Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 56/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 6021/30/2010/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 56/R
Ședința publică din 17 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: D. K.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantele recurente M. C. G., C. V. M., C. A. și C. H. A., în contradictoriu cu intimatul pârât S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T., împotriva Încheierii civile pronunțată de Tribunalul T. la data de 14.06.2012 în dosar nr._ 10.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns în reprezentarea reclamantelor recurente, lipsă, avocat Gunther D., lipsă fiind pârâtul intimat.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror S. A. I. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantelor recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, acestea făcând dovada faptului că sunt nepoatele antecesorului deportat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin Încheierea civilă din data de 14.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei și menținută măsura suspendării judecării cauzei, dispusă prin încheierea de ședință din data de 15.06.2011, în baza art. 155 alin. 1 Cod procedură civilă, până când reclamantele își vor îndeplini obligația de a depune la dosarul cauzei dovezi ale calității de moștenitor, în privința numitului C. A..
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că pricina a fost suspendată, în baza art. 1551 alin. 1 C.p.civ., prin încheierea de ședință din data de 15.06.2011, până când reclamantele vor depune la dosar certificat de moștenitor, după antecesori, însă reclamantele nu s-au conformat, în totalitate, dispozițiilor instanței, respectiv la dosarul cauzei nu s-a depus certificat de calitate de moștenitor după numitul C. A., va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, menținând măsura suspendării judecării cauzei, dispusă prin încheierea de ședință din data de 15.06.2011, până când se va depune la dosar, de către reclamante, dovezi ale calității de moștenitor, pentru toate reclamantele.
Împotriva Încheierii civile din data de 14.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. au formulat recurs reclamantele M. C. G., C. V. M., C. A. și C. H. A., apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând în temeiul art. 312 alin. 1 teza I Cod pr. civ, admiterea recursului formulat, casarea încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, menținându-se măsura suspendării judecații dispusa prin încheierea din data de 15.06.2011 și pe cale de consecința trimiterea cauzei la Tribunalul T. in vederea reluării judecării cauzei ce face obiectul dosarului_ 10.
În motivare, reclamantele recurente au arătat că, prin încheierea din data de 15.06.2011, Tribunalul T. a dispus suspendarea judecării cauzei pana când reclamanții se vor conforma dispozițiilor instanței de a depune la dosar certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor după antecesorii acestora, pentru a justifica calitatea procesuala activa de a solicita daune morale si materiale urmare a măsurii deportării in B. luată față de numitul C. A., bunicul reclamantelor.
În motivarea acestei soluții instanța a considerat ca in speța sunt incidente prevederile art. 155 ind.1 Cod pr. civ., potrivit cărora, instanța, când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, poate suspenda judecata arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Reclamantele recurente au considerat că încheierea recurata este netemeinică și nelegală, întrucât așa cum rezultă din reglementarea incidentelor survenite pe parcursul soluționării cauzelor, în curs de desfășurare, suspendarea în baza art. 155 ind.1 C. proc. civ. este privită ca având caracter facultativ, rămânând la latitudinea judecătorului de a aprecia, în funcție de situația de fapt, de la caz la caz, oportunitatea dispunerii acestei măsuri, în așa fel încât drepturile procesuale ale părților să fie exercitate cu bună credință.
Pe de altă parte, pentru ca instanța să dispună suspendarea în temeiul art.155 1 Cod pr civ, trebuie ca, prin conduita sa, reclamantul să împiedice desfășurarea normală a procesului. Or, in speța dedusă judecății, obligația ce a fost stabilită în sarcina reclamantelor a fost aceea de a depune la dosar certificat de moștenitor după defunctul C. A., bunicul reclamantelor si după părinții defuncți.
Deși reclamantele au învederat instanței ca nu sunt in măsura sa depună certificat de deces după bunicul acestora, întrucât dezbaterea succesiunii după acesta nu a fost făcută în contextul în care la data decesului acestuia nu au rămas bunuri care să fie incluse în masa succesorală, dezbaterea succesiunii după acesta doar pentru unicul scop de a dovedi calitatea nu este necesară. Este notoriu că procedura succesorală este una destul de costisitoare.
D. fiind că Legea nr.221/2009 nu prevede ca și condiție obligatorie de a accede la beneficiul acestei legi dovedirea calității de moștenitor cu un certificat de moștenitor, reclamantele recurente au apreciat faptul că nu se justifică cele dispuse de către instanța în sarcina acestora.
