Legea 10/2001. Decizia nr. 57/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 1203/1/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 57

Ședința publică din 11 aprilie 2013

PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: G. O.

GREFIER: S. C.

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții S. E., B. E., P. I. G. și H. A., împotriva sentinței civile nr. 1605/06.07.2007 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat P. M. TIMIȘOARA, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat H. C. C. pentru reclamanții apelanți lipsă, iar pentru pârâtul intimat se prezintă consilier juridic V. S..

Procedura este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 09.04.2013, o cerere prin care reclamanții apelanți solicită ca experții să răspundă la toate obiecțiunile pe care le-au formulat reclamanții la raportul de contraexpertiză. Reprezentanta reclamanților apelanți susține cererea privind obligarea experților să răspundă la obiecțiuni, arătând că Inalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia de apel tocmai pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren intravilan sau teren extravilan. În acest sens, arată că în baza aceluiași P.U.G., la CF se consideră că terenul este intravilan, în timp ce experții arată că este teren extravilan, opinie neargumentată, iar înscrisurile contrazic concluziile experților.

Reprezentanta pârâtului intimat se opune la efectuarea unui răspuns suplimentar la obiecțiunile privind raportul de contraexpertiză, întrucât în opinia sa experții au fost suficient de clari în răspunsul lor, iar terenurile sunt în mod evident extravilane.

Instanța, în deliberare, respinge cererea de efectuare a unui răspuns suplimentar de către experți, apreciind că acesta nu are utilitate întrucât se constată că experții, în lucrarea principală și chiar prin răspunsul la obiecțiuni arată că este vorba de terenuri extravilane, pe planurile cadastrale figurând ca terenuri extravilane.

Nefiind formulate alte cereri, instanța constată faza probatorie încheiată și apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în apel.

Avocat H. C. C., pentru reclamanții apelanți solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței apelate și, în fond, admiterea acțiunilor conexate, constatând că terenurile revendicate fac obiectul Legii nr. 10/2001, iar nu al Legii nr. 18/1991, în acest din urmă caz, dacă ar fi vorba de teren ce face obiectul Legii fondului funciar, ar fi incidente și s-ar aplica dispozițiile Legii nr. 247/2005 și s-ar impune trimiterea dosarului administrativ comisiei competente pentru soluționare.

Consilier juridic V. S., pentru pârâtul intimat solicită respingerea apelului, apreciind ca temeinică și legală soluția primei instanțe.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constata următoarele:

Prin sentinta1605/06.07.2007, Tribunalul Timis a respins ca neîntemeiată contestația formulate de contestatorii S. E., B. E., I. G. SI H. A. împotriva Dispoziției nr. 563-8.03.2004 emisa de pârâtul P. M. TIMIȘOARA

In urma examinării contestației formulate de către reclamanți, precum și a dispozitiei contestate in raport cu actele depuse de aceștia la Comisia de Aplicare a legii 10-2001 și aflate la dosar, prima instanță a reținut decizia contestată ca fiind temeinică și legala. In darea acestei soluții Tribunalul T. a avut in vedere faptul că imobilul inscris in CF_ Timișoara era și la momentul formulării cererii de chemare in judecată proprietatea antecesorului reclamantilor MAGYAR Ș., aceasta nefiind niciodată proprietatea statului și deci primarul în mod justificat a respins notificarea reclamanților deoarece notificarea se adresa deținatorului imobilului, iar statul nu a fost niciodata detinatorul impobilului, reclamantii putand oricand sa-si valorifice drepturile pe calea procedurii succesorale.

In ceea ce priveste imobilul inscris in CF_ nr. top_ și_, așa cum rezultă din înscierile in Cartea Funciară, aceste imobile sunt situate in extravilanul M. Timisoara si prin urmare reglementarea regimului lor juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr 18/1991 si Legea 1-2001.

In baza acestor considerente, Tribunalul T. a respins ca neîntelemiata contestatia formulata de catre reclamanti impotriva deciziei precitate.

Prin decizia civila nr 513/03.12.2007, Curtea de Apel Timisoara a respins apelul reclamantilor ca nefondat.

Instanta de apel a retinut ca imobilele solicitate, nr top._ si_, inscrise in CF nr_ Timisoara, sunt situate in extravilanul M. Timisoara, situatie in care acestea nu ntra sub incidenta legii 10/2001, iar imobilul inscris in CF nr_ Timisoara, nr top._, se afla in proprietatea lui Magyar S., nefiind preluat de catre stat.

