Cereri. Decizia nr. 340/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 1494/59/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 340
Ședința publică din 28 Februarie 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: D. K.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii M. C., în calitate de reprezentant al minorului M. A. D., M. A., M. B. și M. I., împotriva Deciziei civile nr. 2534/06.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6127._, în contradictoriu cu intimații P. O. Română Beregsăul M., A. Timișoarei, S. R. prin Primarul Comunei Săcălaz și C. L. Săcălaz.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal contestatoarea M. C., în reprezentarea intimaților P. O. Română Beregsăul M. și A. Timișoarei, răspunzând avocat M. G., lipsă fiind restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Având cuvântul, contestatoarea M. C. solicită admiterea contestației în anulare, motivat de faptul că: instanța a încadrat cu rea credință decizia nr. 2013 făcând aplicarea termenului de 15 zile; refuzul completului de judecată care a pronunțat hotărârea de a soluționa excepția lipsei calității procesuale pasive a Arhiepiscopiei Timișoarei; necercetarea și nejudecarea acțiunii din anul 2008: necercetarea și nejudecarea deciziei nr. 996/2010 pronunțată în dosar nr. 6127._ cu privire la calitatea de proprietar a contestatorilor, trebuind a le fi acordate drepturile așa cum acestea au fost solicitate; refuzul instanței de judecată de a constata că între contestatorii și intimata A. Timișoarei nu au existat raporturi contractuale. Solicită respingerea excepției inadmisibilității contestației în anulare și respingerea excepției nulității contestației în anulare.
Contestatorul M. I. arată că achiesează la opinia contestatoarei M. C..
Reprezentantul intimaților P. O. Română Beregsăul M. și A. Timișoarei, solicită respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă. Contestatoarea M. C. nu are procură și nici mandat de reprezentare pentru ceilalți contestatori, apreciindu-se că aceștia din urmă nu au formulat contestație în anuare. Prezenta contestație în anulare nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, neputându-se încadra în calea acțiunii extraordinare de atac.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 2534 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 06.12.2012 în dosar nr. 6127._, a fost respinsă ca tardivă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.2013/11.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.6127._, formulată de petenții M. C., M. A. D., M. A., M. B. și M. I. pe dispozițiile art.2812 C.pr.civilă și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale din aceeași decizie, motivată de aceiași petenți pe dispozițiile art.281 C.pr.civilă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 6127._ din data de 15.11.2012, reclamanții – recurenți, denumiți în continuare petenți, M. C., pentru minor M. A. D., M. A., M. Borsilav și M. I. au investit curtea cu două cereri, simultan, prima privind îndreptarea erorii materiale și cea de-a doua de completare a dispozitivului deciziei civile nr.2012/11.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 6127._ .
Prima cerere a fost motivată în drept cu disp.art.281 C.pr.civ., în timp ce a doua cu disp.art.281/2 C.pr.civ..
Petenții au susținut că greșeala materială săvârșită de Curte, cu ocazia soluționării în recurs a dosarului nr. 6127._ este reprezentată de eroarea de judecată cu privire la calitatea procesuală pasivă a Arhiepiscopiei Timișoara, în sensul că instanța de recurs a menținut decizia tribunalului, materializată prin decizia civilă nr.996/2010, prin care s-a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Arhiepiscopiei Timișoara este neîntemeiată.
Pentru acest motiv, petenții au susținut că greșeală materială săvârșită atrage nulitatea absolută a deciziei civile nr.2012/11.10.2012 a Curții de Apel Timișoara, datorită încălcării, prin abuz în serviciu a deciziei civile nr.996/2010, determinat și de încălcarea principiului securității juridice.
În continuare, petenții au susținut că dispozitivul ar trebui completat cu constatarea existenței calității procesuale pasive a Arhiepiscopiei, ca o consecință a respingerii acestei excepții și în final, obligarea în solidar a Arhiepiscopiei Timișoara, împreună cu S. R., prin Primăria și C. L. Săcălaz precum și cu P. O. Beregsău M., la plata integrală a despăgubirilor solicitate de reclamanți prin acțiunea introductivă precizată.
