Anulare act. Decizia nr. 332/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2012 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-01-2012 în dosarul nr. 332/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.332
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2012
Președinte - E. M.
Judecători - C. Ș.
- V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții B. T., domiciliat în București, ..5, ., ., sector 1 și A. L., domiciliată în București, ., nr.12, ., împotriva deciziei civile nr.188 din 16.09.2011 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât S. județean B. al Arhivelor Naționale, cu sediul în B., ..42 bis, județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți personal, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp.art.6 din Legea nr.192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
Recurs netimbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind comunicat recurentului-reclamant B. T..
Recurentul-reclamant B. T. având cuvântul arată că a luat cunoștință de întâmpinare. În continuare, având cuvântul depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 18,00 lei conform chitanței . nr._ din 31.01.2012 și timbru judiciar de 0,30 lei.
Curtea ia act că recurentul-reclamant a depus la dosar taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, așa cum i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru acest termen de judecată, chitanță anulată la fila 18 dosar recurs.
Recurenții-reclamanți având cuvântul pe rând arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant B. T. având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii.
Susține, în esență, că anul în care s-a refugiat în România a fost 1944 și nu 1945, așa cum rezultă din înscrisurile emise de arhivă. Precizează că „în 1945 nimeni nu putea trece peste Prut”. Mai arată că dintre cei nouă membrii ai familiei sale, șase aveau menționate numele greșit, numele corecte fiind cele rezultate din copiile cărților de identitate depuse la dosar în copie. În fine, susține că pentru
.//.
îndreptarea acestei situații s-a adresat și poliției, care l-a îndrumat să se îndrepte în fața instanțelor de judecată.
Recurenta-reclamantă A. L. având cuvântul pune aceleași concluzii de admitere a recursului și pe fond admitere cererii introductive.
În completarea susținerilor făcute de recurentul-reclamant arată că în luna mai a anului 1944 sora sa B. E. împreună că alți doi frați și tatăl lor au locuit în . la aeroportul din localitate. Or, pentru a putea lucra la aeroport au primit de la Jandarmeria Bobocu de la acea dată un bilet de trecere în zona militară emis în anul 1944, acest înscris fiind o dovadă în plus că anul refugierii a fost 1944.
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, reclamanții B. T. și A. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Arhivele Naționale B. ca instanța să dispună îndreptarea erorilor materiale din documentele eliberate reclamanților de către pârâtă, respectiv: adeverința nr. 2369/13.01.2003, pentru B. T., precum că figurează în evidența refugiaților din 1945, acest fapt fiind fals, refugiul anului este 1944, adeverința nr. 2364/13.01.2003 pentru B. M., precum că figurează în evidența refugiaților din 1945, acest fapt fiind fals, refugiul anului este 1944, adeverința nr. 968/07.08.2009 eliberată la cererea A. L. (născută B.), precum că întreaga familie figurează în evidențele refugiaților din anul 1945, acest fapt fiind fals, întreaga familie s-a refugiat în anul 1944. S-a susținut că adeverința nr. 968/07.08.2009 conține și alte date inexacte, precum numele copiilor, astfel B. T., 39 ani, corect fiind T. B., B. A., 37 ani, corect fiind, A. B., B. Saveta, 17 ani, corect fiind E. B., B. T., 15 ani, corect fiind T. B., B. G., 13 ani, corect fiind G. B., B. L., 11 ani, corect fiind Ira B., B. L., 7 ani, corect fiind L. B., B. M., 3 ani, corect fiind M. B..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 15.03.1944 familia a plecat din satul natal cu carul cu boi, până la Iași, unde s-a împărțit în două grupe. Tatăl, E. și G. au mers cu carul cu boi și s-au oprit în ., mama T., Ira, Fevronia, L. și M. au plecat spre țară cu trenul mărfar.
