Partaj judiciar. Decizia nr. 945/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 945/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 7183/55/2007
ROMÂNIA operator 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 945/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 IUNIE 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: M. S. L.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant M. F. în contradictoriu cu intimații pârâți H. E., Ș. E., Ș. G. F. și C. L. al Municipiului A. prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 116 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă domnul avocat U. V. I. D. în reprezentarea recurentului și domnul avocat M. R. în reprezentarea intimaților pârâți H. E., Ș. E., Ș. G. F., lipsă fiind intimatul pârât C. L. al Municipiului A. prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care reprezentantul recurentului a depus la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentantul intimaților a depus la dosar împuternicirea avocațială și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri formulate și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul recurentului, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului în principal în baza art.312 alin.3 teza II deoarece instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar solicită admiterea recursului în baza art.304 pct.8 c.pr.civ., modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și ieșirea din indiviziune conform expertizei întocmite de expertul L. V., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu sunt întrunite cerințele art.304 pct.8 C.pr.civ. În ceea ce privește art.304 pct.9 C.pr.civ., susține că prin cererea de recurs reclamantul a menționat mai mult nemulțumirile sale decât motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Mai arată că proprietarii terenului și cotele de proprietate sunt clare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 116/A din data de 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ /_ a fost respins apelul declarat de reclamantul apelant M. F. în contradictoriu cu pârâții H. E., Ș. Eugeb, Ș. G. F. și C. local al municipiului A. prin Primar, împotriva sentinței civile nr._ din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Pentru a pronunța această soluție,Tribunalul A. a reținut că prin sentința civilă nr._ din 10.12.2012, Judecătoria A. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Municipiului A., invocată prin întâmpinare, a respins acțiunea formulată de reclamantul M. F., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului A., ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea, având ca obiect „partaj judiciar”, formulată de reclamantul M. F., în contradictoriu cu pârâții H. E., Ș. E., Ș. G. – F., a respins cererea reconvențională cât și acțiunea conexă – ce formează obiectul dos._/55/2008 al Judecătoriei A., formulată de pârâta H. E., a constatat starea de indiviziune privind imobilul situat în A., ., nr. 170, jud. A., înscris în CF_ (provenită din conversia cf. nr. 1918 Aradul Nou), constând în teren în suprafață de 2.574 mp., având o valoare de circulație de 128.700 euro (conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită de exp. Csurovski A., Bether F., J. G.), reclamantul M. F. – în cotă de 223/2574, pârâții Ș. E. și Ș. G. – F. – în cotă de 2351/2574, a dispus ieșirea din indiviziune a părților privind imobilul situat în A., ., nr. 170, jud. A., înscris în CF_ (provenită din conversia cf. nr. 1918 Aradul Nou), potrivit variantei nr. 2 (anexa B-2) din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de exp. Csurovski A., Bether F., J. G., în sensul că a atribuit în lotul reclamantului M. F. imobilul nr. top. 1428-1430/2 – intravilan cu casa, în suprafață de 341 mp., în valoare de 17.050 euro, a atribuit în lotul pârâților Ș. E. și Ș. G. – F. imobilul nr. top. 1428-1430/1 – intravilan viran în suprafață de 2233 mp., în valoare de 111.650 euro, pentru echilibrarea loturilor a obligat reclamantul M. F. să plătească pârâților Ș. E. și Ș. G. – F. suma de 5.900 euro, cu titlul de sultă, a obligat părțile să-și predea reciproc posesia bunurilor în modalitatea în care le-au fost atribuite în loturi, a îndrumat O.C.P.I. A. să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea funciară, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant și pârâți până la concurența sumei de 1.695 lei, și obligă pârâții la plata sumei de 1.124,30 lei reprezentând diferență cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că astfel cum rezultă din extrasul CF aflat la dosar (fila 13), la data formulării cererii de chemare în judecată, imobilul situat în A., ., nr. 170, jud. A., înscris în CF_ (provenită din conversia cf. nr. 1918 Aradul Nou), reclamantul M. F. era coproprietar asupra cotei de ½ din casă, și asupra suprafeței de 111,5 mp teren; pârâta M. A. E. M. - era coproprietar asupra cotei de ½ din casă, și asupra suprafeței de 111,5 mp teren, având notată interdicția pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 22.12.1999, și promisiunea de vânzare-cumpărare în favoarea reclamantului; Statul Român – asupra terenului în suprafață de 2351 mp.; fiind notată dreptul de folosință specială asupra terenului în suprafață de 2351 mp în favoarea pârâtei H. Elisabet – în condițiile OUG 184/2002, si o ipotecă în valoare de 47.828.890 lei vechi pentru .>
Ulterior, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2351 mp., a fost cumpărat de pârâții Ș. E. și Ș. G. F. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1787/15.12.2008 (extras CF – fila 174), iar în baza actului notarial autentificat sub nr. 5064/22.12.2009 de BNP M. I., reclamantul M. F. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului ce aparținea pârâtei M. A. E. M. - asupra cotei de ½ din casă, și asupra suprafeței de 111,5 mp teren.
Astfel, în prezent, în ceea ce privește imobilul aflat în litigiu, situat în A., ., nr. 170, jud. A., înscris în CF_ (provenită din conversia cf. nr. 1918 Aradul Nou), astfel cum a fost identificat din punct de topografic prin raportul de expertiză efectuată de expert L. V. (filele 118-122), contraexpertiza - specialitatea topografie – efectuată de experții Csurovski A., Bether F., J. G. (filele 200-207), după cum rezultă din extrasul Cf aflat la dosar (fila 266), structura dreptului de proprietate se prezintă astfel: reclamantul M. F. – unic proprietar asupra construcțiilor (casă, grajd), și coproprietar asupra cotei de 233/2574 din teren (111,5 mp + 111,5 mp. teren); iar pârâții Ș. E. și Ș. G. F. – coproprietari asupra cotei de 2351/2574 din teren (2351 mp teren).
