Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1537/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1537/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 18531/55/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 04.07.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1537/R
Ședința publică din 13 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul O. C. D. împotriva deciziei civile nr. 167/30.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ /2013 al Tribunalului A., pentru plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă, pentru petentul recurent lipsă, domnul avocat Paliciuc D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că dosarul a fost repus pe rol pentru a se discuta cadrul procesual legal, chestiune juridică pe care o pune în discuție la acest termen, arătând că în căile de atac litigiul dobândește natură contencioasă.
Reprezentantul petentului recurent consideră cadrul procesual de față ca fiind unul corect și că nu trebuie introduși în cauză vânzătorii sau organul fiscal; pe fond, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii plângerii, respectiv obligarea OCPI A. la înscrierea dreptului de proprietate al petentului în cartea funciară, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin plângerea înregistrată la 12.12.2012 la Judecătoria A. sub nr._, petentul O. C.- D. a solicitat anularea încheierii nr._/16.08.2012 și a încheierii nr._/13.11.2012 ale OCPI A. și obligarea acestuia de a-i întabula dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 49.595 mp, arabil în extravilan, înscris în CF nr._ Sagu, nr. top 2586.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a înregistrat la O.C.P.I A. sub nr._/04.07.2012 o cerere prin care a solicitat înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 49.595 mp. arabil în extravilan, înscris în CF nr._ Ș., având nr. top 2586, astfel cum a dispus și autorizat prin sentința civilă nr.2821/20.03.2012, pronunțată în dosarul nr._/55/2012 al Judecătoriei A..
Petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului menționat ca urmare a promovării unei cereri de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. V., în cadrul dosarului nr._/55/2012 al Judecătoriei A., unde s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare- cumpărare.
Cererea de întabulare formulată de către petent a fost respinsă prin încheierea nr._/16.08.2012, motivat de faptul că cererea nu a fost însoțită de decizia de impunere, precum și de dovada de îndeplinire a obligației de plată a impozitului din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul numiților B. V. și B. M. I..
Împotriva încheierii nr._ din dosarul nr._/04.07.2012, petentul a formulat o cerere de reexaminare, arătând că înscrisurile ce i-au fost solicitate nu-i sunt accesibile, decizia de impunere fiind un act administrativ individual care se comunică doar celor doi contribuabili, iar dovada îndeplinirii obligației de plată a impozitului este obligație în sarcina acelor contribuabili, petentul neputând efectua această plată, deoarece nu cunoaște cuantumul impozitului stabilit de organul fiscal.
Cererea de reexaminare formulată de către petent a fost respinsă de O.C.P.I A. prin încheierea nr._/20.09.2012, fiind motivată de aceleași aspecte care au fost reținute și în cuprinsul încheierii nr._/04.07.2012.
Petentul a mai arătat că din analiza dispozițiilor art.77 ind.1 Cod fiscal rezultă că pentru a fi întocmită de către organul fiscal decizia de impunere aferentă venitului realizat de către B. V. și B. M. I. este necesară informarea acestuia fie de către instanța de judecată care a pronunțat hotărârea judecătorească în temeiul căreia se realizează transferul dreptului de proprietate sau de către contribuabilii care au realizat veniturile.
După cum se observă, a arătat petentul, obligația de a informa organul fiscal cu privire la veniturile realizate de contribuabili nu-i aparține.
Decizia de impunere trebuia comunicată celor doi vânzători B. V. și B. M. I. și nu petentului, care nu avea posibilitatea de a lua la cunoștință despre conținutul acesteia, fiind un act administrativ individual care îi privește doar pe cei doi contribuabili.
A arătat că în jurisprudență s-a reținut faptul că nu noul dobânditor datorează impozit, ci persoanele din patrimoniul cărora se transferă dreptul de proprietate asupra imobilului, indiferent dacă acest transfer se realizează în cadrul executării silite sau printr-o hotărâre judecătorească, iar neplata impozitului de către debitori atrage executarea silită a acestora potrivit Codului de procedură fiscală.
Refuzându-i-se dreptul de a fi înscris în cartea funciară ca proprietar al imobilului, se realizează o încălcare a principiilor de carte funciară, în special publicității acesteia.
Petentul a mai arătat că și dacă ar fi vrut să efectueze plata în numele celor doi contribuabili, astfel cum permit prevederile art. 1474 din Noul Cod Civil, efectuarea acestei operațiuni ar fi întâmpinat această piedică a imposibilității de a afla conținutul deciziei de impunere și implicit a debitului pe care cei doi îl au față de organul fiscal.
În drept au fost invocate dispozițiile art.50 alin.2 indice 2 din Legea 7/1996; art. 43 alin.2 lit.c; art. 44 alin.; art. 82 alin.2 și art. 86 alin.4 Cod procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr. 985/6.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins plângerea formulată de petentul O. C.- D. împotriva încheierii nr._/2012 a OCPI A.. A respins plângerea petentului și împotriva încheierii nr._/2012 a OCPI A. ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că așa cum rezultă din dispozițiile art.771 alin.6 Cod fiscal, pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentice încheiate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau după caz a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului pe venitul din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Registratorul de carte funciară în mod temeinic și legal a considerat lipsa dovezii achitării impozitului ca fiind un impediment la înscrierea dreptului de proprietate în favoarea petentului, cererea de înscriere neîntrunind cerințele legale pentru întabulare, încheierea de carte funciară fiind conformă cu dispozițiile art.49 din Legea nr.7/1996 și art. 771 Cod fiscal.
Prima instanță a reținut că, potrivit art.1517 aliniat ultim din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, petentului îi incumba obligația ca după expirarea termenului de 10 zile în care fostul proprietar are obligația de a declara transferul proprietății la organul fiscal competent, în calitatea sa de cumpărător, să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere prin depunerea documentației aferente transferului.