În zona B./B., trenul s-a ciocnit cu un alt tren și mulți și-au încheiat refugiul. Ei au avut noroc și au ajuns în gara Horezu, de unde, cu căruțele, au fost transportați în .. Tatăl a venit cu un camion și i-a luat, integrând familia în . lucrat la pistele aerodromului militar B..
La data de 25.08.1944, intuind că armata sovietică îi va culege pentru a-i transporta în Siberia, familia a plecat cu carul cu boi spre Pătârlagele, de unde au trecut muntele și au ajuns în . unde, în anul 1945, au fost împroprietăriți în Banat, conform Legii 187/1945. În anul 1951 au fost deportați în B..
.//.
Au precizat reclamanții că au solicitat pârâtei îndreptarea erorilor materiale din documentele menționate, cu cererile nr. 718/31.08.2010 și nr. 743/16.09.2010, dar fără un rezultat corect.
S-a învederat instanței că, în baza Legii nr. 290/2003, familia a depus cereri la Prefectura Municipiului București, pentru despăgubiri pentru bunurile rămase în Basarabia.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că în perioada 2002-2010 reclamanții s-au adresat instituției lor cu mai multe cereri, al căror conținut și mod de soluționare se prezintă după cum urmează: cererea înregistrată sub nr. 2369/19.11.2002, prin care reclamantul B. T. a solicitat eliberarea unui act din care să rezulte că în perioada 1941-1945 a fost refugiat împreună cu familia sa în . dată, au adresat cereri având același obiect toți frații reclamantului sub nr. 2363-2368/19.11.2002.
În vederea soluționării acestor cereri, au fost verificate fondurile arhivistice: Poliția Orașului B., Prefectura județului B., Legiunea de Jandarmi B., în perioada anilor 1940-1945.
A precizat pârâtul că în urma verificărilor efectuate s-a identificat un tabel cu refugiații din județul B., întocmit de Poliția orașului B. în 1945. Anul nu este înscris în niciun document din dosar, însă figurează de 4 ori înscris pe coperta dosarului.
La data de 13.01.2003, pârâta a eliberat solicitanților copii de pe respectivul tabel. La primirea răspunsului, în anul 2003, reclamantul B. T. nu a făcut nicio contestație referitoare la anul întocmirii tabelului.
Cu cererea înregistrată sub nr. 913/03.07.2009, reclamanta A. L., soră cu reclamantul B. T., a solicitat eliberarea unui act privind refugiul familiei sale, fără a preciza anul refugiului. Cu adresa nr. C 913/07.07.2009, reclamanta A. L. a menționat anul 1945 ca an al refugiului.
S-a susținut că instituția-pârâtă a procedat la recercetarea fondurilor arhivistice: Poliția Orașului B., Prefectura județului B., Legiunea de Jandarmi B., Primăria Comunei Bobocu, iar cu adresa nr. C/968/06.08.2009 i s-a eliberat un extras din „Tabelul cu evidența refugiaților” 1945 privind refugiul familiei T. B., întocmit de Poliția B. în anul 1945. În cuprinsul acestei adrese s-a făcut precizarea că cercetându-se documentele fondului arhivistic Legiunea de Jandarmi B., „Tabel nominal de refugiați din Basarabia, Bucovina de Nord și Transnistria”, aflați pe raza acestui post la 27.11.1944 – Postul de Jandarmi Bobocu, s-a constatat că nu figurează numitul T. B. și familia acestuia în calitate de refugiați în evidența menționată anterior.
S-a precizat că familia B. nu figurează ca fiind refugiată în anul 1944 în . evidențe pe care S. Județean B. al Arhivelor Naționale le deține.
Cu cererea înregistrată sub nr.718/31.08.2010, reclamantul B. T. a solicitat corectarea erorii din răspunsurile comunicate cu adresele nr. 2368/2002 și 968/2009 în sensul că „ne-am refugiat din Basarabia în anul 1944 și nu 1945”.
