Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1776/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1776/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2177/55/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ operator 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 1776/R
Ședința publică de la 12 Decembrie 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR :M. G.
JUDECĂTOR :L. L.
GREFIER :M. S. L.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții –recurenți R. R. și R. Speranța împotriva deciziei civile nr. 373/A din1 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta- intimată D. M. și pârâții –intimați H. R., H. D. și M. Timișoara ,reprezentat prin Primar,având ca obiect constatare nulitate act juridic .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei intimate lipsă, avocat C. E. M., în substituirea avocatului Kocsis J. I.,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor ,s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire, note de ședință și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Curtea,văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 12 februarie 2013, sub numărul de dosar_, reclamanta D. M. a chemat în judecată pârâții H. R., H. D., R. R., R. Speranța și M. A. reprezentat prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP "A. V." sub nr. 336/ 19.02.2007 și respectiv anterioare emiterii Ordinului cu nr. 58/30.01.2004 al Prefectului Județului A. în ceea ce privește cota de 2.549,15/ 2.679 părți din terenul înscris în CF_ A. (provenit din conversia de pe hârtie a CF 4971 Aradul Nou), top 1880/b/1/2 Aradul Nou, cota corespunzătoare grădinii imobilului situat în mun. A., fosta . Calea Timișorii) nr.156, în sensul reîntoarcerii acestei cote de teren în proprietatea Municipiului A. și totodată să se dispună Biroului de Carte Funciară din cadrul O.C.P.I. A., să efectueze cuvenitele mențiuni în CF_ A., top 1880/b/l/2 Aradul Nou în sensul reînscrierii cotei de 2.549,15/2.679 părți din teren în proprietatea Municipiului A., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că împreună cu defunctul său soț, D. Josef-F. au fost proprietarii tabulari ai întregului imobil situat în A., ..156, înscris inițial în CF 4971 Aradul Nou, top 1880/b/l/2, compus din teren intravilan în suprafață de 2.679 mp și o casă, imobil pe care l-au dobândit prin ieșire din indiviziune în anul 1967.
Ulterior, în anul 1982, reclamanta și defunctul său soț au plecat definitiv din țară stabilindu-se în Germania, ocazie cu care imobilul pe care îl aveau în proprietate a fost preluat de stat fără un titlu valabil în condițiile Decretului nr.223/1974.
După preluarea imobilului de către stat, acesta a fost dat în administrarea fostei Întreprinderi Județene de Gospodărie Comunală și Locativă A. care l-a închiriat pârâților H. R. si H. D..
După . Legii 112/1995, pârâții H. R. și D. au cumpărat în condițiile art.9 din legea antemenționată casa înscrisă în CF 4971 Aradul Nou și o suprafață de 138,85 mp (respectiv o cota de 138,85/ 2.679 părți) din terenul aferent casei înscris în aceeași carte funciară, reprezentând amprenta la sol a casei.
Mai apoi, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 privind stabilirea regimului juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist, casa și respectiv o cotă de 138,85/2.679 părți din terenul aferent înscris în CF 4971 Aradul Nou se aflau în proprietatea pârâților H. R. și D., în timp ce diferența de 2.549,15/ 2.679 părți din teren ce face obiectul prezentului litigiu se afla în continuare în proprietatea Municipiului A..
Reclamanta, după . Legii nr.10/2001, împreună cu soțul său, au depus în termen legal o notificare adresată Primăriei Municipiului A. (notificarea înregistrata sub nr.178/11.02.2002), prin care au solicitat restituirea în natură a întregului imobil de care au fost deposedați în baza Decretului 223/1974.
Inițial notificarea acestora privind restituirea în natura a imobilului a fost respinsă (prin dispoziția de respingere cu nr.1353/18.11.2003 emisă de Primarul Mun. A.), pe care au contestat-o în justiție, iar prin Sentința civilă nr.232/14 aprilie 2004 a Tribunalului A. din dosar 532/2004, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a admis contestația soților D. împotriva dispoziției Primarului, pe care a anulat-o, obligând M. A. reprezentat prin Primar să emită o dispoziție de restituire în natură a terenului din CF 4971 și respectiv de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile amplasate pe acest teren.
Hotărârea judecătorească de care a făcut vorbire nu a putut fi pusă în executare deoarece, în cursul procesului din dosarul antemenționat, pârâții H. R. și D. (cumpărătorii casei din CF 4971 Aradul Nou) au solicitat și au obținut împroprietărirea cu titlu gratuit asupra diferenței de 2.549,15/ 2.679 părți din suprafața totală de 2.679 mp a terenului înscris în același CF în baza Ordinului nr.58/30.01.2004 emis de Prefectul Județului A., cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor imperative ale Legii nr.10/2001.
