Grăniţuire. Decizia nr. 2144/2012. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2144/2012 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 2144/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2144
Ședința publică din data de 24 mai 2012
Președinte – M. P.
Judecători – A. M. R.
- C. P.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții S. N., S. P., S. V., domiciliați în B., . jud. B. și de pârâtul B. N. G., domiciliat în B., . jud. B., împotriva deciziei civile nr. 21 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenții reclamanți S. N., S. P., asistați și S. V. reprezentat de avocat V. A. G. din Baroul B. în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar, precum și recurentul pârât B. N. G. reprezentat de avocat A. I. din baroul B. în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 30 dosar
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul reclamanților a fost timbrat cu 19,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr._/2012 anulată și atașată la fila 31 dosar și timbru judiciar de 0,30 lei, iar recursul pârâtului a fost timbrat cu 19,00 lei, potrivit chitanței nr._/2012, anulată și atașată la fila 32 dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților și pune în discuția acestora excepția nulității recursului declarat de pârâtul B. N. G., raportat la dispozițiile art.304 și 306 Cod pr.civilă.
Avocat A. I., având cuvântul pentru recurentul pârât B. N. G., arată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă, instanțele anterioare făcând o aplicare greșită a legii, hotărârile cuprind motive contradictorii raportat la situația din dosar privind revendicarea și grănițuirea, exercitarea în concret a dreptului de proprietate, astfel că solicită respingerea excepției. Precizează că recursul declarat de pârât este motivat în fapt și în drept, iar unitar vizează aspectele arătate mai sus.
Avocat V. A. G., având cuvântul pentru recurenții reclamanți, solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de pârât, raportat la motivarea acestuia, care nu se circumscrie dispozițiilor legale invocate.
Curtea unește excepția cu fondul și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursurilor.
Avocat V. A. G., având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, vizează faptul că în calea de atac a apelului, deși instanța a făcut probe suplimentare, a reținut o situație care nu corespunde realității, respectiv că în anul 1996 recurenții au demolat o contrucție și au edificat o nouă construcție. C.1 a existat încă de la cumpărarea imobilului, reclamanții au demolat un șopron care era lipit de respectiva construcție, C.1, care există și în prezent.
Anexele C.5, C.6, C.7 s-a reținut eronat că au fost construite și relocate, cu toate că din cercetarea la fața locului nu se regăsesc, fiind preluate de la vechiul proprietar, deci cu privire la acestea nu s-a pus problema dărâmării și reconstruirii cu încălcarea liniei de hotar.
Instanța a reținut împrejurări străine, deci a dat o hotărâre eronată și mai mult, tribunalul nu s-a pronunțat asupra a două motive de apel, anume că titlul reclamanților este mai bine caracterizat decât al pârâtului, fiind un act autentic ce cuprinde și schița și al doilea motiv în care s-a criticat calitatea de constructor de bună-credință a pârâtului, instanța de apel ignorând aceste apărări.
Decizia criticată a fost dată cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art. 304 pct.9 cod pr.civilă, dat fiind că se încalcă dreptul de proprietate al reclamanților pe o suprafață de 12,39 mp, obligând reclamanții să accepte această situație, deoarece pârâtul a edificat o construcție care le încalcă dreptul de proprietate, dar nu se poate demola.
Varianta optimă în cauza de față este planul de situație A M. aflat la fila 107 dosar apel, astfel că solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor și grănițuirea celor două proprietăți conform acestui plan și acordarea de cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Avocat A. I., având cuvântul cu privire la recursul reclamanților, arată că instanța de apel a luat în discuție toate criticile acestora, precum și capătul de cerere privind revendicarea și s-a pronunțat în dispozitiv doar cu privire la grănițuire, pentru că doar față de acesta se modifica soluția. Varianta atribuită pârâtului este o suprafață de teren mai mică decât cea din titlul său de proprietate. Până la momentul declanșării litigiului, linia de hotar a fost zidul proprietății reclamanților, astfel că proprietatea pârâtului s-a întins până la zidul acestora, iar cu privire la construcția edificată arată că deține avize, autorizații și acordul unui din vecini și nu se pune astfel problema că s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestora.
În cazul stabilirii variantei solicitate de reclamanți înseamnă că linia de hotar ar trece prin casa pârâtului construită legal, iar aceștia susțin această variantă deoarece le-ar da motiv de șantaj pentru a cumpăra pârâtul suprafața de sub casă la prețul stabilit de ei.
Expertul a spus că a realizat această variantă la cererea reclamanților, dar nu și-o însușește.
Precizează că pârâtul deține documentația cadastrală și carte funciară, care este un criteriu pentru a primi terenul, astfel că solicită admiterea recursului său, modificarea deciziei și păstrarea variantei adoptată de instanța de fond.
În ce privește recursul reclamanților, solicită a fi respins ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat V. A. G., având cuvântul cu privire la recursul pârâtului, arată că linia de hotar nu este un gard, este o linie dreaptă dată de semne vizibile, chiar fostul proprietar arătând în instanță că această linie există, este la 50 cm în față și 80 cm în partea din spate. Când pârâtul a venit la reclamanți să semneze acordul pentru construcție, aceștia nu au fost de acord și a existat și un proces, pe ordonanță președințială, de stopare a lucrărilor, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului acestuia.