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Mun. A. – invocată de acesta prin întâmpinare (fila 15-16), asupra căreia instanța s-a pronunțat cu prioritate, conform art. 137 c.pr.civ., instanța a avut în vedere atât faptul că coproprietar tabular la momentul sesizării instanței era Statul Român (nu C. L. A.), în prezent Statul Român nemaifiind coproprietar – cota acesteia fiind transmis în prezent către pârâții Ș. E. și Ș. G. F., cât și faptul că Statul Român este reprezentat de unitatea administrativ teritorială (. speță Municipiul A. – prin primar, acesta având personalitate juridică, conform dispozițiilor Legii 215/2001 – privind administrația publică locală. Astfel fiind, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Municipiului A. - invocată prin întâmpinare și va respinge acțiunea formulată de reclamantul M. F., în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului A., ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, raportat la starea de fapt mai sus arătată, din raportul contraexpertiza - specialitatea topografie – efectuată de experții Csurovski A., Bether F., J. G. (filele 200-207), instanța a reținut, că în urma măsurătorilor efectuate la fața locului, a fost stabilită suprafața reală a imobilului –teren, care este de 2583 mp.. Pe teren, sunt amplasate următoarele construcții: casa – cu suprafața construită de 171 mp. (intabulat în CF), un grajd – cu suprafața construită de 46 mp. (neintabulat în CF), și un coteț – cu suprafața construită de 6 mp. (neintabulat în CF).
În ceea ce privește valoarea de circulație a terenului, prin raportul contraexpertiza - specialitatea topografie – efectuată de experții Csurovski A., Bether F., J. G. (filele 200-207), s-a stabilit o valoare de circulație de 128.700 euro, având în vedere o valoare de 50 euro / mp.
Astfel, instanța a constatat starea de indiviziune privind imobilul situat în A., ., nr. 170, jud. A., înscris în CF_ (provenită din conversia cf. nr. 1918 Aradul Nou), constând în teren în suprafață de 2.574 mp., având o valoare de circulație de 128.700 euro (conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită de exp. Csurovski A., Bether F., J. G.), reclamantul M. F. – în cotă de 223/2574, pârâții Ș. E. și Ș. G. – F. – în cotă de 2351/2574.
În temeiul art.673 ind.5 cod procedură civilă, instanța de fond a dispus sistarea stării de indiviziune, prin ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în A., ., nr. 170, jud. A., înscris în CF_ (provenită din conversia cf. nr. 1918 Aradul Nou), constând în teren în suprafață de 2.574 mp., având o valoare de circulație de 128.700 euro, ținând cont de criteriile legale cuprinse în art. 673 ind.9 c.proc.civ. (respectiv: poziția exprimată de părți, posesia actuală a bunurilor, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia, masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, îmbunătățiri aduse bunurilor), potrivit variantei nr. 2 (anexa B-2) din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de exp. Csurovski A., Bether F., J. G. (fila 207), după cum urmează: a atribui în lotul reclamantului M. F. imobilul nr. top. 1428-1430/2 – intravilan cu casa, în suprafață de 341 mp., în valoare de 17.050 euro, iar în lotul pârâților Ș. E. și Ș. G. – F. imobilul nr. top. 1428-1430/1 – intravilan viran în suprafață de 2233 mp., în valoare de 111.650 euro.
Instanța a avut în vedere faptul că din cele 3 variante propuse în dosar (o variantă prin raportul de expertiză întocmit de L. V. - filele 118-122, și două variante prin raportul de expertiză efectuată de experții Csurovski A., Bether F., J. G. - filele 200-207), în varianta nr. 2 (anexa B-2) din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmită de exp. Csurovski A., Bether F., J. G. suprafețele de teren atribuite în lot se apropie cel mai mult de cotele de proprietate ale coproprietarilor (rezultând o diferență de doar 118 mp. în plus în lotul reclamantului), iar din concluziile raportului rezultă că această variantă asigură condiții pentru exploatarea ambelor imobile și nu influențează în mod negativ valoarea de circulație a celor două imobile nou create (datorită formei, amplasamentului și întinderii imobilului; front stradal; etc.).
Având în vedere că raportat la cotele de proprietate deținute de părți, în varianta arătată, rezultă o diferență de 118 mp. teren în plus în lotul reclamantului M. F. (341 mp. în lot față de 223 mp – cota acestuia), pentru echilibrarea loturilor, instanța a obligat reclamantul M. F. să plătească pârâților Ș. E. și Ș. G. – F. suma de 5.900 euro (50 euro X 118 mp.), cu titlul de sultă.
Totodată, instanța a obligat părțile să-și predea reciproc posesia bunurilor în modalitatea în care le-au fost atribuite în loturi, și va îndruma O.C.P.I. A. să efectueze mențiunile corespunzătoare în cartea funciară, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cererea reconvențională cât și acțiunea conexă – ce formează obiectul dos._/55/2008 al Judecătoriei A., formulată de pârâta H. E., instanța a avut în vedere că aceasta nu are nici un drept de proprietate asupra imobilului, acesteia nu i s-a atribuit nici un lot din teren – pentru a putea solicita îngrădirea acestuia, demolarea construcțiilor aflate pe teren -, cererea acesteia rămânând astfel lipsită de orice interes concret. Pârâții Ș. E. și Ș. G. – F. nu au prezentat în cauză vreun contract de cesiune de drepturi litigioase (în urma căreia să ia locul pârâtei H. E.), neformulând nici cerere de intervenție principală, în interes propriu – astfel încât aceștia nu pot fi considerați continuatori în drepturi în litigiul privind cererea reconvențională și a acțiunea conexă – ce formează obiectul dos._/55/2008 al Judecătoriei A. – formulate de H. E.. Astfel, simpla introducere în cauză a pârâților Ș. E. și Ș. G. – F., pentru opozabilitate, având în vedere calitatea de actuali coproprietari, prin încheierea de ședință din 28.01.2009 (fila 176) nu poate conferi acestora calitate de succesori / continuatori ai acțiunii formulate în nume propriu de pârâta H. E..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a observat că reclamantul a avut cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.819,3 lei, compus din: 19 lei taxa judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar (fila 14), 200 lei – onorar expert L. V. (fila 110), 500 lei – onorar avocat (fila 13 – din dos._/55/2008 - conexat), 1.100 lei – onorar expert construcții I. I. (filele 255, 400, 424), 1.000 lei – onorar avocat (fila 257); iar pârâții au avut cheltuieli de judecată în sumă totală de 1.695 lei, compusă din 200 lei – onorar expert lațiu V. (fila 111), 600 lei – onorar expert Csurovski A., Bether F., J. G. (fila 158), 595 lei - onorar avocat (fila 172), 300 lei – onorar expert construcții I. I. (fila 259).
