Grăniţuire. Decizia nr. 2063/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 2063/2013 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2063/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 2063

Ședința publică din data de 10 septembrie 2013

Președinte - E.-S. L.

Judecători - V.-A. P.

-C. P.

Grefier - N. M.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții Ș. V. V. și Ș. V., ambii domiciliați în comuna Ceptura, ., nr.758, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 638/23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘENȚARU E. și S. I., ambele domiciliate în comuna Ceptura, ., nr.758, județul Prahova și S. G., domiciliat în ., județul Prahova.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea soluție.

CURTEA

Deliberând supra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ / 2011, reclamanții Ș. V. V. și Ș. V. au chemat în judecată pe pârâta Șențaru E., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților, obligarea pârâtei să respecte dreptul de proprietate și posesie al reclamanților asupra fâșiei de teren pe care aceasta a acaparat-o din proprietatea reclamanților, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în urma încheierii contractelor de vânzare-cumpărare nr.3621/14.03.1991 și nr.208/17.02.1998, au devenit proprietarii suprafeței de 500 mp. și a locuinței edificată pe aceasta, respectiv a suprafeței de 798 mp., învecinându-se la Est cu pârâta Șențaru E., moștenitoarea defunctului I. T..

Au mai arătat reclamanții că la data cumpărării imobilului de către aceștia, pe o suprafață de 6 mp., pe partea ce desparte suprafețele dintre părți, exista un gard despărțitor și semne vizibile de hotar între proprietatea lor și a pârâtei, semne ce au fost avute în vedere la momentul încheierii contractelor, conform schițelor anexe.

S-a învederat că linia de hotar era marcată de 3 țevi de fier încastrate în beton, pe o distanță de 6 mp., până reușeau reclamanții să edifice gardul susținându-se că la data de 16.03.2010, numitul Șențaru O., soțul pârâtei, a îndoit aceste țevi, pentru ca la data de 26.03.2011 să rupă 2 dintre cele 3 țevi, după care a construit un gard format din stâlpi de beton și plasă, intrând însă pe proprietatea reclamanților cu circa 50 metri.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.480, art.584 și următoarele, art.1075 cod civil și art.274 Cod pr.civilă.

La data de 14.04.2011, pârâta Șențaru E. împreună cu numiții S. I., S. G. și Șențaru O., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii de grănițuire formulată de reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că împreună cu S. I., și S. G. sunt proprietarii terenului în legătură cu care se solicită grănițuirea, așa cum rezultă din sentința civilă nr.244/11.02.2009, definitivă și irevocabilă, situație față de care, a susținut pârâta, se impune introducerea în cauză, în calitate de pârâți, și a numiților S. I. și S. G., care au făcut o promisiune de vânzare a cotelor lor părți din terenul în litigiu, soților Șențaru E. și Șențaru O..

A mai arătat pârâta că în prezent, pe rolul Judecătoriei M. se află dosarul nr._, cu termen de judecată la 05.05.2011, prin care soții Șențaru au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

A mai învederat pârâta că gardul existent la momentul de față respectă fără nicio abatere vechea linie de hotar, astfel că, în urma construirii lui, nu s-a intrat cu 0,50 ml în proprietatea reclamanților, așa cum se pretinde.

La data de 14.04.2011, reclamanții au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat introducerea în proces, în calitate de pârâți, a numiților S. I. și S. G., cerere ce a fost admisă de către instanță la același termen de judecată.

Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu acte, interogatorii, martori, cercetare locală și expertiză tehnică specialitatea topografie, prin sentința civilă nr.1434/15.12.2011, Judecătoria M. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a respins capătul de cerere privind revendicarea și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 7-6-5-4-3 din schița de plan aferentă raportului de expertiză efectuat de expert Troașcă A..

Prin aceeași sentință au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților și au mai fost obligați reclamanții la 25 lei cheltuieli de judecată către pârâți.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în urma coroborării datelor care rezultă din întregul probatoriu administrat în cauză, în mod special cu datele constatate de către completul de judecată la data efectuării cercetării locale, cu susținerile părților, precum și cu dispozițiile legale în materie, rezultă că raportul de expertiză topografie efectuat de expertul Troașcă A. este corect întocmit în ceea ce privește constatările și concluziile acestuia - singurul element pe care instanța l-a înlăturat fiind acela al pretinsei inexistențe a unei urme a barelor de fier montate inițial de reclamanți, existând în fapt o bară îndoită spre interiorul proprietăților reclamanților pe linia 3-4, dar în același timp, pe același aliniament, existând un gard nou edificat de către pârâți pe vechiul hotar dintre proprietățile părților și nu în interiorul proprietăților reclamanților.

Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea privind revendicarea unei suprafețe de teren pretins ocupate de către pârâți ca fiind neîntemeiată, admițând în parte acțiunea în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar conform variantei corecte propuse de expertul Troașcă A. prin raportul de expertiză topografie inițial și refacere (impropriu numit refacere, întrucât au fost menținute primele concluzii).

Astfel, s-a arătat că în urma cercetării locale efectuate la data de 5 decembrie 2011 de completul de judecată, instanța a reținut că raportul de expertiză topografie conține constatări reale și concluzii pertinente și corecte în ceea ce privește vechiul hotar dintre proprietățile deținute în trecut de autorii părților, Ș. I., socrul și tatăl reclamanților și I. A. T., ulterior S. S., autorul pârâților din această cauză.

Referitor la linia gardului dintre proprietățile părților, instanța a reținut, pe lângă schițele neechivoce în acest sens anexe ale contractului autentificat sub nr.3621/14 martie 1991, care indică o linie dreaptă în ceea ce privește linia gardului despărțitor, schița de plan invocată de expertul Troașcă A. ce este întocmită de autoritatea administrativă locală, recunoașterea reclamantei făcută în fața completului de judecată de la data efectuării cercetării locale în sensul că pe aliniamentul 3-4 în realitate gardul nou edificat de pârâți nu încalcă proprietatea actuală a reclamanților.

În același sens și pentru a întări concluzia că linia de hotar pe care în prezent există un gard despărțitor este cea veche și deci linia corectă, între punctele 3-4, 4-5 și 6-7 (existând chiar gardul vechi pe aceste ultime două intervale), instanța a avut în vedere, ca un amănunt deosebit de important pe care reclamanții îl contestă în mod formal, acela că în schița contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3621/14 martie 1991, este precizată distanța dintre corpul A de pe proprietatea reclamanților și linia de hotar de la data încheierii contractului, și anume, aceea de 0,60 m. (0,60 cm.).

De asemenea, instanța a reținut că pe linia 6-7, deci în spatele curții pârâților și reclamanților în raport de stradă, există gardul vechi dintre proprietățile autorilor părților, dovadă fiind stâlpul de lemn vechi vizualizat de instanța de judecată din pct.7, gard care se află pe o linie dreaptă, ușor oblică, fără porțiuni frânte, în continuarea gardului care pleacă din punctul 4, de la stradă, așa cum rezultă și din schița de plan de la fila 10 a dosarului cauzei întocmită de proiectant E. I. și care constituie schița aferentă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3621/14 martie 1991, prin care reclamanții dobândesc dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp., asupra corpului A (locuință) și asupra corpului B (construcție la acea dată din lemn, învelită cu carton și cu compunerea de la acea dată, respectiv bucătărie de vară, 5 magazii și șopron).

