Pretenţii. Decizia nr. 1240/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1240/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 1210/273/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1240
Ședința publică din 8 octombrie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta U. A.–E. împotriva deciziei civile nr. 99/A/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. G. și D. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat personal intimații D. G. și D. M. și pentru pârâta U. A. E., av. B. A.–N..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că, prin registratura instanței, s-a depus la data de 30.09.2013 întâmpinare formulată de către intimații D. G. și D. M..
Reprezentanta pârâtei a depus la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind achitarea onorariului avocațial și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 28 lei.
Intimații au depus la dosar două adrese ale Ministerului Sănătății – Direcția de Sănătate Publică C.-S., proces-verbal de constatare încheiat la 25.04.2012 de . răspuns al Inspectoratului de Poliție Județean – Secția 6 de Poliție Rurală Bozovici.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată, arătând că a fost ignorat întreg probatoriul administrat în cauză.
Intimații au solicita respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria O. sub nr._ din 20.07.2012, reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâta U. A. E., solicitând instanței să o oblige să mute de lângă imobilele și fântâna aparținând reclamantului animalele crescute de pârâta și să plătească despăgubiri pentru prejudiciile create.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a construit cotețe și crește animale la un metru de bucătărie și de fântâna din care reclamanții consumau apa potabilă. Dejecțiile animalelor au provocat un focar de infecție și distrugeri imobilelor reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului. A arătat că locuiește în casa nr. 224 Prilipeț de când au cumpărat-o și în parte refăcut-o părinții săi, iar după decesul acestora, a locuit în continuare în imobil împreună cu copii săi. Anexele la care făcea referire reclamantul au fost construite cu mult timp în urmă, înainte ca reclamantul să cumpere casa învecinată. A vândut cea mai mare parte a animalelor și mai deține un porc, o capră și câteva păsări. Zidul dintre anexele pârâtei și imobilul reclamantei a fost construit de tatăl pârâtei. Reclamantul nu a indicat cuantumul despăgubirilor solicitate și nu le-a justificat. Acțiunea reclamantului nu a fost motivată în drept. Pârâta își întemeiază apărarea pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedura civila și ale art. 590-601 din vechiul cod civil – întrucât construcțiile au fost edificate înainte de . noului Cod civil.
Prin precizarea de acțiune aflata la fila 13 dosar, reclamanții D. G. și D. M. au solicitat instanței sa dispună obligarea pârâtei să își mute la distanța legală toate anexele gospodărești edificate pe zidul proprietatea reclamanților ce delimitează proprietățile părților, să își ridice acoperișul anexelor construit pe zid și să repare respectivul zid, iar, în măsura în care nu își va îndeplini obligațiile, să autorizeze reclamanții să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acțiune aflata la fila 17 dosar, D. M. a solicitat introducerea sa în cauză în calitate de reclamanta întrucât este coproprietara imobilului înscris in CF_ Bozovici.
Prin întâmpinarea aflată la fila 32 dosar solicită respingerea acțiunii formulate și precizate de către reclamantul D. G. și D. M. ca fiind netemeinică și nelegală arătând ca anexele gospodărești la care fac referire reclamanții nu au fost construite de pârâta fiind amplasate în urmă cu 20 de ani. A vândut aproape toate animalele deținute cu excepția unui porc pe care speră să îl vândă în curând întrucât nu are bani pentru lemne de foc. A demolat toate anexele construite de părinții săi rămânând nedemolat doar grajdul în care depozitează lemne. Zidul dintre proprietăți a fost ridicat cu 20 de ani în urmă de tatăl pârâtei și foștii vecini. Reclamanții au achiziționat imobilul în urmă cu un an – timp în care nu putea fi deteriorat zidul dintre ele. Întrucât construcțiile la care se refereau reclamanții au fost edificate de părinții pârâtei, aceasta nu a provocat nici un prejudiciu reclamanților prin fapta proprie.
Prin sentința civilă nr. 1116/17.12.2012 pronunțată în dosarul susmenționat, Judecătoria O. a respins acțiunea formulată de D. G. și D. Marea în contradictoriu cu pârâta U. A. E., fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, obiectul prezentei acțiuni, așa cum a fost precizată și calificată de reclamanți, îl constituie de fapt o obligație de a face si este determinat de efectele raporturilor de vecinătate dintre imobilele aflate in proprietatea părților. Raportat la momentul construcției anexelor, efectele produse de acestea reprezintă situații juridice post actum luate în considerare doar ca efecte juridice, cărora li se aplică cu prioritate legea civilă nouă, potrivit dispozițiilor art. 6 din noul Cod civil.
