Pretenţii. Decizia nr. 278/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 537/246/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 278
Ședința publică din data de 21 februarie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: L. L.
GREFIER: I. B.
Pe rol se află recursul declarat de către pârâta F. A., societate cooperativă de consum, împotriva Deciziei civile nr. 426 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați S. C., S. E., S. C. și S. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat D. I., pentru reclamanții intimați, cu împuternicire avocațială, și avocat Todosiuc M., pentru pârâta recurentă, cu împuternicire de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat că, prin serviciul Registratură, la data de 19 februarie 2013, a fost depusă întâmpinare de către pârâții intimați.
Reprezentanta pârâtei recurente a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbrul judiciar în valoare de 0, 15 lei.
Reprezentantul reclamanților intimați a depus factura fiscală, ce atestă achitarea onorariului avocațial în sumă de 744 lei.
Reprezentanta pârâtei recurente, având cuvântul, a solicitat amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la dosar, întrucât a primit acest înscris prin fax, în data de 20 februarie 2012, neavând posibilitatea de a formula concluzii scrise.
Instanța, în raport de data înregistrării întâmpinării la dosar, respectiv, 19.02.2013, și comunicarea acestui înscris, prin fax, cu o zi înainte de acest termen de judecată, astfel cum susține reprezentanta pârâtei recurente, având în vedere, totodată, probele deduse judecății și calitatea procesuală de recurentă a părții, respinge cererea de amânare, formulată de reprezentanta pârâtei recurente, pe care o apreciază ca fiind nefondată, în raport cu dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, respectiv, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul reclamanților intimați, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, conform motivelor cuprinse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată, învederând că dispozițiile legale invocate în cererea de recurs, respectiv, dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 6508 din 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamanții S. C., S. E., S. C. și S. R., împotriva pârâtei F. A..
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 329.000 lei, precum și echivalentul în lei (la cursul BNR din data plății) al sumei de 9725 euro, sume actualizate până la data plății efective, reprezentând valoarea imobilului (construcție și teren) ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 de notariatul de Stat Ineu.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 2480 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată precizată înregistrată pe rolul Tribunalului A. la 03.07.2002, ce a făcut obiectul dosarului nr. 4999/2002, reclamanții S. C., S. E., S. C. și S. R. au chemat în judecată pârâtele Consiliul Local B. – prin primar, Cooperativa de Consum B. și F. A., solicitând: să se constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului înscris în CF nr. 87 B., nr. top. 177 și nr. top. 178; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 de Notariatul de Stat Ineu, prin care antecesorii reclamanților au vândut Cooperativei de Consum B. imobilul de mai sus, cu consecința repunerii în situația anterioară; să fie obligați pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul de mai sus; să fie obligat pârâtul Consiliul Local B. – prin primar să emită dispoziția de retrocedare în natură, ori hotărârea instanței să țină locul acestei dispoziții; să se anuleze dispoziția nr. 56/12.01.2001 emisă de Consiliul Local B. – prin primar.
P. sentința civilă nr. 604/16.12.2002 pronunțată de Tribunalul A., s-a dispus admiterea capetelor de cerere privitoare la anularea dispoziției nr. 56/12.01.2001 emisă de Consiliul Local B. – prin primar și obligarea pârâtului Consiliul Local B. – prin primar să emită dispoziția de retrocedare în natură și s-a dispus obligarea Primarului comunei B. de a comunica notificarea depusă de către reclamanți, în baza Legii nr. 10/2001, către deținătorul imobilului înscris în CF nr. 87 B., nr. top. 177 și nr. top. 178, deoarece, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, primarul trebuia să trimită notificarea la deținătorul imobilului, în vederea soluționării acesteia și nu să emită dispoziția.
P. aceeași sentință, s-a dispus disjungerea celorlalte capete de cerere și trimiterea cauzei (privitoare la aceste capete de cerere) spre competentă soluționare Judecătoriei Ineu.
Această sentință a fost atacată cu apel de către reclamanți.
P. decizia civilă nr. 2507/09.11.2004 a Curții de Apel Timișoara s-a respins apelul reclamanților.
Împotriva hotărârii din apel, reclamanții au declarat recurs, ce a fost respins de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 5458/05.06.2006.