S-a procedat la reverificarea fondului arhivistic: Prefectura județ B., Legiunea de Jandarmi B., Primăria Comunei Bobocu, Poliția Orașului B.,
.//.
Prefectura Plasei Mărăcineni. Au fost extinse cercetările și la alte comune alăturate comunei Bobocu, respectiv au fost verificate fondurile arhivistice: Primăriile comunelor Cochirleanca, Zilișteanca, Aliceni, și nu s-au identificat alte documente în fondurile arhivistice menționate care să demonstreze refugiul familiei B. în anul 1944 în comunele Cochirleanca, Zilișteanca, Aliceni, Bobocu.
Cu cererea înregistrată sub nr. 743/16.09.2010, conexată la cererea nr. 718/2010, reclamantul B. T. a revenit la solicitarea anterioară de modificare a anului 1945 cu 1944.
S-a procedat la reverificarea fondurilor arhivistice: Prefectura jud. B., Legiunea Jandarmi B., Primăria . B.,Pretura plasei Mărăcineni, Primăriile comunelor Cochirleanca, Zilișteanca, Aliceni și s-a extins cercetarea și la verificarea fondului arhivistic Primăria . se menționează în declarația martorului Târcavu, care a fost anexată la prezenta cerere.
Cu adresa nr.C/743/24.09.2010 pârâtul a comunicat reclamantului următoarele: Primăria . de refugiați stabiliți, pe raza comunei, cereri de ajutoare refugiați, declarații date de refugiați, stabiliți pe raza comunei B. – 16.07.1944 și Tabele de meseriași și muncitorii evacuați și refugiați/1944: - figurează înregistrat numitul T. T. din Alexăndreni, Bălți, în declarațiile date de refugiații stabiliți pe raza comunei B.- 16.07.1944, nu figurează în evidențele amintite B. T.; Primăria Comunei Pătârlagele/1944- nu figurează familia B. T..
În cuprinsul aceluiași răspuns i s-a precizat reclamantului că singura evidență în care sunt menționați membrii familiei sale, în calitate de refugiați, este aceea care le-a fost eliberată sub nr. C/2369/2002, aflată în cadrul fondului arhivistic Poliția Orașului B. – Registrul cu evidența refugiaților 1945.
A precizat că la data de 31.08.2010 reclamantul s-a prezentat în audiență la S. Județean B. al Arhivelor Naționale, ocazie cu care i s-au furnizat datele solicitate, și i s-a pus la dispoziție dosarul cu tabelul cu refugiați din care i s-a eliberat extrasul. În cadrul audienței reclamantul a recunoscut că este menționat anul 1945, dar a insistat să fie efectuată modificarea acestui an. I s-a explicat că instituția pârâtă nu poate interveni asupra înscrisurilor pe care le deține, cu nicio modificare, ștersătură sau înregistrare a documentului.
La data de 18.04.2011, reclamanții au depus o cerere prin care au solicitat ca adeverințele nr. 968 și 2369 să fie anulate și, în locul lor, în sentință să se confirme că refugiul familiei B. T. și A. și cei șapte copii din satul natal, E., ., în România a avut loc în luna martie anul 1944 și includerea în sentință a numelor corecte și vârsta celor 9 persoane conform actelor de identitate din dosar.
Prin sentința civilă nr.4623/17.06.2011, Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect anularea adeverințelor nr.2369/13.01.2003, 2364/13.01.2003 și 968/07.08.2009, eliberate de Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că adeverința nr. 2369/13.01.2003 i s-a eliberat reclamantului B. T.. Aceasta reprezenta extras de pe fila din registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945, prin care se atestă că T. B., 39 ani, și familia sa,
.//.
B. A., 37 ani, B. Saveta, 17 ani, B. T., 15 ani, B. G., 13 ani, B. L., 11 ani, B. L., 7 ani, B. M., 3 ani, figurează în registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945.
