Partaj judiciar. Decizia nr. 821/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 821/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 8508/325/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 821/R
Ședința publică din 30 mai 2013
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâții C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar împotriva deciziei civile nr. 153/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat P. P. și pârâtul-intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantul-intimat avocat Buruntea D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care reprezentanta reclamantului-intimat depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare în original și dovada plății onorariului avocațial în copie xerox și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului-intimat solicită instanței respingerea recursului declarat de pârâți și menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțate de Tribunalul T., avându-se în vedere caracterul echitabil al sultei și faptul că pârâții au continuat această procedură. Ieșirea din indiviziune profită ambelor părți. Se solicită cheltuieli de judecată.
Notă
După dezbateri, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, se prezintă pentru pârâții-recurenți consilier juridic S. V. care depune la dosar delegație de reprezentare și solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ (dosarul fiind transferat ulterior în Secția a II-a civilă cu nr._ ), reclamantul P. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice lichidarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, .. 5, parter, jud. T., înscris în CF nr._-C1-U12 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a CF. nr._ Timișoara), cu nr. top: 454/1/XXIV/B, constând în spațiu comercial 2, la parter, compus din 5 birouri, hol, sas, grup sanitar, cu 7,55 % p.c., prin atribuirea către reclamant, în natură, a cotei părți de 2.663/10.000 proprietatea Statului R.; obligarea reclamantului la plata unei sulte către S. R., corespunzătoare cotei părți de 2.663/10.000 din imobilul mai sus identificat; intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară asupra cotei părți de 2.663/10.000 din imobilul în litigiu, cu titlu de ieșire din indiviziune.
În motivare, reclamantul a arătat ca este proprietar tabular asupra cotei de 7.337/10.000 părți din imobilul situat în Timișoara, .. 5, parter, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 452/15.02.2011 încheiat cu M. Timișoara ca reprezentant al proprietarului S. R..
În actuala delimitare a cotelor de 7.337/10.000 și 2.663/10.000 părți, exercitarea dreptului său de proprietate cu toate prerogativele ce derivă din acesta este stânjenită.
Reclamantul a încercat să realizeze ieșirea din indiviziune cu pârâtul pe cale administrativă, insa poziția pârâtului a fost exprimată în adresa înregistrată sub nr. DP2011-_/25.03.2011, potrivit căreia nu este de acord cu ieșirea din indiviziune prin atribuirea întregului imobil-spațiu cu altă destinație, cu o sultă corespunzătoare.
Delimitarea cotelor indivize aparținând reclamantului și cele aparținând pârâtului S. R., configurația imobilului, care este imposibil a fi partajat în natură fără a afecta destinația și utilitatea economică a acestuia, impun lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea către reclamant, în natură, a cotei părți de 2.663/10.000 proprietatea Statului R., cu obligarea titularului acțiunii la plata unei sulte corespunzătoare.
În drept, reclamantul a fost invocate prevederile art. 728 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă, art. art. 34 din Legea nr. 7/1996.
În susținerea acțiunii reclamantul a anexat dosarului înscrisuri.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare pârâtul a menționat că nu este de acord cu atribuirea restului de spațiu al imobilului către reclamant, având în vedere faptul ca Primăria municipiului Timișoara cunoaște starea de fapt și de drept a imobilului în cauza și are argumente atunci când considera ca nu se poate atribui și cota de 2663/_ părți către coproprietar.
Pârâții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara au depus la dosar, de asemenea, întâmpinare prin care au învederat că, în principiu, față de prevederile art. 728 C.civ., nu se opun ieșirii din indiviziune, insa nu sunt de acord cu modalitatea propusa de reclamant.
La termenul de judecată din 02.11.2011 pârâții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara au formulat cerere reconvențională, solicitând ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natura a spațiului rămas, de 36 mp, către S. R. și realizarea a doua intrări separate pentru cele doua spatii.
În motivarea cererii au arătat ca Biroul Executorilor Judecătorești D. și Stepanov Voislav, prin comunicarea înregistrata la Primăria Municipiului Timișoara cu nr. SC2010 -_/28.07.2010 emisa în dosarul execuțional nr. 463/ex/2010, a somat pârâții ca în termen de 10 zile sa emită o hotărâre prin care sa fie atribuit beneficiarului Legii nr. 341/2004, reclamantul în cauză, spațiul din Timișoara, .. 5, în limita suprafeței de 100 mp, în baza sentinței civile nr. 855/PI/CA/2009 a Tribunalului T., definitiva în șnur cu decizia civila nr. 643/27.05.2010 a Curții de Apel Timișoara, irevocabila și investita cu formula executorie.
