Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1572/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1572/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 8072/55/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1572/R
Ședința publică din 14 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află judecarea recursului, formulat de pârâții Cerguță C. și Cerguță S., împotriva deciziei civile nr. 255/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta C. C. și pârâta H. Grațiana-M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-intimată, lipsă avocat S. Madona M. și pârâții-recurenți, personal și asistați de avocat P. S., lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, se constată depus, prin Serviciul registratură:
La data de 05 noiembrie 2013, de către reclamanta-intimată Întâmpinare și delegație de avocat, în două exemplare f. (07-16).
La data de 07 noiembrie 2013, de către pârâta-intimată Întâmpinare, în trei exemplare f. (22-24).
Reprezentantul pârâților-recurenți depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, reținând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat, constată că cererea este în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia:
Reprezentantul pârâților-recurenți solicită instanței admiterea recursului, subliniind că acesta vizează greșita aplicare a dispozițiilor legale privind cheltuielile de judecată. Se subliniază că aceste cheltuieli au fost greșit acordate încă din faza de primă instanță. De asemenea, la stabilirea cheltuielilor de judecată trebuie să se țină seama de faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea realizării în mod nelegal a construcției, fără autorizație. Față de aceste considerente se solicită admiterea recursului și respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. De asemenea, se solicită admiterea acțiunii în constatare, precizând că nu poate identifica la ce filă se regăsește cererea reconvențională.
Reprezentanta reclamantei-intimate solicită instanței respingerea recursului, menținerea hotărârilor primei instanțe și instanței de apel. Se mai solicită a se avea în vedere că cererea de apel și de recurs vizează doar cheltuielile de judecată. La instanța de fond acțiunea a fost admisă în parte, neacordându-se cheltuieli de judecată în întregime. Această instanță nu a reținut că pârâții recurenți au formulat acțiune în constatare. Cu privire la pârâta intimată H. Grațiana-M. nu a fost obligată la cheltuieli de judecată, având în vedere că a achiesat la acțiunea reclamantei încă de la primul termen de judecată. Nu se solicită acordarea cheltuielilor de judecată, în recurs.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.255/25.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelurile declarate de apelanții-pârâți Cerguță C. și Cerguță S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. C. și intimata-pârâtă H. Grațiana-M., împotriva sentinței civile nr. 2414 din 25.03.2013 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar, fără cheltuieli de judecată.
Prin această decizie, tribunalul a menținut soluția instanței de fond, apreciind că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Tribunalul a considerat că lucrările de demolare, extindere, reconstrucție, au fost efectuate fără autorizație de construcție, sens în care reclamanta C. C. a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 3.000 lei, în temeiul Legii 50/1991, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 569/11.12.2007 încheiat de primăria Mun. A..
Prima instanță a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în A., Calea Timișorii, nr. 99, . CF_- C1-U1 A. (provenită din conversia CF 6058 A.), nr. top. 899-901 /I, imobil în suprafață totală de 312 mp., compus din 6 camere, bucătărie, 2 băi, grup sanitar, dressing, 2 holuri, casa scării, 3 balcoane, boxă (subsol), cocină – conform identificării efectuate prin raportul de expertiză tehnică judiciară – specialitatea construcții – întocmit de exp. ing. Cziszter Kalman.
În apel se invocă dispoziții legale care au fost avute în vedere de prima instanță, care a respins cererea privind apartamentarea, unificarea și reapartamentarea imobilului, înscrierea în cartea funciară a modificărilor, cu consecința modificării cotei de proprietate a reclamantei.
Prima instanță a admis doar primul capăt de cerere în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod pr. civilă.
Tribunalul a mai apreciat și că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod pr. civilă, sens în care apelanții-pârâți au fost obligați la cheltuielile de judecată suportate de reclamantă pentru primul capăt de cerere și care a fost admis.
Pentru aceste considerente, tribunalul decis să respingă apelurile declarate de apelanții-pârâți Cerguță C. și Cerguță S. în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. C. și intimata-pârâtă H. Grațiana M., împotriva sentinței civile nr. 2414 din 25.03.2013 a Judecătoriei A. pronunțată în dosarul nr._ .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, pârâții Cerguță C. și Cerguță S., care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ.