S-a eliberat adeverința nr. 2364/13.01.2003, numitei B. M., reprezentând extras de pe fila din registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945, prin care se atestă că T. B., 39 ani, și familia sa, B. A., 37 ani, B. Saveta, 17 ani, B. T., 15 ani, B. G., 13 ani, B. L., 11 ani, B. L., 7 ani, B. M., 3 ani, figurează în registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945.
O altă adeverință a fost emisă cu nr.968/07.08.2009, la cererea reclamantei A. L., reprezentând extras din registrul cu evidența refugiaților – Poliția Oraș B. – 1945, prin care se atestă că T. B., 39 ani, și membrii familiei A. B., 37 ani, Saveta B., 17 ani, T. B., 15 ani, G., B. 13 ani, L. B., 11 ani, Frevone B. – 9 ani, L. B., 7 ani, M. B., 3 ani, figurează că s-au refugiat din ., în ., și s-au stabilit la Târcavu G..
Pe baza verificărilor efectuate de către pârât, în fondurile sale arhivistice, s-a constatat că singurele evidențe în care apare familia reclamanților sunt cele din Registrul cu evidența refugiaților – Poliția Orașului B., din anul 1945. Prin adeverințele a căror anulare o solicită reclamanții, s-a eliberat un extras de pe fila din registru unde apare înregistrată familia reclamanților, adeverințele atestând însuși conținutul registrului.
S-a mai reținut că pârâta nu a făcut altceva decât să elibereze reclamanților extrase de pe documentele pe care le deține, cu conținutul fidel al acestor documente. Chiar dacă numele membrilor familiei reclamantului sunt greșite, pârâta nu poate aduce modificări acestor documente, întrucât ea este doar depozitarul acestor documente, iar copiile, extrasele și adeverințele eliberate de către pârâtă trebuie să redea fidel conținutul documentelor aflate în arhiva sa. Nici instanța nu poate aduce modificări acestor adeverințe de vreme ce ele atestă conținutul fidel existent în Registrul cu evidența refugiaților – Poliția Orașului B. – 1945.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții.
În motivarea apelului, reclamanții au susținut că au solicitat instanței corectarea unor erori materiale din documentul nr. 968/15.07.2009 emis de Arhivele B., deoarece documentul menționat este fals, menționând greșit anul refugiului familiei din Basarabia ca fiind 1945, în loc de anul 1944, așa cum refugiul a avut loc în realitate și numele persoanelor nu a fost scris corect în documentul nr. 968/15.07.2009.
Au apreciat că instanța de fond nu a luat în considerare niciuna dintre dovezile prezentate, respectiv: MAI – Arhivele Naționale Județul V. cu nr. 1159/14.12.2010, care confirmă că mama și 5 copii refugiați în 1944 în . din dosar); MAI – Arhivele jud. V. cu nr. 377/16.04.2003, care confirmă că mama și 5 copii erau refugiați din anul 1944 în . B. M. și T. M., prin care confirmă că, la 15 martie
.//.
1944, familia B. T. și A. (soția) și 7 copii s-au refugiat în România (filele 20, 21, 22 dosar); actul nr. 458/30.11.2009, emis de Primăria satului Elizaveta – municipiul Bălți, Republica M., prin care se confirmă că familia B. T. și A. plus 7 copii au plecat din . ca urmare a refugierii întregii familii în România; declarația d-lui Târcavu Niciolae, din ., prin care se confirmă că familia B. T. și A., împreună cu cei 7 copii, în perioada martie 1944-25 august 1944 au locuit în casa părinților săi. Acest fapt rezultă și din documentul emis de Arhivele B.; scrisoarea MAI–Arhivele Naționale județul I. nr. C789/19.10.2010, legalizată, prin care se confirmă că familia B. T. și A., împreună cu 6 copii, erau înregistrați (ca cetățeni de origine sovietică pentru aplicarea Convenției de Armistițiu), ca refugiați din anul 1944 pe teritoriul județului I.. Din listă lipsește un copil care era la muncă în altă localitate, iar numele corecte au fost scrise la fila 27 dosar; Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr.189/2000, nr._/9732/08.03.2004 prin care se confirmă că B. T. în perioada 15.03.1944 – 06.03.1945 a locuit în România; biletul de identitate pentru zona militară nr. 1910/16.05.1944 emis de Primăria comunei B. și semnat de Șeful de Post al Legiunii de Jandarmi pe numele B. E., pentru acces la muncă pe Aeroportul militar B.; Hotărârea comisiei pentru aplicarea Legii 189/2000 prin care confirmă că A. L., născută B., în perioada 15.03.1944 - 06.03.1945 a locuit în România.