C. L. al Municipiului Timișoara, prin Hotărârea nr. 347/28.09.2010, a atribuit suprafața de 100 mp din suprafața utilă totală de 136,25 mp din spațiul cu alta destinație decât aceea de locuința din Timișoara, .. 5, situat la parterul imobilului, având intrarea din . Funciara nr. 177 Timișoara, nr. top. . proprietatea Statului R., către beneficiarul Legii nr. 341/2004, în speță reclamantul, pe bază de contract de închiriere, pe o perioada de 5 ani, cu destinația de spațiu comercial. Prin Hotărârea Consiliului L. al Municipiului Timișoara nr. 11/25.01.2011 s-a aprobat vânzarea suprafeței de 100 mp din suprafața totala de 136,25 mp din spațiul cu alta destinație decât aceea de locuința din Timișoara, .. 5, situat la parterul imobilului, având intrarea din . Funciara nr. 177 Timișoara, nr. top. . „Sp. .,55 p.c. și 51/723 m.p. teren „in proprietatea Statului R., conform expertizei tehnice extrajudiciare întocmite de către expert tehnic ing. B. M., Anexa la hotărâre, către beneficiarul Legii nr. 341/2004 dl. P. P..
Conform expertizei tehnice extrajudiciare întocmite de expertul tehnic ing. B. M., Anexa la hotărârea de vânzare, încăperile 5, 6, 7 și 8 trec în proprietatea beneficiarului Legii nr. 341/2004, dl. P. P., iar încăperile 1, 2, 3 și 4 rămân în proprietatea Statului R..
În drept, pârâții-reclamanți reconvenționali au invocat prevederile art.728 C.civ. și art. 111 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr.118/20.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. P. împotriva pârâților M. Timișoara prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
De asemenea, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvențional P. P., având ca obiect partaj judiciar.
A fost dispusă lichidarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, .. 5, parter, jud. T., înscris în CF nr._-C1-U12 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a CF. nr._ Timișoara), nr. top: 454/1/XXIV/B, constând în spațiu comercial 2, la parter, compus din 5 birouri, hol, sas, grup sanitar, cu 7,55 % p.c., prin atribuirea imobilului, în natură, reclamantului-pârât reconvențional P. P., și obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 161.488 lei cu titlu de sulta câtre pârâții-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului-pârât reconvențional în cartea funciară, în cota de 1/1 parte, cu titlu de ieșire din indiviziune.
De asemenea, instanța de fond a obligat pârâții-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara la 4.540,33 lei cheltuieli de judecata către reclamantul-pârât reconvențional P. P..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit extrasului de carte funciara nr._-C1-U12 Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF. nr._ Timișoara), asupra imobilului nr. top: 454/1/XXIV/B sunt coproprietari reclamantul P. P. în cota de 7.337/_ părți și S. R. în cota de 2.663/_ părți .
Instanța a găsit întemeiată atât acțiunea civila principală, cât și cererea reconvențională, ambele având ca obiect ieșire din indiviziune, motiv pentru care le-a admis ca atare pentru următoarele considerente:
Art. 728- 799 C.civ. completate cu prevederile art. 6731- 67314 C.proc.civ. reglementează împărțeala sau sistarea stării de coproprietate asupra unui bun care aparține simultan și concurent la doi sau mai mulți proprietari, fără ca bunul respectiv sa fie fracționat în materialitatea sa, așa cum este cazul în speță .
Potrivit art. 728 C.civ., "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", dreptul de a cere împărțeala bunurilor deținute în coproprietate fiind imprescriptibil.
În cadrul unei astfel de acțiuni, instanța va face împărțeala în natura (art. 6735 C.proc.civ.), în temeiul celor stabilite potrivit alin.1, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor. în cazurile în care loturile nu sunt egale ca valoare, ele se întregesc printr-o suma de bani numita sulta.