Din cuprinsul procesului – verbal de constatare încheiat în data de 25.04.2012 și înregistrat la . zi sub nr. 2040, rezultă faptul că pârâta U. A. crea disconfort reclamanților datorită amplasării lângă zidul imobilului a unor anexe gospodărești cu capre și oi, iar datorită infiltrațiilor de urină, apa din fântâna reclamanților nu mai poate fi folosită.
Din cuprinsul referatului întocmit la data de 10 octombrie 2012 de Secția 6 Politie Rurala Bozovici în dosar 1030/P/2012 rezultă faptul că, la respectiva dată, pârâta U. A. E. are construite unele anexe lângă zidul locuinței părții vătămate, dar în aceste anexe nu ține nici un animal. De asemenea, din cercetări a rezultat faptul că pârâta fusese somată de mai multe instituții publice să mute animalele din anexele construite lângă zidul vecinului, lucru pe care l-a făcut.
Din cuprinsul procesului verbal întocmit de reprezentanți al Primăriei comunei Bozovici în data de 12.11.2012 rezultă faptul că pârâta a dezafectat două cotețe amplasate în imediata vecinătate a reclamantului D. G., care îi creau acestuia disconfort.
Raportat la probele administrate în dosarul cauzei, pprima instanță a constatat că reclamanții nu au făcut proba existentei pe zidul ce separă imobilele vecine a altor anexe gospodărești în afara celor recunoscute de pârâta și care au fost demolate. Întrucât respectivele anexe au fost demolate, acțiunea reclamanților este sub acest aspect lipsită de obiect.
Reclamanții nu au probat în niciun fel faptul că zidul dintre cele două proprietăți se află în proprietatea lor. Din declarația martorei audiate în cauză rezultă că zidul este construit din cărămidă. In absenta unor probe contrarii dobândesc aplicabilitate dispozițiile art. 660 din noul Cod civil – similare dispozițiilor art. 590 din vechiul Cod civil - conform cărora zidul este prezumat a fii proprietate comună a părților.
Conform dispozițiilor art. 663 din noul Cod civil, coproprietarii sunt ținuți să suporte cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea despărțiturii comune, proporțional cu dreptul fiecăruia.
Achiziționând imobilul situat în comuna Bozovici, ., județ C.-S., reclamanții au cumpărat imobilul în starea în care se află, dar, în același timp, s-au subrogat in drepturile foștilor proprietari inclusiv in raporturile cu vecinii. Prin urmare, în măsura în care zidul ar fi deteriorat exclusiv datorită acțiunilor pârâtei sau animalelor pentru care aceasta avea responsabilitatea juridică și degradarea depășește limitele unei degradări normale generate de trecerea timpului, pârâta poate fi obligată la repararea zidului. Singura probă din care rezultă că zidul de la bucătăria reclamanților și nu zidul despărțitor a cărui reparare o solicită a fost distrus de animalele pârâtei este declarația martorului G. R.. Această mărturie nu este confirmată de procesele verbale întocmite de autoritățile locale aflate la dosar. In aceste condiții, prima instanță a apreciat că reclamanții nu au probat distrugerea zidului despărțitor exclusiv de către animalele pârâtei. De asemenea, în absența unei expertize – neacceptate de părți – nu se poate determina în ce măsură zidul a fost deteriorat de animalele paratei.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs, în termen legal, reclamanții D. G. și D. M., cerere recalificată drept apel în ședința publică din data de 16.05.2013, față de obiectul cererii.
În motivarea cererii de apel, au arătat că intimata nu s-a conformat adresei Ministerului Sănătății nr. 536/1997, prin care a fost obligată să dărâme cotețele aflate pe zidul reclamanților, fapt ce le creează grave prejudicii datorită amplasării lângă zidul imobilului a unor anexe gospodărești cu capre și oi, iar datorită infiltrațiilor de urină, apa din fântâna reclamanților nu mai poate fi folosită.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate, ca fiind temeinică și legală, arătând că anexele gospodărești la care se face referire nu au fost construite de ea, ci de antecesorii ei în urmă cu 20 de ani, fapt ce nu i-a deranjat deloc pe foștii proprietari ai imobilului vecin. Intimata a mai arătat că nu deține decât trei găini, precum și faptul că a demolat anexele gospodărești, rămânând doar grajdul unde depozitează lemne în anotimpul rece.
