Rectificare carte funciară. Decizia nr. 43/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 1042/832/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/R
Ședința publică din 17 Ianuarie 2013
PREȘEDINTE:C. P.
JUDECĂTOR:M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER:D. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți C. A. și C. A. împotriva Deciziei civile nr. 668/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată C. de C. Mănăștiur, având ca obiect rectificare Carte Funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal pârâta recurentă C. A., asistată de avocat L. Gavriela, care a răspuns și în reprezentarea pârâtului recurent C. A., lipsă, în reprezentarea reclamantei intimate răspunzând avocat Gîrbovean A..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a depus prin Serviciul Registratură al instanței la data de 08.01.2013 de către reclamanta intimată, întâmpinare.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, copia Sentinței civile nr. 643/16.10.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ și Chitanțele nr._/24.10.2012 în cuantum de 300 lei și nr._ în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri și că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate și, rejudecând cauza, respingerea apelului intimatei și menținerea sentinței civile pronunțate de Judecătoria F., cu cheltuieli de judecată. Se arată faptul că instanța a reținut în mod eronat starea de fapt și a interpretat greșit dispozițiile legii. În anul 2001 intimata prin reprezentanții acesteia au eliberat Decizia nr. 41/27.04.2001 cu scopul de a dispune intabularea dreptului de proprietate ”magazin mixt” în favoarea pârâtei recurente C. A. și nicidecum în favoarea numitului C. P.. Intabularea numitului C. P. s-a efectuat cu mulți ani înainte de momentul edificării construcției și ca urmare a unei moșteniri. Nici până la acest moment, pârâții recurenți nu au primit absolut nimic din ceea ce s-a luat abuziv de la tatăl acestora, construcția existând încă, iar terenul nu le-a fost eliberat deși instanța de judecată a dispus în acest sens.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. Arată că recursul de față este susținut de către recurenți fără a prezenta aspecte pertinente a nelegalității hotărârii pronunțate, rezultând fără echivoc nelegalitatea recursului formulat.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 19 decembrie 2011 reclamanta C. de C. Mănăștiur a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. A. și C. A. ca prin hotararea ce se va pronunța să se dispună rectificarea cărții funciare nr._ provenită din CF 730 Mănăștiur, nr. curent A1.1 în sensul radierii dreptului de proprietate al numitului C. P. din cartea funciară asupra imobilului înscris la B2 si întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară menționată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 768 din 25 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul T. -Sectia civilă în dosar nr._/C2003; șnur cu Decizia civilă nr. 789 din 1 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara-Sectia civilă în dosar nr. 9537/C/2004 și cu Decizia nr. 5631 din 8 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- în dosar nr._/1/2005, irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001 prin care numitul C. P. a fost întabulat în cartea funciară.
În consecință a apreciat reclamanta că nu mai există dreptul de proprietate al proprietarului tabular asupra imobilului în litigiu.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 35, art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Pentru termenul de judecată din data de 6 martie 2012 pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția netimbrării cererii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes raportat la obiectul actiunii. Pe fond au solicitat respingerea actiunii.
În motivare, au arătat că nu se poate dispune rectificarea unei mentiuni, în speță rectificarea CF și radierea dreptului de proprietate al tatălui pârâtilor, C. P., câtă vreme întabularea s-a efectuat conform încheierii de carte funciară care nu este anulată, textele de lege invocate (Legea nr. 7/1996) nefiind aplicabile în cazul de față.
Susținerea reclamantei că ar exista o hotărâre civilă irevocabilă de anulare a deciziei nr. 41/27.04.2001 nu este verosimilă și dacă ar fi reală reclamanta avea posibilitatea să o pună în executare.
Or, prin decizia mentionată nu s-a dispus întabularea lui C. P., acesta și-a intabulat dreptul de proprietate cu foarte multi ani în urmă când s-a evidentiat casa în cartea funciară.