Avocat A. I. precizează că locuința pârâtului este la stadiul de placă turnată și edificat parterul, conform fotografiilor depuse la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la judecătoria B. la data de 31.08.2009 sub nr._ reclamanții S. N., S. P. și S. V. au chemat în judecată pe pârâtul B. N. G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună asupra grănițuirii proprietăților părților, să fie obligat pârâtul să respecte proprietatea reclamanților și să sisteze lucrările de construire la imobil până la soluționarea acțiunii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții arată că sunt proprietari, în indiviziune, ai imobilului situat în B., ., jud. B., dovada proprietății făcându-se prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/25.10.1994, transcris sub nr. 9880/25.10.1994.
Reclamanții susțin că s-a procedat într-o manieră greu de explicat la folosirea unor date imperfecte în vederea obținerii unei autorizații de construire.
Arată că între ei și pârât nu a existat un gard propriu zis. I., în acel perimetru a locuit o familie de rromi slătari care nu au fost de acord cu construcția unui gard. Linia de graniță s-a stabilit în funcție de niște puncte fixe: cutia de gaze existentă la stradă, în față, și în spate o limită de 80 cm față de construcțiile existente.
Când au aflat faptul că pârâtul a obținut proprietate, reclamanții au încercat să clarifice linia de hotar, dar pârâtul, după ce promis întregul său concurs, s-a răzgândit.
În ultima perioadă pârâtul a fost atenționat că amplasamentul construcției sale este defectuos, că nu respectă distanța față de linia de graniță dar acesta a demarat edificiul, turnând fundația.
Reclamanții au solicitat instanței să dispună sistarea construcției până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii având ca obiect grănițuire, arătând că în acest sens au promovat și o acțiune pe cale de ordonanță președințială.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 19 lei, plătită cu chitanța ., nr._/27.08.2009, și timbru judiciar de 0,6 lei.
La termenul de judecată din data de 10.09.2009, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională.
În fapt, a arătat că a dobândit imobilul curții construcții din . conform contractului de donație autentificat sub nr. 498/18.03.2009, de la părinții săi, care la rândul lor, îl dețineau din anul 2004, dobândindu-l prin act de vânzare cumpărare.
Arată că în anul 2009, după încheierea contractului de donație, a procedat la întocmirea documentației tehnice pentru obținerea autorizației de construcție în vederea edificării unui imobil. Încă de la data cumpărării proprietății de către părinții săi, aceștia au observat că dețin o suprafață mai mică (294 m2) față de cea din acte (311 m2), deoarece vecinul său, S. N. a edificat o construcție P+1, parte pe terenul lor, conform mențiunilor din cartea funciară. Din anul 2004 și până în prezent problema nu a fost ridicată de niciuna dintre părți.
Reclamantul a observată că în urma întocmirii documentației cadastrale în vederea edificării imobilului, în urma măsurătorilor, terenul deținu este și mai mic, de 290 m2. Susține că deține actele doveditoare ale întinderii terenului, care în realitate este mai mic deoarece vecinul său, S. N. la-a cotropit prin edificarea unei construcții.
Față de cele expuse, pârâtul a solicitat instanței respingerea acțiunii reclamanților și pe cale de consecință, să fie obligația aceștia să-i lase în deplină proprietate întreaga suprafață de teren așa cum este consemnată în cartea funciară.
În drept, pârâtul a invocat prevederile Codului civil și ale codului de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 27.11.2009, reclamanții au depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârât, prin care au arătat că susținerile pârâtului sunt neavenite, conjuncturale, și făcute procausa, întrucât între reclamanți și autorii pârâtului nu a existat niciodată o delimitare concretă. Unicul reper a constat într-un stâlp la poartă, amplasat la 0,80 m de casă, la stradă. Această dimensiune se îngustează înspre spatele proprietății până la 0,50 m. Această delimitare convențională, în linie dreaptă, a fost unanim recunoscută de familia de rromi care a locuit inițial acolo, de părinții pârâtului reclamant, întrucât aceștia nu le-au reproșat că ar fi modificat vreo linie de hotar sau că ar fi încălcat linia imaginară, convențională, dintre părți.
Reclamanții consideră că pârâtul trebuie să dovedească că îi lipsește o anumită suprafață de teren, în condițiile în care, deși cererea are caracter revendicativ, nu este precizată. Solicită instanței să pună în vedere pârâtului să-și precizeze întinderea revendicată, să o descrie, să o prețuiască și să timbreze la valoare. Reclamanții aduc la cunoștință instanței faptul că au formulat o ordonanță președințială prin care au solicitat sistarea lucrărilor, aceasta fiind admisă prin sentința din 06.11.2009, împotriva căreia s-a declarat recurs. În sfidarea unei hotărârii, pârâtul a continuat să toarne stâlpii, să ridice construcția, deși a fost și notificat încă o dată să sisteze lucrările. Consideră că este evident că pârâtul, deși se află în culpă, încearcă să consolideze edificiul, deși reclamanții au formulat și plângere împotriva autorizației de construire urmând să o înainteze justiției, printr-o acțiune în contenciosul administrativ.