În temeiul art. 276 c.pr.civ., instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de către reclamant și pârâți până la concurența sumei de 1.695 lei și a obligat pârâții la plata sumei de 1.124,30 lei reprezentând diferență cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul și a solicitat reaprecierea valorii de circulație de 128.700 euro, deoarece această valoare a fost stabilită cu foarte mult timp înaintea pronunțării hotărârii, menționând că niciodată nu a acceptat această valoare pe care am contestat-o, piața imobiliară în Municipiul A. scăzând valoric, în mod esențial, astfel ca nu corespunde adevărului valoarea de 50 euro / mp, iar parații STEFANUT au cumpărat terenul cu 8 euro/mp, când piața era în creștere, ieșirea din indiviziune, schimbând varianta nr. 2 (anexa B-2), aleasa de instanța, cu varianta prevăzuta in expertiza tehnica judiciara intocmita de expertul LATIU V., singura in baza căreia parata, Primăria Municipiului A., a eliberat certificat de urbanism, si in consecința, sa se modifice corespunzător sulta în cuantumul stabilit de instanța de la 5.900 euro la cat rezulta, potrivit calcului, constatarea faptului ca varianta de expertiza aleasa de instanța nu este vizată de OCPI A., in conformitate cu edilitar cadastral in vigoare de Municipiul A., la data pronunțării sentinței, astfel ca hotărârea pronunțata nu respecta exigentele legale pentru modificarea drepturilor reale imobiliare, prin dezlipire si parcelare, conform art.879 si art. 886 C.civ, pentru ca in temeiul art.6 alin 6 din Legea 287/2009, dispozițiile Legii noi sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării in vigoare acesteia, rezultate din raporturi de proprietate si vecinătate, modificarea obligației stabilite de instanța ca părțile, sa își predea reciproc posesia bunurilor, in modalitatea in care le-au fost atribuite loturile si sa fie obligate părțile, ca potrivit raportului de expertiza topografica a expertului LATIU V. si in conformitate cu raportul de expertiza al expertului I. I., sa stabilească linia de hotar dintre proprietăți, sa ridice un gard despărțitor intre proprietățile nou formate, cu mențiunea ca toate edificatele proprietatea reclamantului M. F., vor fi demolate si reconstruite de acesta, pe cheltuiala paraților intimați Stefanut E. și Stefanut G. F..
Prin motivele de apel arată că în zona unde se afla imobilul, terenul nu are valoarea de 50 euro/mp, ceea ce poate dovedi, atât prin opinia altor experți, exprimata in fata instanței de judecata, cat si cu argumente ce izvorăsc din declinul pieței imobiliare. Astfel apreciază la maxim 10 euro/mp de teren în zona si dat fiind data la care s-a stabilit valoarea de 128.700 euro, astfel solicită ca experții sa reaprecieze valoare pe mp si sa să se rețină valoarea de 10 euro/mp, adică 25.740 euro, la cursul reținut de instanța.
Apreciază că argumentele pentru care instanța de fond retine expertiza judiciara făcuta de cei 3 experți, sunt in opinia sa, greșite, pentru ca în afara unei enumerări formale, instanța nu valorifica faptul ca a avut din totdeauna posesia întregului bun în litigiu, adică casa si teren de-a lungul anilor, ca atât in curte, cat si in gradina, a realizat o . investiții în instalații constând in alimentare cu apa si canalizare, ca bunurile proprietatea sa, chiar si neîntabulate, nu au fost contestate de niciuna dintre părțile adverse si ca soarta lor trebuie rezolvata fara pagubirea sa în vreun fel, chiar daca va fi aleasa împărteala in natura cu imbunatatirile făcute de el de-a lungul timpului, la imobil, ce îl indreptatesc sa păstreze pentru a folosi corespunzător imobilul, atat frontul la . suprafața mai mare de teren.
Instanța, prin sentința pronunțata, nu a ținut cont de posesia actuala a tuturor bunurilor deținute de către reclamant, natura acestora si nu stabilește cotele parti ce se cuvin, decât in mod formal aritmetic, respectiv nu tine cont de folosința faptica consacrata in timp.
Desi instanța a încuviințat ca proba o expertiza in instalații si construcții, pentru evaluarea lor - dovada ce exista la dosar - fara niciun motiv, ignora in totalitate aceasta proba (a expertizei tehnice in construcții efectuata de către expertul desemnat de către instanța, I. I.) si nici nu tine cont de faptul ca reclamantul, deține în prezent in proprietate bunuri pe baza de documente depuse la dosarul instanței si le-a acceptat ca si înscrisuri, constatate de expert in prezenta paratei.
Susține că prin variata aleasa de instanța, este păgubit in mod iremediabil de bunurile imobile cumpărate de el, potrivit contractului de vanzare-cumparare, adică grajd, latrina, coteț, gard, cărămida, poarta metalica, pentru ca numai șopronul, aflat in continuarea casei, ramane iremediabil, pentru ca toate aceste bunuri se afla pe terenul atribuit paraților STEFANUT si contravaloarea lucrărilor de demolare si reconstruire, nu este evidențiata distinct în sultă. La fel si celelalte poziții ce țin de instalații, ce rămân îngropate pe terenul atribuit in lotul paraților STEFANUT, deși au fost evaluate valoric, de expertul I. I., nu au fost evidențiate distinct în sultă.