Prin decizia civilă nr. 99/A/16.05.2013 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul C.-S. a admis apelul formulat de către reclamanții D. G. și D. M. împotriva sentinței primei instanțe, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții D. G. și D. Marea împotriva pârâtei U. A. E. și, în consecință, a obligat pârâta să desființeze adăposturile pentru creșterea porcilor, caprelor și oilor aflate la cel puțin 10 m de locuința reclamanților și de fântâna cu apă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 103 din Legea 71/2011, și a constatat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 610 din vechiul cod civil și art. 27 și 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997. Conform acestor acte normative, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropriată locuință învecinată și de fântâna cu apă.
În cauză, analizând procesul-verbal de constare din 25.04.2012 (fila 8), adresele Direcției de Sănătate Publică C.-S. (filele 9-10 și declarațiile martorilor G. R. (fila 56) și Șaveți S. (fila 58), tribunalul a constatat că pârâta are edificate la mai puțin de 10 metri de casa reclamanților și de fântâna cu apă adăposturi de animale, în care crește porci, capre și oi.
Având în vedere această stare de fapt, instanța de apel a constatat că pârâta nu a respectat prevederile art. 16 și art. 27 din ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, pârâta U. A.–E., solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe, ca legală și temeinică.
În motivare, s-a arătat că Tribunalului C.-S. a reținut doar adresa Primăriei Bozovici emisă în luna aprilie (25.04.2012) și adresa Direcției de Sănătate Publică emisă la începutul lunii iunie (06.06.2012), cu mult timp înainte de promovarea acțiunii, însă la primul termen de judecată, în luna septembrie, problemele vecinilor săi, vizavi de „cotețele sale" era deja remediată, astfel cum a arătat; de asemenea, între vecinii săi și pârâtă au existat neînțelegeri încă de la mutarea lor acolo.
Instanța de apel nu a reținut nici „Referatul" agenților de poliție, ce s-au deplasat la fața locului în data de 10.10.2012, și care au confirmat faptul că pârâta a recurs la demolarea anexelor ce îi deranjau pe reclamanți și a vândut aproape toate animalele din curte, fapt pentru care au dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, chiar și P. de pe lângă Judecătoria O. a constatat prin Rezoluția pronunțată la data de 23.10.2012, faptul că, plângerea reclamanților cu privire la fapta de „tulburarea folosinței locuinței", este neîntemeiată, fapta nu există, iar instanța de apel, fără a administra nici un fel de probe noi, să ajungă la concluzia că, la momentul judecării acestui dosar, dar mai ales la momentul judecării apelului, situația de fapt expusă de către vecinii săi mai era cea reală, în timp ce actele administrate confirmau contrarul acestei situații.
Se mai arată că decizia pronunțată în apel nu se întemeiază decât pe adresa din data de 25.04.2012, emisă de către Direcția de Sănătate Publică C.-S., adresă ce arată starea de fapt de la acel moment, însă, așa cum a arătat, la câteva luni după ce au fost la fața locului reprezentanții DSP, au fost la fața locului și alte autorități abilitate, că poliția și reprezentanții Primăriei din localitate, care au constatat că, la momentul soluționării de către instanța de fond a acestei cauze (în toamna anului 2012), nu mai existau motivele ce i-ar fi determinat pe reclamanți să promoveze acțiunea din acest dosar, respectiv cotețele în cauză și, mai ales, animalele.
Totodată, adresa D.S.P. pe care și-a întemeiat Tribunalul C.-S. decizia pronunțată, nu este în măsură de a determina o astfel de soluție, deoarece, după cum se poate constata, așa-zisele sale fapte nu au fost sancționate decât cu avertisment.
Se mai arată că Tribunalul C.-S., deși califică calea de atac promovată de către reclamanți ca fiind „apel", totuși pronunță Decizia în cauză în baza art. 312 C. proc. Civ.
De asemenea, decizia în cauză este motivată pe disp. art. 610 din vechiul Cod civil, deși reclamanții nu au dovedit sub nicio formă că pârâta a construit vreo anexă sau coteț pe zidul comun aflat între casele lor, mai mult, pârâta a dovedit chiar prin martorii reclamanților că, cotețele în cauză au fost ridicate de către părinții săi cu mult timp în urmă și cu acordul foștilor proprietari.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 299-303 C. proc. Civ., art. 304 alin. 9 din C. proc. Civ..