Obținând împroprietărirea asupra întregului teren înscris în CF 4971 Aradul Nou, pârâții H. R. și H. D. au înstrăinat imediat în mod subsecvent atât casa, cât și întregul teren în suprafață totală de 2.679 mp din CF 4971 Aradul Nou în favoarea pârâților de ordinul 2 R. R. și Speranța.
Văzând cele două acte succesive de înstrăinare a cotei de 2.549,15/ 2.679 părți din terenul în litigiu (Ordinul cu nr. 58/30.01.2004 emis de Prefectul Județului A. și respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP "A. V." sub nr. 336/ 19.02.2007 prin care respectiva suprafață a fost vândută în mod subsecvent pârâților R.), care făceau imposibilă punerea în executare a dispozițiilor Sentinței civile cu nr.232/14 aprilie 2004 a Tribunalului A., reclamanta și defunctul său soț au procedat la contestarea acestora în justiție prin mai multe acțiuni subsecvente: plângerea formulată în dosarul cu nr._ al Judecătoriei A., soluționată prin Sentința civilă cu nr. 3171/12.05.2008 (definitivă și irevocabilă), prin care au solicitat și obținut anularea Ordinului cu nr. 58/30.01.2004 emis de Prefectul Județului A. motivat de faptul că acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.21 alin.5 din Legea 10/ 2001; iar apoi, prin acțiunea civilă formulată în dosarul cu nr._, soluționată în mod definitiv prin Decizia civilă cu nr.331/A/18.12.2009 a Curții de Apel Timișoara rămasă irevocabilă prin Decizia civilă cu nr.1047/ 09.02.2011 a ICCJ, au solicitat și obținut constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP "A. V." sub nr. 336/19.02.2007 în ceea ce privește cota de 2.549,15/ 2.679 părți din terenul înscris în CF 4971 Aradul Nou, corespunzătoare grădinii aferente imobilului din . Calea Timișorii) nr.156.
Urmarea a hotărârilor judecătorești pronunțate în cele două procese descrise mai sus, cota de 2.549,15/ 2.679 părți din terenul înscris în CF_ A. (provenit din conversia de pe hârtie a CF 4971 Aradul Nou) ar urma să se reîntoarcă în proprietatea Municipiului A., făcând astfel posibilă punerea în executare a dispozițiilor Sentinței civile cu nr.232/14 aprilie 2004 a Tribunalului A. în sensul emiterii unei dispoziții de soluționare a notificării depuse de aceștia în baza Legii nr.10/ 2001 în vederea restituirii în natură a respectivei cote de teren în favoarea reclamantei.
Pentru ca acest lucru sa fie posibil este necesar, însă, ca în completarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în sensul anulării actelor succesive de înstrăinare ce au avut ca obiect cota de teren aflată în litigiu, să se dispună, prin intermediul unei alte hotărâri judecătorești, restabilirea situației anterioare celor două acte de înstrăinare anulate, în sensul revenirii cotei de 2.549,15/ 2.679 părți din terenul înscris în CF_ A. în proprietatea Municipiului A. și îndrumarea Biroului de Carte Funciară din cadrul OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în acest sens.
Pentru considerentele relevate, reclamanta a înțeles să introducă prezenta acțiune, respectiv, de a obține o hotărâre judecătorească care să materializeze efectul obligatoriu și inerent al anulării Ordinului cu nr. 58/30.01.2004 emis de Prefectul Județului A. și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP "A. V." sub nr. 336/ 19.02.2007 în ceea ce privește cota de teren aflată în litigiu, precum și restabilirea situației anterioare celor două acte juridice anulate, în sensul ca cota în litigiu să revină în proprietatea titularului inițial, M. A., solicitând admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat susținerile în baza art. 1254 Cod civil, iar în probațiune, a depus hotărârile judecătorești antemenționate.
Prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei la data de 11.03.2013, pârâtul M. A. reprezentat prin Primar a aratat că nu se opune admiterii acțiunii formulate de către reclamanta cu mențiunea că potrivit înscrierilor din CF 4971 Aradul Nou top 1880/b/l/2 suprafața de teren 2549,15 din totalul de 2679 preluată în baza Decretului 223/1974 de la reclamantă și soțul acesteia a fost proprietatea Statului Român și nu a Municipiului A., o restabilire a situației anterioare încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat la BNP ,,A. V." sub nr. 336/19.02.2007 și respectiv anterioare emiterii Ordinului cu nr. 58/30.01.2004 al Prefectului județului A. fiind înscrierea în cartea funciară a Statului Român, iar înscrierea Municipiului A. în CF ar echivala cu o împroprietărire a unității administrativ-teritoriale făcută de către instanța de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1254 din Codul Civil, art.275 Cod pr. Civilă.