În raport de toate aceste înscrisuri, au apreciat apelanții că refugiul nu se putea efectua în 1945.
Au mai susținut că s-au adresat Arhivelor B. pentru a confirma data reală a refugiului familiei din Basarabia, la îndrumarea Prefecturii București cu scrisoarea nr. CT/_/1632+1633+1645/., existentă la dosar.
Registrul refugiaților din Basarabia, Bucovina de Nord și Transnistria a fost întocmit de Poliția orașului B. și a fost centralizat pe baza situațiilor din comune din anul 1944. Centralizarea s-a făcut în anul 1945 în vederea aplicării Convenției de Armistițiu – adică deportarea cetățenilor basarabeni în Siberia. Adevărul se poate vedea numai din procesul verbal de predare a Registrului de Poliție către Arhive.
Pe coperta Registrului apare anul 1945 de șase ori, nu de patru ori, cât a susținut pârâtul, astfel: „Borderou 1945/1946; 26/1945; 102/1945; 22/1945; 18/1945 și 1945 .
Au apreciat că anul 1945 este anul 1944 scris inițial pe copertă, dar că s-a răzuit parțial ultima cifră și apoi s-a transformat în 5. În cuprinsul registrului nu se face nicio mențiune despre anul refugiului. Coperta registrului nu reprezintă un document, astfel că actul nr. 968/15.07.2009 nu este real, ci un fals autentic.
Apelanții au susținut că în registru trebuia să se scrie în dreptul fiecărei persoane anul refugiului, în dovedire invocându-se fila 27, pag. 2 din dosar, unde există capul de tabel oficial, cum trebuia întocmit, cu „Situația nominală a cetățenilor de origine sovietică aflați pe teritoriul Jud….; Prefectura Județului ….; Biroul pentru aplicarea Convenției de Armistițiu nr. … ; Anul … Ziua ….Luna … ; Extras după original scris pe hârtie în limba română cu litere latine. Data când a venit în România: înainte de anul 1940; în anul 1940; după 1940”. Aceste elemente nu apar în
.//.
Registrul Refugiaților de la Arhivele B., motiv pentru care s-a considerat că datele precum că refugiul a avut loc în 1945 nu este adevărat, iar documentul nr. 968/15.07.2009 este un fals autentic.
Au apreciat că documentația depusă în instanță de Arhivele B. nu au nicio valoare atâta timp cât încearcă să justifice și să susțină valabilitatea unui document fals.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală, judecătoria respectând obligația esențială de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția respingerii și a analizat în detaliu apărările formulate.
S-au precizat care au fost cererile depuse de către apelanți și modul lor de soluționare, considerând că, în temeiul Legii nr. 16/1996, are obligația să elibereze persoanelor fizice și juridice extrase de pe documentele pe care le deține, fără să fie abilitat să interpreteze, modifice, completeze sau rectifice datele și informațiile pe care le deține.