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații D. G. și D. M. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de prevederile art. 299 și urm. C. pr. civ., coroborate cu dispozițiile art. 27 și 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Tribunalul C.-S. pronunțând o hotărâre temeinică și legală, pentru considerentele expuse în cuprinsul acesteia și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Ca un aspect preliminar, se impune a constata că prezentul recurs constituie o reiterare a tuturor apărărilor invocate prin întâmpinările depuse de pârâtă în fața primei instanțe și a celei de apel, motive însă, ce vizează în mod preponderent starea de fapt, pe care recurenta o apreciază a fi greșit stabilită, ca urmare a analizării deficitare și incomplete a probelor administrate în cauză.
Critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C.pr.civ., pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Prin cererea de recurs de față se invocă preponderent critici privind modul în care tribunalul a stabilit starea de fapt, în raport de probele administrate, or acest aspect nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, față de actuala reglementare a prev. art. 304 C.pr.civ., recursul devenind o cale de atac în care pot fi valorificate exclusiv motivele de nelegalitate expres și limitativ prev. de art. 304 C.pr.civ., și nu netemeinicia ce ar decurge din greșita apreciere a probelor.
Ca atare, vor fi înlăturate, ca neputând face obiectul controlului judiciar în prezenta cale de atac, motivele privind greșita interpretare a conținutului adreselor depuse la dosar, ignorarea unor probe, precum și susținerea recurentei privind probarea vânzării animalelor, cu excepția unor găini.
Raportat la starea de fapt reținută de instanța de apel în baza probatoriului administrat în cauză, care nu mai poate fi reapreciată în recurs, curtea constată că tribunalul a făcut o justă interpretare și aplicare a disp. art. 27 și 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997, cu privire la obligațiile părților decurgând din raporturile de vecinătate.
Astfel, dispozițiile art. 27 și 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997 instituie unele obligații pentru proprietarii de imobile-construcții, pentru protejarea dreptului populației la un mediu de viață curat, respectiv interdicția de a construi anexe destinate creșterii animalelor la o distanță mai mică de 10 m de locul amplasării fântânii sau de cea mai apropiată locuință învecinată, anexe ce trebuie exploatate astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.
Raportat la starea de fapt reținută în cauză de tribunal, care nu mai poate fi reapreciată, curtea constată că pârâta a fost obligată în mod just să demoleze anexele edificate pentru creșterea animalelor la limita de preprietate cu reclamanții, fără a prezenta relevanță pentru soluția pronunțată în cauză cine a edificat aceste construcții și la ce dată. Este o obligație legală, decurgând din raporturile de vecinătate și din interesul public de a se asigura un mediu de viață igienic pentru populație.
În ceea ce privește indicarea prevederilor art. 312 C.proc.civ., ca temei al deciziei atacate, curtea constată că acest lucru nu poate fi decât o eroare materială, susceptibilă a fi înlăturată pe calea procedurii prevăzute de art. 281 C.proc.civ., neputând constitui temei de reformare a deciziei, care a fost pronunțată de un complet legal constituit în raport de calificarea dată căii de atac, respectiv cea a apelului, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 295 C.proc.civ., pentru controlul judiciar. Prin eronata indicare a textului de lege arătat, nu s-a cauzat părților nicio vătămare procesuală, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului procesual, în condițiile art. 105 alin. 2 C.proc.civ., astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
De asemenea, cu privire la dispozițiile art. 610 din vechiul Cod civil, curtea constată că tribunalul a reținut, ca temei al obligației stabilite în sarcina pârâtei prin decizia recurată, prevederile art. 27 și 16 din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997, astfel că nu se impunea ca reclamanții să dovedească că pârâta a construit vreo anexă sau coteț pe zidul comun aflat între casele lor, fiind lipsit de relevanță, așa cum am arătat, faptul că anexele în discuție ar fi fost ridicate de către părinții săi cu mult timp în urmă și cu acordul foștilor proprietari. Ceea ce prezintă relevanță este distanța de 10 m dintre anexele destinate creșterii animalelor și proprietatea reclamanților.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale arătate, coroborate cu prevederile art. 299 și urm. C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., îl va respinge.
În baza art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, recurentei, ca necuvenite, față de soluția pronunțată în cauză, iar intimaților, ca nedovedite, în condițiile art. 1169 C.civ., atâta timp cât nu au depus la dosar nici un înscris justificativ în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta U. A. – E. împotriva deciziei civile nr. 99/A/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. G. și D. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. C.R./ 08.11.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./09.11.2013
Instanța de apel: Tribunalul C.-S., jud. C. A., B. S.
Prima instanță: Judecătoria O., jud. C. O. R.
| ← Cereri. Decizia nr. 340/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