De altfel, în ceea ce privește corpul anexă B (acum cu destinația de magazie), instanța a constatat la data efectuării cercetării locale faptul că acesta a fost refăcut de către reclamanți, cu peretele chiar pe linia de hotar ce desparte proprietățile părților, însă cu streașina pe proprietatea pârâților.

Prima instanță a apreciat că reclamanții au susținut în mod formal că pârâții le-au cotropit proprietatea la edificarea gardului nou pe distanța 4-5, întrucât au spart partea de beton care fusese turnat anterior de către reclamanți - deoarece s-a constatat că de fapt, din cauza existenței gardului de sârmă ce despărțea proprietatea părților, betonul fusese turnat din eroare, parțial pe proprietatea pârâților (datorită scurgerii betonului fluid) și datorită strângerii gardului de sârmă vechi existent între proprietăților părților.

S-a mai arătat că după cum a reținut instanța în procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării locale de la data de 5 decembrie 2011, fila 111 paragraful 1, reclamanta Ș. V. a declarat faptul că pe amplasamentul celor două țevi montate inițial de reclamanți ce au fost rupte de către pârâți la edificarea noului gard există în schimb un șpalier de beton montat de această dată de către pârâți, instanța constatând că și acesta se află pe amplasamentul pe care a existat vechiul gard (și pe care anterior fuseseră în total montate 3 țevi de fier de către reclamanți)

Având în vedere această constatare a instanței, a fost înlăturată declarația oscilantă a martorului reclamanților, B. I., în sensul în care acesta a apreciat că noul gard construit de către pârâți nu ar fi edificat pe vechea linie, ci pe partea dinspre terenul proprietatea reclamanților. În plus, s-a reținut că la solicitarea instanței, reclamanta Ș. V. a recunoscut la momentul efectuării cercetării locale că pârâții, de fapt, pe acea linie nu i-au încălcat proprietatea, iar același martor B. I., revenind spre finalul declarației sale, a arătat că noul gard edificat de pârâți este construit pe lângă țeava montată inițial de reclamanți și este „înspre proprietatea pârâților”.

Totodată, s-a reținut că așa cum rezultă din declarația martorului reclamanților B. C. I., atât reclamanții, cât și pârâții, la edificarea gardului de pe aliniamentul 4-5 (la stradă) au avut ca reper stâlpul vechi din lemn de la stradă, care a delimitat cele două proprietăți dintotdeauna.

De asemenea, instanța a reținut că o suprafață de 16,5 mp. din cea de 500 mp. dobândită de către reclamanți, de la tatăl și socrul acestora în anul 1991 (împreună cu corpurile A și B) este cedată familiei B. T., așa cum a consemnat expertul Troașcă A. la data efectuării raportului de expertiză inițial, declarația vânzătorului Ș. I., precum și cum s-a constatat mai exact de către instanță la data efectuării cercetării locale.

În raport de aceste considerente, coroborând semnele de hotar stabilite în trecut de către proiectantul E. I. și între proprietăților reclamanților și proprietatea vecină acestora din partea opusă, respectiv proprietatea C. (proprietate de la care, de asemenea, reclamanții solicită cedare de teren categoria curți-construcții), având în vedere deținerea de către reclamanți a unei suprafețe mai mari de 1298 mp., ca și toate semnele vechi existente încă, care stabilesc fosta și actuala linie de hotar dintre proprietățile părților, în mod neechivoc, instanța, în baza disp.art.603 din Noul Codul Civil, interpretând per a contrario disp.art.660 din Noul Cod Civil, rap. la disp.art.6 alin.6 și 5 alin.2 din Legea nr.71/2011, privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, a admis în parte acțiunea în sensul celor sus-arătate.

Pentru aceleași considerente, instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea unei suprafețe de teren pretins ocupate de către pârâți, ca fiind neîntemeiată.

Potrivit disp.art.276 Cod pr.civilă, au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților și au mai fost obligați reclamanții la 25 lei cheltuieli de judecată către pârâți.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Au arătat recurenții că în mod greșit instanța a respins obiecțiunile formulate de ei la raportul de expertiză întocmit de expert Traoșcă A., atâta vreme cât acest expert a efectuat un raport de expertiză în dosarul nr._ având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al pârâților, ocazie cu care a măsurat aceeași suprafață de teren ca și cea măsurată în prezenta cauză, astfel că refacerea raportului de expertiză din prezenta cauză a fost una formală.

Au susținut recurenții că expertul nu a avut în vedere vechile semne de hotar vizibile, nu a ținut cont de limitele de hotar la Vest, unde reclamanții se învecinează cu numitul C. I., latură pe care aceste proprietăți nu sunt delimitate printr-un gard despărțitor, astfel încât expertul a pornit măsurătoarea de la un pretins semn de hotar, necunoscut nici de reclamanți și nici de vecinul C., fiind astfel denaturată întreaga măsurătoare.

Au mai precizat recurenții că în ceea ce privește măsurarea terenului pârâților, s-au efectuat trei expertize găsindu-se de fiecare dată o suprafață de teren mai mare decât cea anterioară, respectiv expertul M. I. a măsurat pentru pârâți suprafața de 1454 mp., cu 39 mp. mai mult decât în titlul de proprietate nr._/28.10.2002 emis pe numele pârâților, expertul Troașcă a găsit cu 65 mp. mai mult decât în titlu în cadrul dosarului nr._, iar în prezenta cauză a găsit cu 7 mp. mai mult decât în expertiza întocmită în dosarul nr._ .

S-a învederat că varianta de grănițuire nu corespunde realității din teren, iar în această variantă li s-a îngrădit recurenților dreptul de acces la construcția notată cu B, ceea ce generează alte litigii între părți, în condițiile în care recurenții vor dori să repare spatele construcțiilor și unde a existat o distanță de cca. 1 m. conform schițelor anexe la contractul de vânzare deținut de recurenți.

S-a arătat că intimații, cu rea-credință, deși existau trei stâlpi de fier încastrați în beton, au edificat gardul despărțitor cu o săptămână înainte ca expertul Troașcă să măsoare proprietatea acestora în dosarul nr._, ocazie cu care au intrat pe proprietatea recurenților cu circa un metru pe o distanță de 30 m., respectiv între punctele 4-7 din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Au mai învederat recurenții că în situația în care s-ar fi trasat cu o sfoară de la acest stâlp în line dreaptă spre Vest, expertul ar fi găsit că, într-adevăr, le-a fost acaparată suprafața de teren revendicată de ei și care, conform titlului de proprietate și raportului de expertiză M. I., ar fi trebuit să intre în lotul lor, mai ales că din cauza calculelor greșite ale expertului, suprafețele totale de teren nu sunt corecte.