Astfel, recurenții au susținut că soluțiile primelor două instanțe sunt nelegale, dintr-o dublă perspectivă.
Concret, recurenții au apreciat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și greșita aplicare a legii.
În soluția dată, contrar susținerii instanței de apel, nu s-a admis, în totalitate partajul între C. C. și H. M., acest partaj fiind admis doar în parte, respingându-se cererea principală a reclamantei de intabulare" a „modificărilor" făcute cu edificarea altor construcții fără autorizare cu „apartamentarea, unificarea și reapartamentarea imobilului".
Recurenții susțin că au fost chemați în judecată nu pentru partaj, ci pentru a exprima acordul scris la edificarea modificărilor în construcții și edificarea unor noi construcții făcute fără acordul locatarilor vecini, făcute fără autorizație de construire de către reclamantă, capăt de cerere pe care instanța de fond l-a respins, astfel că nu puteau fi obligați la cheltuieli de judecata sub acest aspect.
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au văzut că, practic cererea în constatare la a cărei răspuns instanța de fond, nu se pronunță în dispozitivul hotărârii trebuia respinsă în tot, deoarece este o cererea în realizarea dreptului asupra construcțiilor edificate și nu cum greșit a motivat instanța de fond.
În această situație, în partajul solicitat în care pârâții nu sunt implicați ca și parte, cheltuielile de judecată revin reclamantei C. C. și pârâtei H. M. și nu pot fi legal obligați la plata acestor cheltuieli de judecată, deoarece este o aplicare greșită a aplicării art. 276 C.pr.civ.
Contrar susținerii instanței de apel prima instanță a admis doar primul capăt de cerere în temeiul dispozițiilor art. 111 C.pr.civ, deși în realitate acest capăt de cerere trebuie respins în totalitate, pe motiv și că nu se pot acoperi greșelile de edificare a unor construcții fără temei legal și fără autorizație de construire, fără acordul de vecinătate solicitat în baza Legii 50/1991, într-o cerere în constatare, ce reprezintă o altă greșeală de aplicarea a prevederilor art. 111 C.pr.civ.
Reclamanta C. C. a formulat întâmpinare, în termen, solicitând anularea ca netimbrat și în subsidiar, respingerea pe fond a recursului pârâților.
Curtea, analizând recursul pârâților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceștia, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap. la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este întemeiat din perspectiva disp.art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ.
În acest sens, cu titlu prealabil, curtea va constata că recursul pârâților a fost legal timbrat în raport cu obiectul acțiunii principale a reclamantei, cu suma de 8,5 lei taxă judiciară și 0,15 lei timbru judiciar, în contextul în care legea aplicabilă în materie de timbrare ester L.146/1997 – republicată, potrivit principiului „tempus regit actum”, acțiunea reclamantei fiind înregistrată la data de 30 mai 2012 și aceasta a plătit taxele judiciare în condițiile impuse tot de L.146/1997 – republicată, același regim fiind aplicabil și în căile de atac.
Pe fondul recursului, curtea va constata că acesta este întemeiat, în condițiile în care primele două instanțe au interpretat și aplicat greșit disp.art.111 C.pr.civ., privind regimul juridic al acțiunilor în constatare, care nu este incident în speță.
Astfel, curtea va constata că reclamanta C. C. a investit instanțele de judecată cu o acțiune în realizarea dreptului, iar această clasificare rezultă fără echivoc chiar din cuprinsul capetelor de cerere formulate de reclamata – intimată în acțiunea introductivă, prin care aceasta a solicitat ca instanțele de judecată, pe fondul confirmării dreptului de proprietate, să se dispună sistarea apartamentării și apoi, unificarea și reapartamentarea imobilului situat în municipiul A., Calea Timișorii nr.99, în contextul în care configurația și suprafața întregului imobil a fost complet schimbată, prin lucrări de demolare, reconstruire și extindere, toate realizate fără autorizație de construire, fiind încălcate normele imperative ale L.50/1991 – republicată.