In concluzie, instanța ar fi trebuit sa cuprindă in sulta cuvenita reclamantului, valorile stabilite de expert, de 36.550 lei pentru grajd si coteț si 17.120 lei, pentru gard din zidărie, porți metalic, garduri din sarma, branșament apa stradal, record canalizare stradal, conducta apa in curte îngropata, conducta pentru canalizare PVC 160, taxa proiectare (demolare + construire ), in total, 53.670 lei, aceasta fiind valoarea bunurilor cu care parații Stefanut, se îmbogățesc in urma ieșirii din indiviziune aleasa de instanța.
Apreciază ca instanța nu a respectat criteriile reglementate de art.673 ind 5 C.pr.civ, la formarea loturilor ce atunci când pronunța o hotărâre de partaj in natura pe un teren intravilan, trebuie sa aleagă soluția optima pentru situația depusa judecații, fără să absolutizeze cota minoritara ori majoritara si in mod evident, sa tina cont de reglementările legale ce țin de aprobări urbanistice, ori realizarea de lucrări supuse autorizării in condițiile regulilor disciplinei in construcții, de oricare dintre coproprietari.
Observând ca, instanța de fond nu s-a referit in motivarea sa, nici la certificatul de urbanism, nici la planul urbanistic zonal ce stabilește fără echivoc alături de legislația specifica imobilelor din mediul urban, regulile după care părțile trebuie sa se comporte in cazul unui partaj in natura, solicită modificarea sentinței in sensul celor solicitate.
Apelantul mai susține că deși instanța de fond analizează pertinent dobândirea cotelor de proprietate de către părți si anume, reclamantul apelant M. F. si parații intimați Stefanut, în mod greșit ignora, atunci când optează asupra modalității de partajare, drepturile diferențiate pe care le are numai reclamantul apelant asupra casei cu anexe gospodărești, fata de parați, ce au dobândit o cota ideala de teren, fără edificate, ca urmare a modului specific prin care s-a restituit in natura către H. E., o cota din terenul pe care aceasta l-a avut înainte ca Statul R. sa devină proprietar, Stat ce prin Municipiul A., reprezentat de primar, a optat pentru o despăgubire in natura rezolvata judiciar cu putere de lucru judecat.
Ca atare, deși instanța dispune ca părțile sa-si predea reciproc posesia bunurilor, in modalitatea in care le-au fost atribuite in loturi, o astfel de dispoziție este abstracta si nu rezolva nici linia de hotar dintre proprietăți ce ar fi trebuit identificata, nici daca intre parti pe linia de hotar se va ridica un gard si cum va fi acesta, nici nu dispune asupra edificatelor neintabulate si necontestate despre care însăși parații Stefanut, au solicitat sa fie îndreptățiți la dezafectare ori demolare.
Instanța nu tine cont de poziția exprimata de el in calitate de reclamant, referitoare la combaterea cu argumente legale a expertizei realizata de catre cei trei experți (Csurovschi A., Bether F. si J. G.), prin obiectiunile formulate la aceasta expertiza prin precizările in probatiune, răspunsul la obiectiuni din 18.05.2012.
De asemenea, nu s-au avut în vedere de către instanța nici prevederile art.28 si 29 din Legea nr. 350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanism, în care se prevede, in acesta speța, ca parcelarea terenului la ieșirea din indiviziune se face pe baza certificatului de urbanism, pentru ca este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administrației publice locale face cunoscut regimul juridic, economic si tehnic al imobilelor ori alte operațiuni imobiliare, potrivit legii.
Pentru a determina costurile acestor lucrări si modalitate legala de realizare, s-a solicitat de catre reclamant si s-a dispus de catre instanța, efectuarea unei expertize tehnice in construcții, aceasta fiind realizata de catre expertul I. loan, dar asa cum arătat la punctul 2, a fost cu desăvârșire ignorata.
Instanța prin Sentința civila nr._/2012, ignoră complet concluziile raportului de expertiză în construcții efectuat de expertul I. I., prin care se propune împărtirea terenului stradal in doua parcele egale si atribuirea reclamantului a suprafeței de 812 mp, cu precizarea că se impune reluarea devolutiva a judecații si alegerea variantei expertului Latiu V..
Alte situații nerezolvate de către instanța de fond, sunt însăși problema instalațiilor de apa si canalizare, căminele de alimentare si vizitare, frontul stradal, accesul in curte cu autoturismul, modificarea porților la . care Regulamentul General de Urbanism, obliga la respectarea regulilor de disciplina in construcții, ori sub acest aspect, varianta aleasa de instanța nu se întemeiază pe împrejurări de fapt dovedite, certe si concrete, pentru ca s-a ales ca la formarea loturilor, acestea sa se apropie cat mai mult de cotele de proprietate, context in care expertiza in instalații a expertului judiciar I. I., a fost complet ignorata, deși a fost admisa ca proba de instanța si fara nicio explicație, nu a fost valorificata.
In opinia sa este greșita absolutizarea acestui principiu, ce in mod evident conduce la obținerea de către el a suprafeței de 341 mp, fata de cota sa de 223/2574, deoarece este evident ca nici suprafața de 341 mp, nici cea de 223 mp, nu asigura normala folosire a intregului imobil, ce este unica sa locuința in care are o gospodărie, cu grajd, coteț, bunuri pe care, in mod evident, le pierde si astfel, va fi iremediabil păgubit, pierzând toate atributele unei unități locative de sine stătătoare pe care a cumpărat-o, potrivit legii si căreia i-a adus imbunatatiri spre a fi locuita confortabil.
In consecința, consideră ca instanța, stabilind ca părțile, să își predea reciproc posesia bunurilor, de fapt nu a rezolvat nicidecum problema ieșirii din indiviziune ., cu toate ca a avut la dispoziție din probațiunea administrata toate elementele pentru a garanta prin modalitatea de partaj, dreptul său de proprietate si nu numai drepturile celorlalte părți.