Prin Încheierea de ședință pronunțată la 20 martie 2012 instanța contatând timbrată corespunzător cererea de chemare în judecată conform chitanței si a timbrului judiciar depuse la dosar (filele 2- 40) a respins excepția netimbrării cererii invocată de catre pârâți prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.214/2012 pronunțata de Judecătoria F., au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei C. de C. Mănăștiur și cea a lipsei de interes, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta C. de C. Mănăștiur în contradictoriu cu pârâții C. A. și C. A. și a fost obligată reclamanta la 300 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din cuprinsul hotărârilor evocate în precedent, precum și din examinarea cărții funciare reiese atât calitatea procesuală activă a reclamantei cât și interesul acesteia în promovarea unei acțiuni ce vizează dreptul de proprietate înscris în cartea funciară nr._ provenită din CF 730 Mănăștiur. Mai mult, art. 907 și următoarele cod civil conferă oricărei persoane interesate calitatea de a cere rectificarea unei întabulări în cartea funciară în situațiile și condițiile acolo enumerate, acestea fiind motivele pentru care apreciind neîntemeiate excepțiile invocate, acestea au fost respinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanța a reținut însă că acțiunea nu este întemeiată, susținerile reclamantei potrivit cu care actul ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al proprietarului tabular de sub B2, C. P., a fost anulat neavând suport real.
Din cuprinsul sentinței civile nr. 768 din 25 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul T.-Secția civilă în dosarul_/c/2003, irevocabilă, nu se poate reține că s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001 prin care numitul C. P. a fost întabulat în cartea funciară, așa cum susține reclamanta.
Așa cum s-a reținut în precedent obiectul acestei cauze a fost cu totul altul, mai mult hotărârea pronunțată a fost favorabilă reclamanților și menținută în căile de atac.
Împotriva sentinței civile nr. 214/2012 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul_, în termen procedural, a formulat apel reclamanta C. de C. Manaștiur, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a invocat faptul că Judecătoria F. nu i-a comunicat încheierea de ședința din 03.04.2012 pentru a verifica modul de derulare a procesului cu ocazia rămânerii cauzei in fond, aspecte esențiale, ce pot conduce la nulitatea a însăsi hotărârii pronunțate.
Aceste aspecte nefiind cunoscute nu pot face obiectul criticilor în calea de atac a apelului, urmând a completa aceste motive de apel cand i se va comunica încheierea instanței din 03.04.2012, daca va fi cazul.
În fapt, a formulat o cerere de rectificare de CF 4000/5 Manaștiur, în sensul radierii din CF a dreptului de proprietate înscris în favoarea numitului C. P., drept înscris în CF in baza deciziei 41/2001, ca urmare a nulității acestui titlu.
Instanța a respins cererea formulată, apreciind ca nu s-a dispus prin hotărâre irevocabila anularea deciziei 41/2001 și astfel apelanta nu a dovedit cererea formulată.
Instanța de fond a verificat în mod superficial doar dispozitivul Hotărârii nr. 768/2004 a Tribunalului T., din conținutul hotărârii nr. 768/2004 a Tribunalului T. rezultând faptul că, în primul ciclu procesual, ca urmare a cererii formulate la 20.06.2001 de C. A. și C. A., care a fost conexată la cererea Cooperativei de C. Manaștiur formulată la 04.04.2001, înregistrată sub nr.666/2001 - ulterior conexată și declinată la Tribunalul T. și înregistrată sub nr._/C/2001 unde s-a pronunțat sentința civilă 34/P1/2002, supusă căilor de atac a apelului și recursului la Curtea de Apel Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție unde s-a pronunțat decizia civilă nr.2224/2003 s-a dispus: admiterea recursului formulat de C. A. și C. A. împotriva deciziei nr.56/2002 a Curții de Apel Timișoara, casarea și trimiterea cauzei la Tribunalul T. (aspecte legate de dosarul conexat reclamantului C.) si menținerea dispoziției sentinței referitoare la constatarea nulității absolute a deciziei nr.41/2001 dispusă prin Sentința civilă nr. 34/PI/2002.