Intimații-pârâți au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din data de 29.05.2012, instanța a recalificat calea de atac drept apel și nu recurs și a pus în vedere apelanților-reclamanți să-și reformuleze motivele de apel în funcție de opțiunile acestora.

D. urmare, la data de 25.09.2012, apelanții-reclamanții au depus motivele de apel, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, arătând că în realitate, instanța de fond își întemeiază soluția în mod exclusiv pe proba cu cercetarea la fața locului, ignorând celelalte probatorii și transformându-se în expert atunci când, deși constată existența unor semne vechi de hotar și cu privire la care expertul Troașcă a afirmat că nu există, a apreciat că linia de hotar stabilită de expert este corectă.

Au mai arătat apelanții că soluția instanței se bazează și pe afirmații făcute sau nu de persoane fără nicio calitate în cauză sau pe susțineri neverificate ale expertului, stabilind că suprafața de teren găsită de expertul Troașcă în posesia intimaților este cu 72 mp. mai mare decât cea din acte, iar existența acestei suprafețe în plus este explicată de instanță printr-o pretinsă cedare de teren de 16,5 mp., din anul 1991, către B. T..De asemenea, și expertul face o afirmație neverificată, în sensul că s-ar mai fi produs o cedare de teren, către vecinul C. I., cu ocazia modernizării gardului de către acesta și, deși au cedat teren, mai au încă cu 6 mp. mai mult decât în acte, încercând să ia terenul cedat de la pârâții intimați.

S-a mai precizat de către apelanți că între spatele construcției B, proprietatea lor, și hotarul dintre proprietăți a existat inițial o distanță care a dispărut prin trasarea liniei de hotar în varianta menționată de expertul Troașcă și a instanței de fond, dispariție motivată de instanță, fără nicio probă în acest sens, prin aceea că la data efectuării cercetării locale corpul B a fost refăcut de reclamanți cu peretele chiar pe linia de hotar ce desparte proprietățile părților și cu streașina pe proprietatea pârâților, împrejurări care nu puteau avea loc la momentul cercetării locale ca să poată fi constatate de judecător cu propriile simțuri, astfel cum acesta motivează, mai ales că pârâții nu s-au plâns niciun moment de pretinsa mutare a construcției pe hotar sau de faptul că picătura streașinii cade la ei.

Au conchis apelanții că soluția instanței se întemeiază pe un probatoriu insuficient, probatoriu din care nu reiese motivul pentru care pârâții dețin în fapt o suprafață considerabil mai mare decât au în acte și motivul pentru care linia de hotar trasată de expert nu respectă distanța față de corpul B de clădire, solicitându-se completarea probatoriului cu acte, interogatoriul intimaților, martori și expertiză de specialitate topometrică.

Prin decizia civilă nr. 638/23 noiembrie 2012, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.3621/14.03.1991, numitul Ș. I. a vândut reclamantului Ș. V. imobilul proprietatea sa situat în comuna Ceptura, ., constând dintr-un teren în suprafață de 500 mp., precum și din casa de locuit ce se află pe acest teren respectiv corpul A, iar ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.208/17.02.1998, numitul Ș. I. a vândut fiului său și soției acestuia, respectiv reclamanților Ș. V. și V., terenul proprietatea sa în suprafață de 798 mp. fără construcții, situat în intravilanul comunei Ceptura, ., jud. Prahova între vecinătăți: uliță, rest proprietate cumpărători, rest proprietate vânzători și T. C., menționându-se în cuprinsul contractului că terenul înstrăinat face parte dintr-o suprafață mai mare dobândită în baza Legii nr.18/1991, prin HCJ Prahova nr.96/1991, conform adeverinței nr.1545/1991 a Comisiei Comunale Ceptura, fiind pus în posesie potrivit procesului-verbal nr.180/1998 al aceleiași comisii.

S-a mai reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr.1568/ 259/2007, numiții S. S., S. I. M. și Stănila E. au chemat în judecată pe pârâții din prezenta cauză - Șențaru E., S. I., S. G., precum și pe numiții S. M. și C. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei S. S., iar prin sentința civilă nr.244/11.02.2009, Judecătoria M. a admis în parte acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei I de lotizare din raportul de expertiză tehnică construcții întocmit de expert M. I., variantă prin care pârâții S. I., S. G. și Șențaru E. au primit, printre alte suprafețe, și porțiunea de teren de 1454 mp. situată în T.41, P.1420 + P.1421.

Totodată, s-a arătat că potrivit raportului de expertiză topo întocmit de expert Troașcă A., terenul reclamanților, conform actelor de proprietate, are suprafața de 1298 mp., fiind evidențiat pe schița de plan a raportului de expertiză prin punctele 3-4-5-6-7-8-9-3, expertul arătând că terenul nu este împrejmuit pe aliniamentul punctelor 8-9, cu mențiunea că punctul 8 a fost indicat de reclamanți, iar pct.9 a fost materializat de proiectanta E. I., prin vopsea pe gardul din beton de la stradă.

A mai susținut expertul că pe latura de Nord, linia de hotar este materializată prin gard pe aliniamentele punctelor 3-4-5, 6-7 și prin peretele exterior al corpului B de clădire pe aliniamentul pct. 5-6, suprafața totală stăpânită de reclamanți fiind de 1304 mp., cu 6 mp. mai mult decât în acte.

S-a reținut că expertul a precizat faptul că în ceea ce privește terenul proprietatea pârâților conform titlului de proprietate nr._/28.10.2002, suprafața terenului este de 1415 mp., compusă din 688 mp. în T.41, P.1421 și 727 mp. în T.41, P.1420, pârâții stăpânind suprafața de 1487 mp., cu 72 mp. mai mult decât în acte, linia de hotar dintre proprietăți fiind evidențiată prin punctele 3-4-5-6-7.

A susținut expertul că vechile semne de hotar nu mai există, că punctul 3 de pe schița de plan a fost recunoscut ca fiind corect de toate părțile, că pct.4 este situat la distanța de 0,62 m. de peretele exterior din partea de Nord a corpului A, aceeași distanță fiind menționată și pe schița de plan anexă contractului de vânzare-cumpărare nr.3621/1991, respectiv 0,60 m., respectându-se ca atare vechiul hotar și că reclamanții au extins corpul B până la linia de hotar pe aliniamentul pct.5-6, nemaiexistând țeava de fier de la vechiul gard.

S-a arătat că împotriva acestui raport de expertiză au formulat obiecțiuni reclamanții, obiecțiuni admise de instanța de fond prin încheierea din 06.10.2011, dispunându-se refacerea raportului de expertiză potrivit acestor obiecțiuni.

Prin raportul de expertiză tehnică topo-refacere, expertul Troașcă A. și-a menținut punctul de vedere, arătând că măsurătorile inițiale sunt corecte și că schița de plan întocmită de către proiectant E. I. este incompletă și conține inexactități.De exemplu, între punctele C-G nu este menționată vreo cotă și aceasta nu poate fi calculată din cotele parțiale menționate pe plan, latura f-g, apare ca având 38 ml. deși în realitate are 36,06 m.l., iar pct.9 din anexa 2 la raportul de expertiză refacere era materializat la efectuarea măsurătorilor inițiale cu vopsea roșie pe gardul din plăci de beton construite de numitul C. I., recunoscut ca atare de reclamanți și acesta din urmă, punct de la care pe o porțiune este construit gard spre punctul 8.

