Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 198/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 2675/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.198
Ședința publică din 12 februarie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Isfănuț I. împotriva sentinței civile nr. 1386/1.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția Civilă, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Ministerul Public este reprezentat de procuror I. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constatând că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței pronunțată de Tribunalul C.-S., ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1386/01.10.2012, Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul Ișfănuț I. față de pârâtul S. R..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că reclamantul Ișfănuț I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. solicitând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin dislocarea sa urmare a aplicării undei pedepse administrative constând în trimiterea sa la muncă forțată la Canalul D.-Marea N..
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009, orice persoană care a făcut în perioada 06.03._89 obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acesteia, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-a inclusiv, pot solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Prin Decizia nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale a României, dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale.
Prin decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ-Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de Conducere al Curții de Apel G., s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ișfănuț I., solicitând modificarea ei cu consecința admiterii acțiunii.
Recursul său a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc.civ., iar în fapt pe mai multe argumente de nelegalitate.
S-a susținut în acest sens că prin aplicarea în cauză a Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale a fost încălcat principiul neretroactivității prevăzut de art. 147 din Constituție precum și principiul nediscriminării și al egalității de tratament a cetățenilor în fața legii prevăzut de art. 16 din Constituție, ipoteză care a fost exprimată și în jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului în examinarea unor cauze bazate pe situații similare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 3041 Cod proc.civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că în ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității prin aplicarea în cauză a Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, această critică este lipsită de temei întrucât la data introducerii acțiunii, 7.06.2012, decizia fusese demult publicată în Monitorul Oficial și produsese efecte depline în primul rând cu privire la cauzele înregistrate după acest moment, cum este și cea de față.
În privința celuilalt motiv de recurs, și acesta se constată a fi nefondat câtă vreme, din momentul publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia (în al cărei conținut au fost consacrate ca argumente, - inclusiv dispoziții din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) a dobândit caracter definitiv și general obligatoriu din care cauză nici părțile – și cu atât mai mult instanța de judecată – nu aveau posibilitatea de a o ignora.
Pentru toate aceste considerente Curtea constată ca fiind temeinică și legală sentința civilă nr. 1386/1.10.2012 a Tribunalului C.-S. – Secția Civilă, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către reclamantul Ișfănuț I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Isfănuț I. împotriva sentinței civile nr. 1386/1.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 Februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./13.02.2013
Tehnored.L.P./18.02.2013
Ex.2
Instanța de fond: R. L.M. – Tribunalul C.-S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 765/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Sentința nr. 1174/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
