Anulare act. Decizia nr. 609/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 609/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 609
Ședința publică din data de 1 octombrie 2015
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de petenta O. V. domiciliată în municipiul București, Calea 13 Septembrie nr.95, ., ., împotriva încheierii de ședință din 30 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele B. I., B. L. A. și B. I. C., toate domiciliate în municipiul Ploiești, ., județ Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de judecată din data de 24 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea la data de 1 octombrie 2015, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 02.03.2015, sub nr._, petenta O. V., apelantă în dosarul nr._/281/2009* al Tribunalului Prahova, soluționat prin decizia civilă nr. 96/07.02.2014, a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2334,75 lei pe care o apreciază ca fiind plătită în plus față de cuantumul legal.
În motivarea cererii, petenta a arătat că în acest dosar a achitat o taxă de timbru în valoare totală de 5338,50 lei cu chitanțele . nr._/05.02.2014 în val. de 4683,00 lei și . nr._/05.10.2012 în dumă de 655.50 lei.
A mai precizat petenta că valoarea taxei de timbru în suma de 5338,50 lei i-a fost comunicată în ședința publică de la data de 10.01.2014, fără a se menționa modul de calcul al cuantumului taxei de timbru, respectiv valoarea acțiunii avută în vedere la acest calcul.
În continuare, petenta a efectuat ea însăși un calcul al taxei de timbru datorate, cu mențiunea că a avut în vedere valoarea impozabilă a imobilului ce face obiectul dosarului, construcția din Ploiești ., jud. Prahova, în anul 2013, calcul în urma căruia, a apreciat petenta că valoarea taxei de timbru datorate este de 3003,75 lei iar suma de 2334,75 lei reprezintă taxa de timbru achitată în plus.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 23 din legea nr. 146/1997 și art. 30 din Normele metodologice pentru aplicarea legii nr. 146/1997.
Prin încheierea din 30 aprilie 2015 Tribunalul Prahova a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulata de petenta O. V., ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea petiționarului ….când taxa de timbru nu era datorată, sau când s-a plătit mai mult decât s-a datorat, cererea de restituire adresându-se instanței la care s-a introdus acțiunea, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat in termen de 1 an de la data nașterii sale.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că suma de 5338,50 lei a fost stabilită ca fiind valoarea taxei de timbru datorate de către petentă de instanța care a soluționat cauza, în ședința publică de la data de 10.01.2014, așa cum recunoaște și petenta în cererea prezenta cerere.
Astfel, nu s-a putut reține că suma de 2334,75 lei nu era datorată, sau când s-a plătit mai mult decât s-a datorat, în condițiile în care instanța legal investită a stabilit că petenta datora suma de 5338,50 lei cu titlu de taxa judiciară de timbru, pentru acțiunea dedusă judecății.
Împrejurarea relevată de petentă, că instanța, în ședința publică de la data de 10.01.2014, nu a menționat modul de calcul al cuantumului taxei de timbru, respectiv valoarea acțiunii avută în vedere la acest calcul, nu poate fi verificată, împreună cu toate susținerile și calculele făcute de petentă în cererea sa, ele constituind în realitate o contestație la modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru, cale specială de atac, reglementată de art. 18 din Legea nr. 146/1997 și care putea fi utilizată de petentă, potrivit principului disponibilității.
Pentru aceste considerente, tribunalul, văzând că petenta nu se află nici în vreuna din situațiile reglementate de art. art. 23, alin. 1 litere, c - f din Legea nr. 146/1997, pentru a se dispune restituirea vreunei sume de bani cu titlu de taxă de timbru, a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulata de petenta O. V..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta O. V., susținând în esență că, tribunalul în considerentele expuse pune semnul egalității între cuantumul legal si cuantumul calculat al taxei judiciare de timbru, suma calculată drept taxa considerând-o datorată și de nerestituit, fără a avea în vedere legalitatea:
„Astfel, nu se poate reține că suma de 2334,75 lei nu era datorată, sau când s-a plătit mai mult decât s-a datorat, în condițiile în care instanța legal investită a stabilit că petenta datora suma de 5338,50 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, pentru acțiunea dedusă judecății."
Prin această interpretare a instanței dispozițiile art.23 alin.1 lit.a și b din Legea nr.146/1997 devin neaplicabile.