În speță, la solicitarea reclamantului-pârât reconvențional, în ședința publica din 01.11.2011 instanța a dispus în temeiul dispozițiilor 167 C.proc.civ. raportat la art. 201 și urm. C.proc.civ. efectuarea în cauza a unei expertize în specialitatea construcții, cu obiectivele stabilite prin aceeași încheiere, lucrarea fiind întocmită de expert tehnic judiciar Garlesteanu M. A..
În urma cercetărilor efectuate de expert la fata locului, a rezultat ca imobilul în litigiu, în valoare de 606.414 lei și având o vechime de 25 de ani, este amplasat în zona centrala a localității Timisoara, în spatele Domului din Piața Unirii, cu acces de pe . fiind configurația spațiului respectiv – compus din 5 birouri, hol, sas și grup sanitar (in care își desfășoară activitatea biroul de avocatura S.C.P.A. P. P. & Asociații, expertul apreciază ca el nu este comod partajabil în natura, o astfel de partajare impunând realizarea a doua unități locative distincte, cu funcțiuni și dependințe necesare bunei funcționari a spatiilor nou create. Or, în prezent, acesta are un singur acces din exterior, care se realizează prin holul central spre toate încăperile.
Prin urmare, în temeiul textelor de lege invocate, instanța de fond a admis atât acțiunea civilă formulată de reclamantul P. P., cât și cererea reconvențională formulata de pârâții-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, și a dispus lichidarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, .. 5, parter, jud. T., înscris în CF nr._-C1-U12 Timișoara (provenit din conversia de pe hârtie a CF. nr._ Timișoara), nr. top: 454/1/XXIV/B, constând în spațiu comercial 2, la parter, compus din 5 birouri, hol, sas, grup sanitar, cu 7,55 % p.c., prin atribuirea imobilului, în natură, reclamantului-pârât reconvențional P. P., cu obligarea acestuia din urma la plata sumei de 161.488 lei cu titlu de sulta către pârâții-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, aferenta cotei de proprietate a Statului R., de 2663/_ părți din imobil (26,63%). Instanța de fond a luat în considerare la stabilirea sultei valoarea de circulație actuala a imobilului supus ieșirii din indiviziune, astfel cum arata acesta la momentul de fata (adică incluzând toate îmbunătățirile care i s-au adus, indiferent cine a realizat lucrările respective) întrucât niciuna dintre părți nu a invocat (si nu a solicitat) prin acțiunea pe care a formulat-o vreun drept de creanța fata de cealaltă parte, constând în contravaloarea investițiilor de care, în calitate de coproprietar, a profitat și partea care nu a alocat bani pentru lucrări.
În temeiul prevederilor art. 888 C.civ. a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului-pârât reconvențional în cartea funciară, în cota de 1/1 parte, cu titlu de ieșire din indiviziune.
Întrucât acțiunea de ieșire din indiviziune profita atât reclamantului-pârât reconvențional, cât și pârâților-reclamanți reconvenționali, în baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. a obligat pârâții-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara la 4.540,33 lei cheltuieli de judecata către reclamantul-pârât reconvențional P. P., reprezentând 26,63% din cheltuielile efectuate de către titularul acțiunii principale (12.358 lei taxa judiciara de timbru datorata, aferenta petitului I al acțiunii principale, 5 lei timbru judiciar aferent petitului I al acțiunii principale, 8 lei taxa judiciara de timbru aferenta petitului I al acțiunii principale, 0,3 lei timbru judiciar aferent petitului I al acțiunii principale, 2.178 lei onorariul expertului și 2.500 lei onorariul avocatului reclamantului-pârât reconvențional ).
Împotriva sentinței civile nr. 118/ 20.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au formulat recurs pârâtul Ministerului Finanțelor Publice prin D.G.F.P. T. și reclamantul P. P..
Pârâtul Ministerului Finanțelor Publice prin D.G.F.P. T. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost declarat și motivat, rejudecarea cauzei, modificarea sentinței pronunțate de către instanța de fond și implicit sa se respingă ca fiind neîntemeiată acțiunea petentului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civila
Pârâtul a invocat ca motiv al recursului art. 304 pct. 9 C.pr.civila, apreciind faptul ca sentința pronunțată de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, fiind lipsita de temei legal.
De asemenea, a criticat sentința pronunțata de către instanța de fond care a admis acțiunea reclamantului având în vedere argumentele petentului cât și concluziile raportului de expertiză.