A precizat expertul că în prezent, numitul C. a modernizat gardul, iar pct. 9 care era materializat prin vopsea roșie nu mai există, reclamantul înțelegându-se cu numitul C. ca hotarul dintre ei să fie trasat la o distanță de 0,40 m. spre nord, susținându-se de către expert că porțiunea de teren situată între punctele 6-7-A-B-6, în suprafață de 17 mp., este folosită de numitul B. G..

Tribunalul a făcut referire și la depoziția martorului B. I., reținând că acesta a arătat că gardul vechi a fost dărâmat de pârâți care au edificat un alt gard, martorul arătând inițial că nu cunoaște dacă acesta a fost edificat de pârâți pe vechea linie de hotar, revenind ulterior și arătând că noul gard nu a fost edificat pe vechea linie, ci pe partea dinspre terenul proprietatea reclamanților.

S-a mai arătat că martorul B. C. I., propus de pârâți, a susținut că pârâții au construit un gard din spaliere din beton, cu plasă și fibră de policarbonat, pe o lungime de cca. 5, 6 ml., lungime pe care mai exista și un gard din plasă construit de către reclamant, noul gard edificat de pârâți aflându-se la cca. 10 cm. distanță de gardul vechi către proprietatea pârâților, între cele două proprietăți existând un stâlp vechi care le delimitează și care a reprezentat punct de reper la construirea gardului vechi de către reclamanți, cele două proprietăți fiind delimitate în trecut prin gard.

În cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului, din data de 05.12.2011, a reținut instanța de apel, se menționează că linia A-C din schița anexă contractului de vânzare-cumpărare 3621/1991 nu mai există întrucât porțiunea de teren aflată în imediata vecinătate a construcției B din aceeași schiță este cedată familiei B. având suprafața de 16,5 mp., iar în urma măsurării deschiderii la drum a proprietății reclamanților fără a se avea în vedere gardul de lemn sau semnul trasat cu vopsea roșie de la gardul de beton proprietatea familiei C. și până la familia pârâților, lungimea gardului este de 36,80 ml.

Disp.art.584-585 Cod civil nemodificat stipulează ca operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăți, inclusiv în raport de întinderea acestora și stabilirea traseului real ce trebuie urmat de către cei doi titulari.

Totodată, s-a arătat că disp.art.480 Cod civil statuează că dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, cumulativă, a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.

S-a conchis de către tribunal că în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3621/14.03.1991 și nr. 208/ 17.02.1998, reclamanții au dobândit în proprietate imobilul situat în comuna Ceptura, . constând în teren în suprafață totală de 1298 mp. și casa de locuit situată pe acest teren, respectiv 1304 mp. conform măsurătorilor efectuate cu ocazia raportului de expertiză topo, teren identificat prin pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 3, în timp ce pârâții au dobândit un drept de proprietate asupra imobilului situat în comuna Ceptura, ., prin sentința de partaj succesoral nr.244/11.02.2009 a Judecătoriei M., T.41, P.1420 + P.1421, imobil compus din terenul în suprafață de 1487 mp. conform măsurătorilor, identificat pe schița de plan a aceluiași raport de expertiză prin pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1, imobile care se învecinează pe aliniamentul 3, 4, 5, 6, 7, peretele din spatele corpului B de clădire al reclamanților aflându-se în prezent, pe o porțiune de 9,42 mp., între pct. 5-6. pe hotar, neavând astfel acces la spatele clădirii pe această porțiune.

Atâta timp cât terenul reclamanților, în suprafață reală de 1304 mp., se învecinează cu terenul de 1487 mp. proprietatea pârâților pe latura 3, 4, 5, 6, 7, s-a arătat că în realitate, aceasta înseamnă că linia reală ce desparte cele două proprietăți învecinate o reprezintă aliniamentul sus-menționat, întrucât acest hotar reprezintă limitele reale ale întinderii celor două terenuri, limite determinate de suprafețele de teren existente efectiv, deținute de către părți.

În condițiile în care aliniamentul 3, 4, 5, 6, 7 constituie prin însăși natura sa linia de hotar reală ce desparte cele două proprietăți învecinate, s-a apreciat că se impune grănițuirea celor două terenuri pe acest aliniament reprezentând linia veche și actuală de hotar, linie ce respectă întinderea reală a suprafețelor de teren deținute de părți, întindere stabilită și de semnele vechi de hotar, reprezentate de pct.3, recunoscut de ambele părți, de pct.4 situat la 0,62 m. de peretele exterior al corpului A de clădire, la fel cum exista și la data cumpărării imobilului de către reclamanți, stâlpul vechi din lemn de la stradă, indicat ca fiind punctul 7 și care a delimitat dintotdeauna proprietățile, linia de hotar fiind permanent dreaptă și nu frântă.

Împrejurarea că în prezent, parte din peretele exterior al corpului B de clădire se află pe hotar, a arătat tribunalul, nu înseamnă în mod automat că pârâții au refăcut gardul intrând pe proprietatea reclamanților și acaparându-le teren, iar din această cauză reclamanții nu ar mai avea acces la spatele corpului B, cât timp din probele administrate nu rezultă o asemenea situație, ci, dimpotrivă, reiese că pârâții nu au acaparat nicio porțiune din terenul reclamanților, refăcând gardul pe vechiul aliniament, iar reclamanții nu-și pot invoca propria culpă constând în extinderea corpului B de clădire până la linia de hotar pentru a obține o porțiune de teren din terenul proprietatea pârâților în scopul de a avea acces în spatele acestui corp de clădire.

O dovadă în acest sens, a reținut instanța de apel, o reprezintă tocmai schița de plan de la contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților, unde corpul B de clădire se află la o anumită distanță de hotar, iar în prezent, pe porțiunea 5-6 se află pe hotar, caz în care reclamanții nu pot pretinde că ar fi existat un alt aliniament decât aliniamentul 3, 4, 5, 6, 7 și care respectă limitele reale ale întinderii celor două suprafețe de teren.

D. urmare, s-a concluzionat că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt, a respins capătul de cerere privind revendicarea și a dispus grănițuirea pe aliniamentul 7, 6, 5, 4, 3 din schița de plan anexă a raportului de expertiză efectuat de expert Troașcă A., întrucât din probele administrate nu rezultă că pârâții ar fi acaparat vreo porțiune de teren din terenul proprietatea reclamanților, că i-ar fi împiedicat pe aceștia să exercite toate prerogativele dreptului de proprietate asupra vreunei porțiuni din terenul dobândit de aceștia în proprietate prin contracte de vânzare - cumpărare, iar aliniamentul stabilit de expert reprezintă linia reală de hotar, linie ce respectă întinderea reală, limitele terenurilor învecinate deținute efectiv de către părți.