Dupa casare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul T. sub numărul_/C/2003 in care s-a pronunțat sentința civilă nr.768/2004 ce a fost supusă căilor de atac a apelului și recursului.
Hotărârile ulterior pronunțate, nu au modificat sentința civila nr.34/Pl/2002 pronunțata in primul ciclu procesual si astfel, hotărârea este irevocabila in șnur cu decizia civila nr.56 a Curții de apel Timișoara si decizia civila 2224/2003 a Inaltei Curți de Casație si Justiție, astfel hotărârea este irevocabila si drept consecința rectificarea înscrierii in CF se impune ca urmare a constatării nulității absolute a titlului in baza căruia Craznic P. a fost înscris in CF, respectiv a dispoziției 41/2001.
În drept, a invocat dispozițiile art.282 si următoarele Cod proc.civ.
Intimatii C. A. și C. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 214 /2012 pronunțată în dosarul mai sus menționat pe care o consideră legală și temeinică.
Primul motiv de apel pentru care a fost criticată instanța de fond o reprezintă necomunicarea încheierii din 03.04. 2012 .
Or, într-un proces civil nu este obligatoriu a se comunica încheierile de la dosar, iar partea care a fost prezentă la un termen de judecată se presupune că are termen în cunoștință și nu se mai citează.
În plus, reprezentantul apelantei a fost prezent la toate termenele de judecată și înainte de . se solicita și apoi se studia dosarul. Totodată, fiind prezent, a luat la cunoștință de ceea ce instanța dispunea pentru termenul următor.
Referitor la înscrierea dreptului de proprietate al numitului C. P., în mod eronat se susține că dreptul de proprietate a fost înscris în baza deciziei 41/2001.
Tatăl lor era decedat în anul 2001 și acesta și-a înscris dreptul de proprietate în regimul trecut când a construit casa în litigiu.
De aceea radierea dreptului său de proprietate se poate dispune doar după anularea încheierii prin care s-a dispus întabularea și în cazurile expres prevăzute de lege.
Apoi, rectificarea cărții funciare și radierea proprietarului tabular nu are absolut nicio legătură cu Decizia nr. 41/2001 .
Această decizie cu nr. 41 /2001 a fost emisă de C. de C. F. care nu avea calitatea de posesor la data emiterii, motiv pentru care la un moment dat s-a stabilit că apelanta are calitatea să dispună în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la cererile de restituire în natură a imobilului formulate de acestia.
Întrucât împotriva sentinței civile nr. 34 din 22 ianuarie 2002 s-a declarat apel de catre acestia ce a fost admis și noua hotărâre nu dispune cu privire la această decizie, anularea deciziei nu mai comportă nicio discuție.
Făcând însă abstracție și luând în considerare susținerea apelantei că ar exista o sentință prin care s-a dispus anularea deciziei nr.41/2001, în mod normal apelanta avea posibilitatea să o pună în executare în termenul general de prescripție.
Această decizie cu nr. 41 /2001 este un act administrativ a cărei valabilitate sau nulitate nu influențează dreptul de proprietate și nu atrage după sine rectificarea CF-ului și radierea dreptului de proprietate al antecesorului.
În consecință, motivele invocate nu justifică admiterea apelului, motiv pentru care au solicitat respingerea acestuia cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Întampinarea nu a fost motivată în drept.