In drept a invocat: art 282 si art 297 C.pr.civ, raportat la art 480 si art 484 C.civ combinat cu art 673 ind 5 alin 2 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată intimații Ș. E. și Ș. G. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, iar față de primul motiv de apel se susține că reclamantul-apelant avea posibilitatea ca la primul termen după depunerea expertizei să solicite o nouă expertiză sau să facă obiecțiuni cu privire la valoare, având în vedere că în lumina prevederilor art. 150 din C. la ultimul termen de judecată 03.12.2012, instanța a pus în vederea părților să arate dacă mai au alte cereri sau excepții de invocat, și după ce s-a constatat că acestea nu mai au alte cereri în afară de cele cuprinse în încheierea din data de 03.12.2012 a închis dezbaterile si a dat cuvântul în fond.
Față de motivul doi de apel apreciază că nu se găsesc în prezența situației invocate de apelant, deoarece reclamantul nu primește un bun de valoare mai mică, ci primește în plus față de întinderea dreptului său de proprietate un teren ce nu îi aparține.
Susțin că Primăria A. a eliberat certificat de urbanism la cererea apelantului deoarece așa a efectuat cererea, Primăriei nu i s-a solicitat a elibera certificat de urbanism pentru celelalte variante propuse de experți.
Certificatul de Urbanism nu condiționează instanța de judecată la pronunțarea unei hotărâri de partaj, în caz contrar s-ar încălca dreptul de proprietate consfințit prin Constituție și apărat de Convenția Drepturilor Omului, ci invers Instanța de judecată în urma pronunțării unei sentințe de partaj dispune parcelarea unui imobil cu sau fără existenta unui certificat de urbanism.
Orice altă variantă de ieșire din indiviziune ar fi ales instanța de judecată ar fi încălcat astfel dreptul de proprietate al pârâților și implicit ar fi expropriat în favoarea reclamantului parte din terenul lor fără un temei de drept.
Chiar și în varianta pronunțată de instanță prin acordarea din terenul proprietatea lor a suprafeței în plus de 188 mp. acest drept este încălcat, dar asupra acestei variante și doar asupra acestei variante și-au dat acordul, în caz contrar în lipsa unui asemenea acord din partea lor instanța trebuia să pronunțe o soluție prin care să se dispună ieșirea din indiviziune prin formarea a două parcele - una de 223 mp în favoarea reclamantului (fiind în realitate atât cât deține în proprietate) și una de 2351 mp în favoarea pârâților (atât cât dețin aceștia în proprietate). Diferența de 118 mp cât s-a acordat în varianta acceptată, s-a acordat numai pentru că și-au dat acordul la acest lucru, fiind în realitate in transfer de proprietate, adică un transfer cu plată, o veritabilă vânzare a acestei suprafețe, nefiind sultă sau contravaloare cotă, în caz contrar instanța de judecată neavând text de lege pentru a le lua din proprietate această suprafață indiferent că reclamantul are sau nu acces auto, indiferent dacă are pe unde intra sau nu în casă (putând practica ușă și din stradă), acesta la data achiziționării terenului fiind pe deplin conștient că va deține doar 223 mp și nimic mai mult.
Față de motivul trei de apel apreciază că este netemeinic, justificat de inexistența obligației vizării de către OCPI a expertizei Judiciare.
Față de motivul patru de apel, de a se modifica (schimba) capătul de cerere privind predarea reciprocă a posesiei bunurilor în modalitatea în care au fost acestea atribuite dar conform variante propusă de expert L. și expert I., apreciază că aceste cereri sunt efectuate pentru prima dată în calea de atac a apelului, lucru inadmisibil și oprit de prevederile art. 294 alin.1 din cod procedură civilă
Apreciază că sentința primei instanțe este pronunțată în conformitate cu legea și motivată din punct de vedere legal, iar critica efectuată în cererea de apel nu vizează o greșită sau nelegală aplicare a normelor legale, ci este nemulțumirea strictă a apelantului pentru faptul că i s-a acordat (în maniera care i s-a acordat) doar 118 mp (deși nici la aceia nu avea dreptul), iar el dorește mai mult.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul apreciază critica punctului 1 din apel nefondata, datorită faptului că a cerut instanței de apel să aleagă o alta valoare a terenului in litigiu decât cea reținuta de instanța, pentru ca instanța de fond a greșit atunci cand nu a determinat valoarea pe metru pătrat, potrivit prețului de 8 euro/mp menționat in contractul de vanzare-cumparare al paraților STEFANUT si pentru ca a apreciat exagerata valoarea de 50 euro/mp, fata de criticile ce țin de piața imobiliara, zona unde se afla imobilul si înlăturarea poziției sale ca prețul maxim este de 10 euro/mp, reiterând ca judiciar a fost determinata o alta valoare de 40 euro/mp . buna a Municipiului A..
In concluzie, valoarea de 10 euro/mp este cea care trebuie reținuta din probatiunea aflata la dosar.
Din cele doua expertize judiciare pentru ieșirea din indiviziune, instanța de fond in mod greșit a retinut-o pe cea făcuta de 3 experți (CSUROVSKI, BETHER si J.), in loc de cea făcuta de un expert (LATIU) si nu a analizat juridic proba prin expertiza de specialitate, potrivit Legii 350/2001, privind amenajarea teritoriului si urbanismul prin prisma informațiilor obținute din certificatul de urbanism ce potrivit art 6 alin 6 lit c, trebuie sa însoțească cerere in justiție sub sancțiunea nulității si cum numai expertiza LATIU respecta Planul Urbanistic de Zona ( PUZ ), cealaltă expertiza este nula.
