Expropriere. Decizia nr. 137/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 2265/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 16.04.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 137/A
Ședința publică din 16 octombrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul K. M. împotriva sentinței civile nr. 549/12.02.2013, pronunțată de Tribunalul A. înm dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. R., prin M.T.I., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, pentru expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, pentru reclamanții apelanți, domnul avocat P. E. și, în reprezentarea pârâtului intimat, domnul avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. V., de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea solicită reprezentantului reclamantului apelant să precizeze ce dovezi există privind recoltele distruse.
Reprezentantul reclamantului apelant menționează că, așa cum rezultă din primul raport de expertiză, a fost depusă o adeverință din partea APIA din care rezultă că terenul a fost cultivat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii precizate, conform suplimentului la raportul de expertiză, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și fără cheltuieli de judecată în apel, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că în mod corect prima instanță a avut în vedere prețurile cu care s-au vândut terenurile.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Sentința civilă nr. 549 din 12.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
A anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/39 din 08.10.2011.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.974,67 euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial al BNR la data plății cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată și cea în cuantum de 8.996,63 lei stabilită prin Hotărârea nr. 23/39 din 08.10.2011, începând cu data scadenței 07.01.2012 și până în ziua plății efective.
A respins restul pretențiilor solicitate.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/39/08.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 12.618 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., având număr cadastral A37/1/24/2, fiindu-i acordat, în echivalent, o despăgubire în sumă de 8.996,63 lei.
Reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantului s-a grefat pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 12.618 mp, ar fi de 222.327 lei, echivalentul a 48.453 Euro.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de 48.453 Euro pentru o parcelă 12.618 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta a fost și motivul pentru care tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat, de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total, au fost depuse la dosar un număr de 19 contracte (f. 157- 176), prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse, de numai 5000 mp., până la suprafețe mai mari de 6,2 ha., 6,3 ha. sau chiar 6,4 ha. de teren arabil. Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte s-a constatat că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp, dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit adresei nr. 221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat, în situații mai rare de 2900 – 3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp, preț pe care instanța l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 12.618 mp expropriată de la reclamant pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 12.618 mp de teren din proprietatea reclamantului, cu un preț de 0,3 euro/mp, cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani în extravilanul Orașului Pecica, rezultă o valoare de 3.785,4 Euro.
Instanța nu a reținut valoarea de piață din contractele de vânzare – cumpărare de la filele 376 – 407 dosar, întrucât acesta a fost încheiat în noiembrie 2012, cu mult după data exproprierii, este un contract izolat, mai mult, terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Întreprinderii Individuale Kocsik M. „Agro press”, teren care are deschidere la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze, nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamant.
La fel, nici contractul de vânzare-cumpărare din 17.05.2012, prin care o societate a dobândit un teren, nu este relevant, deoarece acesta are categoria de folosință curți și construcții, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă autentificat la data de 17 02 2011. Pe de altă parte, contractul autentificat la 12 august 2011, încheiat între două societăți comerciale, nu este relevant față de criteriul stabilit de art.26 alin.1 și 2 din Legea nr. 33/1994. Contractele din 2007, respectiv 2009, nu se referă la perioada supusă exproprierii, neputând fi luate în considerare, iar contractele de locațiune nu sunt acte de vânzare.
Sintagma de ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială. În aceste condiții concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr. 33/1994, și anume prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat. În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, instanța nu poate ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.
În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S., astfel încât contractele autentice de vânzare-cumpărare exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.
Afirmația experților că în realitate părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de nici o probă, astfel, atâta timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul, nu se pune problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite, trebuie incluse și sumele necesare reclamantului pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane.
Prin urmare, instanța a concluzionat că, în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamantului, trebuie inclusă și suma de 189,27 euro, reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamantul nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nici o fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamantului legat de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă, criteriul legal din art. 26 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 23/39/08.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.974,67 Euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată, de 3.974,67 Euro și cea în cuantum de 8.996,63 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 23/39/08.10.2011, începând cu data scadenței din 07 01 2012 și până în ziua plății efective, și a respins restul pretențiilor solicitate.
În ceea ce privește dobânda legală, temeiul acordării acesteia l-a constituit art. 1 din OG nr. 13/2011.
Având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuielile de judecată, reprezentând o parte din onorariul de avocat, celelalte onorarii legate de expertize fiind compensate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul K. M., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată și precizată cu privire la cuantumul despăgubirilor și a dobânzilor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din primă instanță și din apel.
În motivare, reclamantul apelant a arătat că prevederile Legii nr. 33/1994 sunt imperative în sensul necesității efectuării expertizei evaluatorii asupra terenurilor expropriate și, cu toate acestea, prima instanță a înlăturat raportul de expertiză, considerând că valoarea de despăgubire rezultată „este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective”, justificând această apreciere prin aceea că terenul este „situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ”, apreciere care este absurdă, în condițiile în care experții au ținut cont de ea în efectuarea expertizei și au făcut deprecierea care rezultă din acest aspect.
Că, localitatea Pecica este cel mai apropiat oraș de orașul reședință de județ, fiind punct de tranzit spre Occident între A. și Nădlac, și are terenuri agricole cu solul de cea mai bună calitate din România, acestea fiind doar câteva din criteriile care trebuie avute în vedere în cadrul unei evaluări.
