Expropriere. Decizia nr. 625/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 972/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 625
Ședința publică 23 aprilie 2013
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții T. E. și T. A. și pârâtul S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUSTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 245/24.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă în dosar nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat Stoianov L. în reprezentarea reclamanților și avocat G. D. în reprezentarea pârâtului.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. I., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termenul legal și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanții celor două părți depun la dosar împuterniciri avocațiale, reprezentanta reclamanților depune și înscris intitulat „Note de ședință și concluzii scrise”. Totodată se depune la dosar copia, conformă cu originalul, de pe Decizia nr._/19.12.2011 emisă de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Local Pecica.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtului la plata despăgubirilor potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză.
Totodată critică faptul că prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză din care, în opinia sa, rezultă valoarea reală a despăgubirilor pentru terenul expropriat. De asemenea, susține că la soluționarea cauzei, instanța de fond nu a luat în considerare prevederile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.
Reprezentanta reclamanților mai solicită instanței de recurs să aibă în vedere motivele dezvoltate în concluziile scrise depuse la dosar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicită ca pârâtul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate numai în prima instanță.
De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de către pârât.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, fără cheltuieli de judecată. Arată că prețul oferit de partea pe care o reprezintă este corect, fiind stabilit în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie. Totodată arată că reclamanții nu au făcut dovada existenței prejudiciului.
Privitor la recursul declarat de către reclamanți, reprezentantul pârâtului solicită respingerea acestuia.
Având cuvântul în replică, reprezentanta reclamanților, referitor la susținerea reprezentantului pârâtului cum că nu s-ar fi făcut dovada existenței prejudiciului, învederează faptul că în realitate s-a procedat la o vânzare forțată a terenului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului promovat de pârâtul S. R. și respingerea recursului reclamanților, cu consecința desființării în tot a sentinței recurate, ca netemeinică și nelegală, motivând că la întocmirea procesului verbal încheiat cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea legii nr. 198/2004 (prin care s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp) au fost respectate prevederile legale.
Cu privire la recursul reclamanților, solicită respingerea acestuia, argumentând că la acordarea despăgubirilor au fost respectate dispozițiile Legii nr. 225/2010, considerând că hotărârea prin care acestea au fost stabilite, este temeinică și legală în ceea ce privește cuantumul acestora.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată că:
Prin sentința civilă nr. 245 din 24.01.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții T. E. și T. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R.
În consecință, a anulat Hotărârea nr.74/113/10.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.255/2010 Pecica – județul A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care l-a stabilit la 1306 euro sau echivalentul în lei la data plății, a respins restul pretențiilor reclamanților și a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 3.100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.74/113/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010 s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 2284 m.p. din terenul situat în localitatea Pecica județul A., având număr cadastral_ cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 1628,49 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro / mp.
Reclamanții au contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților s-a grefat pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, fiind incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, prima instanță a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamanți, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2284 m.p., s-a estimat a fi de 38.776,50 lei, echivalentul a 8.450,80 euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., care a subliniat faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață întrucât, comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, prima instanță a apreciat că suma de 8.450,80 euro pentru o parcelă de 2284 m.p. dintr-un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exagerată.
S-a apreciat că, în contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/m.p., adică 0,9 lei/m.p.
Prima instanță a acordat o valoare probantă deosebită adresei B.N.P. „D.” cu sediul chiar în localitatea Pecica, conform căreia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro/ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, constatând că prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate (în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era societate comercială (fila 175 dosar de fond), apreciind că acest mod de a proceda este în deplin acord cu norma legală care face referire la prețurile cu care se vând terenurile „în mod obișnuit”, iar nu în situații de excepție.
Prin urmare, prima instanță a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/m.p., ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5% comisioane.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art.9 din Legea nr.255/2010 și faptul că decizia de expropriere nr.1124/4.08.2011 marchează pierderea posesiei reclamanților asupra terenului expropriat fără ca în patrimoniul acestora să se regăsească justa despăgubire, ținând cont că pârâtul nu contestă utilizarea anterioară a terenului agricol de către reclamanți, prima instanță a apreciat că acestora din urmă li se cuvine compensația constând în lipsa subvenției de la stat pentru terenul mai mic de 3000 m.p. rămas în proprietate (de 818 m.p.), precum și lipsa venitului pentru un an agricol calculată ca venit net ponderat după o cultură de porumb (cea mai răspândită în zonă), astfel încât cuantumul total al despăgubirilor cuvenite a fost stabilit la 1306 euro sau echivalentul în lei la data plății (685,2+440+1,5+179,45).
Tribunalul a reținut argumentele reclamanților privind lucrările de evaluare realizate în temeiul legislației anterioare, deoarece potrivit art.31 din lege expropriatorul are latitudinea de a folosi sau nu respectivele documentații ori evaluări, în timp ce persoana expropriată beneficiază de garanția verificării caracterului echitabil al despăgubirii de către instanța de judecată, legea dispunând în plus, la art.32, că este aplicabilă inclusiv procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare la data intrării ei în vigoare.