Reclamanții susțin că edificiul lor a fost construit în 1996 și de atunci niciun proprietar al terenului alăturat nu i-a acționat în judecată și nu i-a pus în întârziere cu privire la amplasament. Nu este vorba de o construcție P+1 ci de o locuință parter mansardat la o singură cameră.
Reclamanții arată că proprietatea lor a fost dobândită în baza unui contract autentic de vânzare cumpărare pe când proprietatea pârâtului, în succesiunea operațiunilor care au condus la obținerea titlului, a pornit de la acțiune în constatare, purtată în contradictoriu cu o persoană despre care nu se știa nimic, care a figurat în citativ și a fost citată prin publicitate, pe baza unei chitanțe semnate, dar nesupusă niciunui control. Apreciază că proprietatea pârâtului provine dintr-un trup de teren mai mare, care a fost împărțit și a cunoscut mai multe translații de proprietate. Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu, proba testimonială și proba cu expertiza topo și construcții.
La data de 18.01.2010 pârâtul B. N. G. a depus la dosarul cauzei precizări la cererea reconvențională, prin care a arătat că suprafața revendicată este de 17 m2 și reprezintă diferența dintre suprafața de 311 m2 dobândită prin contractul de donație și suprafața de 294 m2 care a rezultat din măsurătoarea cadastrală a actualului perimetru. Aceeași situație și diferență s-a înregistrat și la dobândirea terenului în anul 2004. Pârâtul consideră că suprafața respectivă poate fi indicată și individualizată ca fiind fâșia de teren lată de circa 0,80 m cu care proprietatea pârâților se extinde peste proprietatea sa, începând din stradă și până la locul unde proprietatea sa se lățește. Apreciază că susținerile reclamanților sunt adevărate în sensul că în așa fel proprietatea sa nu mai este ocupată abuziv de către aceștia, care au ocupat-o în timp și au edificat o construcție parter și etaj, parte pe acea linie, în timp ce construcțiile vechi respectă limita reală a proprietății. Chiar reclamanții au recunoscut că la edificarea noilor construcții, în anul 1996 nu a fost acționat în judecată, deci a profitat de indolența foștilor proprietari și de lipsa unei demarcații reale și fizice a proprietăților. Pârâtul susține că valoarea terenului revendicat este de 1700 lei.
La data de 17.02.2010 reclamanții S. N., S. P. și S. V. au depus la dosarul cauzei note scrise prin care au solicitat respingerea capătului de cerere reconvențională prind revendicarea, arătând că esența acestui gen de acțiune este dovedirea cotropirii, ori de la momentul la care ei au cumpărat și până în prezent nu au ocupat din vecinătate nici măcar 1 m2. Hotărârea prin care pârâtul a dobândit proprietatea nu le este opozabilă și poate cuprinde grave greșeli de identificare de suprafețe. Titlul lor este primordial, a fost emis primul, transcris și deci opozabil terților. Pârâții nu au pretins niciodată ceva de la reclamanți.
La termenul de judecată din data de 02.07.2010 pârâtul B. N. G. a depus la dosarul cauzei note de ședință pin care a arătat că reclamanții, prin acțiunea introductivă au investit instanța cu două capete de cerere. Din lecturarea capătului 2 din cerere se sesizează că obiectul este ambiguu, însă se poate interpreta că îmbracă obiectul unei cereri în revendicare („să obligați pârâtul să ne respecte proprietate”), însă fără precizările și mențiunile necesare unei astfel de cereri, respectiv suprafața revendicată, amplasamentul, configurația suprafeței revendicate și dimensiunile acesteia., nu s-au făcut discuții ulterioare, conforma art. 129 a. 4, 5 și 6 C.pr.civ.
Pârâtul susține că reclamanții au invocat dovada proprietății, făcând referire, în ceea ce privește familia S., contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/25.10.1994 și transcris sub nr. 9880/25.10.1994, iar în ceea ce privește familia S., contractul de vânzare cumpărare nr. 1313/10.03.1987 și transcris sub nr. 340//1987, însă în ambele se face mențiunea că terenul este proprietatea statului. Ulterior a fost emis ordinul prefectului nr. 66/25.07.1995 în care se precizează atribuirea în proprietate în ceea ce privește familia S. a suprafeței de teren de 390 m2 din totalul de 523 m2, indiviză cu suprafața de 133 m2 în ceea ce privește familia S.. Pârâtul arată că reclamanții nu au depus niciun fel de documentație tehnică și schițe de plan pentru suprafețele atribuite în proprietatea lor, cu toate că se știe că documentația face parte integrantă din ordinul prefectului, iar schițele de plan sunt de importanță primordial deoarece conțin date tehnice, aliniamentele liniilor de hotar, amplasamentul construcțiilor, inclusiv distanțe între vecinătăți și ariile suprafețelor construite. Pârâtul apreciază că lucrarea expertului O. M. a fost efectuată fără schiță de plan, care era absolut necesară într-o astfel de cauză, deoarece trebuiau respectate configurațiile terenurilor date în proprietate, dimensiunile laturilor și sublaturilor, inclusiv configurația liniilor, granițelor despărțitoare de vecinii limitrofi, pa ambele laturi. Pârâtul consideră că reclamanții sunt de rea credință întrucât nu au solicitat grănițuirea proprietății și în raport de vecinii pe latura de este, G. P. și D. G.. În spatele proprietății familiei S. există o plantație de viță de vie, înființată de fostul proprietar vânzător C. N., cu o vârstă de peste 20 de ani, care constituie un indiciu al liniei de hotar cu familia S..