A argumentat că autoritatea locală, C. local al municipiului Timișoara, prin Hotărârea nr. 347/28.09.2010, a atribuit suprafața de 100 mp din suprafața utila totala de 136,25 mp din spațiul cu alta destinație decât aceea de locuința din Timișoara, .. 5, înscris în CF 177 Timișoara top . proprietatea Statului R. către beneficiarul L.341/2004 - P. P., pe baza de contract de închiriere, pe o perioada de 5 ani, cu destinația de spațiu comercial .
Prin ieșirea din indiviziune cu plata unei sulte, beneficiarul Legii nr. 341/2004, ar devenit proprietar asupra unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafața utila mai mare de 100 mp.
Pentru aceste considerente, a apreciat ca se impune sistarea stării de indiviziune cu partajare în natura și nu prin atribuirea întregului imobil cu o sulta corespunzătoare .
Prin recursul declarat, reclamantul P. P. a solicitat admiterea caii de atac și modificarea în parte a sentinței recurate în ceea ce privește modul de stabilire a sultei în suma de 161.488 lei către pârâții-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara aferenta cotei de proprietate de 26.63% din imobilul ce formează obiectul acțiunii.
A considerat că în mod greșit instanța a stabilit valoarea sultei în suma de 161.488 lei în sarcina sa, având în vedere ca valoarea de circulație a imobilului excluzând valoarea îmbunătățirilor aduse exclusiv de către acesta este de 497.670 lei conform raportului de expertiză.
Astfel, a considerat ca o soluție justa ar fi fost aceea în care sulta ar fi fost stabilita prin raportarea la valoarea de circulație a imobilului fără îmbunătățirile aduse exclusiv de către reclamant.
Având în vedere că îmbunătățirile efectuate exclusiv de acesta nu au fost contestate niciodată de către pârâți, s-a apreciat că sulta legală și echitabilă trebuie stabilită prin raportare la valoarea de circulație a imobilului fără îmbunătățirile aduse, respectiv prin raportare la suma de 497.670 lei.
Astfel, sulta legală aferentă cotei de proprietate 26,63% a pârâților este de 132.529,52 lei.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 Cod proced. Civilă pct. 8 și pct.9.
La termenul de judecata din 05.12.2012, natura juridica a caii de atac a fost recalificata din recurs în apel, pentru considerentele din încheierea de ședință.
Față de aceste considerente, Tribunalul T. prin decizia nr. 153/27.02.2013 pronunțată în dosarul nr._, a admis apelul formulat de reclamantul P. P. și a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. TIMIS împotriva sentinței civile nr. 1118/ 20.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar. Prima instanță a schimbat în parte sentința apelata, în sensul diminuării sultei cuvenite pârâților-reclamanți reconvenționali M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara de la suma de la suma de 161.488 lei la suma de 132.530 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că în raport de motivul caii de atac promovate de către Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentantul sau în teritoriu, respectiv acela al nelegalității și netemeiniciei hotărârii de prima instanța sub aspectul modalității de partajare, analiza temeiniciei acestei cai de atac se impune a fi efectuata cu precădere.
Dispozițiile legale relevante în aceasta privința sunt următoarele: Art.673 ind.5 alin.2 C.proc.civ. stabilește . efectuării barajului în natura, însă prin prevederile art.673 ind.6 alin.2 C.proc.civ. legiuitorul recomanda efectuarea unui raport de expertiza prin care sa se indice dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură, pentru ca prin dispozițiile art.673 ind.9 C.proc.civ. sa prevadă, exempli gratia, criterii ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor, criterii aplicabile, în mod cumulativ cu cele expres prevăzute de art.673 ind.10, și în ipoteza în care, potrivit acestui din urma text de lege, s-ar proceda la atribuirea întregului bun supus partajului unuia dintre coproprietari.
Prin raportare la aceste dispoziții legale și la situația de fapt probata în litigiul pendinte, tribunalul a apreciat ca în mod temeinic și legal a procedat prima instanță la sistarea coproprietarii prin atribuirea întregului în favoarea reclamantului, soluția fiind fundamentata de concluziile lipsite de echivoc ale lucrării de specialitate – în sensul imposibilității partajării în natura a imobilului -, de mărimea cotei părți din dreptul de proprietate al acestei părți, de destinația economica a imobilului (in incinta acestuia funcționează biroul de avocatura al reclamantului), destinație ce ar putea fi modificata în mod păgubitor prin împărțeala în natura si, nu în ultimul rând, de îmbunătățirile semnificative aduse bunului de către aceeași parte.