Prima instanță nu a acordat nici despăgubirile pretinse de reclamanți ca urmare a interdicției de a construi în zona autostrăzii, apreciind că terenul în discuție este un extravilan agricol, neavând destinația de teren de construcții și reținând că dispozițiile art.47 alin.11 din O.G.nr.43/1997 interzic doar realizarea construcțiilor ce generează trafic suplimentar, iar nu efectuarea de lucrări agricole.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor sensibil mai mari stabilite inițial, în opinia tribunalului, nu constituie un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă.
Împotriva sentinței civile nr. 245 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. au declarat recurs reclamanții T. E. și T. A. și pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I. prin C.N.A.D.R. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Reclamanții au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare au arătat că nu sunt de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite întrucât valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, acestea având categoria de folosință superioară este de 10 euro/m.p.
Potrivit art.31 din Legea nr.255/14.12.2010 actualizată, „orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă” ceea ce, în opinia reclamanților, înseamnă că expertizele de evaluare a terenurilor întocmite în baza H.G. nr. 416/28.04.2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică „Autostrada A.-Nădlac” rămân valabile, pentru terenul în cauză stabilindu-se prin hotărârea mai sus menționată o valoare a despăgubirilor de 4,34 euro/m.p.
De asemenea, precizează că dispozițiile art.3 din HG 416/28.04.2010, arată că „se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzută la art.1 suma globală estimată la 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii”, dispozițiile de mai sus nefiind abrogate sau modificate.
Expertiza efectuată în baza H.G. nr. 416/28.04.2010 a fost realizată de către expertul U. I. R., în calitate de expert al C.N.A.D.R., iar prin hotărârea de modificare a hotărârii mai sus menționate, publicată la data de 26.05.2011, nu s-a menționat că noile sume cu titlu de despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză, ceea ce, consideră reclamanții, duce la concluzia că expertizele de evaluare stabilite ca anexă la H.G. nr. 416/28.04.2010 rămân valabilele.
Reclamanții apreciază, pe de altă parte, că și în situația în care s-ar invoca că a fost efectuată o altă expertiză de evaluare, aceasta nu ar putea fi luată în considerare din două motive: pe de o parte ar însemna ca doi experți ai pârâtei să se contrazică iar pe de altă parte dispozițiile art.31 ale legii nr.255 sunt clare, expertizele efectuate rămân valabile.
Mai arată că nu sunt de acord cu valoarea despăgubirilor stabilite, întrucât prin faptul că anterior s-a stabilit un alt nivel de despăgubire pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri.
În drept, reclamanții invocă prevederile art. 304 și următoarele C.proc.civ.
Pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I. prin C.N.A.D.R. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a solicitat admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii, cu motivarea că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect. De altfel, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă. În prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.
Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauză de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, potrivit art. 3041 Cod pr. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Astfel, reclamanții proprietari ai terenului înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de_ mp, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, contestă Hotărârea nr. 74/113 din 10.10.2011 prin care s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 2284 mp din acest teren și procesul-verbal de stabilirea a cuantumului despăgubirilor în sumă de 1628,49 lei.
Raportat la obiectul cauzei, tribunalul a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, ce prevăd că „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, cu cele ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 ce sunt în concordanță cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, rezultă că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere valorile transmise prin adresa nr. 221/2012 a B.N.P. Asociați „D.” (fila 175 dosar fond), care sunt valori orientative conform art. 771 alin. 4 din Codul fiscal, precum și adresa B.N.P. D., care cuprinde prețul declarat de părți în perioada 2010-2012, preț care, de cele mai multe ori este sub nivelul prețului real, pentru a fi mai mici taxele notariale.
Este de menționat că expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin scriptul de la filele 180, 181 din dosarul de fond, că rezultatele obținute prin raportul de expertiză sunt eronate, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat, întrucât se referă la terenuri care au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD, fapt ce le crește mult valoarea, pe când terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, astfel încât comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane.
Cum, expertiza nu s-a bazat pe cerințele art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, în mod corect nu a fost luată în considerare, însă instanța în mod greșit a procedat la alegerea valorii de despăgubire din valorile de tranzacție înscrise în contractele întocmite de notar și întrucât în vederea soluționării cauzei se impune administrarea probei cu expertiza pe baza cerințelor impuse de lege, Curtea în baza art. 312 Cod pr. civ., va admite recursurile declarate de reclamanții T. E. și T. A. și de pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I. prin C.N.A.D.N.R. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 245 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursurile declarate de reclamanții T. E. și T. A. și de pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I. prin C.N.A.D.N.R. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 245 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. M.L./20.05.2013
Tehnored. O.I. 2 ex./20.05.2013
Prima instanță: Tribunalul A., jud. S. C. Ș.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 251/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1085/2013. Curtea de... → |
|---|