Tribunalul B., prin decizia civilă nr.188 din 16.09.2011, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că motivele invocate de apelanții-reclamanți au fost cu privire la netemeinicia sentinței, aceștia considerând că acțiunea trebuia admisă, anulate actele emise de către pârât, în sensul îndreptării erorilor materiale pe care le conțineau (anul refugierii ca fiind 1944, în loc de 1945, cum s-a trecut, precum și corectarea numelor membrilor familiei). În concluziile pe fond, apelanții au arătat că instanța poate să stabilească anul corect al refugierii și numele lor corecte, admițând că Arhivele Naționale nu pot modifica actele pe care le dețin. S-a apreciat că prima instanță nu ar fi luat în considerare niciuna dintre dovezile administrate, făcând referire la mai multe înscrisuri, conform cărora familia s-a refugiat din Basarabia în anul 1944, iar nu în anul 1945.
Tribunalul a mai constatat că, astfel cum corect a reținut prima instanță, actele a căror îndreptare s-a solicitat au fost emise de către Direcția Județeană B. a Arhivelor Naționale, astfel: adeverința nr. 2369/13.01.2003 (fila 7 din dosarul judecătoriei), la cererea reclamantului B. T., reprezintă un extras de pe fila din registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945, prin care se atestă că T. B., 39 ani, și familia sa, B. A., 37 ani, B. Saveta, 17 ani, B. T., 15 ani, B. G., 13 ani, B. L., 11 ani, B. L., 7 ani, B. M., 3 ani, figurează în registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945; adeverința nr. 2364/13.01.2003 (fila 8) i s-a eliberat numitei B. M. și reprezintă un extras de pe fila din registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945, prin care se atestă că T. B., 39 ani, și familia sa, B. A., 37 ani, B. Saveta, 17 ani, B. T., 15 ani, B. G., 13 ani, B. L., 11 ani, B. L., 7 ani, B. M., 3 ani, figurează în registrul cu evidența refugiaților stabiliți în . – 1945; adeverința nr. 968/07.08.2009 (fila 9), eliberată la cererea apelantei A. L. (născută B.), care cuprinde un extras din registrul cu evidența refugiaților – Poliția Orașului B. – 1945, prin care se atestă că T. B., 39 ani, și membrii familiei A. B., 37 ani, Saveta B., 17 ani, T. B., 15
.//.
ani, G., B. 13 ani, L. B., 11 ani, Frevone B. – 9 ani, L. B., 7 ani, M. B., 3 ani, figurează că s-au refugiat din ., în ., și s-au stabilit la Târcavu Ș..
A mai reținut tribunalul că toate datele comunicate de către pârât au avut în vedere documentele din fondurile arhivistice, constatându-se că familia apelanților nu a figurat în actele întocmite în anul 1944, ci în cele din anul 1945, respectiv în Registrul cu evidența refugiaților – Poliția Orașului B. – 1945. Pe coperta acestui registru apar mai multe mențiuni, numere de înregistrare: 26/1945, 102/1945 (tăiată), 18/1945, INV 22/1945, 1945, precum și 945/946.
Cu privire la aceste date, apelanții au susținut că anul 1944 era înscris inițial pe copertă, dar că s-a răzuit ultima cifră, parțial, și s-a transformat în „5”. Actul este emis de Poliția orașului B., cuprinde un registru, cu evidența refugiaților, aflându-se în păstrarea Arhivelor Naționale.
S-a reținut de tribunal că înscrisul este unul autentic, conform art. 1171 din Codul civil, chiar dacă este doar o copertă a unui dosar, întrucât este emis de Poliția B. (întocmit de către un funcționar public). Data întocmirii este o constatare personală a funcționarului și nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals. Obiectul acțiunii nu l-a reprezentat însă anularea mențiunilor de pe acest registru, ci îndreptarea anumitor date, din adeverințele emise de către pârât, care însă sunt conforme documentului verificat. Nu s-a putut reține deci că actul (coperta registrului cu refugiați) ar fi fost falsificat (prin modificarea cifrei „4” în „5”), întrucât nu acesta a fost obiectul acțiunii, reclamanții solicitând să se anuleze actele pârâtului, care confirmau însă datele existente în evidențele instituției.