Prin sentința civilă nr.3378 din 24.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâții R. R. și R. Speranța a instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții H. R., H. D., R. R., R. Speranța și M. A. prin Primar și în consecință, a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.336/19.02.2007 de BNP A. V., respectiv anterioare emiterii Ordinului nr.58/30.01.2004 al Prefectului Județului A. în ceea ce privește cota de 2549,15/2679 părți din terenul înscris în CF_ A. (CF vechi 4971 Aradul Nou) top 1880/b/1/2 Aradul Nou ,în sensul reîntoarcerii acestei cote în proprietatea Municipiului A..
Instanța a îndrumat OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară ulterior rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta împreună cu soțul său decedat au fost proprietarii imobilului situat în A., . Calea Timișorii), nr.156, înscris în CF nr._ A. (CF vechi nr.4971-Aradul Nou). După plecarea acestora din țară, imobilul a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului 223/1974.
Pârâții H. R. și D. au cumpărat în baza Legii 112/1995 casa și 138,85/2679 din teren (f.31), iar diferența de 2549,15/2679 din teren au dobândit-o prin Ordinul Prefectului Județului A. nr.58/30.01.2004. Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.336/19.02.2007 de notar public V. A. soții H. au vândut întreg imobilul către pârâții R. R. și Speranța.
Foștii proprietari, soții D., după apariția Legii nr.10/2001 au depus o notificare către Primăria A. prin care au solicitat restituirea în natură a întregului imobil preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974, cerere care a fost respinsă. Prin Sentința civilă nr.232/14.04.2004 din Dosar nr.532/2004 al Tribunalului A. a fost admisă contestația soților D. și a fost anulată dispoziția Primarului Municipiului A., care a fost obligat a emite dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii prin restituire în natură în privința terenului, respectiv în echivalent în privința construcțiilor (f.27-29).
Prin sentința civilă nr.3171/12.05.2008 din dosar nr._ al Judecătoriei A. irevocabilă prin Decizia civilă nr.1424/R/12.11.2008 a Tribunalului A. s-a dispus anularea Ordinului Prefectului Județului A. nr.58/30.01.2004, reținându-se că împroprietărirea soților H. cu suprafața de 2549,15/2679 din teren a fost nelegală în condițiile în care imobilul era revendicat în baza Legii 10/2011 de către foștii proprietari.
Ulterior, prin decizia nr.331/A/18.12.2009 a Curții de Apel Timișoara, din Dosar nr._, irevocabilă prin decizia nr.1047/09.02.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (f.16-19), s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare din 19.02.2007, și anume în ceea ce privește cota de 2549,15/2679 din teren vândută de către soții H. soților R..
În baza art.137 alin.1 Cod de procedură civilă instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei de interes invocată de către pârâții R. R. și R. Speranța.
Văzând că interesul, condiție esențială de exercitare a unei acțiuni civile, reprezintă folosul practic urmărit de către reclamant, și că în speța de față el există deoarece prin întoarcerea terenului în patrimoniul Municipiului A. devine posibilă punerea în aplicare a celor dispuse prin Sentința civilă nr.232/14.04.2004 din Dosar nr.532/2004 al Tribunalului A., și anume acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii în natură, instanța a respins excepția invocată. Aspectele legate de eventuala prescriere a executării silite a sentinței civile nr.232/14.04.2004 nu au legătură cu situația juridică din prezenta cauză, întrucât obiectul cauzei nu este punerea în executare a acestei hotărâri sau o contestație la executare, problema prescripției urmând a fi analizată la momentul executării silite a hotărârii amintite.
Pe fondul cauzei, întrucât prin hotărârile judecătorești mai sus menționate a fost anulat Ordinul Prefectului nr.58/30.01.2004 și s-a constatat nulitatea parțială absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.336/19.02.2007 de notar public V. A., soții H. și respectiv soții R. pierzând dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2549,15 mp din totalul de 2679 mp din terenul înscris în CF_ A. (CF vechi 4971 Aradul Nou) top 1880/b/1/2 Aradul Nou, în temeiul principiului restituio in integrum (efect al nulității actului juridic), se-a dispus restabilirea situației anterioare emiterii, respectiv încheierii acestor acte, în sensul reîntoarcerii terenului în patrimoniul Municipiului A..