La data de 07.09.2010 reclamanții au depus la dosarul cauzei note scrise prin care au arătat că acțiunea are ca obiect grănițuire, revendicare și obligația de a face, reiterând motivele din cuprinsul cererii de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 08.10.2010 reclamanții au depus la dosarul precizări prin care au arătat că suprafața revendicată este de 16,01 m2, amplasată pe toată lungimea laturii ce se învecinează cu proprietatea B. N. G..
La data de 15.10.2010, reclamanții au depus la dosarul cauzei note scrise prin care au solicitat admiterea acțiunii, respectiv obligarea pârâtului să sisteze lucrările de construire imobil până la soluționarea cauzei ce are ca obiect grănițuire proprietăți în mod definitiv și irevocabil, obligarea pârâtului să recunoască proprietatea reclamanților asupra unei suprafețe de 16,01 m, contopiți prin edificarea unei construcții cu destinație casă de locuit, stabilirea unei linii de graniță conform raportului de expertiză întocmit de expert O. M., obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6516 din 15.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. N., S. P. și S. V., în contradictoriu cu pârâtul B. N. G..
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant B. N. G. împotriva reclamanților pârâți S. N., S. P. și S. V..
S-a respins capătul de cerere formulat de reclamanții S. N., S. P. și S. V., în contradictoriu cu pârâtul B. N. G., privind obligarea pârâtului să respecte proprietatea reclamanților pe latura pe care se învecinează și să sisteze lucrările de construire imobil până la soluționarea cauzei în mod definitiv și irevocabil.
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile reclamanților S. N., S. P. și S. V. și a pârâtului reclamant B. N. G. pe aliniamentul dintre punctele 24, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 12, din schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză nr. 1482/16.06.2010 întocmit de expert O. M. în specialitatea cadastru,, raport și schiță ce fac parte integrantă din prezenta.
A fost obligat pârâtul reclamant B. N. G. la plata către dl. expert O. M. a sumei de 184,5 lei cu titlu de onorariu de expert.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt vecini cu pârâtul.
Astfel reclamanții S. N. și S. P. sunt proprietarii imobilului situat în B., ., compus din locuință și terenul aferent de 390 mp în indiviziune, din totalul de 520 mp, cu vecinii: la Est - . de 13,60 ml, la Vest – C. M. pe o distanță de 13,40 ml, la Sud – G. P. pe o distanță de 38,50 ml, la N – cu C. N. pe o distanță de 38,50 ml, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1393/16.03.1987 de notariatul de Stat Județean B. și Ordinului Prefectului nr. 66/25.07.1995.
Reclamantul S. V. este proprietarul imobilului situat în B., ., compus din locuință și terenul aferent de 133 mp din totalul de 523 mp, teren indiviz cu vecinii: la Est - . de 13,60 ml, la Vest – C. M pe o distanță de 13,60 ml, la Sud – G. P. pe o distanță de 38,50 ml, la N – cu C. N. pe o distanță de 38,50 ml, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/25.10.1994 de Notariatul de Stat Județean B. și Ordinului Prefectului nr. 66/25.07.1995.
Așadar, reclamanții S. N. și S. P. și reclamantul S. V. sunt în indiviziune cu privire la suprafața de teren, suprafața totală este de 523 mp, reclamanții S. N. și S. P. au 390 mp, iar reclamantul S. V. are 133 mp.
Pârâtul B. N. G. se învecinează pe latura de Est cu reclamanții S. N. și S. P. în partea din față a curții, și cu reclamantul S. V. în partea din spate a curții.
Pârâtul B. N. G. a dobândit imobilul situat în B. ., prin contractul de donație cu drept de uzufruct viager pentru donatori autentificat sub nr. 498/19.03.2009 de BNP Asociați V. V. și V. R. C..
În contractul de donație, s-a menționat suprafața de 311 mp iar conform măsurătorilor suprafața de 294 mp, cu următoarele vecinătăți: . m, S. N. – 13,85 m + 3,47 m, + 0,50 m, S. V. – 20,02 m, I. Gabardin – 6,03 m, și I. G. – 36,57 m.
Prin raportul de expertiză refăcut nr. 1729/06.09.2010 în specialitatea cadastru, întocmit în cauză de expert O. M. s-a constat că în fapt reclamanții stăpânesc 481 mp cu 39 mp mai puțin decât suprafața din actele de proprietate de 523 mp, și că și pârâtul la rândul lui stăpânește în fapt suprafața de 293 mp cu 1 metru mai mică decât suprafața de 294 mp din acte.
În cazul reclamanților deschiderea terenului stăpânit de reclamant la . 12,78 ml, față de 13,60 ml, cât este trecut în actul de proprietate iar în partea opusă latura este de 13,16 față de 13, 60 ml, cum este menționat în actul de proprietate. Așadar deschiderea terenului reclamanților este mai mică cu aproximativ un metru decât cea ce rezultă din actele de proprietate.
Această împrejurare nu poate duce la concluzia că pârâtul a încălcat proprietatea reclamanților, întrucât acesta stăpânește în fapt exact cât are în actul de proprietate. Mai mult actele de proprietate ale reclamanților sunt mai vechi anterioare anului 1989 și pot exista diferențe și din cauza aparatelor cu care s-a măsurat terenul.
