Legea 10/2001. Decizia nr. 379/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 213/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 379
Ședința publică din 12 martie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. T. împotriva încheierii de ședință pronunțată la 16 ianuarie 2013 de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. Municipiului Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T., și intimatul intervenient L. G. I., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă c.j. S. V. în reprezentarea instituției intimate P. Municipiului Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție, din oficiu, două excepții, respectiv excepția de netimbrare a prezentului recurs – având în vedere că reclamantul recurent nu a făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, față de dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 - și excepția de tardivitate, având în vedere data comunicării încheierii (1.02.2013) și promovării recursului.
Instanța acordă cuvântul reprezentantei instituției intimate cu privire la excepțiile invocate, care solicită admiterea acestora.
Întrucât, raportat la dispozițiile art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997, acțiunile introduse la instanțe sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care, în principiu, se plătesc anticipat, Curtea apreciază ca prioritară excepția netimbrării recursului, astfel că rămâne în pronunțare cu privire la această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.01.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins cererea formulată de creditorul R. T..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea adresată Tribunalului T. la 27.11.2012 creditorul R. T. a solicitat investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr.1315/PI/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2035/16.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în același dosar.
Tribunalul a constatat că prin sentința civila nr. civile nr.1315/PI/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ s-a respins cererea formulata de reclamantul R. T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP T., ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
S-a admis în parte cererea reclamantului și s-a anulat Dispoziția nr. 2415 din 17.11.2004 emisă de P. Municipiului Timișoara.
Prin calea de atac declarată împotriva încheierii pronunțate de tribunal, reclamantul a criticat această hotărâre cu motivarea că soluția este greșită întrucât, chiar dacă s-ar admite că din punct de vedere obligațional sentința anulează și, totodată, substituie Dispoziția Primarului, cele două acte juridice sunt diferite în ceea ce privește normele procedurale, în sensul că Dispoziția este un act administrativ supus normelor prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe când sentința tribunalului este un act jurisdicțional supus strict normelor Cod proc.civ., respectiv dispozițiilor art. 374.
Mai arată că instanța a greșit apelând la o analogie, respectiv la art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, care se referă la o punere în posesie de către Primar în virtutea propriei Dispoziții or, în prezenta cauză, este vorba de o sentință prin care instanța de judecată îl obligă pe primar să îi restituie în natură imobilul, obligație care s-a născut tocmai din refuzul expres al primarului de a se conforma legii.
Susține că prin sentința pronunțată a fost anulată Dispoziția Primarului nr. 2415/17.11.2004, care în aceste condiții nu mai poate produce efecte juridice, o sentință judecătorească fiind aceea care generează și garantează efectele juridice, inclusiv sub aspectul investirii și punerii în executare silită, conform Cod proc.civ.
Reclamantul recurent R. T. a fost legal citat pentru termenul de judecată din 12.03.2013 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată, însă nu s-a conformat acestei dispoziții, astfel că instanța de judecată, din oficiu,, față de prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 modificată, a invocat atât excepția netimbrării prezentului recurs, excepția ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod proc.civ..
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin 3 din Legea nr. 146/1997 modificată, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de instanța de judecată în acest sens, iar, în caz de neîndeplinire a acestei obligații până la termenul fixat de instanță, sancțiunea este anularea cererii.
Față de cele arătate mai sus, având în vedere ca reclamantul recurent nu a achitat până la termenul stabilit de instanță taxa judiciara de timbru datorată, deși a fost legal citat cu această mențiune, instanța, în baza art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, și art. 30 din Regulamentul de aplicare al aceleiași legi, va anula prezenta cerere de recurs, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul R. T. împotriva încheierii din 16.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./13.03.2013
Tehnored L.P./18.03.2013/Ex.2 Primă instanță: C. B. – Tribunalul T.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1750/2013. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