Împotriva sentinței civile nr. 985/6.02.2013 a Judecătoriei A. a declarat apel petentul O. C.- D., care a fost respins prin decizia civilă nr. 167/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 771 alin. 6 Cod fiscal, conform cărora pentru înscrierea drepturilor dobândite, în speță prin hotărâre judecătorească, se impune plata impozitului pe venituri din transferul proprietăților imobiliare.
În situația în care vânzătorul nu declară transferul proprietății, cumpărătorului îi revine obligația de a solicita organului fiscal stabilirea impozitului.
Având în vedere faptul că petentul nu a depus documentația la organul fiscal pentru stabilirea impozitului, în mod întemeiat prima instanță a respins plângerea.
Împotriva deciziei civile nr. 167/30.04.2013 a Tribunalului A. a declarat recurs în termen legal petentul O. C.- D..
În motivarea recursului, petentul a arătat, invocând art. 77 1 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și art. 151 7 din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, că instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în cauze referitoare la transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia vor comunica organului fiscal din raza de competență teritorială a instanței de fond hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. În situația în care instanțele judecătorești nu transmit în termenul legal documentația prevăzută de lege, organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea contribuabilului, pe baza documentației prezentate de acesta. În situația în care la primirea documentației transmise de instanțele judecătorești constată diferențe care conduc la modificarea bazei de impunere, organul fiscal emite o decizie de impunere.
În cazul în care în hotărârea judecătorească nu este precizată valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condițiile legii, sau în documentația aferentă hotărârii nu este cuprinsă expertiza privind stabilirea valorii de circulație a imobilului, baza de calcul a impozitului se va stabili în condițiile pct. 151 6 din Normele metodologice.
În cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 zile, inclusiv de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului.
În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.
Petentul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate prin procedura judecătorească, iar sarcina declarării venitului realizat revine fie instanței de judecată, fie contribuabilului (vânzătorului).
Legea nu stabilește în sarcina cumpărătorului nici o obligație în ceea ce privește declararea transferului dreptului de proprietate și, prin urmare, atât timp cât legiuitorul nu a stabilit o obligație în acest sens, nici instanța de judecată nu poate stabili o asemenea obligație.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.p.c.
La termenul din 13.11.2013, din oficiu, în baza art. 137 al. 1 și art. 306 al. 2 C.p.c., instanța a pus în discuție cadrul procesual al cauzei, respectiv cine are legitimare procesuală pasivă, având în vedere faptul că în căile de atac litigiul de față a dobândit natură contencioasă.
Reclamantul, prin reprezentant, a susținut că e corect stabilit cadrul procesual și că doar OCPI A. are calitatea de pârât, întrucât în mod greșit i s-a respins cererea de întabulare, prin încălcarea unor dispoziții legale.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Obiectul litigiului este plângerea formulată de petentul O. C.- D. împotriva încheierii nr._/16.08.2012 și a încheierii nr._/13.11.2012, prin care OCPI A. a respins cererea de întabulare (respectiv cererea de reexaminare) a dreptului său de proprietate în CF nr._ Ș. în baza sentinței civile nr. 2821/20.03.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2011.
Cererea de întabulare și cererea de reexaminare a încheierii prin care se respinge cererea de întabulare se soluționează în procedură necontencioasă, prin încheiere a registratorului de la biroul teritorial de carte funciară, respectiv a registratorului- șef al oficiului teritorial de carte funciară, în a căror rază teritorială este situat imobilul.
Din momentul în care partea însă recurge la instanța de judecată cu plângere împotriva încheierii de carte funciară, inclusiv la căile legale de atac, litigiul dobândește caracter contencios, petentul urmând a se judeca în contradictoriu cu persoanele care figurează în cartea funciară în care se solicită întabularea.
În speță, petentul O. C.- D. a formulat plângerea împotriva celor 2 încheieri ale OCPI A., fără a chema în judecată persoanele înscrise în cartea funciară, lipsind, prin urmare, latura pasivă a litigiului și fiind încălcat principiul contradictorialității.
În recurs, instanța a pus în discuție cadrul procesual al litigiului, iar reprezentantul petentului a precizat că singura parte cu care înțelege să se judece în contradictoriu este OCPI A., ale cărei încheieri au fost date prin încălcarea unor prevederi legale.
Într-un litigiu ca cel de față însă (plângere împotriva încheierii de carte funciară), oficiul teritorial de cadastru și publicitate imobiliară nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât, în conformitate cu art. 50-53 din Legea nr. 7/1996, îndeplinește o activitate de natură jurisdicțională.
De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. LXXII(72)2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, a statuat că în cauzele care au ca obiect plângeri privind cartea funciară, întemeiate pe art. 50 din Legea nr. 7/1996, OCPI nu are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, ulterior acestei decizii a instanței supreme, prin OUG nr. 64/2010 a fost completată Legea nr. 7/1996 cu art. 50 1 , care prevede că „soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară … se face fără citarea oficiului teritorial”.
În consecință, Curtea va respinge recursul petentului și va menține soluțiile de respingere a apelului, respectiv a plângerii petentului, cu înlocuirea motivării conform considerentelor prezentare anterior, reținând lipsa cadrului procesual corect în privința laturii pasive.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul declarat de petentul O. C.- D. împotriva deciziei civile nr. 167/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul O. C.- D. împotriva deciziei civile nr. 167/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. R. RUJIȚA F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 04.12.2013;
Tehnored. C.J.- 06.12.2013; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria A.
Judecător: C. H.
Instanță de apel: Tribunalul A.
Judecători: L. B.; O. S. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1240/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 137/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