Martorii audiați în cauză au arătat că în fapt, proprietățile părților sunt delimitate de construcțiile reclamanților, care sunt situate foarte aproape de linia de hotar, între proprietățile reclamanților și a pârâtului nu a existat niciodată gard cu excepția unei porțiuni de aproximativ 2 m situată între casa lui S. N. și casa lui S. V..
Din schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză instanța constată că construcția P+1 pe care a construit-o pârâtul este situată pe terenul proprietatea sa. Iar din raportul de expertiză rezultă că între construcția ridicată de pârât și construcțiile proprietatea reclamantului S. V., este o lungime de 0,70 cm. Martora M. L. a arătat că pe latura care se învecinează cu reclamantul S. V., construcția ridicată de pârât are doar un geam de aerisire.
Câtă vreme construcția ridicată de pârât este pe terenul proprietatea sa așa cum rezultă din contractul de donație, iar pe latura ce se învecinează cu reclamanții nu există ferestre, instanța apreciază că nu se poate dispune sistarea lucrărilor la această construcție, edificarea ei neîncălcând proprietatea reclamanților.
Instanța apreciază că nu poate fi stabilită linia de hotar între proprietățile reclamanților și cea a pârâtului, așa cum a propus-o expertul în anexa nr. 2 la raportul de expertiză întrucât această linie de hotar este trasată în parte prin construcția P+ 1 ridicată de pârât pe terenul proprietatea sa.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. N., S. P. și S. V. care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții au menționat că sunt proprietari în indiviziune asupra imobilului situat în B. .. Reclamanții S. N. și P. au făcut dovada proprietății prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr._/2004 conform căruia dețin în afara locuinței și suprafața de 390 m.p. în indiviziune cu S. V. din totalul de 523 m.p.
În ceea ce-l privește pe apelantul S. V., acesta și-a dovedit proprietatea prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1393/1987.
Pârâtul intimat a dobândit proprietatea de la părinții săi B. M. și B. V. prin actul de donație autentificat sub nr. 7849. În acte pârâtul deține suprafața totală de 311 m.p. dar conform măsurătorilor această suprafață este de 294 m.p.
Linia de graniță propusă de expertul O. M., între punctele 24 – a –b -10, menționează în continuare apelanții, demonstrează că o parte din clădirea pârâtului este amplasată pe terenul lor și că suprafața din spatele imobilelor acestora figurează în proprietatea pârâtului.
Prima instanță nu a analiza susținerile apelanților în sensul că titlul lor este mai caracterizat, fiind constituit prin acte notariale autentice, după verificarea planurilor schiță anexe, care reflectă situația din teren. Actul de proprietate al pârâtului este derivat dintr-o hotărâre pronunțată fără respectarea contradictorialității, într-o cauză având ca obiect acțiune în constatare, care s-a judecat cu o persoană citată prin publicitate și la baza căreia a stat o schiță neverificată tehnic, ci propusă de reclamantul inițial.
Instanța fondului, au precizat apelanții, a pronunțat o hotărâre nelegală sub aspectul surprinderii unor situații fără corespondent în realitate.
Instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea, deși concluziile expertului erau clare în sensul că apelanților le lipsește suprafața de 39 m.p., iar pe linia dinspre B. N. s-a cotropit diferența până la 16,01 m.p.
Au mai învederat apelanții, că prima instanță a ignorat faptul că pe gardul proprietatea lor a fost amplasată cutia de gaze, care acum cade în terenul devenit al pârâtului prin trasarea liniei de hotar.
Tribunalul B., prin decizia civilă nr. 21 din 19 ianuarie 2012, a admis apelul declarat de reclamanții S. N., S. P. și S. V., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 23-24-25, conform schiței anexe nr.4 din Răspunsul la obiectivele precizate de instanță întocmit de expertul M. D. – (f.96 dosar), ce face parte integrantă din decizie.
Pentru a pronunța soluția de mai sus, tribunalul a reținut următoarele:
În vederea lămurii situației reale a suprafețelor deținute și a liniei de hotar dintre terenurile limitrofe ale părților în proces, tribunalul a considerat necesar a întreprinde o analiză a istoricului dobândirii proprietăților acestora.
În ceea ce-i privește pe apelanți au rezultat următoarele:
La data de 9.03.1985 M. L., C. V., Prisada G., Ș. I. și D. F. au solicitat Cooperativei Județene Constructorul B. întocmirea unei documentații tehnice pentru obținerea autorizației de înstrăinare a proprietății din B. .. Persoanele menționate au precizat că au dobândit proprietatea cu Certificatul de moștenitor nr. 242 din 12.03.1982 emis de Notariatul de Stat Județean B. . Au menționat, de asemenea, că suprafața terenului este de 520 m.p. din care 390 m.p. în indiviziune și reprezintă terenul aferent construcțiilor ce urmau să le vândă, în timp ce restul terenului este proprietatea exclusivă a lui C. V. care are construcțiile pozate pe plan și nu face obiectul vânzării.
