Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 149/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 23529/325/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 14.12.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 149/R
Ședința publică din 30 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele . și . SRL împotriva deciziei civile nr. 658/02.10.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați B. C. Română SA, G. L., OCPI T.- BCPI Timișoara și ANCPI, pentru plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.01.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
În deliberare constată că, prin decizia civilă nr. 658/A din 2.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de petentele . și . SRL împotriva sentinței civile nr. 9871/20.04.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați B. C. Română SA, G. L., OCPI T.- BCPI Timișoara și ANCPI.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a dispus următoarele: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI T. și ANCPI; a respins excepția tardivității formulării plângerii; a admis excepția lipsei de interes a .; a respins plângerea formulată de petenta . împotriva încheierii de carte funciară nr._/5.08.2010 a OCPI T.- BCPI Timișoara.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut următoarele:
Văzând Decizia nr. 72(LXXII)/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în dosar nr. 42/2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii și prin care s-a stabilit că O. de C. și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cadrul plângerilor de carte funciară, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, precum și a Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară.
In ceea ce priveste excepția tardivității formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară nr._/05.08.2010 emisă de OCPI T., aceasta a fost respinsă, întrucât art. 49 din Legea nr. 7/1996 modif. prevede că plângerea împotriva încheierii de carte funciară poate fi făcută în termen de 15 zile de le comunicare, iar în speță aceasta a fost comunicată petentei .. la data de 19.08.2010 care în termen legal a înregistrat la OCPI plângerea la data de 24.08.2010, instituție care a înaintat plângerea spre soluționare judecătoriei.
S-a admis excepția lipsei de interes a petentei S.C. S. TA C. S.R.L., retinandu-se ca art. 50 din Legea nr. 7/1996 modif. prevede că încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, iar în cazul de față cererea de înscriere a somației de executare a fost făcută de executorul bancar G. L., iar cei interesați potrivit mențiunilor din cartea funciară sunt proprietarii tabulari. Petenta S.C. S. TA C. S.R.L. nu îndeplinește nici una din aceste calități, astfel că nu justifică interes în promovarea prezentei plângeri.
În ce privește fondul plângerii, instanta de fond a apreciat ca aceasta este neîntemeiată, întrucât art. 497 C.p.c. prevede că „după întocmirea procesului-verbal de situație, executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse in acest proces - verbal. Somația de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 și datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul – verbal de situație, precum și mențiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară.”
De asemenea, s-a mai retinut ca justificarea înscrierii în cartea funciară a somațiunii de plată se regăsește și în prevederile art. 42 din Ordinul nr. 633/2006 în care se arată că „notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul”, textul enumerând în categoria acestor înscrieri și „arătarea situațiilor când se face urmărirea silită a imobilelor”. Pentru că în dosarul de executare nr. 3I/2010 al executorului bancar G. L., membră a corpului executorilor bancari ai BCR, în conformitate cu prevederile art. 418 din OUG nr. 99/2006, petenta .. are calitate de debitor urmărit, fiind garant ipotecar în baza contractului de credit nr. 220/_/ 05.09.2006 și a contractului de ipotecă nr. 220/_/760/05.09.2006 împotriva acesteia a fost pornită executarea silită, iar în mod corect acest fapt a fost adus la cunoștința terților prin înscrierea în cartea funciară a imobilului obiect al urmăririi silite.
Pentru motivele arătate, prima instanța a apreciat ca plângerea petentei .. neîntemeiată și a respins-o pe cale de consecinta, fara cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei sentințe, în termen legal au declarat calea de atac a apelului petentele . si . SRL, solicitand admiterea caii de atac, schimbarea sentintei atacate, in sensul admiterii plangerii asa cum a fost formulata, cauza fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub dosar nr._, la data de 16.07.2011.
In motivare, petentele au arătat ca inteleg sa reitereze toate argumentele prezentate in fata primei instante, sustinand ca in mod gresit instanta de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară T. și a Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, cat si excepția lipsei de interes a S.C. S. TA C. S.R.L., respingand in mod eronat atat cererea formulata de petente, privind acvirarea dosarului nr.31/ex/2010 al B. G. L., cat si cererea de amanare formulata de aceleasi petente.
Au mai invederat ca Decizia nr. 72/2007 pronuntata de ICCJ nu este aplicabila in speta, avand in vedere ca rolul public al OCPI Timis a fost deturnat, opinand ca societatea . SRL si-a demonstrat interesul in cauza de fata.
Apelantele au susținut ca majorarea de capital a fost acceptata de pretinsa creditoare BCR SA prin scrisoarea nr. 674/29.04.2008 la acordarea creditului, iar verificarile efectuate de OCPI Timis trebuiau sa fie circumspecte si executate in mod profesionist, adica prin solicitare de relatii si de la sociatatile petente.
Totodată, au arătat ca instanta de fond nu putea ignora hotararea nr. 9162/27.05.2008, pronuntata de Tribunalul Timis nr._/2008.
Petentele au reprosat primei instante ca a facut trimiteri generale, invocand norme din Codul de procedura civila si din legi speciale, omitand sa raspunda punctual la solicitarile acestora din plangerea formulata, exisntand o contradictie intre considerentele sentintei atacate si dispozitivul acesteia.
In drept, au fost invocate prev. art. 282, 294, 295, 297 si altele C.proc.civ.
Intimata Agenția Naționala de C. si Publicitate Imobiliara a formulat intampinare in calea de atac, solicitand respingerea apelului, mentinerea sentintei atacate ca fiind legal si temeinica.
In motivare, intimata, prevalandu-se de Decizia nr.72/2007 a ICCJ, a sustinut excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, întrucât calitatea de pârât aparține persoanei despre care se afirmă ca a încălcat sau nu a recunoscut un drept al reclamantului, însă în speță între A.N.C.P.I. și reclamant nu au existat raporturi juridice.
In ceea ce priveste citarea O. de C. și Publicitate Imobiliară prin biroul teritorial, se arata ca este instituția emitentă a actului împotriva căruia s-a formulat plângere, care nu poate fi citata in calitate de parat daca sunt respectate disp. art. 50 ind.1 din Legea nr. 7/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.
In drept au fost invocate prev.art.289 C.proc.civ.
Intimata BCR SA a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului, mentinerea sentintei atacate ca fiind legal si temeinica.
In aparare, a invederat ca prima instanta a admis in mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară T. și a Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, cat si excepția lipsei de interes a S.C. S. TA C. S.R.L.
F. de solicitarea petentelor de acvirare a dosarului executional nr. 31/2010, se arata ca aceasta a fost respinsa in mod justificat in prima instanta, avand in vedere ca obiectul cauzei este plangere impotriva incheierii de carte funciara.
Se apreciaza ca nemultumirile petentelor, potrivit carora in hotararea atacata este o contradictie intre considerente si dispozitiv, precum si ca aceasta sentinta este motivata prtial, sunt nefondate, intrucat apelantele nu au inteles sa dezvolte si sa motiveze aceste critici.
In drept au fost invocate prev.art. 115 C.proc.civ.
Tribunalul a apreciat că este neîntemeiat apelul declarat de petentele . și . SRL, pentru următoarele considerente:
Apelantele reproșează instanței de fond că a admis în mod nelegal excepțiile invocate și că a respins neîntemeiat solicitarea de acvirare a dosarului de executarenr.3 1/2010.
Tribunalul a reținut că aceste critici sunt neîntemeiate.
Conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin Decizia nr. 64/1999 a CC, publicată în M.O. nr. 249 din 2 iunie 1999 s-a stabilit că art. 137 C.pr.civ. este constituțional în raport cu dispozițiile art. 21 alin.1 din Constituție; accesul liber la justiție nu trebuie confundat cu procedurile judecătorești stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. 3 ( art. 126 alin.2 C.p.civ.) din Constituția României. In cadrul „procedurii de judecată” sunt incluse și rezolvările excepțiilor invocate în cursul procesului, excepții care pot fi de procedură sau de fond. Prevederile art. 137 C.p.civ. reglementează doar ordinea în cadrul judecății, iar nu întreaga problematică a excepțiilor, în scopul de a evita o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură care apoi ar trebui refăcute de altă instanță. Prevederile art. 137 C. pr. civ. asigură o legală administrare a justiției și se înscriu în spiritul principiilor constituționale de dreptate și justiție.
S-a constatat că prima instanță s-a pronunțat cu precădere și motivat asupra excepției lipsei de interes a petentei în promovarea acțiunii și asupra lipsei calității procesual pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară și a Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară, dând eficiență dispozițiilor legale enunțate și dispozițiilor privind obligativitatea respectării recursului în interesul legii.
Potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost el modificat, încheierea de înscriere sau de respingere în cartea funciară poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanța competentă din circumscripția în care se află imobilul. Plângerea împotriva încheierii de înscriere se depune la biroul de carte funciara si se inscrie in cartea funciara. Biroul de carte funciara este obligat sa inainteze plangerea, insotita de dosarul inscrierii si copia cartii funciare, la instanta competenta.
Instanța civilă, în cadrul plangerii formulate in conformitate cu disp. art. 50 alin. 2, se margineste la a verifica daca, cu ocazia efectuarii operatiunilor de carte funciara, registratorul care a instrumentat cererea a respectat prevederile legale instituite de legiuitor in Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare si in Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, solutionand plangerea exclusiv pe baza inscrisurilor prezentate de petent registratorului de carte funciara.
În sistemul de carte funciara, principiul legalitatii comporta doua componente: legalitatea formala si legalitatea materiala.
Legalitatea formala înseamna ca registratorul de la Biroul de cadastru si publicitate imobiliara nu poate încuviința decât înscrierea actelor si faptelor juridice anume prevazute de lege si nu se poate sprijini decât pe cererea si actele ce o însotesc.
Legalitatea materiala vizeaza faptul ca registratorul trebuie sa cerceteze, pe de o parte daca înscrisul pe baza caruia se solicita înscrierea întruneste conditiile prevazute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului juridic (art. 41-51, 83 din Lg. 7/1996), iar, pe de alta parte, sa cerceteze daca, potrivit cuprinsului cartii funciare, nu exista vreo piedica la efectuarea înscrierii.
Prin urmare, examinarea registratorului se margineste la verificarea valabilitatii actului a carui înscriere se cere si a posibilitatii înscrierii în raport de înscrierile facute deja în cartea funciara, cu privire la imobil.
Conform art. 19 din legea nr. 7/1996, in partea a II-a a cartii funciare, se noteaza, printre altele, faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate. De asemenea, art. 26 alin 4 prevede că înscrierile sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Art. 42 din Ordinul nr. 633/2006, pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, prevede ca: Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul. Printre enumerarile prevazute la alin 2, la lit. t sunt prevazute si: orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul
Analizand situatiile enumerate mai sus, care se pot nota in cartea funciara, instanta de fond a reținut corect că plângerea petentei . este neîntemeiată, raportat la notarea somației emisă în dosarul execuțional, fără să fie necesară atașarea dosarului, raportat la procedura de soluționare a plângerii, mai sus descrisă.
Întrucât prima instanță a apreciat corect starea de fapt și de drept rezultată din coroborarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, tribunalul a respins ca fiind neîntemeiat apelul formulat de apelantele . si . SRL, împotriva sentinței civile nr. 9871/20.04.2011, pronunțata de Judecătoria Timișoara, in dosar nr._, in contradictoriu cu parații intimați B. Comerciala R. SA, G. L., O. de C. si Publicitate Imobiliara T., Biroul de C. si Publicitate Imobiliara Timișoara si Agenția Naționala de C. si Publicitate Imobiliara.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs petentele . și . SRL, solicitând admiterea recursului, casarea/modificarea hotărârilor recurate și admiterii acțiunii.
În motivare, petentele recurente au invocat dispozițiile art. 304 pct. 1,3,4,5,7,8 și 9, art. 306 alin. 2, art. 312 alin. 1-3 C.p.c., arătând că prin cererea de apel au invocat aplicarea greșită a Dec. Nr. 72/2007 a ÎCCJ, dată în interesul legii, precum și majorarea capitalului social al ., conform certificatului constatator nr._/18.09.2008 emis de ORC, în urma căruia . C. SRL deține 99,45% din părțile sociale ale ., astfel că rezultă interesul legitim de a participa în acest proces.
De asemenea, recurentele au învederat că prin cererea de apel au invocat faptul că pretinsul titlu executoriu a fost atacat în instanță și că există contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței, însă toate aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de apel, în special aspectul esențial privind efectele majorării capitalului social, considerentele deciziei atacate fiind considerații de ordin general prin reproducerea doctrinei și textelor de lege.
Prin întâmpinare, pârâta intimată Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că, în raport de dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 7/1996, nu are calitate procesuală.
În urma examinării deciziei atacate, în raport d emotivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 5,7 și 9 și art. 312 alin. 3 și 6 1 C.p.c., Curtea apreciază că este întemeiat recursul declarat de petente pentru considerentele de mai jos.
Într-adevăr, prin cererea de apel, petentele au invocat majorarea capitalului social al ., în baza Hotărârii nr. 4/25.03.2008 a Adunării generale a asociaților, publicată în M. Of. nr. 3104 din 5 iunie 2008 partea a IV-a, majorare în urma căreia petenta recurentă i . SRL deține 99,45 % din părțile sociale ale ., fiind astfel acționarul majoritar, aspect dovedit și prin Certificatul constatator nr. 10.400/5.06.2008 emis de O. Registrului Comerțului T..
Instanța de apel, cu ignorarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.p.c., nu a indicat în nici un mod motivele de fapt și de drept care au format convigerea sa în privința excepției lipsei de interes a petentei recurente . SRL, în raport de motivul invocat constând în calitatea sa de acționar majoritar al ., limitându-se doar la a confirma hotărârea primei instanțe sub acest aspect.
Or, soluția este greșită, întrucât potrivit art. 70 ind.1 și art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, calitatea de acționar majoritar conferă titularului dreptul de dispoziție materială și juridică asupra societății și patrimoniului său, astfel că recurenta . SRL are interes în această cauză.
Excepția lipsei de interes a recurentei . SRL nu poate fi justificată nici din perspectiva dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, care prevede că „încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză (…)”, întrucât această prevedere legală are legătură doar cu comunicarea încheierii și nu cu interesul petentei recurente . SRL, căreia trebuie să-i fie recunoscută posibilitatea, în calitatea de acționar majoritar, de a-și face apărările pe fondul litigiului.
În virtutea acestor considerente, având în vedere că instanța de apel a soluționat apelul pe baza excepției lipsei de interes și că prin cererea de apel nu s-a solicitat expres trimiterea spre rejudecare la prima instanță, în baza art. 304 pct. 5,7 și 9 și art. 312 alin. 3 și 6 1 C.p.c., Curtea va admite recursul petentelor, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentele . și . SRL împotriva deciziei civile nr. 658/A din 2.10.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
- cu opinie separată-
GREFIER,
C. J.
Opinie separată
Respinge recursul petentelor.
Judecător,
F. Ș.
Red. G.O.- 31.01.2013;
Tehnored. C.J.- 31.01.2013; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: C. P.; L. V.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: R. M. L.
Motivarea opiniei separate
Contrar opiniei majoritare, apreciez că recursul declarat de petente se impune a fi respins ca nefondat.
Astfel, în motivare, recurentele au invocat că în cauză nu se aplică Decizia nr. 72/2007 dată de ÎCCJ în interesul legii, întrucât rolul public al OCPI a fost denaturat.
. SRL a criticat reținerea lipsei interesului său în cauză. Acest interes există, câtă vreme a preluat patrimoniul (constând din activ în care este inclus și imobilul în litigiu); capitalul social al petentei . fiind majorat, . SRL a dobândit calitatea de acționat majoritar (deținând 99,45% din părțile sociale).
A invocat ca înscris nou, în acest sens, certificatul constatator emis de ORC T., ignorat de Judecătoria Timișoara și că titlul executoriu este contestat în instanță.
Recurentele au criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul motivelor reținute, învederând că tribunalul nu a avut în vedere cererile nr. 2,3,4 formulate pentru termenul din 25.10.2011, au arătat că decizia nr. 64/1999 a Curții Constituționale nu a fost aplicată corect și în context.
Au invocat prevederi constituționale și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 304/2004 cu referire la lipsa personalității juridice a judecătoriei.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 3,4,5,7,8,9, art. 306 alin. 2 C.p.c., art. 312 alin. 1.2.3 C.p.c.
Aceste critici nu sunt întemeiate ca motive de casare ori modificare a deciziei recurate.
Astfel, prin Decizia nr. 72/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter obligatoriu în condițiile art. 329 alin. 3 C.p.c. (în forma în vigoare la acea dată) că în cauzele ce au ca obiect plângeri privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, OCPI nu are calitate procesuală pasivă.
Dată fiind obligativitatea deciziei, susținerile recurentelor vizând calitatea procesuală a acestui pârât sunt nefondate.
În ceea ce privește justificarea interesului formulării plângerii de către petenta . SRL, instanța reține următoarele:
Plângerea a fost formulată împotriva încheierii prin care în cartea funciară în care este evidențiat imobilul proprietate a . a fost notată somația din dosarul execuțional nr. 31/2010.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate) încheierea se comunică celui ce a cerut înscrierea precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară cu privire la imobilul în cauză.
Se observă, astfel, că legea condiționează comunicarea încheierii de carte funciară și, pe cale de consecință, și posibilitatea contestării acesteia de existența interesului, acesta fiind determinat de dreptul asupra imobilului cu privire la care este efectuată operațiunea de carte funciară.
Faptul că . SRL este acționar majoritar al societății – proprietar tabular al imobilului asupra căruia s-a efectuat notarea nu-i conferă societății – acționar interesul în a-i fi comunicată și a ataca separat încheierea prin care s-a dispus notarea, câtă vreme nici un drept al său înscris în cartea funciară nu a fost lezat prin notare, acțiunile sociale deținute la persoana juridică- proprietar neconferindu-i acționarului (chiar majoritar) dreptul de proprietate sau alt drept real asupra imobilului evidențiat în cartea funciară.
Această calitate (de acționar majoritar) conferă petentei . SRL aptitudinea de a impune în adunarea generală a societății la care este acționar- .- ce demersuri urmează a efectua administratorul acesteia pentru a contesta notarea în cartea funciară, inclusiv formularea plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
Astfel, dispunând ca societatea la care este acționar majoritar să urmeze calea prevăzută de art. 50 alin. 2-2 2 din Legea nr. 7/1996, societatea acționară nu mai are interesul să conteste și separat încheierea dată în cauză.
Având în vedere obiectul prezentei pricini, referirile recurentelor la opozabilitatea formelor de executare și la titlul executoriu nu sunt de natură a atrage modificarea sau casarea deciziei, ele putând fi invocate pe alte căi procedurale.
În continuare, având în vedere că obiect al recursului îl constituie hotărârea dată în apel, criticile recurentelor vizând hotărârea primei instanțe nu vor fi examinate.
În ceea ce privește celelalte critici aduse deciziei date în apel se constată că, menținând soluția primei instanțe sub aspectul admiterii excepțiilor lipsei de interes a petentei . SRL și, respectiv, a lipsei calității procesuale pasive a OCPI, tribunalul a răspuns susținerilor de la punctele 2,3,4 din înscrisul depus de apelante pentru termenul din 25.10.2013 (fila 10 dosar apel).
Neîntemeiate sunt și susținerile recurentelor vizând aplicarea Deciziei nr. 64/1999 a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.p.c., art. 125 alin. 3 din Constituție fiind avut în vedere de Curte însăși în motivarea deciziei, referirea la art. 126 alin. 2 C.p.c. fiind rezultatul unei evidente erori de tehnoredactare a hotărârii tribunalului.
Câtă vreme dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 prevăd că plângerea împotriva încheierii de carte funciară se soluționează de judecătorie, susținerile recurentelor referitoare la încălcarea art. 3 din Legea nr. 304/2004 și la lipsa personalității juridice a Judecătoriei Timișoara sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Respingând apelul petentelor, tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe sub aspectul lipsei de interes a . SRL în formularea plângerii, astfel cum rezultă din considerentele deciziei. Având în vedere și cele mai sus- arătate – care completează argumentele reținute de tribunal- admiterea excepției lipsei de interes a petentei a fost în mod corect menținută.
La fel, reținând în mod corect incidența Deciziei nr. 72/2007 a ÎCCJ și, astfel, lipsa calității procesuale pasive a OCPI, tribunalul s-a pronunțat și asupra punctelor 3,4 din înscrisul depus pentru termenul din 25.10.2011 (fila 10 dosar apel), criticile recurentelor vizând acest aspect fiind nefondate.
În consecință, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8,9 C.p.c. nu sunt incidente ca temeiuri de modificare ori casare a deciziei recurate.
Având în vedere dispozițiile art. 50 alin. 1-3 din Legea nr. 7/1996, invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 3,4 C.p.c. este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 3,4,5,7,8,9 C.p.c., art. 306 alin. 2 C.p.c., apreciez că recursul petentelor trebuia respins ca atare.
JUDECĂTOR,
F. Ș.
Red. F.Ș.- 12.02.2013;
Tehnored. C.J.- 13.02.2013
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 43/2013. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 1564/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