Deși la dosar instanța de fond a avut certificatul de urbanism nr. 25/20.01.2010 eliberat la cererea reclamantului cu nr. 1434/12.01.2010, insotita de cele doua expertize judiciare menționate mai sus tocmai in scopul utilizării in prezentul litigiu, nici aceste acte de informare si nici planul de situație vizat ca anexa la certificatul de urbanism, nu au fost valorificate ca probe concludente si pertinente, ori in apel, trebuie respectate prin hotărâre documentațiile si regulamentele locale de urbanism aprobate prin Legea 350/2001.
Pentru ca intimații si instanța sa își poată forma o convingere coroborata cu alte probatiuni, solicită a se încuviința o cercetare la fata locului pentru a se lamuri asupra împrejurărilor de fapt, ce țin de valorificarea stărilor de fapt prezentate in expertiza, in drept fiind aplicabile dispozițiile art.215 C.pr.civ.
Viza OCPI A. pe orice fel de expertiza judiciara este obligatorie atunci cand aceasta dovada este folosita de judecător in rezolvarea litigiului intre parti si nu poate fi înlăturată din hotărârea de ieșire din indiviziune, pentru ca profita oricărei parti.
Expertiza judiciara efectuata de către expertul judiciar I. I. este concludenta si pertinenta, pentru ca demonstrează costul ieșirii din indiviziune, adică estimează paguba pe care o voi suporta prin încuviințarea de către instanța a ieșirii din indiviziune.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei situații si s-a mărginit sa oblige părțile la predarea reciproca a posesiei bunurilor, in modalitatea în care le-au fost atribuite loturile, ignorând cu desăvârșire că reclamantul a cumpărat valabil edificatele ce in prezent se găsesc pe terenul in indiviziune alături de casa de locuit, adică coteț de pasări, latrina, împrejmuire, șopron si grajd, respectiv ca utilitățile sunt trase in subteranul suprafeței in litigiu si ca accesul din . mijloace pe patru roti este reglementat printr-o poarta existenta de la cumpărare.
Susține că, deși a arătat ca antecesoarea intimaților Stefanut, adică H. E. - a fost despăgubită potrivit expertizei din dosarul 6777/2001 al Comisiei pentru Aplicarea Legii 10/2001 de pe lângă Prefectura Județului A. pentru clădirea de locuit si anexele gospodărești compuse din grajd, șopron, latrina, coteț pentru pasări, împrejmuire si ulterior prin dispoziția Primarului Municipiului A., i s-a restituit in natura o cota ideala si nu teren asupra căruia i-a fost recunoscut un drept de folosința speciala in partea C a extrasului CF, aceasta situație in niciun caz nu îl poate păgubi, în timp ce are un drept de proprietate asupra tuturor edificatelor si asupra unei cote, ori tocmai aceste drepturi îi sunt atacate prin hotărârea pronunțata, pentru ca paraților nu li se stabilește nicio obligație corelativa.
Tribunalul, analizând apelul în condițiile art.295 cod pr.civilă și prin prisma motivelor scrise, a constatat că nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat.
De altfel ceea ce se poate reține din amplele motive de apel este împrejurarea că reclamantul apelant nu este mulțumit cu valoarea terenului, celelalte motive de apel vizând mai mult chestiuni formale. Ori valoarea care a fost stabilită este de 128.700 euro iar aceasta a fost avută în vedere prin raportul de contraexpertiză întocmit de trei experți.
Potrivit probatoriului administrat este evident că suprafața reală a terenului este de 2583 mp, pe teren fiind edificate construcții, respectiv casă, grajd și coteț, edificatele având o suprafață totală de 223 mp. De asemenea, ceea ce nu poate fi contestat și rezultă din extrasele de carte funciară sunt cotele de proprietate ale părților, respectiv M. F. – 233/2574, Ș. E. și Ș. G. în cotă de 2351/2574.
Raportat la această stare de fapt cu privire la imobilul în litigiu este evident că prima instanță a procedat în mod corect câtă vreme ieșirea din indiviziune și atribuirea loturilor s-a făcut conform situației faptice, iar valorile loturilor au fost stabilite potrivit raportului de expertiză care nu a fost contestat. Discuțiile legate de reaprecierea valorii de circulație și cererile privind modul de predare și de posesie a bunurilor au fost avute în vedere de prima instanță.
Obiectul principal al nemulțumirii care îl reprezintă valoarea imobilului putea să fie contestată la momentul potrivit, dar este evident că perioada de la care a fost stabilită această sumă și până în prezent nu este de natură a influența suma stabilită ca reprezentând contravaloarea imobilului. Problema certificatului de urbanism care nu ar exista nu este în măsură să ducă la schimbarea hotărârii primei instanțe câtă vreme aceasta trebuie să se pronunțe cu privire la o anumită stare de fapt și la modul de rezolvare a ieșirii din indiviziune față de proprietățile existente. Instanța nu se substituie autorității administrative care poate să ia măsuri în această direcție, măsuri care nu pot împiedica partajul în sine. De asemenea, celelalte aspecte într-adevăr așa cum invocă și intimații prin întâmpinare, cu privire la modalitatea de predare reciprocă a posesiei bunurilor acestea nefiind solicitate la prima instanță, nu pot fi analizate pentru prima dată în calea de atac.
Suma de 5900 euro pe care trebuie să o plătească reclamantul apelant intimaților Ș. cu titlu de sultă a fost stabilită matematic corect, raportat la împrejurarea că în urma partajului apelantul a beneficiat de 118 mp în plus în lotul său, iar în această variantă de lotizare s-au asigurat condițiile optime pentru exploatarea celor două imobile și era evident că apelantul trebuie să plătească o sumă de bani pentru ceea ce a primit în plus.