La termenul de judecată din 6.12.2012, curtea a pus în discuția părților, excepția de tardivitate a cererii formulate de petenții în baza art.281/2 C.pr.civ. în raport de faptul că decizia dată în recurs a fost pronunțată la data de 11.10.2012, în timp ce cererea de completare a dispozitivului este datată și înregistrată de petenți la data de 15.11.2012.
Petenții au solicitat respingerea excepției de tardivitate, în timp ce apărătorul Parohiei Ortodoxe din Beregsău M. a solicitat admiterea acestei excepții.
Curtea, observând disp.art.137 C.pr.civ. și în raport cu disp.art.281/2 C.pr.civ., a analizat cu prioritate excepția de tardivitate a cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr.2013/11.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6127._ .
Astfel, Curtea a constatat că disp.art.281/2 C.pr.civ. stipulează că, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Or, în speță, ne aflăm în prezența deciziei civile nr. 2013/11.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6127._, prin care s-au respins recursurile declarate de reclamanta M. C., M. A., M. B. și M. I. precum și de către pârâta P. O. Română Beregsăul M., . împotriva deciziei civile nr. 1014/09.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.6127._, fără cheltuieli de judecată.
Prin urmare, fiind în prezența unei decizii irevocabile, curtea a constatat că se aplică ultima ipoteză din textul amintit mai sus, chiar dacă nu suntem în prezența unei hotărâri date în fond după casarea cu reținere și aceasta tocmai datorită faptului că termenul de 15 zile se aplică, mutatis mutandis și în cazul soluțiilor de respingere a recursului, pentru că altfel ar exista la dispoziția părților litigante un termen discreționar de formulare a unei cereri de completare a dispozitivului, care dacă ar putea fi formulată oricând de la data rămânerii irevocabile a unei decizii, în mod evident ar conduce la înfrângerea principiului securității juridice civile și a predictibilității unei hotărâri judecătorești, determinând totodată grave disfuncții ale procedurii execuționale, care este partea finală și necesară a unei proceduri judiciare.
Pe de altă parte, legat de aceeași cerere întemeiată pe disp.art.281/2 C.pr.civ., curtea a constatat că aceasta este și neîntemeiată, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, curtea a respins recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr.1014/2011 a Tribunalului T., astfel că dispozitivul acestei decizii, nefiind executabil în sine, nu se poate supune unei completări sau lămuriri suplimentare și cu atât mai puțin pot fi supuse acestei proceduri, considerentele/argumentele pe care instanța și-a fundamentat partea dispozitivă.
Pe de altă parte, Curtea, analizând cererea petenților care s-a fundamentat pe disp.art.281 C.pr.civ., a constatat, tot în raport cu dispozitivul deciziei civile nr.2013/11.10.2012, că nu ne aflăm în prezenta unei erori/greșeli materiale care să se fi strecurat în acest dispozitiv.
Astfel, curtea a reamintit că atât doctrina, cât și jurisprudența constantă a instanțelor din România este unanimă în ceea ce privește interpretarea care trebuie dată textului art.281 C.pr.civ., în sensul că aceasta se poate referi doar la erori de nume sau de socoteli strecurate în dispozitiv și nicidecum eventuale erori de judecată, așa cum ar fi asimilabile susținerile petenților, raportat la pretinsa eroare materială de a se fi admis în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a Arhiepiscopiei Timișoara, în contextul în care petenții, reclamanți – recurenți în dosarul de fond susțineau că această instituție are calitate procesuală pasivă și trebuie să fie obligată, în solidar cu S. R., prin Primăria și C. L. Săcălaz precum și cu P. O. Beregsău M., la plata integrală a despăgubirilor solicitate de reclamanți prin acțiunea introductivă precizată.
În acest sens, art. 281 C.pr.civ. prevede că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.281/2 C.pr.civ., a respins ca tardivă cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.213/11.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.6127._ formulată de către petenții M. C., pentru minor M. A. D., M. A., M. Borsilav și M. I. și în baza art.281 C.pr.civ., a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale din aceeași decizie, fundamentată de aceiași petenți pe disp.art.281 C.pr.civ..
A constatat că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât sunt incidente disp.art.281/3 alin.2 C.pr.civ..
La data de 19.12.2012 numiții M. C., în calitate de reprezentant al minorului M. A. D., M. A., M. B. și M. I., au formulat o contestație în anulare împotriva „Hotărârii 2554/06.12.2012”, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6127._ .
În motivarea cererii depusă la filele 2-3 dosar s-a arătat că „instanța Curții de Apel Timișoara ar fi încălcat art. 6 pct. 1 din Convenția CEDO, în mod fals și prin abuz în serviciu cu scopul de a înlătura răspunderea civilă delictuală a Statului R. prin Primăria Săcălaz, a respins cererea de completare la decizia ilegală 2013 din 11.10.2012 depus prin registratura în 15.11.2012”.
S-a menționat că decizia 2013 din 11.10.2012 nu este decizie dată în fond după casare cu reținere.
Se solicită a se admite contestația în anulare și a se judeca cererea de completare prin care s-a solicitat să se judece capătul de cerere privind acțiunea în răspundere civilă delictuală împotriva Statului R. prin Primăria Săcălaz și obligarea în baza art. 1003 cod civil la plata în solidar cu P. O. Română Beregsăul M., a despăgubirilor cuvenite contestatorilor.
S-a arătat că în anul 1999 prin darea în folosință a imobilului subsemnaților către P. O. Română Beregsăul M., S. R. prin Primăria Săcălaz a încălcat art. 1 din Protocolul 1 Adițional la Convenția CEDO; art. 480 Cod civil, art. 6 și 17 din Legea 213/1998, art. 7 și 8 din Legea nr. 69/1991 și art. 44 din Constituție.
S-a subliniat că imobilul din Beregsăul M. nr. 268 nu a făcut niciodată parte din patrimoniul public sau privat al Primăriei Săcălaz, pentru că a fost naționalizat fără titlu valabil.
S-a invocat excepția nulității absolute a Hotărârii 46/1999 a Consiliului L. Săcălaz si s-a solicitat în baza art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 sesizarea instanței de contencios administrativ cu privire la excepția de nelegalitate a Hotărârii 46 din 25.6.1999 a Consiliului L. Săcălaz.
La fila 4 este completată contestația în anulare, înregistrată la 03.01.2013 în sensul solicitării admiterii contestației în anulare și a se judeca cererea de completare cu privire la capătul de cerere privind acțiunea în răspundere civilă delictuală.
Se dezvolta apoi argumentele care, în opinia contestatorilor constitute temei al răspunderii civile delictuale.
Se insistă asupra calității procesuale pasive a Arhiepiscopiei Timișoara.
La data de 24.01.2013 aceeași contestatori depun la filele 20-22 o nouă completare a contestației în anulare în care enumeră un număr de 7 greșeli materiale privind: nulitatea absolută a deciziei 2534 din 06.12.2012 deoarece aceasta reține greșeala materială cu privire la termenul de 15 zile privind decizia 2013 deși această ultimă decizie nu este dată în fond după casare cu reținere.
Se arată că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale.
Greșeala materială nr. 2 se referă la faptul că decizia 2534/2012 nu a judecat și cercetat două excepții absolute ridicate cu privire la nulitatea absolută a deciziei 2013/2012, aceste elemente de nulitate fiind legate de lipsa încheierii de ședința din 11.10.2012.
Greșeala materială nr. 3 constă în faptul că nu s-a judecat cererea 2531/1999 a Primăriei Săcălaz care este o modificare a Hotărârii 46/1999 a Consiliului L. Săcălaz.
Greșeala materială nr. 4 constă în faptul că nu s-a cercetat decizia irevocabilă 996/2010 a Curții de Apel Timișoara, deoarece nu s-a făcut nicio referire sau apreciere cu privire la conținutul acestei hotărâri judecătorești.
Greșeala materială nr. 5 nu a fost cercetată și judecată calitatea procesuală pasive a Arhiepiscopiei Timișoara, nefiind identitate nici de obiect și nici de cauza cu privire la decizia 996/R/2010.
Greșeala materială nr. 6 constă în aceea „că nu s-a cercetat eroarea materială privind acordarea inflației de la data nașterii obligației”.
Greșeala materială nr. 7 constă în aceea că instanța nu a cercetat și judecat „acordarea dobânzilor în baza art. 1088 Cod civil”.
La filele 23-40 contestatorii au depus extrase de practică judiciară și copii de pe acțiunile în primă instanță sau de pe cereri de chemare în judecata, denumite în forma în care acestea se regăsesc la filele menționate.
În drept, contestatorii au făcut trimitere la prevederile art. 317-320 Cod procedură civilă.
Examinând contestația în anulare astfel cum aceasta a fost formulată și prin raportare la prevederile 317-321 Cod procedură civilă se vor reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 317-318 Cod procedură civilă, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de verificare a aplicării formale a dreptului, în condițiile cerute de textele de lege, sfera acestei instituții juridice fiind în afara chestiunilor privind judecata de fond a cauzei.
Potrivit prevederilor art. 321 Cod procedură civilă nu se poate formula o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
Ideea de bază a prezentei contestații în anulare (de menționat că aceeași petiționari au mai formulat o contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 2013/11.10.2012 la data de 15.11.2012 soluționată prin decizia civilă nr. 2581/12.12.2012), este aceea că cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 2013/2012 ar fi fost soluționată greșit de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 2534/06.12.2012, prin care s-a respins ca tardivă cererea de completare a dispozitivului.
Argumentul principal invocat de contestatori este acela că instanța de recurs prin decizia civilă nr. 2013/11.10.2012 nu a pronunțat o hotărâre în fond după casarea cu reținere, așa cum menționează art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă, pentru ca instanța de recurs a respins recursurile declarate de către recurenții cauzei de recurs.
Ca atare, susțin contestatorii, nu este aplicabil termenul de 15 zile de la pronunțare menționat de articolul precitat, termen ce a fost avut în vederea de către instanță la pronunțarea soluției de respingere ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului.
Acest argument invocat de contestatori, excede conținutului juridic al art. 281 ind. 2 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece textul de lege menționat are în vedere termenele în care se poate uzita instituția juridică a completării hotărârii, care reprezintă o excepție de la situația obișnuită a căilor de atac, iar în cazul hotărârilor pronunțate cu caracter irevocabil acest termen de este 15 zile de la pronunțare.
Termenul este justificat de legiuitor prin caracterul „de urgență” al acestor cereri, în ideea că o hotărâre irevocabilă trebuie să-și producă cât mai rapid efectele juridice în câmpul raporturilor de drept pe care le-a soluționat.
Acest raționament juridic este explicat prin decizia civilă nr. 2534/06.12.2012 unde se arată că termenul de 15 zile se aplică „mutatis mutandis și în cazul soluțiilor de respingere a recursului pentru ca altfel ar exista la dispoziția părților litigante un termen discreționar de formulare a unei cereri de completare a dispozitivului, care, dacă ar putea fi formulat oricând, de la data rămânerii irevocabile a unei decizii, în mod evident ar conduce la înfrângerea principiului securității juridice civile…”.
Mai mult prin decizia civilă nr. 2534/06.12.2012 instanța a explicat în detaliu efectele juridice ale dispozitivului soluției adoptate în recurs și în ce măsura acest dispozitiv poate fi completat sau se poate discuta despre îndreptarea unor erori materiale în condițiile art. 281 și art. 281 ind. 2 Cod procedură civilă.
Ca atare această critică formulată de către contestatori, este nefondată și nu poate conduce la anularea hotărârii atacate cu contestație în anulare, în temeiul prevederilor art. 217-218 Cod procedură civilă.
După cum rezultă din cererile prezentate mai sus (stilul contestatorilor este acela de a prezenta toate motivele de nemulțumire invocate pe parcursul întregului ciclu procesual, într-un mod care face, cu greu încadrarea diferitelor susțineri, în logica juridică a cadrului procesual declanșat-respectiv contestație în anulare), se desprinde o altă idee majoră de nemulțumire legată de cererea acestora privind răspunderea civilă delictuală a Statului R. alături de Primăria Săcălaz și P. Beregsăul M. pentru prejudiciul creat de către entitățile administrative, în condițiile în care titlul statului era viciat.
Această critică invocată ca motiv de contestație în anulare și în prezenta cerere a fost invocată tot ca motiv de contestație în anulare și în cererea de contestație în anulare înregistrată la data de 15.11.2012 împotriva deciziei nr. 2013/2012, critica fiind respinsă de către instanța care a soluționat prima cerere de contestație în anulare prin decizia civilă nr. 2581/R/12.12.2012.
Ca atare nu se poate face o nouă contestație în anulare pentru aceleași motive sau critici care au existat la data celei dintâi și care, mai mult au fost soluționate.
De asemenea chestiunile privind calitatea procesuală pasivă a Arhiepiscopiei Timișoara; principiul securității raporturilor juridice prin nerespectarea deciziei 996/R/2010; obligarea Arhiepiscopiei Timișoara la despăgubiri pentru lipsa de folosință, au fost menționate în prima contestație în anulare înregistrată la data de 15.11.2012, fiind soluționate de către instanța învestită, prin soluția de respingere a contestației în anulare, art. 321 Cod procedură civilă interzicând formularea din nou a unor astfel de motive, într-o altă contestație în anulare.
Chestiunile privind includerea imobilului in litigiu în patrimoniul Primăriei Săcălaz sau excepția de nelegalitate a Hotărârii 46/1999 a Consiliului L. Săcălaz sunt aspecte ce țin de judecata propriu-zisă a litigiului și exced sferei contestației în anulare, astfel cum s-a arătat mai sus.
Chestiunile prezentate la filele 20-22 sub forma excepției nulității absolute a deciziei nr. 2534/06.12.2012; cercetarea unor cereri ale Primarei Săcălaz; analiza efectelor juridice ale deciziei nr. 996/2010 a Curții de Apel Timișoara; lipsa identității de obiect și de cauză cu decizia nr. 996/R/2010; acordarea inflației de la data nașterii obligației și acordarea dobânzilor în baza art. 1088 Cod civil sunt probleme de drept ce au făcut obiectul judecații propriu-zise, acestea nereprezentând greșeli materiale, cum greșit le intitulează contestatorii, de natura a conduce la anularea deciziei civile nr. 2534/06.12.2012, decizie civilă care nu este pronunțată pe fondul litigiului ci în materia îndreptării, lămuririi și completării hotărârii, prevăzute de art. 281-281 ind. 2 Cod procedură civilă.
Față de considerentele arătate mai sus, criticile formulate de către contestatori nu se încadrează în dispozițiile reglementare de art. 317-320 Cod procedură civilă, iar o . susțineri, fac obiectul art. 321 Cod procedură civilă respectiv reprezintă reluarea unor motive de contestație în anulare ce au făcut obiectul unui alt dosar în care s-a pronunțat o hotărâre de soluționare a unei contestații în anulare introduse anterior prezentei.
Față de cele arătate contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorii M. C., în calitate de reprezentant al minorului M. A. D., M. A., M. B. și M. I., împotriva Deciziei civile nr. 2534/06.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 6127._, în contradictoriu cu intimații P. O. Română Beregsăul M., A. Timișoarei, S. R. prin Primarul Comunei Săcălaz și C. L. Săcălaz.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.02.2013.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A.-M. N. Dr. L. L. M. G.
GREFIER,
D. K.
Red. L.L./12.03.2013
Tehnored. D. K. – 2 ex./12.03.2013
Curtea de Apel Timișoara: Judecător: C. P., M. G., Rujița R.
| ← Cereri. Decizia nr. 834/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 1240/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