Prin Decizia civila nr. 668/A/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, a fost respinsă prescripția dreptului la acțiune; s-a admis apelul civil formulat de către apelanta-reclamanta Consumcoop Mănăștiur în contradictoriu cu intimații-pârâți C. A. și C. A. și s-a schimbat în parte sentința apelată, in sensul că: s-a admis în parte acțiunea; s-a dispus rectificarea cărții funciare nr._ provenită din CF 730 Mănăștiur, nr. curent A1.1 în sensul radierii dreptului de proprietate al numitului C. P., înscris la poziția 2, partea a II-a a menționatei cărți funciare și s-a menținut în rest a dispozițiile sentinței apelate, cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată către apelanta în sumă de 1012,45 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut ca reclamanta si-a intemeiat demersul în rectificare de carte funciară pe dispozitiile art.34 din Legea nr.7/1996, republicata, sustinand nevalabilitatea actului, respectiv a deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001, în temeiul căruia a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea antecesorului pârâților.
Pentru a dovedi acest caz de rectificare, reclamanta a facut trimitere la considerentele sentinței civile nr. 768 din 25 iunie 2004 pronunțată în rejudecare de Tribunalul T.-Sectia civilă în dosar nr._/C2003 în șnur cu Decizia civilă nr. 789 din 1 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara-Sectia civilă în dosar nr. 9537/C/2004 și cu Decizia nr. 5631 din 8 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția civilă și de Proprietate Intelectuală în dosar nr._/1/2005, irevocabilă.
Reclamanta nu a sustinut caracterul nelegal al încheierii de carte funciara prin care s-a dispus înscrierea dreptului în baza deciziei și nici nu se putea cere, în prealabil, anularea acestei încheieri pe calea plângerii de carte funciară, întrucat, la data pronuntării ei, exigențele legii au fost respectate în conditiile în care decizia de restituire în natura era valabilă.
Pe de altă parte, actiunea în rectificare de carte funciară întemeiată pe dispozitiile art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, republicată, formulată pe cale principală, cum este cazul în speță, nu este supusă unui termen de prescripție, ca atare apărarea intimaților în acest sens s-a impus a fi respinsa.
Cererea de întabulare a dreptului reclamantei trebuie a fost respinsa, întrucat in cartea funciară, ca proprietar actual figureaza Societatea C. Consumcoop Mănăștiur, înscrisă în urma adjudecarii bunului la licitatie, act a carui nevalabilitate nu a fost sustinută.
Apelanta a depus în apel, la solicitarea instantei, acte prin care a tins la a dovedi că este continuatoarea în drepturi a menționatei societăți, însă în baza acestor inscrisuri avea posibilitatea de a se adresa în mod direct registratorului de carte funciară pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni, o atare cerere neprezentand caracter contencios.
Împotriva deciziei civile nr. 668/A/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T., parații C. A. și C. A. au declarat recurs în termen legal la 30.10.2012, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile si rejudecând, respingerea apelului reclamantei și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.
În motivare, recurenții au criticat Decizia civilă ca nelegală sub aspectul reținerii eronate a stării de fapt deduse judecății si interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, s-a susținut că din cuprinsul Deciziei nr. 41/27.04.2011 emise de C. de C. F. rezultă fără dubiu că aceasta s-a eliberat pentru intabularea dreptului de proprietate asupra construcțiilor ”magazin mixt” în favoarea lui C. A., nu și în favoarea lui C. P., acesta din urma fiind intabulat cu mulți ani înainte, respectiv la momentul edificării construcției, cu titlu de moștenire.
În plus, s-a precizat că desființarea Deciziei nr. 41 emisă de C. de C. F. nu duce în mod automat la desființarea titlului în baza căruia s-a intabulat antecesorul pârâților, știut fiind că rectificarea unei înscrieri de carte funciară presupune, prealabil, anularea încheierii care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate. Sub acest aspect, se subliniază ca instanța de fond nu a fost învestită cu un astfel de petit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 si art. 304 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal la 08.01.2013, intimata . Mănăștiur a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată aferente acestuia. În sustinere, intimatul a precizat ca pârâții reiterează în recursul formulat apărările invocate și în fața instanței de apel, fără a le raporta la considerentele hotărârii recurate.