Astfel, sentința civilă nr. 604/16.12.2002 pronunțată de Tribunalul A. a devenit irevocabilă, la 05.06.2006.
Tribunalul A. a trimis Judecătoriei Ineu cauza având ca obiect soluționarea capetelor de cerere ce fuseseră disjunse prin sentința de mai sus, cauză ce a fost înregistrată sub nr._ .
În cadrul acestui dosar, reclamanții și-au precizat acțiunea (fila 27, dos. vol. I), în sensul că au chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe lângă cei chemați anterior (adică Consiliul Local B. – prin primar, Cooperativa de Consum B. și F. A.) și pe Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pe domnul primar al comunei B. și Statul Român – prin Ministerul Finanțelor.
P. raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în acest dosar (filele 139-143, dos. vol. I), s-au stabilit următoarele: construcțiile ce au aparținut antecesorilor reclamanților au fost demolate de către Cooperativa de Consum și, în locul lor, s-au edificat alte construcții; valoarea construcțiilor ce au aparținut antecesorilor reclamanților și au fost demolate de către Cooperativa de Consum este de 329.000 lei.
De asemenea, prin raportul de expertiză topografică și de evaluare efectuat în dosar (filele 13-17, dos. vol. II) s-a stabilit că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi partajat și nu poate fi restituit nici măcar în parte, iar valoarea acestuia este de 9725 euro.
Ca urmare, reclamanții și-au precizat acțiunea (fila 33, dos. vol. II), în sensul că au solicitat obligarea pârâtului Statul Român – prin Ministerul Finanțelor la plata sumei de 329.000 lei – reprezentând valoarea construcțiilor și la plata echivalentului în lei al sumei de 9725 euro – reprezentând valoarea terenului în suprafață de 1945 mp, imobile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 de Notariatul de Stat Ineu.
P. sentința civilă nr. 69/19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Ineu, acțiunea precizată a reclamanților a fost admisă, s-a constatat dreptul lor de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 87 B., nr. top. 177 și nr. top. 178; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 de Notariatul de Stat Ineu și s-a dispus restabilirea situației anterioare prin echivalent, fiind obligat pârâtul Statul Român – prin Ministerul Finanțelor să plătească reclamanților suma de 329.000 lei – reprezentând valoarea construcțiilor și echivalentul în lei al sumei de 9725 euro – reprezentând valoarea terenului în suprafață de 1945 mp.
Pârâții F. A. și Statul Român – prin Ministerul Finanțelor au declarat apel împotriva acestei sentințe.
P. decizia civilă nr. 478/12.11.2009, Tribunalul A. a admis apelurile și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților.
Reclamanții au atacat cu recurs decizia Tribunalului A. de mai sus.
P. decizia civilă nr. 255/R/16.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dos. nr._, irevocabilă, s-a admis recursul reclamanților; s-a modificat în parte decizia recurată; s-a respins apelul declarat de pârâta F. A. și s-a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român – prin Ministerul Finanțelor; s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată a reclamanților, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 de Notariatul de Stat Ineu; s-a respins în rest acțiunea reclamanților.
Având în vedere: că, prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a constatat prin decizia de mai sus, antecesorii reclamanților, S. M. și S. E., vânduseră Cooperativei de Consum B. (a cărei continuatoare în drepturi este pârâta F. A.) imobilul înscris în CF nr. 87 B., nr. top. 177 și nr. top. 178, compus din casă, construcții gospodărești anexe și teren în suprafață de 1954 mp; că, prin raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Ineu (filele 139-143, dos. vol. I) – dosar în care pârâta F. A. a fost parte, așa cum s-a arătat mai sus, deci proba cu expertiza a fost administrată în contradictoriu cu aceasta, s-au stabilit următoarele: construcțiile ce au aparținut antecesorilor reclamanților au fost demolate de către Cooperativa de Consum și, în locul lor, s-au edificat alte construcții; valoarea construcțiilor ce au aparținut antecesorilor reclamanților și au fost demolate de către Cooperativa de Consum este de 329.000 lei.