Conform memoriului tehnic întocmit de Cooperativa Județeană Constructorul B., (fila 103 dosar fond), vecinătățile și dimensiunile terenului au fost următoarele: Nord – C. N. 38,50 m, Est - . m, Sud -G. P. – 38,50 m și Vest – C. M. – 13, 40 m.
Terenul și construcțiile care urmau să facă obiectul înstrăinării au fost figurate pe planul de aliniament întocmit de atelierul de proiectări din cadrul Cooperativei Județene Constructorul B. (fila 108 dosar fond).
Construcțiile menționate în aceste documente au fost vândute soților I. I. și I. V. potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2665/11.06.1985 de către Notariatul de Stat Județean B.. Acest act de înstrăinare nu a fost depus la dosarul cauzei.
Terenul menționat în documentația de înstrăinare nu a putut face obiectul vânzării - cumpărării, fiind scos din circuitul civil potrivit Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului.
Potrivit contractului de închiriere nr. 228 din 14.04.1986, fostul Consiliu Popular al Municipiului B. a închiriat cumpărătorului I. I. terenul în suprafață de 290 m.p. situat în B. ..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 25.10.1994 soții I. I. și I. V. au vândut apelanților S. N. și S. P. locuința și anexele gospodărești situate în B. . împreună cu dreptul de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 390 m.p. din totalul de 520 m.p. între vecinii: Est – . distanță de 13, 60 m.l., Vest – C. M. pe o distanță de 13,40 m.l., Sud – G. P. pe o distanță de 38, 50 m.l. și Nord – C. N. pe o distanță de 38,50 m.l.
La baza încheierii vânzării - cumpărării au stat memoriul tehnic (fila 102 fond) și planul de situație (fila 107 fond) întocmite de către serviciul proiectări din cadrul R.A. GOSCOM B..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1393 din 16.03.1987, C. V. a vândut reclamantului S. V. o casă de locuit și o magazie situate în B., . având următorii vecini: Nord – C. N. pe o distanță de 38,50 m.l., Sud – G. P. pe o distanță de 38,50 m.l., Vest – C. M. pe o distanță de 13,60 m.l. și Est – cu . distanță de 13,60 m.l.
Suprafața de 133 m.p. teren indiviz din totalul de 523 m.p. a trecut în proprietatea statului odată cu autentificarea contractului de vânzare - cumpărare.
La data de 25.07.1995 a fost emis Ordinul nr. 66 al Prefectului Județului B. prin care s-a atribuit reclamanților S. N. și S. P. 390 m.p. în B. . și în indiviziune cu S. V. suprafața de 133 m.p., din suprafața totală de 523 m.p.
Privitor la istoricul proprietății pârâtului intimat B. N. G. se constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 27.11.2002 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul P. G. și s-a constatat că intre reclamant și pârât a intervenit la data de 6.01.1973 vânzarea – cumpărarea suprafeței de 311 m.p. teren situat în B. ..
La data de 19.03.2004, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 799, C. N. a înstrăinat cumpărătorilor B. M. și B. V., părinții intimatului pârât, suprafața de 311 m.p. teren curți construcții și o locuință situate în B. .. În contractul de vânzare cumpărare s-a precizat că în urma măsurătorilor cadastrale suprafața terenului este de 294 m.p. având următoarele vecinătăți și dimensiuni Nord - . distanță de 9, 42 m.l., Sud – I. Gabardin pe o distanță de 6, 03 m.l., Est – S. N. pe o distanță de 13,85 +3,47+0,50 m.l. și Vest – I. G. pe o distanță de 36,57 m.l.
Pentru efectuarea vânzării - cumpărării au fost întocmite un memoriu tehnic (fila 69 fond) și un plan de amplasament și delimitare (fila 65 fond), ambele executate de către C. A. .
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 498 din 18.03.1999 B. M. și B. V. au transmis fiului lor B. N. G. imobilul situat în Municipiul B. ., dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 799 din 10.03.2004, constând din teren curți construcții în suprafață de 311 m.p., locuință și magazie, cu vecinătățile și dimensiunile laturilor așa cum au fost precizate mai sus.
De asemenea s-a consemnat că în urma măsurătorilor cadastrale terenul este în suprafață de 294 m.p.
Comparând vechile planuri de situație cu schițele de plan întocmite de experții judiciari în cele două faze procesuale, se mai observă că cele două construcții, cea nouă edificată de S. N. și S. P. și construcția deținută de S. V., precum și anexele gospodărești care au fost executate de reclamanți în continuarea locuinței acestuia din urmă, nu se mai găsesc pe același aliniament, astfel cum erau poziționate în anii 1985 și 1994. În principal,anexele gospodărești au fost reconstruite și relocate spre hotarul imaginar cu fosta proprietate C. N., dobândită ulterior de pârâtul intimat B. N. G..
Datorită modului în care reclamanții S. N. și S. P. au edificat și amplasat casa de locuit, precum și anexele gospodărești aflate în spatele terenului pe care îl dețin, vechea linie imaginară de hotar nu mai poate urma un traseu drept între punctul de reper de la . 0,80 m de colțul casei apelanților mai sus menționați, și un punct corespunzător din partea opusă, aflat la 0,50 m de casa apelantului S. V. și de anexele existente în continuarea acesteia.