Criticile apelanților în sensul că în mod greșit instanța le-ar fi respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de expert Troașcă A., că acest expert a efectuat un raport de expertiză în dosarul nr._ având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al pârâților, ocazie cu care a măsurat aceeași suprafață de teren ca și cea măsurată în prezenta cauză, astfel că refacerea raportului de expertiză din prezenta cauză a fost una formală, nu au fost primite pe motiv că expertiza a fost efectuată pe baza măsurătorilor realizate efectiv de către expert și nicidecum în mod formal, pe baza unui raport de expertiză întocmit într-un alt dosar, cu atât mai mult cu cât nu rezultă că la efectuarea raportului de expertiză într-un alt dosar s-ar fi măsurat și terenul reclamanților și deci, s-ar fi ținut seama și de actele de proprietate ale acestora.

Susținerile apelanților potrivit cărora expertul nu ar fi avut în vedere vechile semne de hotar vizibile, neținând cont de limitele de hotar la Vest unde reclamanții se învecinează cu numitul C. I., latură pe care aceste proprietăți nu sunt delimitate printr-un gard despărțitor, iar în acest mod expertul a pornit măsurătoarea de la un pretins semn de hotar necunoscut nici de reclamanți și nici de vecinul C., fiind astfel denaturată întreaga măsurătoare, au fost considerate neîntemeiate întrucât din probele administrate, inclusiv raportul de expertiză, reiese cu certitudine că terenul stăpânit de către reclamanți este unul și același cu terenul dobândit de aceștia prin cele două contracte de vânzare-cumpărare, iar faptul că între proprietatea lor și a numitului C. nu ar exista gard, nu înseamnă în mod automat că terenul reclamanților nu a fost măsurat corect de către expert conform actelor lor de proprietate și că ar avea dreptul la o suprafață mai mare decât cea deținută și dobândită cu contracte de vânzare - cumpărare.

A mai reținut tribunalul că nu au relevanță în cauză pretențiile apelanților referitoare la măsurarea terenului pârâților, în sensul că s-ar fi efectuat trei expertize, găsindu-se de fiecare dată o suprafață de teren mai mare decât cea anterioară, pe motiv că indiferent de diferențele pretins găsite la terenul proprietatea pârâților în raport de măsurătorile efectuate cu ocazia derulării altor procese, aceasta nu înseamnă în mod automat că pârâții au acaparat din terenul proprietatea reclamanților, cât timp aceștia stăpânesc terenul astfel cum l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, astfel că reclamanții nu pot pretinde o suprafață de teren mai mare decât cea dobândită, cu atât mai mult cu cât stăpânesc în plus 6 m. față de suprafața menționată în acte, iar niciuna din probele administrate nu conduce la concluzia acaparării de teren de către pârâți, inclusiv prin refacerea gardului și care s-a efectuat pe vechiul amplasament.

Nejustificate au fost apreciate susținerile apelanților în sensul că varianta de grănițuire nu corespunde realității din teren, iar în această variantă li s-a îngrădit dreptul de acces la construcția notată cu B, ceea ce generează alte litigii între ei și pârâți, în condițiile în care vor dori să repare spatele construcțiilor și unde a existat o distanță de cca.1 m. conform schițelor anexe la contractul de vânzare, deoarece, din schițele de plan anexe la contractele de vânzare-cumpărare, reiese că distanța dintre corpul A și hotar era de 0,60 m., linia de hotar fiind dreaptă, punctul 3 fiind recunoscut de către ambele părți, iar stâlpul vechi de la stradă a delimitat proprietățile dintotdeauna, ceea ce înseamnă că de la data cumpărării și până în prezent reclamanții au fost cei care au extins corpul B până la hotar, neputându-și invoca astfel propria culpă constând în modalitatea de extindere a construcțiilor pentru a obține protecția unui drept constând în mărirea suprafeței de teren ce li se cuvine prin mutarea hotarului la distanță de încă un metru față de corpul B pentru a avea acces la peretele exterior al acestui corp.

S-a reținut că faptul că reclamanții nu au în prezent acces la peretele exterior al clădirii B pentru efectuarea de reparații nu conduce în mod automat la concluzia că pârâții le-au acaparat din teren, întrucât din probele administrate nu rezultă o asemenea situație, ci, dimpotrivă, la stabilirea liniei de hotar se ține seama de întinderea reală a terenurilor și nu de dorințele reclamanților de a-și mări întinderea proprietății prin preluarea de la pârâți a unei suprafețe de teren pentru a-și putea folosi construcțiile, mai ales că la edificarea, extinderea construcțiilor, reclamanții aveau obligația să efectueze lucrările astfel încât să le permită accesul nemijlocit la acestea pentru a le putea repara, întreține.

Aspectele invocate de către apelanți conform cărora pârâții, cu rea-credință, deși existau trei stâlpi de fier încastrați în beton, au edificat gardul despărțitor cu o săptămână înainte ca expertul Troașcă să măsoare proprietatea acestora în dosarul nr._, ocazie cu care au intrat pe proprietatea lor cu circa un metru pe o distanță de 30 ml., respectiv între punctele 4-7 din raportul de expertiză, au fost, de asemenea, considerate nejustificate pe considerentul că din probele administrate nu rezultă o asemenea situație, actele existente la dosar, coroborate cu concluziile raportului de expertiză întocmite de expert, atestând că în realitate, gardul a fost refăcut de pârâți pe vechiul aliniament, iar reclamanții, prin invocarea faptului că nu au acces la peretele corpului B, încearcă să dobândească în plus o suprafață de teren față de cea cuvenită, din terenul proprietatea pârâților, cu toate că stăpânesc mai mult decât se menționează în actele lor de proprietate.

A reținut tribunalul că la măsurarea terenurilor s-a folosit aparatură performantă, ținându-se seama de actele de proprietate ale reclamanților, fiind greu de crezut că reclamanții ar fi preferat ca expertul să folosească sfoara la măsurarea terenului lor, iar pe de altă parte, punctul 3 indicat pe schița de plan a raportului de expertiză a fost recunoscut ca fiind corect de toate părțile, linia despărțitoare ce pornește din acest punct fiind dreaptă, astfel cum reiese din schița de plan a contractului de vânzare-cumpărare ajungând în pct.7, ceea ce reprezintă o dovadă că pârâții nu au acaparat nicio porțiune din terenul proprietatea reclamanților, refăcând gardul pe vechiul hotar și nicidecum pe un alt aliniament, prin pătrundere pe proprietatea reclamanților.

Afirmațiile apelanților conform cărora instanța de fond și-ar fi întemeiat soluția în mod exclusiv pe proba cu cercetarea la fața locului, ignorând celelalte probatorii, transformându-se în expert atunci când, deși a constatat existența unor semne vechi de hotar și cu privire la care expertul Troașcă a afirmat că nu există, a apreciat că linia de hotar stabilită de expert este corectă, nu au fost primite pe motiv că instanța de fond a analizat și coroborat toate probatoriile administrate în cauză, concluzionând în mod corect, în raport de probele administrate, că linia corectă de hotar este pe aliniamentul 3, 4, 5, 6, 7, pe care au existat trei țevi de fier și care în prezent nu mai există, astfel cum a precizat și expertul, fiind montat un spalier de beton de către pârâți.