De asemenea, prin raportul de expertiză topografică și de evaluare efectuat în același dosar nr._ (filele 13-17, dos. vol. II) s-a stabilit că, terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi partajat și nu poate fi restituit nici măcar în parte, iar valoarea acestuia este de 9725 euro, că efectul nulității actului juridic civil este acela că actul nu produce niciun efect, potrivit adagiului quod nullum est, nullum producit effectum, că unul dintre principiile efectelor nulității este principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum), potrivit căruia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat, prima instanța a reținut că acțiunea reclamanților – prin care aceștia solicită repunerea în situația anterioară prin echivalent, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 de Notariatul de Stat Ineu – este întemeiată.
În consecință, aceasta a fost admisă, iar pârâta F. A. a fi obligată să plătească reclamanților suma de 329.000 lei, precum și echivalentul în lei (la cursul BNR din data plății) al sumei de 9725 euro, sume ce vor fi actualizate până la data plății efective (în baza principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat), reprezentând valoarea imobilului (construcție și teren) ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 de Notariatul de Stat Ineu.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta F. A. – societate cooperativă de consum, solicitând, în principal, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat, iar în subsidiar, anularea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza la primul termen de judecată, fără a intra în judecarea fondului unde se impunea analizarea mai multor aspecte față de pretențiile reclamanților, fără a da pârâtei posibilitatea să administreze vreo probă în apărare și fără a analiza dacă sunt îndeplinite condițiile de legalitate pentru a se putea pronunța.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat dacă acțiunea este legal timbrată, iar prin motivarea sentinței a considerat greșit că este suficient ca pretenția reclamanților să fie susținută doar de expertizele din alte dosare pentru motivul că pârâta a fost parte în proces și îi este opozabilă fără a lua în considerare că sumele exprimate în raportul de expertiză au fost solicitate de la Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și nu pârâtei, fără a analiza contextul și data când au fost efectuate acele expertize și dacă pârâta avea vreo obiecțiune față de rezultatul expertizelor.
De asemenea, s-a arătat că prima instanță nu a ținut cont nici de Decizia Civilă nr. 255/R/2010 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr._ .
P. întâmpinarea depusă la dosar intimații au solicitat respingerea apelului și menținerea în întregime a sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
P. Decizia civilă nr. 426 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost respins apelul declarat de apelanta . contradictoriu cu intimații S. C., S. E., S. C., S. R., împotriva sentinței civile nr. 6508 din data de 03.07.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
A fost obligată apelanta să-i plătească intimatului S. R. suma de 1830 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat următoarele:
Nu puteau fi reținute criticele apelantei . prin Decizia civilă nr. 255/R/16.03.2010 irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-a constatat nulitatea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 562/01.07.1968 iar în considerentele deciziei cu putere de lucru judecat s-a reținut că, antecesorilor intimaților S. C., S. E., S. C. și S. R. le-a fost impusă încheierea contractului de vânzare cumpărare, în plus prețul indicat în contractul de vânzare – cumpărare de 49.000 lei pe lângă faptul că, nu s-a făcut dovada plății către vânzători apare ca fiind cu mult sub valoarea imobilului. De asemenea s-a reținut că, prin Sentința civilă nr. 604/16.12.2002 pronunțată de Tribunalul A. irevocabilă s-a stabilit că, nu are calitate procesuală pasivă Statul Român prin Ministerul Finanțelor, calitate procesuală pasivă având unitatea deținătoare respectiv apelanta acesta fiind obligată prin aceiași sentință să răspundă notificării reclamanților prin restituirea în natură a imobilului sau prin acordarea de despăgubiri bănești.
Având în vedere că, în dosar nr._, în care apelanta a fost parte, expertiza fiind efectuată și în contradictoriu cu apelanta, în raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat (filele 139-143, dos. vol. I), s-au stabilit următoarele: construcțiile ce au aparținut antecesorilor reclamanților au fost demolate de către Cooperativa de Consum și, în locul lor, s-au edificat alte construcții; valoarea construcțiilor ce au aparținut antecesorilor reclamanților și au fost demolate de către Cooperativa de Consum este de 329.000 lei, iar prin raportul de expertiză topografică și de evaluare efectuat în dosar (filele 13-17, dos. vol. II) s-a stabilit că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi partajat și nu poate fi restituit nici măcar în parte, iar valoarea acestuia este de 9725 euro, că efectul nulității actului juridic civil este acela că actul nu produce niciun efect, potrivit adagiului quod nullum est, nullum producit effectum, că unul dintre principiile efectelor nulității este principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum) așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit căruia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat, astfel că, sentința primei instanțe prin care s-a dispus repunerea părților în situația anterioară prin echivalent a fost temeinică și legală.