Dintre toate variantele de stabilire a liniei de hotar întocmite de experții judiciari la judecata în fond si apel, cea care corespunde cel mai bine situației actuale a construcțiilor și a terenurilor, precum și traseului imaginar al vechii linii de hotar, este varianta din schița de plan anexă nr. 4 – răspuns la obiectivele precizate de instanță, întocmită în apel de către expertul M. D., depusă la data de 16.09.2011 ( fila 91).
Prin întâmpinarea depusă la instanța de fond (fila 35), însăși reclamanții apelanți S. N. și S. P. au menționat că unicul reper după care s-au orientat în delimitarea proprietăților a fost stâlpul de poartă de la . 80 cm de casă, dimensiune care se îngustează spre spatele proprietății până la 50 cm.
Pe latura opusă străzii Libertății, în varianta a IV-a din răspunsul la obiectivele precizate de instanță, întocmit de expertul M. D., lățimea terenului este 13,42 m, în timp ce în actul de vânzare cumpărare din anul 1994 aceasta este de 13,40 m.
Este adevărat că, în această variantă de hotărnicie, laturile de la . partea opusă ale proprietății intimatului B. N. G. sunt mai mici decât cele menționate în contractul de donație, dar acest lucru a rezultat din faptul că la întocmirea documentației de înstrăinare, atunci când părinții săi au cumpărat imobilul de la C. N., nu au fost avute în vedere punctele de reper ale liniei imaginare care despărțea proprietățile limitrofe, astfel încât terenul dobândit de intimat se întindea până la zidul casei apelanților.
În procesul verbal de vecinătate (fila 13 fond) terenul intimatului are o lățime de 9,09 m la . 5,81 m în partea opusă, în timp ce în planul de situație (fila 52 fond) același teren are o lățime de 9,42 m la .,03 m în partea opusă. Aceste ultime dimensiuni se regăsesc și în documentația pentru atribuirea numărului cadastral întocmită la solicitarea fostului proprietar C. N..
La întocmirea acestor documentații nu au fost avute în vedere punctele de reper care reprezentau capetele liniei drepte imaginare ce despărțeau proprietățile învecinate ale părților în proces. Din acest motiv, lățimile la . partea opusă ale terenului intimatului sunt mai mari .
Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs atât reclamanții S. N., S. P., S. V., cât și pârâtul B. N. G..
În recursul lor, reclamanții au criticat soluția instanței de fond invocând ca temei de drept dispozițiile art.304 punctele 7 și 9 Cod pr.civilă susținând că instanța de apel a reținut o situație de fapt care nu corespunde realității, în ceea ce privește noua construcție, aceasta a fost edificată de către recurenții S. în perioada 1995- 1996, împrejurare care a fost reținută de către instanța de judecată prin procesul verbal de cercetare la fața locului din 18.03.2001.
Anexele gospodărești sunt cele edificate de proprietarii anteriori, recurenții din prezenta cauză menținându-le în aceeași stare și locație, neintervenindu-se în nici un fel asupra lor.
În mod nelegal instanța de apel a reținut că recurenții au demolat vechea construcție, edificând o alta și că au reconstruit și relocat anexele gospodărești peste hotarul imaginar, pronunțând o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii.
Reținând împrejurări străine realității, instanța a apreciat că vechea linie de hotar imaginară nu mai poate urma vechiul aliniament, în sensul că în partea din spate, aceasta nu se va putea opri la o distanță de 0,50 m de imobilul recurentului S. V..
O altă critică se referă la faptul că instanța nu s-a pronunțat și nu a analizat motivul de apel prin care recurenții au susținut că titlul acestora este mai bine caracterizat decât cel al intimatului, compararea titlurilor de proprietate fiind impetuos necesară pentru soluționarea cererii făcându-se din nou referire la titlurile de proprietate.
Instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de apel prin care s-a criticat calitatea de constructor de bună-credință a intimatului, instanța de fond pronunțând o hotărâre în argumentația susținerii unei soluții economice, ocrotind astfel în mod exclusiv interesul intimatului, pe care l-a considerat constructor de bună-credință.
Hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea legii în condițiile în care a omologat un raport de expertiză și a procedat la stabilirea liniei de hotar fără a respecta dreptul de proprietate al recurenților asupra unui teren de 12,33 mp, suprafață care intră astfel în proprietatea intimatului.
Prin omologarea acestei variante instanța ignoră dispozițiile imperative privitoare la dreptul de proprietate în acest sens fiind și practica CEDO, care sancționează încălcarea dreptului de proprietate.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Recurentul-pârât critică soluția instanței de fond fără a motiva în concret care sunt motivele de nelegalitate care afectează decizia instanței de apel, făcând doar o referire la probatoriile administrate.
De asemenea, recurentul-pârât a formulat și întâmpinare la recursul reclamanților prin care răspunde punctual criticilor invocate.
La termenul de judecată din data de 24 mai 2012, Curtea a invocat excepția nulității recursului pârâtului B. N. G., față de dispozițiile art. 304 și 306 Cod pr.civilă.
Potrivit art. 3021 al. 1 lit. c Cod pr. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 306 al. 1 Cod pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2.
Acest din urmă text de lege prevede că, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este însă obligată să le pune în discuția părților.
Totodată, art. 304 Cod pr. civilă enumeră cu caracter exhaustiv cazurile de nelegalitate pentru care poate fi modificată sau casată o hotărâre.