S-a apreciat de instanța de apel că nu au relevanță împrejurările invocate de către apelanți în sensul că soluția instanței s-ar baza pe afirmații făcute sau nu de persoane fără nicio calitate în cauză sau pe susțineri neverificate ale expertului, în condițiile în care terenul cumpărat de reclamanți conform contractelor de vânzare-cumpărare și schițelor de plan aferente are suprafața măsurată de 1304 mp. (1298 mp. în acte), iar faptul că au cedat sau nu porțiuni de teren din această suprafață de teren nu este de natură să justifice stabilirea unei alte linii de hotar și acapararea vreunei porțiuni din terenul reclamanților, ținând seama că aliniamentul 3, 4, 5, 6, 7, respectă limitele reale ale celor două proprietăți și nu există nicio dovadă a pretinsei acaparări de teren.

Din coroborarea actelor existente la dosar cu expertiza efectuată în cauză, a arătat tribunalul, reiese că în prezent, corpul A de clădire și parțial corpul B se află la aceeași distanță față de linia de hotar ca la momentul cumpărării, ceea ce înseamnă că partea din corpul B care în prezent se află pe hotar și care a fost dintotdeauna în linie dreaptă a fost extinsă de către reclamanți pe hotar, astfel cum a fost stabilit de către expert și care reprezintă linia ce desparte în mod real proprietățile părților, instanța percepând cu propriile simțuri existența peretelui corp B pe hotar și nicidecum edificarea extinderii la momentul efectuării cercetării locale.

A arătat tribunalul că împrejurarea că pârâții ar fi fost nemulțumiți sau nu de mutarea construcției pe hotar, de faptul că picătura streșinii cade sau nu pe proprietatea lor, excede cauzei în cadrul căreia se analizează, în raport de actele de proprietate, de limitele reale ale terenului astfel cum sunt efectiv deținute de către părți, care este hotarul ce desparte cele două proprietăți limitrofe și dacă a existat sau nu vreo acaparare de teren, și nicidecum dacă pârâții și-au manifestat sau nu în vreun fel nemulțumirile față de cele întreprinse de către reclamanți.

Motivul de apel conform căruia soluția instanței s-ar întemeia pe un probatoriu insuficient, probatoriu din care nu reiese motivul pentru care pârâții dețin în fapt o suprafață considerabil mai mare decât au în acte și motivul pentru care linia de hotar trasată de expert nu respectă distanța față de corpul B de clădire, apreciindu-se de către apelanți că se impune completarea probatoriului cu acte, interogatoriul intimaților, martori și expertiză de specialitate topometrică, a fost apreciat ca nejustificat.Astfel, s-a arătat că instanța de fond a administrat toate probatoriile legale, concludente, pertinente cauzei, iar din dezbateri nu reiese necesitatea completării probatoriului, probe care au dovedit fără putință de tăgadă că hotarul real ce desparte proprietățile este determinat de aliniamentul 3, 4, 5, 6, 7, iar deținerea de către pârâți a unei suprafețe cu 72 mp. mai mare decât în acte nu înseamnă în mod automat că această diferență de teren reprezintă teren acaparat de la reclamanți în condițiile în care aceștia din urmă stăpânesc terenul astfel cum l-au cumpărat, deținând cu 6 mp. mai mult decât in actele de vânzare-cumpărare, probe care dovedesc, de asemenea, că existența parțială a corpului B de clădire pe linia de hotar se datorează acțiunilor reclamanților și nicidecum refacerii gardului de către pârâți pe un alt amplasament decât vechiul aliniament astfel cum a fost stabilit de către expert.

În raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea corectă a probelor și aplicarea corectă a legii, în baza art.296 Cod pr. civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții Ș. V. V. și Ș. V., criticând ca nelegală soluția tribunalului, prin care le-a fost respins apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei M.,

Susțin recurenții că nelegală este și respingerea solicitării acestora de a se administra un probatoriu complet pentru a se stabili cu exactitate linia de hotar ce desparte proprietatea părților.

Învederează recurenții că din punctul lor de vedere, soluția instanței de fond se întemeiază pe un probatoriu incomplet, singura probă avută în vedere fiind cercetarea la fața locului, judecătorul fondului transformându-se și în expert atunci când, deși constată existența unor semne vechi de hotar despre care recurenții au făcut permanent vorbire - cei trei stâlpi din țeavă, din care doi au fost distruși de intimați - dar despre care expertul Troașcă A. afirmă că nu există, apreciază, în mod inexact, că linia de hotar trasată de acest expert este corectă.

Cu alte cuvinte, arată recurenții, pentru instanță era suficient să constate, așa cum afirma ea însăși, ex propriis sensibus, că expertul nu a răspuns corect la unul dintre obiectivele de maximă importanță într-o acțiune în revendicare și grănițuire - stabilirea semnelor vechi de hotar - pentru a înlătura orice urmă de credibilitate a acelui expert în ceea ce privește lucrarea sa.

Apoi, susțin recurenții, soluția instanței se bazează, de asemenea, pe afirmații făcute sau nefăcute de diverse persoane fără nicio calitate în cauză ori pe afirmații, de asemenea, neverificate ale expertului.

S-a stabilit că suprafața de teren găsită de expertul Troașcă A. în posesia intimaților este cu 72 mp. mai mare decât cea din acte, iar existența acestei suprafețe de teren găsită în plus la intimați este explicată de instanța printr-o pretinsă cedare de teren ( 16,5 mp. ) din anul 1991 către Barbuceanu T..

De asemenea și expertul face afirmația, neverificată în niciun mod, că s-ar mai fi produs o cedare de teren, de data aceasta către vecinul C. I., cu ocazia modernizării gardului către acesta.

Cu alte cuvinte, arată recurenții că instanța a reținut greșit că au tot cedat teren către vecinii lor, însă la expertiză s-au găsit cu 6 mp. mai mult decât în acte, și, mai mult decât atât, aceștia încearcă acum să ia acest teren cedat, de la ceilalți vecini, pârâții-intimați.

Din acest punct de vedere, învederează recurenții, este interesantă remarca instanței de apel din motivarea soluției pronunțate în sensul că împrejurarea că partea adversă deține cu 72 mp. mai mult decât în acte nu înseamnă în mod automat că s-a acaparat vreo suprafață de teren, atâta timp cât și recurenții au cu 6 mp. mai mult decât în acte.

Or, tocmai aceasta neconcordanță evidentă între acte și realitate ar fi trebuit să determine instanța de apel să procedeze la o nouă verificare a stării de fapt prin dispunerea unor noi probatorii.

Au susținut și susțin în continuare recurenții că între spatele construcției B proprietatea lor și hotarul dintre proprietăți a existat o distanță, care a dispărut prin trasarea liniei de hotar în optica expertului Troașcă A. și a instanței de fond.

Și cu privire la dispariția distanței dintre corpul B și linia de hotar instanța de fond are o explicație constantă că la data efectuării cercetării locale acesta a fost refăcut de reclamanți cu peretele chiar pe linia de hotar ce desparte proprietatea părților și cu streașină pe proprietatea pârâților.

