măsurile asigurătorii și respectând această obligație, instanța supremă a stabilit în mod expres, astfel cum s-a reținut mai sus, prin dispozitivul deciziei penale nr. 1465 din data de 28.04.2014, că măsura asigurătorie a sechestrului, în cazul inculpatului S. A. I., este menținută în limita sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea specială prin decizia penală respectivă, neputându-se da o altă interpretare - contrară - acestui dispozitiv decât cea avută în vedere de instanța penală la pronunțarea soluției.
Referitor la disp.art. 397 alin.5 din Codul de procedură penală, ce statuează că în cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin.5, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin, iar aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, se impun a fi aduse o . precizări.
Astfel, dispozițiile legale respective nu au fost invocate ca temei de drept al cererii, fiind invocate, practic, de către petent, numai prin concluziile scrise depuse la dosar ulterior închiderii dezbaterilor - pronunțarea fiind amânată de prima instanță pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise - astfel încât nu puteau fi avute în vedere de tribunal la pronunțarea soluției.
Pe de altă parte, prevederile de principiu instituite de art. 397 alin.5 din Codul de procedură penală nu pot avea vreo relevanță în cauza de față, câtă vreme, pentru considerentele mai sus arătate, chiar dacă, potrivit art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, instanța penală, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de către partea civilă, conform deciziei penale nr. 1465 din data de 28.04.2014, a dispus în mod clar prin decizia penală respectivă menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului, în ceea ce-l privește pe inculpatul S. A. I., în limita sumelor cu privire la care s-a dispus confiscarea specială prin respectiva decizie, fiind vorba de suma de 183.572,14 RON.
Este adevărat că potrivit certificatului și fișei dosarului depuse la dosar în apel de către intimata ., aceasta a promovat o acțiune în răspundere patrimonială contra petentului S. A. I. - acțiune înregistrată la data de 11.08.2015 pe rolul Tribunalului Prahova, formând obiectul dosarului nr_, acțiunea fiind promovată, așadar, cu mult peste termenul de 30 de zile de la pronunțarea deciziei penale nr. 1465 din data de 28.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - însă nu acesta este motivul ce justifică ridicarea măsurii sechestrului, motiv neinvocat, de altfel, la prima instanță cu respectarea dispozițiilor legale procesuale, ci, după cum s-a reținut pe larg mai sus, ceea ce determină ridicarea măsurii sechestrului asigurător este faptul că ulterior pronunțării deciziei penale, petentul S. A. I. a achitat în integralitate suma cu privire la care s-a dispus confiscarea specială în ceea ce-l privește, iar instanța supremă a dispus în mod neîndoielnic prin decizia pe care a pronunțat-o, menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului S. A. I., în limita sumei cu privire la care a dispus confiscarea specială de la acest inculpat, prin hotărârea pe care a dat-o.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește apelul ca fondat, astfel încât în baza art.480 alin.2 Cod pr.civilă îl va admite și va schimba în parte sentința în sensul că va admite cererea formulată de petentul S. A. I. ridicând măsura asigurătorie a sechestrului penal aplicată la data de 5.05.2008 conform procesului-verbal întocmit la acea dată (având în vedere Ordonanța nr. 78/P/2007 emisă la data de 30.04.2008) - asupra bunurilor mobile și imobile aparținând petentului S. A. I., consemnate în acest proces - verbal.
Urmează, de asemenea, a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de petentul S. A. I., prin mandatar S. A. M. D., cu domiciliul în Băicoi, .. 39, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1694/10 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații P. DE PE L. TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – S. TERITORIAL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., nr.257, județul Prahova, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE din cadrul PARCHETULUI DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, .. 79-81, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5 și O. P. SA, cu sediul în București, ., sector 1, precum și intimata-petentă S. A. M. D., cu domiciliul în Băicoi, .. 39, județul Prahova și în consecință:
Schimbă în parte sentința sus-menționată, în sensul că admite cererea formulată de petentul S. A. I..
Ridică măsura asigurătorie a sechestrului penal aplicată la data de 5.05.2008 conform procesului-verbal întocmit la acea dată (având în vedere Ordonanța nr. 78/P/2007 emisă la data de 30.04.2008) - asupra bunurilor mobile și imobile aparținând petentului S. A. I., consemnate în acest proces - verbal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
C.-P. B. V.-A. P. E.-S. L.
Cu opinie separată
Grefier,
N. M.
Red.VAP
Tehnored.NM
9 ex./15.09.2015
d.f._ - Tribunalul Prahova
j.f. M. N.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
OPINIE SEPARATĂ
Curtea, în opinia minoritară, reamintește că, potrivit definiției date de art.249 Cod pr.penală instituției măsurilor asigurătorii, intenția legiuitorului a fost aceea ca, prin măsurile asigurătorii luate, să se indisponibilizeze bunurile și pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Pe de altă parte, conform art. 397 alin.5 Cod pr.penală, în cazul în care, potrivit dispozițiilor art.25 alin.5 Cod pr.penală, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin.
Or, în cauza pendinte judecății, prin decizia penală nr. 1465/28.04.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art.25 alin.5 Cod pr. penală, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă ..
În acest context, față de dispozițiile legale menționate în precedent, Curtea, în opinia minoritară, apreciază că nu se poate dispune ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită de procuror prin ordonanțele din data de 30.04. 2008, asupra bunurilor inculpatului S. A. I. (reclamant în prezenta cauză) chiar dacă s-a făcut dovada achitării sumei de 183.572,14 lei, în contul ANAF, cu privire la care s-a dispus confiscarea specială prin hotărârea penală.
Este de precizat și faptul că, atâta timp cât prin decizia penală nr. 1465/28.04.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a respins acțiunea civilă, ci a lăsat-o nesoluționată (aspect menționat expres în dispozitivul deciziei) nu se poate da o altă interpretare hotărârii respective în ceea ce privește măsurile asigurătorii.
De altfel, nu există nici o dispoziție legală în baza căreia instanța civilă poate lămuri sau explicita dispozitivul unei hotărâri judecătorești penale definitive.
Referitor la împrejurarea invocată de reclamant, în sensul că măsura sechestrului asigurător a încetat de drept, întrucât pârâta O. P. (ce s-a constituit parte civilă în procesul penal) nu a introdus acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a deciziei penale nr. 1465/28.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea, în opinia minoritară, nu o poate analiza.
Astfel, pe de o parte, a fost invocată în fața primei instanțe, după rămânerea în deliberare, tribunalul pronunțându-se în limitele investirii sale prin cererea de chemare în judecată (ce nu a fost modificată sau precizată în condițiile impuse de dispozițiile Codului de procedură civilă) respectând, ca atare, prevederile art.22 alin.6 Cod pr.civilă, iar pe de altă parte, în apel nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, conform art.478 alin.3 Cod pr.civilă.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în opinia minoritară, în temeiul art.480 alin.1 Cod pr.civilă, apreciază că se impune respingerea apelului ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Judecător C. P. B.
| ← Cereri. Decizia nr. 564/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Anulare act. Decizia nr. 609/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