Dintr-o interpretarea coroborată a dispozițiilor procedurale menționate, Curtea reține că îndeplinirea condiției legale a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de lege.
Ori, în speța pendinte, motivarea recursului se constituie într-o redare a soluțiilor pronunțate de către instanțele de fond, fără a se arăta în ce mod instanța de apel a săvârșit vreuna din nelegalitățile expres și limitativ enunțate de lege.
Pe de altă parte, deși recurentul în cuprinsul cererii de recurs a indicat drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr. civ. Curtea constată că motivele invocate în dezvoltarea recursului nu se circumscriu acestui caz de nelegalitate.
Astfel potrivit dispoziției procedurale menționate constituie caz de nelegalitate situația în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește prima ipoteză de la art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, situație care nu trebuie confundată cu nemotivarea sau încălcarea legii.
Cea de a doua ipoteză a aceluiași caz de nelegalitate devine incidentă în situația în care instanța a recurs la textele de lege aplicabile, dar le-a încălcat fie în litera, fie în spiritul lor.
Ori, așa cum s-a menționat în precedentul prezentelor considerente recurentul nu arată de ce instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale aplicabile speței.
Cu privire la recursul reclamanților, Curtea examinând decizia prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
De observat că decizia instanței de apel este amplu motivată, răspunzând criticilor formulate de reclamanți, cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod pr.civilă, prin arătarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Este știut că, judecătorul nu este obligat, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, să răspundă în mod special asupra tuturor argumentelor invocate de părți, fiind destul ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.
În speță, considerentele deciziei tribunalului conțin argumentele cu trimitere la mijloacele de probă administrate în ambele etape procesuale, care au format convingerea instanței răspunzând criticilor invocate de apelanți, ceea ce duce la concluzia că hotărârea este motivată.
Astfel, reține instanța de apel că reclamanții S. au edificat în anul 1996 un alt imobil în locul construcției vechi, iar în continuarea locuinței au fost executate anexele gospodărești, ele nemaigăsindu-se pe același aliniament cum erau poziționate anterior.
Coroborând probatoriile administrate cu concluziile raportului de expertiză omologat în apel și întocmit de expertul M. D., prin admiterea apelului reclamanților s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 23-24-25 din schița de plan anexă ce face parte integrată din expertiză.
A reținut corect instanța de apel că datorită modului în care reclamanții au edificat și amplasat casa de locuit și anexele gospodărești, varianta prin care s-a stabilit linia de hotar corespunde cel mai bine situației actuale a construcțiilor și terenurilor.
În varianta omologată de tribunal se respectă aproape întocmai vechea linie imaginară care separa proprietățile limitrofe, cu singura deosebire că aceasta nu mai reprezintă o linie dreaptă ci una ușor frântă.
De asemenea, prin stabilirea liniei de hotar în varianta omologată de către instanța de apel recurentul-pârât va trebui să respecte implicit proprietatea recurenților-reclamanți, situată între zidurile locuințelor și anexelor gospodărești și aliniamentul hotarului despărțitor, astfel că nu poate fi vorba de îngrădirea dreptului lor de proprietate, astfel că și sub acest aspect criticile recurenților –reclamanți sunt nefondate.
Nefondată este și critica potrivit căreia instanța de apel nu a făcut o comparare a titlurilor de proprietate deținute de părți, deoarece verificând considerentele deciziei recurate se poate observa că instanța a făcut o motivare amplă cu referire la titlurile de proprietate deținute de părți, printr-un istoric al modului de dobândire a proprietăților părților (filele 129 -131 considerente decizie).
A arătat instanța de apel că în varianta omologată, reclamanții vor deține o suprafață de 503 mp față de 520 mp menționați în actele de vânzare-cumpărare, respectiv 523 mp precizată în ordinul emis de Prefectul Județului B., iar pârâtul va deține 282 mp față de 311 mp sau 294 mp din contractul de donație, rezultată în urma măsurătorilor cadastrale, dar că, niciuna dintre părți nu este îndreptățită a revendica vreo suprafață de teren de la proprietarul învecinat.
Rezultă așadar că prin soluția tribunalului se respectă atât vechea linie imaginară care desparte proprietățile părților, cât și drepturile de proprietate ale acestora, prin adoptarea soluției din apel instanța a răspuns implicit tuturor argumentelor părților inclusiv celor referitoare la buna credință a recurentului-pârât la edificarea construcției.
Concluzionând, curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Curtea va admite excepția de nulitate a recursului recurentului-pârât B. N. georgian, invocată din oficiu și va constata nulitatea acestui recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de nulitate a recursului recurentului pârât B. N. G. invocată din oficiu.
Constată nulitatea recursului recurentului-pârât B. N. G., domiciliat în B., . jud. B., împotriva deciziei civile nr. 21 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul B..
Respinge recursul recurenților-reclamanți reclamanții S. N., S. P., S. V., domiciliați în B., . jud. B. împotriva deciziei civile nr. 21 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 mai 2012.
Președinte, Judecători,
M. P. A. M. R. C. P.
Grefier,
N. M.
Red.CP
Tehnored.NM
2ex/25.06.2012
d.f._ Judecătoria B.
j.f. E. P.
d.a._ Tribunalul B.
j.a. E. P., V. B.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1406/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 31/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