Împotriva deciziei civile nr. 426 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a declarat recurs pârâta F. A., societate cooperativă de consum, în contradictoriu cu reclamanții intimați S. C., S. E., S. C. și S. R., solicitând admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a deciziei atacate și, în consecință, respingerea acțiunii reclamanților,ca nefondată, iar, în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin.3 ind. 4 Cod procedură civilă.
La data de 19 februarie 2013, prin serviciul Registratură, reclamanții intimați au depus întâmpinare, prin au solicitat respingerea recursului și, pe cale de consecință, menținerea în întregime a hotărârii atacate ca temeinică și legală și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea recursului.
În motivarea recursului, pârâta F. A., societate cooperativă de consum, a arătat că reclamanții, prin avocatul lor, și-au precizat acțiunea în sensul că aceasta are caracter de drept comun, iar acest lucru impune obligația de plată a taxelor de timbru.
S-au adus critici cu privire la modul de realizare a probatoriului în fața instanței de apel, respectiv a probei cu expertiza tehnică pentru imobilul compus din clădiri și teren.
Soluțiile s-au întemeiat pe expertize efectuate în alte dosare, care aveau în vedere alte părți, respectiv Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Suma solicitată de către reclamanți nu se încadrează în autoritatea de lucru judecat iar valorile sunt discutabile, fiind o diferență foarte mare între cele două rapoarte de evaluare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul, prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Prima critică formulată de către recurentă vizează aplicarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997, privind taxele de timbru, aceasta susținând că reclamanții trebuiau să timbreze la valoarea pretențiilor solicitate.
Susținerea respectivă este nefondată, deoarece solicitările reclamanților derivă din acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile legilor cu caracter reparatoriu în materie ori, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, acest gen de cereri sunt scutite de la plata taxelor de timbru.
Modul de realizare a probatoriului în fața instanței de fond și a Tribunalului A. a avut în vedere solicitările părților, inclusiv, cererile în probațiune formulate de către pârâtă, astfel că nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor procesuale în această materie.
Este adevărat că există unele diferențe cu privire la sumele valorice reținute în lucrările de expertiză, însă aceste sume derivă din constatările tehnice ale experților, fiind împărtășite, motivat, de către primele instanțe.
Ca atare, nu se poate reține că diferențele valorice au fost apreciate în mod diferențiat, după cum debitor al acestor sume ar fi fost Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice sau pârâta F. A..
Critica privind autoritatea de lucru judecat cu privire la sumele acordate reclamanților nu este fondată, deoarece primele instanțe au stabilit sumele valorice, prin raportare la concluziile raportului de expertiză tehnică și nu ca urmare a unei soluții cu caracter irevocabil, în fața primei instanțe realizându – se dezbateri cu privire la valoarea juridică a construcțiilor și terenului, toate chestiunile fiind examinate prin prisma nulității actului juridic civil.
Față de cele arătate, Curtea va reține că, în speță, nu sunt incidente motivele de recurs indicate de către pârâtă, respectiv, art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de apel respectând formele de procedură la pronunțarea hotărârii; 304 pct. 8 Cod procedură civilă, instanța de apel interpretând corect actul juridic dedus judecății, fără a-i schimba natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic; art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de apel fiind fondată și pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale în materie de proprietate, respectiv art. 948 și următorii Cod Civil.
Pentru cele menționate mai sus, Curtea va proceda la respingerea recursului declarat de către pârâta F. A., societate cooperativă de consum.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească reclamanților intimați S. suma de 744 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta F. A., societate cooperativă de consum, împotriva Deciziei civile nr. 426 din 14.11.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimaților S. suma de 744 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. L. L.
Grefier,
I. B.
Red. L.L/11.03.2013
Tehnored.: I.B/ 2 ex./11.03.2013
P. inst.: A. N. – Judecătoria A.
Inst. apel- A. Ș. – H. O. – Tribunalul A.
| ← Superficie. Decizia nr. 188/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 584/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