Evidențierea eronată (în plus) a valorii de impunere a imobilelor (construcții) situate în Ploiești, ., valoare menționată în certificatul de atestare fiscală existent în dosar, nu poate să-mi fie imputată și să conducă la aprecierea că taxa judiciară de timbru a fost calculată în cuantum legal și este datorată.
Instanța în încheiere de ședință publică din data de 30 aprilie 2015 face vorbire de suma de 2334,75 lei, în realitate solicitarea de restituire este pentru suma de 2960,50 lei.
Considerentele expuse de instanță cu privire la aspecte precizate în cerere, respectiv că nu pot fi verificate, făcând trimitere și la calcule, urmată de concluzia că cererea în realitate constituie o contestație la modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru, este nefondată.
Susține recurenta că a fost de bună credință și a avut încredere în obiectivitatea, profesionalismul și imparțialitatea completului de judecată, astfel că nu a pus sub semnul întrebării modul de calcul a taxei de timbru și cuantumul acesteia.
După ședința din Camera de Consiliu din 24.09.2014 a Curții, prin prezentarea detaliată în încheiere a modului de calcul a cuantumului taxei judiciare de timbru, a constatat că suma stabilită de Tribunal este peste cuantumul legal și s-a născut dreptul de a cere restituirea taxei de timbru plătită în plus față de cuantumul legal.
Deși nu a făcut nici o trimitere la situațiile reglementate de art.23, alin.1,literele c-f, Tribunalul face referire și la acestea pentru a respinge ca neîntemeiată cererea de restituire a taxei judiciare de timbru plătită peste cuantumul legal.
În concluzie, față de cele prezentate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință publică din data de 30 aprilie 2015 a Tribunalului Prahova și reținerea cauzei pentru a fi judecată la Curtea de Apel Ploiești.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate va reține în esență următoarele:
În fapt, pentru soluționarea apelului formulat de recurenta din prezentul dosar, tribunalul a stabilit iar apelanta a achitat fără a face o cerere de reexaminare suma de 5338 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, achiesând practic la modul de calcul al acesteia.
Ulterior, după soluționarea apelului prin decizia nr.96/2014, dosar_/281/2009* al Tribunalului Prahova-Secția Civilă, s-a formulat recurs, la Curtea de Apel Ploiești, stabilindu-se raportat la motivele de recurs formulate o taxă de timbru în cuantum de 5338 lei.
Împotriva acestei încheieri de stabilire a taxei de timbru, recurenta a formulat cerere de reexaminare, care a fost admisă în parte instanța stabilind în sarcina acesteia o taxă de timbru în valoare de 3828 lei.
Recurenta, având în vedere că în calea de atac a apelului i-a fost stabilită o taxă de timbru mai mare decât cea stabilită în recurs, a formulat cerere de restituire a taxei de timbru nedatorate în apel, întemeindu-și pretențiile pe disp.art. 23 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 146/1997.
Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererea de reexaminare, care vizează „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru” în întregul său, se soluționează prin încheiere irevocabilă, ceea ce semnifică, în înțelesul art. 377 alin. 2 din Codul de procedură civilă, că, împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului.
Limitarea posibilității părții în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părții în sarcina căreia s-a impus obligația de timbrare să supună contestația sa unei instanțe imparțiale și independente, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicție.
În concluzie, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare.(Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2014).
Întrucât recurenta din prezenta cauză nu a formulat cerere de reeaxaminare în apel privind cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit în această cale de atac, pentru a se face dovada că taxa plătită era mai mare decât trebuia, Tribunalul Prahova, în mod corect a respins cererea acesteia de restituire taxă de timbru, ca neîntemeiată.
Față de aceste considerente, având în vedere disp.art.498 c.pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta O. V. domiciliată în municipiul București, Calea 13 Septembrie nr.95, ., ., împotriva încheierii de ședință din 30 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele B. I., B. L. A. și B. I. C., toate domiciliate în municipiul Ploiești, ., județ Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2015.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. VD
tehnored.BA
2 ex./07.10.2015
dosar fond nr._ Tribunalul Prahova
jud.fond M. N.; D. G.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 1123/2015. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 615/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