Astfel, susțin recurenții, fără nicio probă în acest sens, instanța de fond face aprecieri cu privire la împrejurări care evident nu s-au petrecut în chiar momentul cercetării locale ca să poată fi constatate ex propriis sensibus de judecător ( refacerea corpului B ), dar se și apreciază că magazia corp B a fost refăcută pe hotar și cu streașină pe terenul pârâților.

Aceasta, în condițiile în care pârâții nu s-au plâns niciun moment nici de pretinsa mutare a construcției pe hotar, nici de faptul că picătura streșinii cade la ei.

Or, acest punct de vedere este susținut și de instanța de apel, instanță care, fără ca măcar să facă o analiză a probatoriului administrat (suficient, în opinia instanței), achiesează la punctul de vedere al instanței de fond.

Conchid recurenții că hotărârile ambelor instanțe sunt întemeiate pe un probatoriu insuficient și, ca urmare, neconcludent, probatoriu care nu răspunde unor întrebări esențiale: care este explicația logică ori dovedită în mod necontestat că pârâții dețin o suprafață considerabil mai mare în fapt, decât au în acte; care este explicația împrejurării că linia de hotar trasată de expertul Troașcă A. nu respectă distanța față de corpul B de clădire (aici trebuie adâncit probatoriul în sensul de a se stabili cu exactitate dacă și când a avut loc o mutare a corpului B de clădire).

Față de această situație, solicită recurenții să se dispună completarea probatoriului cu proba cu înscrisuri, interogatoriul intimaților, martori și expertiză topometrică, toate aceste probe fiind absolut necesare lămuririi următoarelor aspecte: daca au existat și care sunt în concret semnele de hotar vechi ce delimitau terenurile deținute de părți, dacă au avut loc în timp mutări, deteriorări ori distrugeri ale semnelor de hotar și cine le-a făcut, dacă a existat o înțelegere între părți, între recurenți și alți vecini ( B., C. ) în sensul cedării către aceștia a vreunei suprafețe de teren, dacă a avut loc vreo mutare a corpului de clădire B către proprietatea intimaților.

Se solicită pentru aceste motive admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea refacerii și completării probatoriului administrat în cauză.

Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă reprezentați fiind în instanță, la termenul din 03.09.2013, prin apărător ales, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, depunând și concluzii scrise în acest sens.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Recurenții-reclamanți au învestit instanța de fond cu soluționarea unei acțiuni în revendicare și grănițuire formulată în contradictoriu cu intimații-pârâți.

Raportat la obiectul acțiunii, esențial în cauză era a se stabili dacă intimații-pârâți ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea recurenților-reclamanți, precum și de a se stabili linia de hotar dintre proprietățile părților raportat la actele de proprietate ale acestora.

Pentru justa soluționare a cauzei, prima instanță a administrat un amplu material probator, cu înscrisuri, interogatorii, cu martori - fiind audiat martorul B. I. la cererea reclamanților și B. C. I., la cererea pârâților, fiind efectuată, la cererea părților, o expertiză specialitatea topografie, ale cărei obiective au fost stabilite de instanță.

Cu privire la expertiza topo întocmită în cauză de expertul Troașcă A., reclamanții au formulat obiecțiuni, dispunându-se de către instanța de fond, la termenul din data de 06.10.2011, refacerea raportului de expertiză,cu obiective clar fixate, fiind depus la dosar ulterior, de către expert, raportul de expertiză refacere, în care expertul, efectuând noi măsurători conform celor dispuse de instanță, a ajuns la concluzia că măsurătorile inițiale sunt corecte, fiind făcute pe liniile corecte de hotar, iar răspunsurile la obiectivele 2-11 stabilite pentru raportul inițial de expertiză, au fost menținute de către expert în urma noilor măsurători și constatări.

S-a conchis de către expert că în urma măsurării terenurilor părților aflate în litigiu a reieșit că gardul nou respectă drepturile de proprietate ale părților, iar pârâții nu au acaparat din terenul reclamanților.

Tot la cererea reclamanților, la termenul de judecată din data de 23.11.2011, instanța de fond a încuviințat și proba cu cercetarea la fața locului, dispunându-se ca cercetarea să fie făcută și în prezența expertului Troașcă A., întocmindu-se cu ocazia cercetării la fața locului procesul-verbal din data de 05.12.2011( filele 110-111 dosar fond).

Astfel cum corect a reținut și instanța de apel, ce a confirmat hotărârea instanței de fond, prima instanță a administrat toate probatoriile legale, pertinente și concludente cauzei, nereieșind din dezbateri necesitatea completării probelor în sensul celor solicitate de apelanți, care au cerut în apel completarea probelor cu înscrisuri (fără a indica despre ce înscrisuri este vorba), cu martori, interogatoriul intimaților și o expertiză topometrică.

Prima instanță, a cărei soluție a fost confirmată de tribunal, și-a întemeiat soluția pe întregul material probator administrat în cauză, pe care, în mod firesc, l-a coroborat, iar nu numai pe cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului, astfel cum pretind nejustificat recurenții.

Decizia tribunalului cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea răspunzând cerințelor prev. de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, arătându-se pe larg de către instanța de apel, ca instanță de control judiciar, ce a analizat întregul material probatoriu administrat în cauză și a răspuns tuturor criticilor aduse prin motivele de apel, care sunt argumentele de fapt și de drept în raport de care a conchis că apelul reclamanților este nefondat, cu consecința respingerii acestuia și păstrării sentinței primei instanțe, prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamanților stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 7-6-5-4-3 din schița de plan aferentă raportului de expertiză Troașcă A., cu respingerea capătului de cerere privind revendicarea.

Simplul fapt că la cercetarea la fața locului s-a constatat de către instanță că pe teren există o bară de fier îndoită spre interiorul proprietății reclamanților pe aliniamentul 3-4 din raportul de expertiză, pe când expertul a menționat că nu mai sunt urme ale stâlpilor încastrați în beton, nu poate duce la concluzia că expertiza ar fi fost incorect întocmită de către expertul Troașcă A., împrejurarea respectivă neavând vreo relevanță.

Aceasta, deoarece, aliniamentul pe care s-au aflat stâlpii, respectiv 3-4 din schița anexă a raportului de expertiză, respectă, incontestabil, hotarul corect dintre proprietăți, în condițiile în care punctul 3 din anexa raportului de expertiză - ce reprezintă în teren punctul de hotar dintre proprietăți, de la drum, a fost recunoscut de toate părțile ca fiind corect, iar punctul 4 este situat pe gard, la o distanță de 0,62 m.de peretele exterior din partea de Nord a corpului A, distanța respectivă fiind măsurată de expert cu telemetrul cu laser.Or, pe schița de plan anexă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3261/14.03.1991, al reclamanților, distanța dintre corpul A și linia de hotar este de 0,60 m., ceea ce înseamnă că noul gard respectă linia de hotar.