Relevant este și faptul ca autoritatea locală, în calitate de beneficiara a sultei corespunzătoare cotei de proprietate deținuta, a achiesat la aceasta modalitate de partajare adoptata, iar autoritatea centrala, prin reprezentantul sau în teritoriu, a invocat cu precădere protejarea intereselor patrimoniului autorității administrative locale (a se vedea în acest sens atât cuprinsul întâmpinării din prima instanță, cât și motivarea în fapt a prezentei cai de atac).
În consecința, pentru considerentele arătate, calea de atac a Ministerul Finanțelor Publice apare ca nefondata, fiind respinsa ca atare.
Menținând modalitatea de partajare prin atribuirea imobilului în patrimoniul reclamantului, tribunalul a găsit întemeiat apelul acestuia din urma vizând deducerea din valoarea bunului a contravalorii îmbunătățirilor aduse (in suma de 108.744 lei, potrivit evaluării expertului de la fila 105 a dosarului judecătoriei) și modificarea corespunzătoare a sultei cuvenite celuilalt coproprietar, apreciind ca pentru efectuarea acestei operațiuni nu este necesara o cerere expresa, în condițiile în care principiul caracterului echitabil al partajului, reflectat și în dispozițiile cu caracter imperativ art.673 ind.5 C.proc.civ., obliga instanța în acest sens.
Astfel, textul procedural antementionat stipulează ca dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Așa fiind, pentru toate considerentele aratate și în temeiul dispozitiilor legale evocate, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul a respins apelul pârâtului, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinta criticata, în sensul diminuarii sultei cuvenite autoritatii locale corespunzator cotei de proprietate deținute de la suma de la suma de 161.488 lei la suma de 132.530 lei, prin raportare la valoarea de 497.670 lei a imobilului, stabilita în urma deducerii contravalorii imbunatatirilor aduse de către reclamant în suma de 108 744 lei din valoarea totala de 606.414 lei.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., tribunalul a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
La data de 17 martie 2013 pârâții C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar au formulat recurs împotriva deciziei 153/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantul apelant P. P., cu consecința menținerii Sentinței Civile nr. 1118/20.06.2012 a Judecătoriei Timișoara ca temeinică și legală, ținând cont de faptul că aceștia nu sunt de acord cu diminuarea sultei cuvenite instituției recurente de la suma de 161.488 lei la suma de 132.530 lei.
În motivare recurenții au învederat că prin acțiunea civilă formulata, reclamantul P. P. a solicitat instanței de judecată să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, .. 5, înscris în CF_-C1-U12 Timișoara, (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara), cu nr. top 454/1/XXIV/B, prin atribuirea întregului imobil reclamantului, cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzătoare cotei de proprietate a Statului R. și înscrierea dreptului de proprietate al său în CF.
S-a menționat că, în cauză s-a efectuat raport de expertiză, în care expertul a stabilit valoarea cotei de 2663/_ proprietatea Statului R., în suprafață utilă de 36,25 mp la suma de 161.488 lei reprezentând o valoare unitară de 4.455 lei /mp, respectiv cea. 1024 euro/mp ceea ce se încadrează în plaja valorilor de piață privind tranzacțiile imobiliare în zona și nivelul anului 2012.
Acest aspect a fost comunicat recurenților și de către Direcția Patrimoniu din cadrul instituției recurente, care prin adresa nr. SJ2011-9555/30.10.2012 a indicat faptul că din analiza Sentinței civile nr. 1118/20.06.2012 rezultă că nivelul sultei, așa cum a fost stabilit de către experta este îndestulător și reflectă nivelul pieței imobiliare din Timișoara ca zonă și tip de imobil și în consecință nu se impune atacarea hotărârii cu recurs.
Astfel, s-a apreciat ca în mod corect prin Sentința civilă nr. 1118/20.06.2012, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea reclamantului, dispunând sistarea stării de indiviziune prin atribuirea întregului imobil în favoarea acestuia, cu obligarea la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 2663/_ aparținând Statului, sultă stabilită de către instanță la valoarea de 161.488 lei, ținând cont de dispozițiile legale în materie, art.728 cod civil care statuează că „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune".