Pe de altă parte, se subliniază că deși se invocă ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, în fapt sunt invocate nemulțumirile părților din procesele soluționate irevocabil între aceleași părți, în dosarul având ca obiect revendicare imobiliară, finalizat prin Hotărârea nr.768/2004 a Tribunalului T., irevocabilă, ceea ce face imposibilă reanalizarea lor.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse in susținere, Curtea constată ca este nefondat pentru următoarele considerente:
Prezentul demers judiciar inițiat de reclamanta Consumcoop Mănăștiur la data de 07.05.2012, se întemeiază pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată, susținând nevalabilitatea actului, respectiv a Deciziei nr. 41/27.04.2001 emisă de C. de C. Mănăștiur, în temeiul căreia a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea antecesorului pârâților.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, în cazul în care o carte funciară urmează a fi întocmită ori completată prin înscrierea unui imobil care nu a fost cuprins în nicio altă carte funciară, precum și în cazul în care o carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în parte, din diferite cauze, întocmirea, completarea și reconstituirea, după caz, se fac de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesați, pe baza unei încheieri. În acest scop se folosesc toate înscrisurile și documentațiile tehnice existente, privitoare la imobilele în cauză, precum și situația dreptului de proprietate.
Din perspectiva textului de lege sus indicat si raportat la înscrisurile depuse la dosar, respectiv hotărârile judecătorești pronunțate în dosar civil nr._/c/2003 și mai ales, Decizia nr. 4631/R/08.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._/1/2005, irevocabilă, în mod corect tribunalul a reținut că titlul în baza căruia s-a dispus intabularea în CF nr.730 Mănăștiur a autorilor pârâților, a fost desființată retroactiv, în mod irevocabil. În această situație, sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, fiind îndeplinită ipoteza înscrierii dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor pârâților pe baza unui titlu nevalabil.
În consecință, Curtea retine că tribunalul a făcut o corectă interpretate și aplicare în speța dedusă judecații a dispozițiilor legale incidente, dispozițiile art. 34-36 din legea nr. 7/1996, reținând astfel că nu sunt incidente niciunul din temeiurile de modificare a deciziei civile recurate indicate în susținerea recursului, respectiv art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Curtea retine, de altfel, că motivele de fapt invocate de pârâți în recursul de față, nu se pot circumscrie în niciunul din cele doua cazuri reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, în fapt, fiind reluate apărări privind preluarea abuzivă a imobilului din patrimoniul autorilor lor.
În calea extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă,care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural și/sau substanțial).
Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control a legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză – sub toate aspectele susținute de pârâta recurentă – istoricul cauzei dedusă judecății, toate cu consecințe directe în planul configurării/reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanței de recurs.
Instanțele anterioare au prezentat în mod exhaustiv întreaga situație de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret și considerentele legale pentru care au ajuns la soluția pronunțată în primă instanță, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.
Noua formulare a textului art.304 C.pr.civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizată prin configurarea situației de fapt a dosarului și cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părțile cu interese contrare.
O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.
În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurenta a beneficiat în mod concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de pârâți este nefondat și în baza art. 299, 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
În baza art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâții recurenți să plătească reclamantei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, parțiale, aferente recursului, apreciind ca în raport cu prestația efectivă a apărătorului intimatei și complexitatea cauzei, cheltuielile de judecată solicitate de aceasta, de 3.000 lei sunt nejustificat de mari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat declarat de pârâții recurenți C. A. și C. A. împotriva Deciziei civile nr. 668/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată C. de C. Mănăștiur, având ca obiect rectificare Carte Funciară.
Obligă pârâții recurenți să plătească intimatei C. de C. Mănăștiur, suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. GIURGINCĂANA-M. N.
GREFIER,
D. K.
Red. M.G/06.02.2013
Tehnored. D.K/ 06.02.2013
Primă instanță: Judecătoria F.-P. M. E.
Instanța de apel: Tribunalul T.-L. D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