Cu ocazia cercetării la fața locului din data de 05.12.2011, chiar apărătorul reclamanților a arătat în mod expres, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal întocmit la acea dată, că porțiunea de gard de la drum până la colțul casei este corectă - fiind vorba exact de aliniamentul 3-4 pe schița anexă a raportului de expertiză, pretinzându-se însă de către acesta că gardul de la colțul casei până în spatele curții ar trebui să fie o linie frântă și mai în interiorul proprietății familiei S..Această susținere, făcută practic pe tot parcursul judecării pricinii de către recurenții-reclamanți, nu poate fi primită, de vreme ce, astfel cum rezultă din schița de plan anexă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3621/14.03.1991, al reclamanților, linia de hotar dintre proprietățile limitrofe în discuție în cauză era dreaptă la momentul încheierii respectivului contract, neputând fi, în consecință, schimbată la momentul de față, în urma grănițuirii proprietăților părților, printr-o linie curbă.

Se impune, de asemenea, a se menționa, că în teren, punctul 7 evidențiat de către expert pe schița anexă a raportului de expertiză, este reprezentat de un fost copac transformat în stâlp, de la care pornește un gard de plasă de sârmă ruginită spre punctul 6, aspect ce rezultă din conținutul raportului de expertiză Troașcă A., precum și din constatările instanței cu ocazia cercetării la fața locului, fiind vorba de gardul vechi.Astfel, unind punctele 3-4 și pornind în continuare, în linie dreaptă, către spatele curții reclamanților și pârâților, până la punctele 6-7, rezultă, în mod incontestabil, linia de hotar pe aliniamentul 7-6-5-4-3, corect stabilit de prima instanță.

Recurenții interpretează eronat consemnările instanței cuprinse în procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 05.12.2011, nereieșind din conținutul acestui proces-verbal faptul că instanța ar fi constatat, cu privire la corpul B de clădire, acum cu destinația de magazie, că ar fi fost refăcut de recurenții-reclamanți chiar la momentul efectuării respectivei cercetări, lucru evident imposibil, ci faptul că la data efectuării cercetării locale corpul respectiv apare refăcut de reclamanți.

Or, chiar din răspunsurile date de reclamanți la interogatoriile luate la cererea pârâților la prima instanță rezultă că în privința magaziei, aceștia au efectuat o . lucrări de construcții, iar modificarea parțială a configurației corpului B reiese evident comparând schița anexă a contractului de vânzare-cumpărare al reclamanților, autentificat sub nr.3621/14.03.1991, cu schița anexă a raportului de expertiză întocmit de către expertul Troașcă A., care a stabilit care este configurația respectivului corp de clădire la momentul întocmirii raportului de expertiză. Că peretele respectivului corp de clădire se află pe aliniamentul punctelor 5-6 chiar pe linia de hotar dintre proprietățile părților rezultă și din conținutul raportului de expertiză Troașcă A. întocmit la prima instanță.

În urma măsurătorilor efectuate de către expertul topometru Troașcă A., s-a constatat de către expert că recurenții stăpânesc, în realitate, 1304 mp. teren, cu 6 mp.mai mult decât în actele de proprietate ale acestora, iar pârâții dețin 1487 mp.teren, cu 72 mp.mai mult decât în actele de proprietate ale acestora.

Așa cum corect a reținut și instanța de apel, deținerea de către pârâți a unei suprafețe cu 72 mp. mai mare decât în acte nu înseamnă în mod automat că această diferență de teren reprezintă teren acaparat de la reclamanți în condițiile în care aceștia din urmă stăpânesc cu 6 mp. mai mult decât în actele lor de vânzare-cumpărare, reieșind, de asemenea, din probele administrate, că existența parțială a corpului B de clădire pe linia de hotar se datorează acțiunii reclamanților și nicidecum refacerii gardului de către pârâți pe un alt amplasament decât vechiul aliniament astfel cum a fost stabilit de către expert.

Împrejurarea că intimații-pârâți nu s-au plâns cu privire la faptul că recurenții-reclamanți au schimbat configurația corpului B de clădire, astfel încât o parte a acestuia a ajuns pe linia de hotar, este lipsită de relevanță raportat la obiectul prezentei cauze, cu a cărei soluționare chiar recurenții-reclamanți au învestit prima instanță.

Nu s-a reținut de către prima instanță că suprafața de teren găsită în plus la intimați ar proveni dintr-o cedare de teren de 16,5 mp., din anul 1991, către B. T., astfel cum pretind recurenții.

Referitor la o cedare de teren către numitul B. G., s-a constatat de către expertul Troașcă A., în cuprinsul raportului de expertiză refacere, că o suprafață de 17 mp.teren evidențiată pe schița anexă a raporului de expertiză refacere în punctele 6-7-A-B-6, este folosită de acest vecin, însă expertul a arătat, de asemenea, că din Planul existent la Primăria Ceptura și din schița de plan a proiectantului E. I. rezultă că acest teren este proprietatea reclamanților, iar grănițuirea dispusă de prima instanță a avut în vedere și această suprafață de teren ca fiind proprietatea reclamanților, stabilindu-se linia de hotar inclusiv pe aliniamentul 6-7.

Linia de hotar dintre proprietățile părților a fost determinată de instanță ținând cont de actele de proprietate ale acestora, de vechile semne de hotar și nu s-a ținut cont de vreo pretinsă cedare de teren din partea recurenților, către alți vecini ai acestora, explicându-se însă de către instanța de fond pentru care anume considerente au fost avute în vedere și semnele de hotar stabilite în trecut de către proiectantul E. I. - ce a întocmit planul de situație care face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare al reclamanților, autentificat sub nr.3621/14.03.1991 - și între proprietatea reclamanților și proprietatea vecină acestora din partea opusă intimaților, respectiv proprietatea C..

Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, decizia atacată fiind legală, în cauză nefiind incidente disp.art.304 pct.5, 7 și 9 Cod pr.civilă, invocate practic de recurenți în motivarea recursului.

În temeiul disp.art.274 alin.1 Cod pr.civilă, recurenții-reclamanți vor fi obligați la 300 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți, reprezentând onorariu de avocat suportat de intimați în recurs, potrivit chitanței doveditoare nr.600/04.08.2013 depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Ș. V. V. și Ș. V., ambii domiciliați în comuna Ceptura, ., nr.758, județul Prahova, împotriva deciziei civile nr. 638 din data de 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații- pârâți ȘENȚARU E. și S. I., ambele domiciliate în ., nr.758, județul Prahova și S. G., domiciliat în comuna Ceptura, ., județul Prahova.

Obligă recurenții-reclamanți la 300 lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2013.

Președinte Judecători

E.-S. L. V.-A. P. C. P.

Grefier

N. M.

Red.VAP

Tehnored.NM

2ex./09.10.2013

d.f._, Judecătoria M.

j.f. A. P.

d.a._ Tribunalul Prahova

j.a. R. C., C. M.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120/2006

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 28/2016. Curtea de Apel...		Anulare act. Decizia nr. 332/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare act. Decizia nr. 332/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 3030/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI Contestaţie la executare. Decizia nr. 482/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 581/2013. Curtea de Apel PLOIEŞTI