Reclamantii au contestat actele emise de Primaria municipiului Timisoara, sub aspectul calificarii terenurilor solicitate ca fiind situate in extravilan, in temeiul expertizei tehnice de specialitate.

Prin decizia civila nr 5673/09.10.2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul reclamantilor si a trimis cauza spre rejudecare, retinand in esenta ca hotararea pronuntata nu este motivata.

Prin decizia civila nr 92/23.04.2009 Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, in rejudecare a admis apelul reclamantilor, a desfiintat sentinta civila nr 1605/06.07.2009 a Tribunalului Timis si a trimis cauza spre rejudecare.

S-a retinut ca prima instanta nu cercetat fondul pricinii, fiind necesar a se dispune si admiterea altor probe in dosar. Prima instanta a solutiona cauza pe exceptia inadmisibilitatii, retinand ca terenurile in litigiu se sustrag sferei de aplicare a legii nr 10/2001, desi era evident ca obiectul litigiului l-a constituit contestatia intemeiata pe dispozitiile art 26 alin 3 din Legea 10/2001- text de lege care prevede in mod expres ca decizia/dispozitia poate fi atacata la sectia civila a tribunalului.

Prima instanta era datoare cu prilejul rejudecarii cauzei pe fond, sa verifice sustinerile reclamantilor privind preluarea in fapt a bunului in litigiu, demolarea constructiilor existente pe teren si detinerea imobilului de catre Institutul Agronomic, precum si regimul juridic al imobilelor aflate in administrarea unei statiuni de cercetare agricola.

Prin decizia civila nr 1728/12. 03.2010, Inalta Curte de Casatie si Justitie, a admis recursul paratului P. M. TIMISOARA, impotriva deciziei civile 92/23.04.2009. a Curtii de Apel Timisoara, a casat decizia recurata si a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiasi instante.

Cu aceasta ocazie, instanta suprema a prezentat . situatia cauzei pendinte - succesiunea hotararilor pronuntate in cauza si considerentele acestora, tocmai pentru a clarifica cadrul procedural de investire, respective obligatiile ce au fost stabilite in sarcina instantelor fondului, data fiind pretentia concreta a reclamantilor.

Prin decizia nr. 5673/09.10.2008 Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus pentru a doua oara trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului impotriva sentintei nr 1605/2007, la Curtea de Apel Timisoara.

A apreciat ca instanta de apel nu s-a preocupat sa raspunda tuturor criticilor aduse motivelor de apel, ca nu si-a motivat hotararea sub aspectul incidentei in cauza a legii 18/1991, si nici a legii 1/2000, spect avut in vedere exclusiv in vedere la pronuntarea solutiei de catre prima instanta de fond, nu a inlaturat motivate sustinerile apelantilor-reclamanti privind preluarea in fapt a a bunului, demolarea constructiilor existente pe teren si detinerea unuia dintre immobile de catre Institutul de Agronomie

Inalta Curte a considerat ca instanta de apel este obligate sa lamureasca aspectele ce tin de incidenta in cauza a legii 18/1991, a legii 1/2000, sau a legii 10/2001, acest fapt fiind dat ca intrdumare expresa in scopul de a raspunde criticilor de nelegalitate aduse sentintei primei instante.

Prin decizia civila nr 484/A/16.12.2010 Curtea de Apel a admis apelul reclamantilor, a schimbat in tot sentinta si rejudecand a admins in parte actiunea acestora, a anulat dispozitiile nr. 563/08.03.2004 si nr 2071/03.08.2006, a obligat paratul sa trimita notificarile reclamantilor Comisiei municipale de fond funciar Timisoara, in vederea valorificarii acestora potrivit art V alin 1 si 2 din legea 247/2005, astfel cum aceasta a fost modificata, a respins restul actiunii.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta anterioara a retinut ca a fost stabilit ca imobilele revendicate de catre reclamanti, la data formularii notificarilor se gaseau in extravilanul municipiului Timisoara, imprejurare ce scoate actiunile din domeniul legii nr 10/2001

Au fost avute in vedere prevederile art 8 alin 1 din legea 10/2001, conform carora nu intra sub incidenta legii, terenurile situate in extravilanul localitatii la data preluarii abuzive sau la data notificarii.

Expertiza tehnica si planul de amenajare a teritoriului au aratat ca imobilele solicitate au facut parte chiar inainte de confiscare, din extravilanul municipiului Timisoara, iar in momentul formularii notificarilor, de asemnea, facea parte din terenul extravilan

S-a retinut si faptul ca suprafetele de teren arabil de marimea celor solicitate, sunt specifice zonei extravilane, in interiorul localitatii, planul de urmabanism neevidentiind astfel de suprafete.