Astfel fiind concluzionând încă o dată că principala nemulțumire a apelantului constă în aceea că suma de bani la care a fost obligat pare prea mare, aspect însă rezolvat corect de prima instanță și față de considerentele mai sus arătate, în baza art.296 cod pr.civilă apelul a fost respins, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva Deciziei civile nr.116 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul A. a declarat recurs reclamantul M. F. solicitând modificarea in întregime a hotărârii pronunțate in apel, admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii apelate in sensul ieșirii din indiviziune, potrivit expertizei judiciare întocmite de expertul Latiu V., stabilirea unei sulte in cuantum de 5.900 euro către intimați in apel si recurs, intabularea in cartea funciara a drepturilor acestuia de proprietate dupa ieșirea din indiviziune, cu cheltuieli de judecata in toate instanțele dupa compensarea lor.
În motivare recurentul a arătat că instanța de apel nu a examinat actul juridic dedus judecații si a pronunțat o hotărâre greșita pe fond si drept, modificabila in temeiul art.304 pct.8 C.pr.civ, raportat la prevederile ce reglementează ieșirea din indiviziune conform art. 728 si 480 C.civ.
Este de principiu ca nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune si poate cere partajarea unui bun in coproprietate cu respectarea limitelor determinate de lege fără sa îi fie îngrădita sau prejudiciata in vreun fel proprietatea sa.
Atât instanța de fond, cat si cea de apel, au ignorat împrejurarea ca reclamantul a dobândit in timp drepturile asupra casei si de-a lungul timpului a avut in folosința sau in proprietate terenul curte si gradina aferent imobilului si că intimații, ca urmare a actelor de retrocedare, au primit nu un drept de proprietate, ci o suprafața de teren in proprietate. Se ignoră formarea acestei indiviziuni si are drept consecința directa restrângerea . a dreptului reclamantului de a folosi cum se cuvine imobilul casa cu garaj si anexe, curte si gradina, deoarece terenul atribuit nu corespunde normalei folosințe a edificatelor.
Recurentul a învederat că a dovedit prin probele aflate la dosar că este posibila o alta modalitate de partajare in natura, ce satisface mai bine exercitarea drepturilor de proprietate si că modalitatea aleasa de instanța încalcă normele locale izvorâte din planul urbanistic general si planul urbanistic zonal, norme ce trebuiesc respectate cu ocazia ieșirii din indiviziune.
Astfel, instanța de apel a respins apelul său in calitate de reclamant împotriva sentinței civile nr._ din 10.12.2012 pronunțata de Judecătoria A. in dosar nr._, fără cheltuieli de judecata, cu o motivare nefondata in fapt si drept pe prevederile art 295 C.pr.civ.
Este greșita teza ca prima instanța atunci cand a pronunțat hotărârea a avut in vedere o stare de fapt corecta susținuta de probatoriul administrat, deoarece alături de aflarea realității prin dovezi, soluția instanței de fond trebuie sa ocrotească deopotrivă drepturile părților si sa extragă din succesiunea actelor juridice săvârșite de parti, soluția prin care părțile se pot bucura exclusiv de bunurile lor fara constrângeri născute din partaj.
De altfel, recurentul critică concluzia instanței de apel în sesnul că se poate retine din amplele motive de apel împrejurarea ca reclamantul apelant nu este mulțumit cu valoarea terenului si ca celelalte motive de apel vizează mai mult chestiuni formale, cata vreme a justificat indreptatirea la o suprafața de teren mai mare decât cea acordata si nulități absolute ce decurg din lege asupra administrării probelor.
Chiar daca nu a contestat valoarea care a fost stabilita prin expertiza de trei experți de 128.700 euro si ca suprafața reala a terenului este de 2.583 mp, pe teren fiind edificate construcții, respectiv casa, grajd si coteț, edificatele având o supafata totala de 223 mp, a arătat ca intimații au primit o suprafața de teren prin restituire si nu un drept de proprietate in indiviziune cu reclamantul si ca in mod nelegal, s-au transcris in cartea funciara cotele de proprietate ale pârâților, respectiv M. F. - 223/2574, Stefanut E. și Stefanut G. in cota de 2351/2574, ceea ce nu absolutizează modalitatea de partaj.
Concluziile expertizei au valoare orientativa si de îndrumare pentru instanța si pornind de la principiul echitabil al asigurării unor loturi in natura, care sa pornească de la reflectarea cotelor de proprietate, nu se poate decide strict in sensul absolutizării acestor cote ce au consecința ca importante bunuri, adică curtea, gradina, poarta, gardul, căminele de utilități si alte edificate, sa cada toate in lotul neproprietarului de casa.
Mai mult, instanța nu se pronunța asupra expetizei expertului I. I., ce a demonstrat ca varianta aleasa de instanța este extrem de păgubitoare pentru mine si obliga intimații la o despăgubire, ceea ce chiar daca nu a fost solicitata este demonstrata ca o consecința a greșitei alegeri a variantei de partaj.
Nu corespunde realității ca formarea si atribuirea loturilor s-a făcut conform situației faptice, pentru ca intimații nu au stăpânirea cotei lor si nu au avut-o niciodată, iar valorile loturilor au fost stabilite potrivit raportului de expertiza cu privire la care reclamantul a contestat modalitatea si nu valorile, acestea neavând relevanta.
Dimpotrivă, fondul apelului a fost si este dat de neînțelegerile si discuțiile legate de formarea loturilor si nu reaprecierea valorii de circulație si modalitatea prin care cererile privind modul de predare si posesie a bunurilor au fost avute in vedere de prima instanța, ce de fapt nu a rezolvat acest aspect, ca atare este greșita convingerea instanței de apel ca obiectul principal al nemulțumirii, care il reprezintă valoarea imobilului si ca aceasta putea sa fie contestata la momentul potrivit, in lipsa interesului neavând relevanta perioada de la care a fost stabilita aceasta suma si pana in prezent.
Problema valabilității certificatului de urbanism exista si este in măsura sa duca la schimbarea hotărârii primei instanței si a instanței de apel, cata vreme Legea 30/2001 nu a fost abrogata.
Ignorarea art. 28 si următoarele din menționata lege, in măsura in care produce o vătămare trebuie sa atragă nulitatea absoluta a rapoartelor de expertiza ce nu sunt conforme cu documentația de urbanism, ceea ce fara niciun motiv prima instanța a ignorat, iar instanța de apel nu a sesizat in temeiul art 304 pct 9 C.pr.civ.