Certificatul de moștenitor nu constituie singurul mijloc de dovadă a calității de moștenitor. De altfel, în literatura de specialitate s-a afirmat în mod judicios că mijloacele legale de constatare a calității de moștenitor pot fi atât „de natura necontencioasă", cât și „contencioasă". Nici chiar în cadrul procedurii necontencioase, certificatul de moștenitor nu constituie unicul act constatator al calității de moștenitor, în această privință sunt deosebit de sugestive precizările făcute de unii autori: „Certificatul de moștenitor rămâne modul de probă oficial și deci cel mai sigur pentru dovedirea calității de succesor. Absența lui nu este însă egală cu lipsa calității de moștenitor. Trebuie făcută deosebirea necesară între calitatea de succesor și dovada acestei calități, care se poate realiza și prin alte mijloace decât certificatul de moștenitor". În cazul în care nu a fost emis un certificat de moștenitor, persoana ce reclamă moștenirea trebuie să facă dovada chemării (vocației) succesorale prin alte mijloace de probă admise de lege. Astfel, moștenitorii legali își pot dovedi chemarea succesorală făcând dovada că sunt rude ale celui care lasă moștenirea ori soț supraviețuitor al acestuia. Dovada se va face cu ajutorul actelor de stare civilă. Practica judecătorească a decis că, în caz de imposibilitate de prezentare a actelor de stare civilă, dovada se va putea face prin orice mijloc de probă admis de lege.
La dosar reclamantele recurente au depus toate actele de stare civilă prin care au dovedit calitatea de moștenitori după bunicul acestora, persoana împotriva căreia s-a dispus măsura deportării.
Dată fiind existenta acestor acte de stare civilă, reclamantele recurente au solicitat să se aibă în vedere faptul că nedepunerea certificatului de moștenitor nu este de natură să împiedice desfășurarea normală a procesului, astfel încât să fie justificată sancțiunea suspendării în temeiul art.155 ind.1 Cod pr civ.
Deliberând asupra recursului, atât prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art. 304¹ C.pr.civ., Curtea apreciază că acesta este fondat.
Prin încheierea civilă recurată instanța de fond a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamante după suspendarea cauzei în temeiul art.155 ind.1 C.pr.civ. (în vederea depunerii certificatului de moștenitor după antecesorii acestora), menținându-se suspendarea până la depunerea certificatului de moștenitor pentru toate reclamantele.
În conformitate cu dispoz. art.155 ind.1 C.pr.civ., atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.
Așadar, din norma enunțată rezultă că pentru a putea fi respinsă cererea de repunere pe rol a unei cauze suspendate în baza art.155 ind.1 C.pr.civ. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: partea reclamantă să aibă anumite obligații, de îndeplinirea acestor obligații să depindă desfășurarea normală a procesului, iar reclamanta să nu fi îndeplinit obligațiile menționate
Or, în speța de față nu este îndeplinită condiția ca desfășurarea normală a procesului să depindă de îndeplinirea de către reclamante a obligației de a depune certificate de moștenitor după antecesorii lor. Astfel, litigiul în discuție are ca obiect cererea reclamantelor formulată în baza Legii nr.221/2009, iar în conformitate cu art.5 alin.1 din acest act normativ are calitatea procesuală activă de a solicita despăgubiri orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv. Prin urmare, dispozițiile din legea specială nu condiționează calitatea procesuală activă de existența calității de moștenitor a reclamantelor, ci doar de existența gradului de rudenie menționat mai sus. Prin urmare, depunerea certificatului de moștenitor de către reclamante după antecesori nu este necesară în cadrul prezentului litigiu întemeiat pe dispoz. Legii nr.221/2009.
Așadar Curtea reține că încheierea civilă pronunțată de Tribunalul T. la data de 14.06.2012 în dosarul nr._ 10 prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol nu a respectat dispoz. art.155 ind.1 C.pr.civ., motiv pentru care în temeiul art.312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ. va admite recursul, va casa încheierea atacată și, admițând cererea de repunere pe rol, va trimite cauza Tribunalului T. pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele M. C. G., C. V. M., C. A. și C. H. A. împotriva Încheierii civile pronunțată de Tribunalul T. la data de 14.06.2012 în dosarul nr._ 10.
Casează încheierea civilă recurată și, admițând cererea de repunere pe rol, trimite cauza Tribunalului T. pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
D. K.
Red.AMN/23.01.2013
Tehnored. D. K. – 2 ex./23.01.2013
Tribunalul T., Judecători: O. M. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 365/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