Faptul ca reclamantii au platit impozit pe teren si constructie si au folosit aceste bunuri imobile inainte de data preluarii abuzive de catre stat, nu este de natura sa schimbe natura lor juridica.

P., cu ocazia emiterii dispozitiilor nu a observat ca dispozitiile modificatoare din Legea nr 247/2005 impun in mod imperativ, in astfel de spete, trimiterea notificarilor comisiilor municipale de fond funciar, in vederea valorificarii drepturilor pretinse de catre persoanele care au formulat notificarea.

Statuand in legatura cu indrumarile instantei supreme, respectiv in legatura cu stabilirea legii aplicabile tuturor imobilelor revendicate, si a determinarii cadrului legal de solutionare a actiunii reclamantilor, Curtea a constat ca respindegerea de plano a actiunii acestora este o solutie gresita.

Prin decizia 8297/23.11.2011, Inalta Curte a admis recursurile formulate de catre reclamantii S. E., B. E. I. G., H. A. si de paratii P. municipiului Timisoara impotriva deciziei nr. 484 A din 16.12.2010 a Curtii de Apel Timisoara.

Pentru a decide astfel, Inalta Curte a retinut faptul ca hotararea pronuntata de Curtea de apel nu aduce nicio clarificare a raportului juridic dedus judecatii, mentinand aceleasi neclaritati in privinta situatiei imobilelor solicitate prin notificarile formulate. Astfel, Curtea de Apel si-a intemeiat doar formal hotararea pe dispozitiile art V din legea nr 247/2005, fara insa a prefigura in mod detaliat situatia de fapt a cauzei pendinte, singura in masura sa permita incidenta sau neincidenta dispozitiilor legale, dar si cenzura . de atac superioara.

Inalta Curte a statuat ca in urma retrimiterii, Curtea va trebui sa efectueze si operatiuni de apreciere a probelor in conditiile prevazute de lege. Instanta de fond va avea de cercetat si faptul ca recurenta si reclamantii ar fi figurat in mai multe dosare aflate pe rolul instantelor de judecata, avand ca obiect revendicarea acelorasi imobile, respective ca reclamantii au formulat si o cerere in baza Legii fondului funciar.

Inalta Curte a statut ca in urma rejudecarii, instanta va avea de analizat toate celelalte critici de nelegalitate formulate prin recurs, intrucat toate aceste dispozitii presupun o clarificare prioritara a situatiei de fapt.

Ca urmare a casarii cu trimitere spre rejudecare, reclamantii S. E., Burrcsa E., P. I. G. si H. A., au solicitat admiterea apelului, modificare hotararii primei instante, in sensul admiterii in tot a actiunilor in sensul anularii Dispozitiei nr 563/08.03.2004 emise de P. M. Timisoara, anularii dispozitiei nr 2071/03.08.2006, emisa de P. M. Timisoara, predarea in deplina si exclusive proprietate si pasnica folosinta imobilul situate in municipiul Timisoara, acordarea de despagubiri pentru casa expropriate si demolata in valoare de 71.281 euro, constatarea nulitatii titlului si aincrierii dreptului de proprietate in favoarea Statului R., dispunerea rectificarii intabularii din CF_ Timisoara in sensul radierii si retranscrierii in CF nr_ timisoara, a parcelelor_ si_, precum si constatarea nulitatii actelor nr DO6X2000578/28.07.2003 a Directiei de urbanism.

In subsidiar, in cazul in care s-ar aprecia ca terenurile nu fac obiectul legii 10/2001, reclamantii au solicitat restituirea pe calea dreptului comun, constatand ca preluarea s-a facut fara titlu, astfel ca se considera ca antesesorul nu a pierdut niciodata dreptul sau de proprietate. Reclamantii considera ca si in situatia respingerii actiunii pe legea 10/2001 se va impune solutionarea actiunii pe calea dreptului comun, cu obligarea solutionarii cererii chiar sip e un alt act normativ.

In situatia in care instanta ar aprecia ca nu se impune a se solutiona cauza astfel cum a fost formulate, reclamantii solicita obligarea paratului sa trimita dosarul astfel cum a fost formulat la comisia competenta de fond funciar.

In sustinerea cererii formulate, reclamantii arata faptul ca prin expertiza formulate in fata Tribunalui Timis, de catre d-l expert P., s-a stabilit ca aceste parcele se afla in administrarea Universitatii de Stiinte Agricole. Expertul P. G. recunoaste faptul ca o parte din . afla si in prezent in intravilanul M. Timisoara.

