Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1565/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1565/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 2721/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.439
Ședința publică din 20 martie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul ORAVICEAN N.-V. împotriva sentinței civile nr.1565/15.10.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-S., având ca obiect acordare de despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 19.03.2013 cererea de amânare formulată de reclamantul recurent O. N. V. în vederea depunerii unor înscrisuri în susținerea recursului și pentru angajare apărător. S-a anexat xerocopia adresei Ministerului Afacerilor Interne emisă de către reclamant.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.03.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 11.06.2012 la Tribunalul C.-S. sub nr._, reclamantul Oravicean N.-V. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., și a solicitat instanței să constate că împotriva bunicii sale L. E., în prezent decedată și al cărei moștenitor este, s-a luat măsura administrativă a strămutării și stabilirii de domiciliu și loc de muncă obligatoriu în perioada 1951-1955 în localitatea ., reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri morale de 250.000 euro.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că bunica sa a fost ridicată de acasă și îmbarcată cu alte persoane într-un tren de marfă, fără să cunoască destinația. Restul familiei nu a știut nimic despre ea timp de 4 ani, iar când s-a întors în 1955 era foarte bolnavă din cauza condițiilor grele de muncă, sănătatea fiindu-i afectată pentru toată viața.
În drept, reclamantul a invocat art.5 lit.a din Legea nr.221/2009.
Prin sentința civilă nr.1565/15.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Oravicean N.-V. împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009, potrivit cărora orice persoană care a făcut în perioada 06.03._89 obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acesteia, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-a inclusiv, poate solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale a României, dispozițiile art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale.
Prin decizia nr.12/19.09.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de Conducere al Curții de Apel G., s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Împotriva sentinței civile nr.1565/15.10.2012 a Tribunalului C.-S. a declarat recurs în termenul legal reclamantul Oravicean N.-V..
În motivarea recursului, a arătat că legea aplicabilă litigiului de față este Legea nr.221/2009 în integralitatea sa, întrucât efectele Deciziei Curții Constituționale nr.1358/2010 se pot aplica doar pentru viitor și nu cauzelor aflate pe rolul instanțelor și în curs de judecată.
A aprecia astfel, înseamnă o discriminare față de situația multor altor justițiabili care au obținut deja hotărâri definitive ori irevocabile pentru același temei legal, în cauze introduse în același timp pe rolul instanțelor.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca neîntemeiat, cu motivarea că art.5 al.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.12/19.09.2011, dată în interesul legii, a stabilit că decizia Curții Constituționale se aplică în toate cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 C.pr.civ., având în vedere și art.3041 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului a devenit lipsită de fundament juridic prin declararea neconstituționalității art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009 prin decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, decizie publicată în Monitorul Oficial nr.761/15.11.2010.
Curtea Constituțională a reținut că reglementarea cuprinsă în art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009 nu a fost temeinic fundamentată și încalcă normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr.24/2000, determinând incoerență și instabilitate legislativă.
Din această cauză s-a ajuns la existența unor reglementări paralele și care au aceeași finalitate în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă. Curtea Constituțională a ajuns la această concluzie având în vedere faptul că art.5 lit.a din Legea nr.221/2009 are scop identic celui prevăzut de art.4 din Decretul-lege nr.118/1990, diferența constând doar în modalitatea de plată a despăgubirilor morale, adică prestații lunare, până la sfârșitul vieții, în cazul art.4 din Decretul-lege nr.118/1990 și o sumă globală, în cazul art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009.
În fine, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009 contravin prevederilor art.1 al.3 și 5 din Constituție.
În conformitate cu art.147 al.1 din Constituție și cu art.31 al.3 din Legea nr.47/1992, dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, prevederile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Conform art.147 al.4 din Constituție și art.31 al.1 din Legea nr.47/1992, de la data publicării deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții legale sunt general obligatorii și au putere de lege numai pentru viitor.
În cazul de față, decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr.761/15.11.2010. Termenul de 45 de zile a expirat fără ca Parlamentul să pună de acord prevederile legale declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, această decizie a Curții Constituționale a devenit obligatorie pentru instanțele de judecată.
Art.5 al.1 lit.a din Legea nr.221/2009, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii, și-a încetat efectele juridice.
Inexistența temeiului juridic atrage nelegalitatea acțiunii reclamantului sub aspectul dreptului la despăgubiri morale.
Nu se poate reține nici că reclamantul avea, anterior deciziei Curții Constituționale, un „bun” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului generată de aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Avea doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărâre judecătorească. Hotărârea judecătorească în cazul de față însă s-a pronunțat după ce textul legal care reprezenta temeiul juridic al acțiunii a fost declarat neconstituțional, situație ce exclude și discriminarea în raport cu alte persoane care au obținut hotărâri definitive prin care li s-au acordat despăgubiri morale, dar în baza unui text legal considerat conform cu Constituția la acea dată.
De altfel, în același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.12/19.09.2011 din dosarul nr.14/2011. A admis recursul în interesul legii formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și a stabilit că, urmare a deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art.5 al.1 lit.a Teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul Oravicean N.-V. împotriva sentinței civile nr.1565/15.10.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Oravicean N.-V. împotriva sentinței civile nr.1565/15.10.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/04.04.2013
Tehnored.MM/2 ex/25.04.2013
Instanță fond: Tribunalul C.-S. – jud.R. L. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1604/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1717/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