S-a reținut că prin aceasta nu se realizează o împroprietărire a Municipiului A., deoarece chiar dacă în cartea funciară, anterior emiterii ordinului Prefectului Județului A. figura ca proprietar Statul Român, acest lucru s-a datorat faptului că înscrierea a fost efectuată în anul 1982, însă ulterior, potrivit art.35 și 25 (devenite art.36 și 26 după republicare) coroborate cu art.5 din Legea nr.18/1991, acest teren a trecut în proprietatea privată a Municipiului A., fapt ce a și făcut posibil ca terenul să fie atribuit în baza Legii 18/1991 și a Legii 112/1195 către soții H..
Pentru cele arătate, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâții H. R., H. D., R. R., R. Speranța și M. A. prin Primar și în consecință s-a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.336/19.02.2007 de BNP A. V. respectiv anterioare emiterii Ordinului nr.58/30.01.2004 al Prefectului Județului A. în ceea ce privește cota de 2549,15/2679 părți din terenul înscris în CF_ A. (CF vechi 4971 Aradul Nou) nr.top 1880/b/1/2 Aradul Nou în sensul reîntoarcerii acestei cote în proprietatea Municipiului A.. S-a îndrumat OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea funciară ulterior rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
În baza art.274 Cod de procedură civilă nu s-au acordat cheltuieli de judecată deoarece reclamanta îndreptățită nu a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții R. R. și R. SPERANȚA, solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivele cererii lor de apel, apelanții au susținut că instanța fondului a omis a observa că sentința civilă nr. 232/14.04.2004 a Tribunalului A., a cărei punere în aplicare ar urmări-o reclamanta, și-a pierdut puterea de lucru judecat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a executării sale. Reclamanta nu a făcut niciun demers pentru punerea în executare a respectivei sentințe, demers care să fi fost suspendat până la soluționarea cererilor referitoare la nulitatea actelor întocmite cu privire la teren și care să fi avut efectul întrerupător de prescripție.
Apelanții au subliniat faptul că, urmare a acestei situații, în prezent reclamanta nu este îndreptățită să obțină o altă dispoziție privind soluționarea notificării sale, în temeiul sentinței menționate și că, deși ar fi putut justifica un interes în restabilirea situației de CF, în prezent acest interes nu mai este unul actual. Or, pentru exercitarea acțiunii civile, partea trebuie să justifice un interes legitim și actual. Demersul judiciar trebuie, în cele din urmă, să aducă un folos efectiv reclamantului și nu doar unul ipotetic, teoretic.
În opinia apelanților, pasivitatea reclamantei, care nu a inițiat niciun demers pentru executarea sentinței civile nr. 232/14.04.2004 a Tribunalului A. a adus-o în situația de a pierde interesul pe care l-ar fi putut justifica în restabilirea situației de CF anterioare actelor juridice anulate. Apelanții au susținut că în prezent acest interes aparține exclusiv fostului proprietar înscris în CF, respectiv Municipiului A..
Prin decizia civilă nr. 373/A /1octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, s-a respins apelul declarat de pârâții R. R. și R. Speranța împotriva sentinței civile nr.3378/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, cu obligarea lor la plata către reclamanta D. M. a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei civile, tribunalul a reținut că în mod întemeiat prima instanță a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâții-apelanți R. R. și R. Speranța.
Astfel, tribunalul a reținut că interesul reclamantei D. M. în prezenta cauză rezidă în intenția reclamantei de a obține întoarcerea cotei de 2.549,15/2.679 părți din terenul înscris în CF 3063_ A. (CF vechi 4971 Aradul Nou) în patrimoniul Municipiului A.. Consecința reîntoarcerii terenului în patrimoniul Municipiului A. constă în acordarea către reclamantă de măsuri reparatorii dispuse prin Sentința civilă nr. 232/2004 a Tribunalului A.. Chestiunea legată de posibilitatea intervenirii termenului de prescripție a executării silite a sentinței civile mai sus menționate invocată de către pârâți atât în primă instanță cât și în apel nu au relevanță în prezenta cauză. În acest sens tribunalul reține că obiectul prezentei cauze nu îl constituie punerea în executare a sentinței civile nr. 232/2004 pentru a fi supus analizei termenului de prescripție a executării unei hotărâri judecătorești.
Împotriva deciziei civile pronunțate de Tribunalul A., pârâții R. R. și R. Speranța au declarat recurs în termen legal la data de 11 noiembrie 2013, solicitând admiterea lui, modificarea ambelor hotărâri și pe fond, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, cu consecința respingerii cererii.
În motivare, pârâții - recurenți au criticat soluția de respingere a excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, motivată de interesul evident al reclamantei de a pune în executare sentința civilă nr. 232/14.04.2004 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 532/2004.Sub acest aspect, pârâții susțin că această hotărâre judecătorească invocată de reclamantă și-a pierdut puterea de lucru judecat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a executării sale, reclamanta stând în pasivitate în ceea ce privește punerea ei în executare. În această situație, se susține că reclamanta nu mai e îndreptățită la eliberarea unei noi dispoziții de restituire în natură a cotei de 2549/1679 mp.teren, iar hotărârea judecătorească invocată și-a pierdut puterea executorie, prin împlinirea termenului de prescripție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9 C.pr civ.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâți, raportat la obiectul cauzei ,temeiul de drept invocat și actele depuse la dosar în susținere, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul concret dedus judecății de către reclamanta D. M. în prezenta acțiune, îl constituie restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP „ A. V.” sub nr. 336/19.02.2007, și respectiv, anterioară emiterii Ordinului nr. 58/30 ianuarie 2004 emis de Prefectul județului A., în ceea ce privește cota de 2549/2679 părți din terenul înscris în CF_ A., top 1880/b/a/2 Aradul Nou, în sensul reîntoarcerii acestei cote de teren în proprietatea Municipiului A.,cu efectuarea de către OCPI A. a cuvenitelor mențiuni de CF.
Întregul demers judiciar al reclamantei se bazează și argumentează juridic pe existența deja, în favoarea sa, a trei hotărâri judecătorești irevocabile :1) sentința civilă nr. 231/14.04.2004 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 532/C/2004,prin care s-a dispus obligarea Primarului Municipiului A. să emită o dispoziție de restituire în natură a terenului din CF nr. 497/1; 2) sentința civilă nr. 3171/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 58/30 ianuarie 2004 emis de Prefectul județului A., în favoarea pârâților H. R. și D., pentru împroprietărirea lor cu cota de 2549/2679 părți din teren și 3) decizia civilă nr. 331/A /18.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ (irevocabilă); prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 336/19.02.2007, pentru cota de 2549/2679 părți din terenul înscris în CF 4971 Aradul Nou,reprezentând în fapt, grădina aferentă imobilului din .. 156, fostă proprietate a reclamantei și a defunctului ei soț, anterior anului 1982.
În temeiul acestor hotărâri judecătorești irevocabile, cota de 2549/2679 părți din terenul înscris în CF_ A., urmează să se întoarcă în proprietatea Municipiului A., omițându-se însă, în procesele anterioare, să se solicite și restabilirea situației anterioare celor două acte de înstrăinare anulate și obligarea OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în acest sens.
În raport de această stare de fapt și de drept, este fără dubiu că reclamanta justifică un interes legitim în exercitarea prezentei acțiuni, întrucât ea se constituie ca act final al întregului demers judiciar inițiat și susținut de reclamantă, de-a lungul anilor ,pentru redobândirea proprietății ( sau a măsurilor reparatorii prin echivalent), pentru terenul preluat de stat, în deplină conformare cu dispozițiile sentinței civile nr. 232/14.04.2004 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. 532/C/2004.
Aprecierile pârâților R. privind prescripția termenului de executare a sentinței civile antemenționate, corect au fost înlăturate de instanțele fondului, pornind de la obiectul concret al cererii de față, restabilirea situației de CF, anterioară emiterii celor două acte anulate ( contractul de vânzare-cumpărare și Ordinul Prefectului A.) și efectuarea cuvenitelor mențiuni de Cf, conform hotărârilor judecătorești irevocabile invocate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că cele două instanțe de judecată au pronunțat hotărâri legale, în deplină concordanță cu înscrisurile depuse la dosar, și, nefiind incident vreunul din temeiurile de modificare a deciziei civile recurate, în baza art. 299,312 alin. 1 C.pr civ., recursul pârâților va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ, va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 620 lei ,cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții R. R. și R. Speranța împotriva deciziei civile nr. 373/A din 1 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă pârâții –recurenți să plătească reclamantei D. M. suma de 620 lei ,cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Decembrie 2013.
Președinte, A.-M. N. | Judecător, M. G. | Judecător, L. L. |
Grefier, M. S. L. |
Red. M.G.31.01.2014.
Tehnored. M.S.L. -03.02.2014.
2 ex.
Instanța de fond: Judecătoria A., judecător B. V.
Instanța de apel:Tribunalul A., judecători L. L., O. Ș. S..
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 179/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 753/2013. Curtea de... → |
|---|