În cuprinsul registrului nu este înscris niciun an, familia apelanților este menționată la nr.crt. 834, astfel că anul 1945 a fost corect indicat în adresele pârâtului, deoarece acesta era singurul an precizat.
Cât privește numele membrilor familiei, apreciate ca fiind greșite, în raport cu actele de stare civilă, după cum corect a reținut prima instanță, pârâtul nu poate aduce modificări acestor documente, întrucât este doar depozitarul documentelor, iar copiile, extrasele și adeverințele eliberate trebuie să redea fidel conținutul documentelor aflate în arhiva sa. D. urmare, nici instanța nu poate aduce modificări acestor adeverințe, de vreme ce ele atestă conținutul fidel existent în Registrul cu evidența refugiaților – Poliția Orașului B. – 1945.
În baza art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 16/1996, Arhivele Naționale au obligația de a elibera certificate, copii și extrase de pe documentele din fondul arhivistic. Instanța nu poate însă anula un extras, o copie certificată de pe un document oficial și să redea o altă situație de fapt, chiar dacă acesta ar fi reală, întrucât adeverința atestă situația ce rezultă din documentele pârâtului și nu poate stabili o situație de fapt care ar rezulta din alte documente care nu se află în evidențele sale.
Fiind vorba despre situații de fapt (anul refugierii și numele corecte ale membrilor familiei), reclamanții au posibilitatea să dovedească și cu alte documente (înscrisurile emise de alte direcții ale Arhivelor Naționale), precum și cu declarații de martori sau prezumții, că anul refugiului familiei a fost în 1944, iar nu 1945, pentru a-și proba cererile de acordare a despăgubirilor (calitatea de persoane îndreptățite),
.//.
solicitate în temeiul Legii speciale, nr. 290/27.06.2003.
Este adevărat că, potrivit adresei nr. CT/_/1632/13.08.2010 Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, i-a s-a recomandat apelantului B. T. să se adreseze Arhivelor Naționale B. pentru clarificarea anului refugiului, însă, cât timp din actele precizate nu a rezultat o eroare a pârâtului, cu referire la anul indicat, coroborarea probelor pentru a se dovedi anul 1944, susținut de către apelanți, se va face de către Comisia de aplicare a Legii nr. 290/2003. Astfel, autoritatea administrativă poate să determine valoarea probantă a registrului (respectiv dacă era întocmit în anul 1945, dar privea situația refugiaților din 1944) și să coroboreze datele înscrise cu cele din alte documente oficiale, emise tot de Arhivele Naționale (în județul V., conform extrasului aflat la fila 27, familia B. era menționată în România din anul 1944), precum și cu actele de stare civilă (să verifice, de exemplu, vârsta apelanților din registrul 1945, în raport de anul nașterii).
În măsura în care Comisia nu a reținut drept întemeiată cererea apelanților, aceștia au posibilitatea contestării hotărârii, în temeiul art.8 alin.3 din Legea nr.290/2003 la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - S. pentru aplicarea Legii nr.290/2003. Hotărârile Autorității sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare, astfel cum prevede art.8 alin.5 din Legea nr.290/2003.
Nu s-a reținut ca putând fi însă admisibilă cererea de anulare (rectificare) a adeverințelor, întrucât adeverințele Arhivelor Naționale atestă conținutul documentelor aflate în fondul arhivistic național, neputându-se atesta altceva decât ceea ce rezultă din registrul în baza căruia au fost eliberate înscrisurile respective.
Față de aceste considerente, tribunalul a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât în temeiul art.296 Cod pr.civilă a menținut sentința și a respinse apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, în esență pentru că în mod greșit s-a respins acțiunea, instanța ignorând toate actele aflate la dosar, respectiv cele emise de Arhivele Naționale ale Județului V., declarații de martori, acte de stare civilă, Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii 190/2000 -toate atestând că anul refugiului a fost 1944 și nu 1945, că hotărârile se bazează doar pe o înșiruire de acte care susțin valabilitatea unui act fals și că, de asemenea nu s-a avut în vedere că adresându-se Arhivelor Naționale –B. și Poliției Mun. B. a u fost îndrumați să se adreseze instanței de judecată, că au făcut acest lucru dar instanța refuză să corecteze actele care nu sunt conforme realității, respectiv atestă ca an al refugiului 1945 în loc de 1944 când s-au refugiat, că, de asemenea nu s-au corectat numele membrilor familiei B. care sunt incorecte în actele emise de intimată.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel:
Recurenții au investit instanța de fond cu o acțiune prin care au solicitat ca în contradictoriu cu intimata Arhivele Naționale B. să se dispună îndreptarea erorilor materiale strecurate în mai multe acte –adeverințe eliberate de intimată cu
.//.
referire la anul corect al refugiului familiei B., în sensul că acesta este 1944 și nu 1945 și numele corecte ale membrilor familiei B..
Atât instanța de fond cât și instanța de apel în mod corect au respins acțiunea, reținând că aceasta nu poate fi admisă și nu pot fi rectificate eventuale erori strecurate în cuprinsul acestora, indiferent de natura lor, în condițiile în care Arhivele Naționale dețin și păstrează documente ce fac parte din Fondul Arhivistic Național și au obligația conform art. 21 din Legea nr.16/1996 să elibereze persoanelor interesate certificate, copii și extrase de pe documentele ce le dețin în forma în care acestea se găsesc.
În mod cert Arhivele Naționale eliberează, la cererea persoanelor interesate, adeverințe care sunt conforme evidențelor sale, neavând abilitarea dată de lege de a modifica datele care le are în evidență în cadrul adeverințelor eliberate.
Arhivele naționale nu sunt abilitate să interpreteze, să modifice, să completeze sau să rectifice datele și informațiile cuprinse în documentele pe care le dețin, adeverințele eliberate persoanelor interesate corespunzând datelor și informațiilor pe care această instituție le deține.
Chiar dacă s-ar admite ideea că anul refugiului familiei B. a fost 1944 și nu 1945, cum s-a menționat în adeverințele ce fac obiectul acțiunii de față, acțiunea tot nu ar putea fi admisă întrucât intimata nu a făcut altceva decât să elibereze adeverințe pe baza evidențelor sale. Atâta vreme cât în evidențele sale anul refugiului apare ca fiind 1945 și nu 1944 în mod evident că intimata nu putea să emită adeverință care să ateste anul refugiului anul 1944.
Aceeași situație se reține și cu privire la numele corecte ale membrilor familiei B., pentru că o adeverință emisă de Arhivele Naționale nu poate atesta o altă situație decât cea rezultată din documentele existente în Arhivele Naționale, adeverințele atestând conținutul fidel al documentelor aflate în arhiva intimatei, și aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că documentele aflate în fondul arhivistic național cu incidență la speța de față ar fi false, pentru a se putea trage concluzia că și adeverințele emise în baza acestora sunt false.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare față de disp. art. 312 pct.1 Cod pr.civilă, în cauză neexistând motive de modificare sau casare a hotărârilor prev de art. 304 Cod pr.civilă, hotărârile pronunțate la instanțele anterioare fiind legale și temeinice.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. T., domiciliat în București, ..5, ., . și A. L., domiciliată în București, ., nr.12, ., ., sector 4, împotriva deciziei civile nr.188 din 16.09.2011 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu intimatul-pârât S. județean B. al Arhivelor Naționale, cu sediul în B., ..42 bis, județ B..
.//.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31 ianuarie 2012.
Președinte, Judecători,
E. M. C. Ș. V. S.
Grefier,
A. F.
red. E.M./tehnored.V.M.
2 ex./06.02.2012
d.a._ Tribunalul B.
j.a. A. M., M. N.
d.f._ Judecătoria B.
j.f. E. P.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 2063/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 3030/2012. Curtea de... → |
|---|