Apelantul a mai arătat că valorile incluse în expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici sunt valori orientative conform art. 771 alin. 4 din Codul fiscal, fiind destinate pentru uzul cabinetelor notariale, indicând valori minimale, iar pe de altă parte, au precizat că valoarea de despăgubire trebuie să țină cont și de lipsirea proprietarilor de libertatea de a pierde din patrimoniu terenul prin libera negociere pe care o oferă piața tranzacțiilor și că prima instanță a făcut abstracție, pe lângă raportul de expertiză, și de celelalte înscrisuri (contracte de vânzare-cumpărare, ipotecă, închiriere, hotărâri de expropriere din zonă, precum și de primul raport de expertiză efectuat de expertul U. R.), toate cu prețuri similare celui solicitat.
La punctul doi din cererea de apel a învederat că prima instanță și-a depășit limitele rolului activ prin depunerea unor înscrisuri în favoarea pârâtei aplicând greșit disp. art. 129 alin. 5 Cod proc.civilă.
La al treilea punct al motivelor de apel, reclamantul apelant a învederat că prima instanță a aplicat greșit art. 25 din Legea nr. 33/1994, din care rezultă că intenția legiuitorului este aceea de a da prevalență în cadrul ansamblului probator expertizei tehnice, iar prima instanță a înțeles greșit să considere elementul principal al probațiunii adresa B.N.P. D. din care rezultă prețul declarat de părți, fiind de notorietate că acest preț nu este cel real și este făcut în scopul de a micșora taxele.
Apelantul a susținut că anterior emiterii respectivei adrese, la B.N.P. D. s-au vândut terenuri și la alte prețuri, respectiv la prețul de 2,5 euro/mp, conform contractului autentic nr. 1608/12.08.2011, precizând că metoda comparației prin bonitare folosită de dl. expert G. N. nu este conformă cu legislația în vigoare și cu standardele internaționale de evaluare, potrivit adresei U.N.E.A.R.
Totodată, apelantul a învederat că prima instanță a încălcat și art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că deși raportul de expertiză stabilește și valoarea prejudiciului și legea impune acordarea lui, prima instanță nu l-a acordat.
De asemenea, a invocat și încălcarea disp. art. 16 din Constituția României, art. 14 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., art. 21 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, arătând că despăgubirile propuse prin H.G. 488/2011 și de către Comisia de Aplicare a Legii nr. 255/2010, precum și cele acordate de către prima instanță sunt discriminatorii, încălcând drepturi fundamentale ale omului și Constituția României, prin aceea că sunt cu 70% mai mici decât cele acordate vecinilor lor în baza H.G. nr. 416/2010 (4 euro/mp).
În fine, au arătat că au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la caracterul just al despăgubirilor, respectiv art. 44 alin. 3 din Constituția României, art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, art. 8 din Legea nr. 255/2010, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție
Pârâtul intimat S. R. reprezentat de CNADNR nu a depus întâmpinare, cu toate că a fost citat cu această mențiune.
Prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2013, Curtea a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care să aibă în vedere valoarea de tranzacționare a terenurilor similare cu cel în litigiu, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Examinând sentința apelată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 295 Cod proc.civilă și ale Legii nr. 33/1994, Curtea apreciază că este întemeiat apelul reclamantului, pentru argumentele de mai jos.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.
În acest sens, este de menționat că însuși expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin scriptul de la filele 437-441 din dosarul de fond, că rezultatele obținute prin raportul de expertiză sunt eronate, deoarece valoarea de circulație stabilită prin grila notarilor este orientativă și nu poate fi folosită în rapoartele de evaluare.
Or, observațiile aduse raportului de expertiză de către acest expert nu au fost luate în considerare de către prima instanță, care atât ea, cât și experții erau obligați, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, prin utilizarea metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici, cu atât mai mult cu cât în apel reclamantul a depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat de B.N.P. D. la 12 august 2011, în care prețul era de 2,5 euro/mp.
Astfel, prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel s-a stabilit, pe baza metodei comparației directe, avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, că valoarea de piață a terenului expropriat este de 214.219 lei (12.618 mp x 3,70 euro/mp = 214.219 lei).
Pe cale de consecință, Curtea va lua în considerare această valoare de 214.219 lei, stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În ceea ce privește suma de 27.370 lei menționată în suplimentul la raportul de expertiză, reprezentând valoarea daunelor pentru teren (dauna pentru redobândire teren, dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport și dauna pentru lipsa veniturilor), Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada existenței acestor prejudicii (dauna pentru lipsa veniturilor), precum și nici dovada caracterului cert al acestora (dauna pentru redobândire teren, dauna pentru cheltuieli suplimentare de transport).
Față de cele de mai sus, în baza art. 296 Cod proc.civilă, Curtea va admite apelul declarat de reclamant și va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 214.219 lei, reprezentând contravaloarea terenului expropriat, precum și suma de 1800 lei cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță în raport de pretențiile admise, menținând dispozițiile sentinței privind dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de 214.219 lei și cea în cuantum de 8.996,63 lei stabilită prin Hotărârea nr. 23/39 din 08.10.2011, începând cu data scadenței din 07.01.2012 și până în ziua plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul K. M. împotriva Sentinței civile nr. 549 din 12 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 214.219 lei, cu dobânda legală, reprezentând contravaloarea terenului expropriat și suma de 1800 lei cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Definitivă.
Cu drept re recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantului reclamantul apelant K. M.
- A., ., .. P. E.
- pârâtului intimat S. R., prin M.T.I., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- București, .. 38, sector 1
- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Red. G.O.- 18.10.2013;
Tehnored. C.J.- 05.11.2013; r ex.
Emis 3
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Decizia nr. 967/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