De aici de altfel derivă și incidența prev. art.304 pct.7 C.pr.civ., câtă vreme, în mod paradoxal, primele două instanțe au constatat că lucrările de demolare, extindere prin mansardare și reconstrucție efectuate de reclamantă au fost efectuate fără autorizație de construcție și s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 37 al. 5 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții normă imperativă care este în vigoare și în prezent, precum și disp. art.36 din Legea 7/1996 – republicată.
Totodată, s-a apreciat de prima instanță atât timp cât părțile dețin titluri pentru drepturile lor, înscrise și în cartea funciară, acestea nu pot fi modificate, pe baza unei simple împrejurări de fapt, respectiv ca urmare a construirii unei extinderi – mansarde - realizată de reclamantă.
De asemenea primele instanțe nu au identificat vreo dispoziție de drept material care să o îndreptățească pe reclamantă a obține pentru apartament o parte sau o cotă mai mare din teren, neexistând nici un temei, sau titlu în acest sens (vânzare, donație, etc.).
În acest context, fiind evident scopul urmărit de către reclamantă prin acțiunea sa, curtea va constata că în mod evident că demersul judiciar al acestei nu putea fi admis, nici măcar în parte, din perspectiva prev. art.111 C.pr.civ.
În acest context, curtea, în deplin acord cu jurisprudența constantă și cu doctrina relevantă în materie – a se vedea și Prof.univ.dr.V. M. C., Tratat Teoretic și Practic de Procedură Civilă, vol. I, Teoria Generală, Editura Național, București, 1996, pag292 – 303 -, curtea va constata că, uzând de disp.art.111 C.pr.civ. nu se poate cere valorificarea unui drept, nu pot constitui titlu executoriu și au un caracter cu totul subsidiar, în raport cu acțiunea în realizarea dreptului.
Or, raportat la speța concretă, curtea va constata că cererea de constarea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în A., Calea Timișorii, nr. 99, . fi dispusă în noua configurație, rezultată în urma acțiunilor ilegale de demolare, extindere prin mansardare și reconstrucție efectuate de reclamantă, aceasta și pentru că noua configurație, descrisă și prin expertiza tehnică validată de primele două instanțe se confirmă doar o stare sau situație de fapt și nu una de drept, câtă vreme sau încălcat flagrant dispozițiile art. 37 al. 5 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții normă imperativă care este în vigoare și în prezent, precum și dispozițiilor art.36 din Legea 7/1996 – republicată.
Or, caracteristica principală a acțiunii întemeiată pe dispozițiilor art.111 C.pr.civ. este aceea că nu poate fi folosită pentru constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt și totodată, în urma analizei acțiunii introductive, curtea va mai constata că aceasta nu are nici caracteristicile unei acțiuni declaratorii, interogatorii sau provocatorii, care să o facă astfel admisibilă.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prevederilor art.312 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâții Cerguță C. și M. împotriva deciziei civile nr. 255/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, pe care o va modifica în tot, în sensul că va admite apelul declarat de aceiași pârâți împotriva sentinței civile nr.2414/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul cu același număr.
În rejudecare, curtea va schimba sentința apelată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei C. C., în totalitate.
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., va obliga intimata – reclamantă C. C. să plătească pârâților – recurenți Cerguță C. și M. suma de 17,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare în toate instanțele, în condițiile lipsei dovezilor privind cheltuielile acestora din urmă privind onorariile avocațiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții Cerguță C. și Cerguță S., împotriva deciziei civile nr. 255/25.06.2013 de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de acești pârâți împotriva sentinței civile nr. 2414/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul cu același număr.
Schimbă sentința apelată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei C. C., în totalitate.
Obligă intimata C. C. să plătească recurenților Cerguță C. și Cerguță S. suma de 17,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa judiciară, în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. C. P. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. C.P. – 29.11.2013
Tehnored. R.P.D./2 ex. – 29.11.2013
Instanța de fond: Judecătoria A. – Judecător: B. I. E.
Instanța de apel: Tribunalul A. – Judecători: L. B. și O. Ș. S.
| ← Cereri. Decizia nr. 965/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 1573/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