S-a solicitat a se avea în vedere faptul că, în mod temeinic și legal prima instanța, a luat în considerare la stabilirea sultei valoarea de circulație actuala a imobilului supus ieșirii din indiviziune, astfel cum arata acesta la momentul de față (adică incluzând toate îmbunătățirile care i s-au adus, indiferent cine a realizat lucrările respective) întrucât nici una din părți nu a invocat ( și nu a solicitat) prin acțiunea pe care a formulat-o vreun drept de creanță față de cealaltă parte, constând în contravaloarea investiților de care, în calitate de coproprietar, a profitat și partea care nu a alocat bani pentru lucrări.
Având în vedere aceste aspecte învederate precum și faptul ca reclamantul P. P. nu a avut obiecțiuni cu privire la raportul de expertiza efectuat în cauza de experta Garlesteanu M., recurenții au considerat ca în mod eronat Tribunalul T., aplicând dispozițiile art.673 ind.5 C.Proc.civ., a diminuat sulta cuvenita instituției noastre, de la suma de 161.488 lei la suma de 132.530.
Pentru motivele expuse, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești atacate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantul apelant P. P., cu consecința menținerii Sentinței Civile nr. 1118/20.06.2012 a Judecătoriei Timișoara ca temeinică și legală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, 312. alin. 3 și C.P.Civ.
La data de 24 mai 2013 reclamantul a depus la dosar întâmpinare solicitând a se dispune respingerea recursului formulat de către C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar ca fiind nefondat, menținerea ca temeinica hotărârea atacata și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, reclamantul-intimat a învederat că prin acțiunea civila înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr._ 07.04.2011, ( dosarul fiind ulterior transferat în Secția a II a civila cu nr._ ) a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice lichidarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, .. 5, parter, jud. T., înscris în CF nr._-C1-U12 Timișoara ( provenit din conversia de pe hârtie a CF. Nr._ Timișoara) cu nr. top 454/1/XXIV/B constând în spațiu comercial 2, la parter, compus din 5 birouri, hol, sas, grup sanitar, cu 7,55% p.c, prin atribuirea către subsemnat, în natura, a cotei de 2.663/10.000 proprietatea Statului R. cu obligarea sa la plata unei sulte, intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra cotei de 2.663/10.000 din imobilul în litigiu, cu titlu de ieșire din indiviziune .
Intimatul a învederat că este proprietar tabular asupra cotei de 7.337/10.000 părți din imobilul situat în Timișoara, .. 5, parter, jud. T., dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 452/15.02.2011 încheiat cu M. Timișoara ca reprezentant al proprietarului Statului R. iar în actuala delimitare a cotelor de 7.337/10.000 și 2.663/10.000 exercitarea dreptului de proprietate cu toate prerogativele ce deriva din aceasta ii este stânjenită.
În mod temeinic instanța de fond, având în vedere probele administrate în cauză, a admis cererea dispunând sistarea stării de indiviziune prin atribuirea întregului imobil cu obligarea la plata a unei sulte.
În ceea ce privește valoarea sultei, Tribunalul T. în mod just a admis apelul formulat de către apelantul reclamant, intimat în prezentul recurs cu privire la modul greșit în care aceasta a fost stabilita de către instanța de fond.
Critica viza faptul ca în urma efectuării unei expertize de specialitate în construcții, concluziile acesteia au fost acelea ca valoarea de circulație a imobilului este în suma de 497.670 de lei iar valoarea îmbunătățirilor aduse de către subsemnat sunt în valoare de 108.744 lei, iar Judecătoria Timișoara în mod greșit a stabilit sulta fără a lua în considerare aceste îmbunătățiri.
Astfel, se susține că în mod temeinic Tribunalul T. prin Decizia Civila nr. 153 din 27 februarie 2013 a concluzionat faptul ca instanța de fond în mod greșit nu a stabilit valoarea sultei luând în considerare și îmbunătățirile aduse, iar pentru a lua o astfel de hotărâre nu era nevoie de o cerere expresa din partea subsemnatului întrucât dispozițiile Codului de procedura civila reglementează principiul caracterului echitabil al partajului, fapt ce ar fi obligat instanța de fond sa ia în calcul și aceste îmbunătățiri.
Textul procedural prevăzut de art. 6735 Cod proc. civila stipulează ca dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate . le au unii fata de alții.