In ceea ce priveste dobandirea de catre Statul R. a terenurilor, invedereaza reclamantii faptul ca la dosar nu exista un act care sa ateste dobandirea in mod legal a dreptului de proprietate. Asadar, Statul roman a intrat in posesia imobilelor fara titlu, dreptul de proprietatea al persoanei nu a fost legal desfiintat, iar statul nu a devenit proprietar.

Mai mult, reclamantii sustin faptul ca achita impozitul pe teren pentru parcela_ cu tarif intravilan.

In contrapondere, P. M. Timisoara, a solicitat respingerea apelului formulat ca fiind neintemeiat si nelegal cu consecinta mentinerii Sentintei civile nr_/PI/06.07.2007, pronuntata de Tribunalul Timis.

In sustinerea cererii, P. M. Timisoara, sustine faptul ca in urma analizarii actelor depuse la dosarul administrativ, Comisia de aplicare a Legii 10/2001, a constat ca imobilele identificate cu nr top_ si_ sunt in extravilanul M. Timisoara, si nu intra sub incidenta Legii 10/2001, iar imobilul cu nr_ se afla in proprietatea lui Magyar S., Staul R., nefiind proprietar cu privire la acest imobil.

Examinand apelul declarat, Curtea, in raport cu dispa. art.282 si urm. rap.la art.296 C.pr.civ.va retine ca acesta este fondat.

Pentru a decide astfel, Curtea a avut in vedere raportul de contraexpertiza întocmit de catre expertii tehnici judiciari O. C., I. D. G. si B. N., în acest nou ciclu procesual.

Raportul de expertiza a avut ca obiect, potrivit in drumarilor date de Inalta Curte, identificarea naturii juridice a terenurilor la data exproprierii, indicarea naturii juridice a terenurilor la data emiterii dispozitiilor atacate, regimul juridic actual al parcelelor de teren, care este semnificatia mentiunii “Cc” din planul cadastral, ce destinatie apreciază expertul ca are terenul in cauza prin prisma clasificarii facute de legea 18/1991, precizarea existentei sau inexistentei urmelor vechii constructii si daca se pot stabili date referitoare la constructia demolata, mentionarea actului decisiv care determina regimul juridic al suprafetei de teren sau daca in virtutea atributiilor sale va stabili acest regim juridic având in vedere mai multe documente analizate, precizarea prin ce act normative si ce articol prevede actul care determina regimul juridic al unei parcele de teren, care este regimul juridic al unei parcele, conform legii, daca o parte a acesteia se afla in aria delimitate ca intravilan, iar restul in extravilan, mentionarea de catre expert de când se folosesc definitiile de urbanism de intravilan si extravilan si daca acesti termeni tehnici au avut intotdeauna aceeasi semnificatie si lamurirea situației de fapt in raport cu conținutul actiunii introductive formulate si precizarea în fața primei instanțe.

In urma efectuarii expertizei, s-au constatat următoarele: terenul nr top_ se afla in extravilanul M. Timisoara, terenul_ se afla in extravilanul M. Timisoara, terenul_ conform Planului Cadastral se afla in extravilanul M. Timisoara, iar din înscrisurile Cărții Funciare, figurează ca fiind in intravilanul M. Timisoara, atât la momentul exproprierii, cat si la momentul formulării cererii de restituire, precum si la data emiterii dispozițiilor atacate.

Cu privire la regimul actual al parcelelor, terenurile cu nr. top_ si_ au categoria de folosinta fâneață arabil fiind amplasate in extravilan, iar terenul cu nr. top 23587are categoria de folosinta curți constructii, fiind situate in extravilanul M. Timisoara, conform Planului Cadastral, deci nu poate fi vorba despre Zona Sistematizata cu strazi si numere de casa.

Semnificatia “Cc” de pe Planul Cadastral se refera la categoria de folosinta a unui teren-curti constructii, acestea putand exista si in extravilan.

Prin prisma clasificarii facute de legea 18/1991 expertul apreciaza ca terenul nr. top_ are destinatia curti constructii, terenul cu nr. top_ are destinatie agricola, terenul cu nr. top_ are destinatie agricola.

La data efectuarii masuratorilor topografice nu s-au constatat urme ale vechii constructii.

Documentul oficial care stabilește apartenența unei suprafețe de teren intravilan sau extravilan este Planul Urbanistic General - Regulamentul Local de Urbanism al M. Timișoara.