Instanța de apel nu a lămurit nici aspectele invocate cu privire la modalitatea de predare reciproca a posesiei bunurilor, acestea fiind solicitate la prima instanța, dar nerezolvate si in consecința, este greșit ca nu au fost analizate pentru ca analizate au fost, dar nu au fost soluționate in fapt, motiv pentru care in prima cale de atac cu efect devolutiv, in mod obligatoriu obligațiile pârtilor trebuiau clarificate.
Asupra sultei in suma de 5.900 euro pe care trebuie sa o plătească reclamantul apelant intimaților Stefănut, chiar daca a fost stabilita matematic corect, raportat la împrejurarea ca in urma partajului, apelantul a beneficiat de 118 mp in plus in lotul sau, este evident ca varianta de lotizare a criticat-o, pentru ca nu asigura condițiile optime pentru exploatarea imobilului casa si alte edificate, respectiv doar teren pentru intimați si este evident ca reclamantul a fost de acord ca trebuie sa plătesc o suma de bani pentru ceea ce am primit in plus si ceea ce ar mai fi trebuit sa plătesc daca instanța ar fi respectat principiul condițiilor optime de exploatare a imobilului proprietatea sa.
F. de greșita concluzie a instanței de apel ca principala nemulțumire a apelantului consta in aceea ca suma de bani la care a fost obligat pare prea mare, aspect insa rezolvat corect de prima instanța si fata de considerentele mai sus arătate, in baza art 296 C.pr.civ, reclamantul a susținut că instanța in mod greșit a respins apelul prin care in esența, a cerut sa primească acea suprafața de teren normala exploatării in condiții optime a imobilului proprietatea sa casa, constituit din clădire de locuit, anexe gospodărești, utilități, acces auto, front stradal, ce respecta condițiile de urbanism locale.
Se mai arată în cererea de recurs că cheltuielile de judecata in fond, apel si recurs urmează sa fie împartite potrivit cotelor de proprietate.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea constată că decizia pronunțată de tribunal în apel nu cuprinde soluția acestei instanțe cu privire la toate motivele invocate de apelantul reclamant, nefiind reală constatarea acesteia că obiectul principal al nemulțumirii apelantului constă în valoarea imobilului ce a fost stabilită de prima instanță.
Astfel, prin motivele de apel formulate în cauză se susținea, pe lângă incorecta evaluare a imobilului, că ieșirea din indiviziune trebuia realizată conform raportului de expertiză întocmit de L. V., că expertiza pe baza căreia s-a pronunțat judecătoria nu era vizată de OCPI A., contrar art. 879 și 886 C.civ., art.6 alin.6 din Legea nr.287/2009, că judecătoria nu a avut în vedere faptul că reclamantul a avut posesia întregului imobil, că îmbunătățirile realizate la imobil îl îndreptățesc să păstreze frontul stradal și o suprafață mai mare de teren, că judecătoria nu a ținut cont de expertiza întocmită în dosar de expertul I. I. și nici de înscrisurile depuse în dovedire de reclamant privind bunurile dobândite prin cumpărare, că varianta de ieșire din indiviziune aleasă nu se poate realiza în fapt întrucât bunurile pentru care s-a dispus predarea sunt imobile, iar strămutarea lor implică îndeplinirea unor formalități legale și operațiuni de construire și demolare, că anumite bunuri evaluate de expertul I. I. rămân îngropate pe terenul atribuit pârâților fără a fi evidențiate în sultă, că prima instanță nu a respectat dispoz. art.673 ind.5 C.pr.civ.
Așadar se constată că, deși sesizată legal cu aceste critici, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra lor, neanalizând susținerile reclamantului arătat mai sus și mărginindu-se la a reține că prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat, că reclamantul apelant nu este mulțumit cu valoarea terenului, celelalte motive de apel vizând mai mult chestiuni formale și că discuțiile legate de reaprecierea valorii de circulație și cererile privind modul de predare și de posesie a bunurilor au fost avute în vedere de prima instanță. Însă reclamantul apelant a criticat tocmai modul de soluționare de către judecătorie a acestor aspecte, iar instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel.
Omisiunea tribunalului de a analiza toate motivele de apel cu care a fost învestită, de a arăta care sunt considerentele pentru care cererile apelantului nu ar fi întemeiate, așa cum prevăd dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., echivalează cu o necercetare a fondului care face imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs. Pe de altă parte, dat fiind principiul ierarhiei căilor de atac, instanța de recurs nu poate să examineze, omissio medio, aspectele care nu au făcut obiectul controlului exercitat de către instanța de apel.
Prin urmare instanța de recurs va reține că hotărârea tribunalului este nemotivată în raport de criticile concrete formulate în apel, ipoteză în care sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Pentru a aceste motive, conform dispozițiilor art.312 alin.1, 3 și 5 rap. la art.304 alin.7 C.pr.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurentul reclamant M. F. împotriva Deciziei civile nr.116 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul A., va casa decizia recurată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului A..
Dată fiind soluția de casare cu trimitere spre rejudecarea apelului, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către tribunal, când se va cunoaște partea căzută in pretenții, conform art.274 alin.1 Cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant M. F. în contradictoriu cu intimații pârâți H. E., Ș. eugen, Ș. G. F. și C. L. al Municipiului A. prin Primar împotriva Deciziei civile nr.116 din 27.03.2013 pronunțată de Tribunalul A..
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013.
PREȘEDINTE, A.-M. N. | JUDECĂTOR, C. P. | JUDECĂTOR, L. L. |
GREFIER, M. S. L. |
Red. A-M N./ 9.07.2013
Tehnored: M S.L.- 30 Iunie 2013/2ex.
Prima instanță:Judecătoria A.,judecător B. I. E.
Instanța de apel:Tribunalul A.,judecători:A. Ș., H. O.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 765/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