Intimatul a considerat ca justa hotărârea Tribunului T. care a schimbat în parte sentința Judecătoriei Timișoara, în sensul diminuării sultei cuvenite autorității locale corespunzător cotei de proprietate deținute de la suma de 161.488 de lei la suma de 132.530 de lei, prin raportarea la valoarea de 497.670 de lei a imobilului stabilita în urma deducerii îmbunătățirilor aduse de către reclamant în cuantum de 108.744 lei din valoarea totală de 606.414 lei.
Față de aceste considerente, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului promovat de către C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar, ca fiind nefondat, menținerea ca temeinică a Deciziei nr. 153 din 27 februarie 2013 pronunțata de Tribunalul T. și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de promovarea acestei cai de atac.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În raport cu obiectul concret dedus judecății prin care reclamantul P. P. a solicitat instanței sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat administrativ în Timișoara, .. 5 – parter, asupra căruia reclamantul deține o cotă de proprietate de 7337/10.000, iar pârâtul CLMT, o cotă de 2663/10.000, având în vedere și dispozițiile art. 728 C.civ., potrivit c u care”… nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune…”, precum și concluziile expertizei tehnice în specialitatea construcții, de evaluare a imobilului supus partajului, Curtea reține că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente – sus menționate, la starea de fapt dedusă judecății.
Criticile pârâților recurenți vizează în mod concret, greșita diminuare de către tribunal a sultei cuvenită acestora, de la suma de 161.488 lei la suma de 132.530 lei, prin excluderea îmbunătățirilor aduse imobilului, susținând că în lipsa unei cereri reconvenționale pentru constatarea unui drept de creanță reprezentat de contravaloarea investițiilor, aceasta nu se poate dispune din oficiu de către instanță.
Acest motiv de recurs este nelegal întrucât, cum corect a reținut și tribunalul, între criteriile avute în vedere de instanță la atribuirea în deplină proprietate a imobilului reclamantului, s-au înscris cele privind destinația actuală a cotei părți aferentă dreptului de proprietate a reclamantului – Cabinetul de avocatură al acestuia, coroborat cu îmbunătățirile și investițiile semnificative aduse imobilului de această parte, și care prin raportare la dispozițiile art. 6735 C.pr.civ., urmează să fie scăzute din contravaloarea imobilului supus partajului, ele constituindu-se într-o creanță născută din starea de coproprietate în care se află părțile.
Din această perspectivă, apar ca nefondate susținerile pârâților privind necesitatea unei cereri prealabile de constare a acestui drept de creanță, în condițiile în care sulta cuvenită părții căreia nu i s-a atribuit imobilul, reprezintă o problemă subsidiară, dar implicit determinată de operațiunea sistării stării de indiviziune, și pentru care nu este nevoie de o cerere reconvențională sub acest aspect. Astfel fiind, Curtea reține că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor art. 6735 C.pr.civ. și, pentru respectarea principiului caracterului echitabil al partajului, a exclus din valoarea imobilului, contravaloarea îmbunătățirilor aduse acestuia, efectuate în mod exclusiv de reclamant.
Prin urmare, Curtea constată că deși pârâții recurenți au indicat în susținerea recursului de față dispozițiile Art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 312 alin. 3 C.pr.civ., motivarea în fapt a recursului tinde la dovedirea greșitei aplicări a legii, însă nici unul din aceste temeiuri nu sunt incidente în speța de față, recursul urmând a fi respins ca nefondat, conform art. 299, 312 alin. 1 C.pr.civ.
În ceea ce privește cererea reclamantului – prin apărător ales – de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei, aferente recursului, Curtea reține că aceasta este nedovedită, întrucât chitanța nr. 52 din 05.10.2011 depusă în copie xerox la fila 16 dosar recurs, reprezintă dovada cheltuielilor de judecată aferente primei instanțe ( fila 145 vol II, al dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara ), care i-au fost acordate reclamantului prin hotărârea primei instanțe ( ultimul aliniat al considerentelor hotărârii instanței de fond – pag. 3).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâții C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 153/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, din 30 mai 2013.
Pentru Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P. M. G.
Aflată în C.O. Aflat în C.O.
Semnează Semnează
Vicepreședinte Vicepreședinte
E. N. E. N.
GREFIER,
R.
P. D.
Red. M.G. – 05.08.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 17.06.2013
Instanța de apel: Tribunalul T.:- Judecător: L. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 260/2013. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 1651/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