Prin urmare, conform ultimei expertize reiese faptul ca parcele de teren cu nr. top_,_,_ se afla in extravilanul M. Timișoara.

Împotriva acestui raport de expertiza apelanții-reclamanți au formulat obiecțiuni.

Răspunsul la obiecțiuni arata faptul ca regimul juridic al unei parcele intravilan sau extravilan este stabilit de prevederile art. 77 din Legea 18/1991 unde intravilanul localităților este cel existent la data de ianuarie 1990 evidențiat la planul cadastrului funciar. Imobilele in litigiu sunt situate in extravilanul M. Timișoara. De asemenea, experții arată, ca răspuns la obiecțiunile formulate, faptul ca termenii de intravilan si extravilan au avut aceeași însemnătate ca și astăzi.

Având în vedere toate acestea, terenurile cu nr. top23587,_,_ se află în extravilanul M. Timișoara, potrivit Planului Cadastral.

În plus, terenul cu nr. top_ este descris ca și casă, curte și fânaț în Siliste. Terenul cu nr. top_ este descris ca fanat si siliste, iar terenul cu nr._ este descris ca arabil în seliste.

Astfel, pornind de la înțelesul termenilor de fânaț “teren pe care crește iarba pentru pentru fân”, siliște “locul pe care fusese sau este așezat un . pentru cultura cerealelor”, arabil “bun pentru arat si cultivat”, oferit de DEX se poate remarca cu ușurință natura extravilană a terenurilor din speță.

Prin urmare, raportat la prevederile art. 8 din Legea 10/2001 “nu intră sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localităților de la data preluării lor abuzive sau de la data notificării”, redobândirea terenurilor aflate in extravilan nu se va putea face in baza Legii 10/2001, ci in baza Legii 18/1991.

Potrivit art. V din Legea 247/2005 “notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlul, având ca obiect construcții existente, situate în extravilanul localităților, aparținând exploataților agricoli si care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră de la data trecerii in proprietatea statului, se vor înainta in vederea soluționării în termen de 60 de zile comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor agricole și celor forestiere, modificările și completările ulterioare”.

Așadar, raportat la faptul ca terenurile în cauza cu nr. top_,_,_, potrivit expertizei si argumentelor prezentate anterior sunt în extravilan, precum si raportat la prevederile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 18/1991 si a Legii nr. 247/2005, Curtea obliga paratul intimat P. M. Timișoara să transmită dosarul astfel formulat comisiei competente de fond funciar.

Față de cele arătate, Curtea va decide în raport cu dispozițiile art.296 C.pr.civ. că apelul declarat de către reclamanții S. E., B. E., P. I. G. si H. A., împotriva sentinței 1605/06.07.2007 pronunțată de Tribunalul T. urmează a fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite apelul declarat de reclamanții S. E., domiciliată în Moșnița Nouă, nr. 248, jud.T., B. E., domiciliată în Timișoara, ., nr. 18, ., P. I. G., domiciliată în Moșnița Nouă, nr. 248, jud. T. și H. A., domiciliat în Austria, Donaufelder ./5, A-1220 Wien, cu domiciliul procedural ales la B. E., Timișoara, ., nr. 18, ., împotriva sentinței civile nr. 1605/06.07.2007 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat P. M. TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, . nr. 1, jud. T., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Schimbă sentința apelată, în sensul că admite în parte contestația reclamanților împotriva pârâtului P. M. Timișoara.

Anulează Dispoziția nr. 563/08.03.2004 și cea cu nr. 2071/03.08.2006 emisă de P. M. Timișoara.

Obligă P. municipiului Timișoara să transmită notificările reclamanților, împreună cu dosarele administrative aferente la Comisia municipală Timișoara de aplicare a Legii Fondului Funciar, în vederea soluționării cererilor de retrocedare conform art. V alin. 1 și 2 din Legea nr. 247/2005.

Respinge în rest acțiunea.

DEFINITIVĂ.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 11.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. P. G. O.

GREFIER,

S. C.

Un exemplar se comunică părților:

Reclamanților apelanți

S. E., Moșnița Nouă, nr. 248, jud.T.

B. E., Timișoara, ., nr. 18, .

P. I. G., Moșnița Nouă, nr. 248, jud. T.

H. A., la dom.proc. ales la B. E., Timișoara, ., nr. 18, .

Pârâtului intimat

P. M. TIMIȘOARA, Timișoara, . nr. 1, jud. T.

Red. C.P. – 29.04.2013

Tehnored. C.P./S.C. – 7 ex./29.04.2013

Tribunalul T., Judecător: Z. H.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 57/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA