Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1539/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1539/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1905/252/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 27.08.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1539/R
Ședința publică din 13 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. M., B. (L.) M. și B. G. împotriva deciziei civile nr. 396/24.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați B. G. și B. E. și pârâta intimată ., pentru revendicare imobil.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă pârâta recurentă B. M., personal și asistată de domnul avocat A. A., care se prezintă și pentru pârâții recurenți B. (L.) M. și B. G., lipsă, pentru reclamanții intimați B. G. și B. E., lipsă, domnul avocat T. A., lipsă fiind pârâta intimată ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că pârâta intimată și reclamanții intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța nr._/23.10.2013, în valoare de 147 lei, și timbre judiciare în valoare de 6 lei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea reîntregirii probatoriului, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței, fără cheltuieli de judecată. Precizează că se impune efectuarea unor noi expertize, care să țină seama și de documentațiile de evaluare depuse în recurs, și arată că instanțele au reținut o stare de fapt greșită.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise depuse la dosar. Precizează că nu se invocă motive de nelegalitate, că probele administrate în cauză sunt suficiente și că prin expertiza în construcții s-a stabilit că linia de hotar nu corespunde cu cea din autorizația de construire. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 18.07.2008 la Judecătoria Lugoj sub nr._, reclamanții B. G. și B. E. au chemat în judecată pârâtul B. G. și au solicitat obli9garea pârâtului să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 100 mp din ./b de 1439 mp din CF nr. 495 Știuca.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului de a desființa construcțiile realizate abuziv pe proprietatea lor, iar în caz de refuz să fie ei autorizați să le desființeze pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului de 1439 mp înscris în CF nr. 495 Știuca, nr. top 149/b, iar pârâtul este proprietarul terenului de 1439 mp înscris în CF nr. 795 Știuca, nr. top 149/a.
Reclamanții au arătat că pârâtul a demolat construcția existentă pe terenul său și a început lucrările la o construcție nouă, ocazie cu care au observat că pârâtul a depășit limitele terenului său, ocupând din terenul lor aproximativ 100 mp. Și personal și prin executor judecătoresc le-au cerut să stopeze lucrările, însă pârâtul a continuat executarea construcției noi cu rea-credință.
În drept, reclamanții au invocat art. 480, 494 și 1076 C.civ.
Printr-o precizare ulterioară (fila 15), reclamanții au chemat în judecată și pârâta ., și au solicitat instanței să restabilească linia de hotar dintre terenul proprietatea lor, înscris în CF nr. 495 Știuca, nr. top 149/b, și terenul proprietatea pârâtei . CF nr. 795 Știuca, nr. top 149/a, pe care se află construcțiile proprietatea pârâtului B. G..
Au invocat art. 584 C.civ.
Ulterior efectuării expertizei dispuse în cauză, reclamanții au precizat (fila 242) că suprafața de teren revendicată este de 56 mp și au solicitat instanței să oblige pârâții să le lase în deplină proprietate acest teren și să stabilească linia de hotar conform raportului de expertiză.
Pârâtul B. G. a decedat la 20.12.2009, iar prin încheierea din 24.03.2010 au fost introduși în cauză moștenitorii pârâtului, respectiv B. G. (tatăl), B. M. (mama) și B. M., fostă B. (sora).
Prin sentința civilă nr. 2046/6.07.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Lugoj a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții B. G. și B. E. împotriva pârâților B. G., B. (L.) M. și B. (B.) M. și a obligat pârâții să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 56 mp, ocupată din terenul proprietatea reclamanților din CF nr. 495 Știuca, nr. top 149/b în suprafață măsurată de 1380 mp (1439 mp suprafață tabulară).
A obligat pârâții să desființeze construcțiile realizate abuziv pe cei 56 mp din terenul proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, i-a împuternicit pe reclamanți să desființeze construcțiile care le încalcă proprietatea, pe cheltuiala pârâților.
A stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților din CF nr. 495 Știuca, nr. top 149/b, și proprietatea pârâtei . nr. 795 Știuca, nr. top 149/a pe aliniamentul cuprins între punctele E-F, materializat în planșa nr. 2, anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul Z. C., raport care face parte integrantă din hotărâre.
A obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 2494 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilele în speță sunt amplasate în intravilanul localității Știuca, astfel:
-la nr. 116, casa, curtea și grădina, proprietatea reclamanților B. G. și B. E.;
-la nr. 116 A, magazinul folosit de pârâtul B. G. junior și S.C. Ben Trade SRL.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de domnul expert Z. C. rezultă că suprafața reală măsurată între punctele A,B,C,D este de 2760 mp, cu 118 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în cartea funciară.
Între parcelele de teren proprietatea reclamanților B. G., B. E. și a pârâtului B. G., la data efectuării măsurătorilor nu exista gard despărțitor.
Parcelele de teren au făcut parte din . în c.f. 235 Știuca nr. top. 149, care în anul 1925 se dezmembrează în două, subparcela 149/a în suprafață de 1439 mp și 149/b în suprafață de 1439 mp în baza unui „Act de donațiune și defalcare”.
De asemenea, în planșa nr. 2 anexă la raportul de expertiză, expertul a prezentat amplasamentul celor două imobile, conform situației evidențiate în dezmembrarea efectuată în anul 1925, astfel:
-imobilul înscris în c.f._ Știuca (c.f. veche 795), sub nr. top. 149/a materializat prin punctele B-C-F-E, asigură pârâților B. G. și Primăriei Comunei Știuca o suprafață de 1380 mp;
-imobilul înscris în c.f. 495 Știuca, este materializat prin punctele A-E-F-D și asigură reclamanților B. G. și B. E. o suprafață de 1380 mp.
Aliniamentul de grănițuire propus de expert ca fiind între punctele E-F secționează construcția pârâtului B. G., delimitată în planșa nr. 2 prin punctele 1-2-3-E ( S 56 mp), amplasată pe . reclamanților B. G. și B. E. nr. top. 149/b.
Conform planului întocmit de arhitect B. și situației din teren, pe cei 56 mp sunt amplasate la parter – garajul și parțial o cameră și la etaj – dormitorul de deasupra garajului și parțial al doilea dormitor.
Prima instanță a mai constatat că imobilul în litigiu se află în centrul localității Știuca . Construcția a fost dobândită prin cumpărare în anul 2005 de către defunctul B. G.. Destinația acestei construcții(conform extrasului de c.f.) este de magazin și bufet. Terenul era la acel moment in domeniul privat al pârâtei .> La data de 16.10.2007 se eliberează de către Primăria Comunei Știuca certificatul de urbanism nr. 12, prin care se propune mansardarea construcției magazin - bufet cu spații pentru locuință.
Pentru executarea lucrărilor de mansardare se eliberează de către Primăria Comunei Știuca autorizația de construire nr. 4/18.03.2008, iar documentația nr. 91/06 pentru eliberarea autorizației de construire a fost întocmită de către . Lugoj.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică în construcție, întocmit de expertul tehnic M. I., instanța a reținut că frontul stradal al imobilului este de 26,73 ml iar din planșa 2 A(releveul construcției existente), frontul stradal al construcției propuse pentru mansardare este de 25,57 ml.
Expertul a precizat că lucrările de construcție existente la parter s-au realizat conform documentației care a stat la baza eliberării autorizației de construire nr. 4 din 18.03.2008 eliberată de Primăria Comunei Știuca, și pentru care s-a obținut acordul Inspectoratului Județean în Construcții T., iar la lucrările de consolidare și mansardare a fost respectată documentația care a stat la baza eliberării autorizației de construcție.
Martorul H. I. a declarat că imobilul care a aparținut înainte Cooperativei a fost modificat radical de pârâtul B. G.(decedat în timpul procesului ), actuala clădire fiind mai mare decât cea inițială.
Din expertizele efectuate în cauză a rezultat că o parte din construcțiile pârâților se află pe terenul proprietatea reclamanților, ocupând o suprafață de 56 mp din terenul acestora de sub nr. top. 149/b.
Fiind în situația în care un proprietar execută o construcție pe terenul său, dar o parte a acesteia depășește limita propriei proprietăți, fiind amplasată și pe terenul vecinului, se impune a se analiza dacă cel care a construit este o persoană de bună - credință sau este o persoană de rea-credință.
Deși reclamanții l-au încunoștințat pe pârât de faptul că ocupă o parte din terenul proprietatea lor și i-au cerut să își retragă construcția, pârâtul a continuat lucrările.
Potrivit art. 494 al. 1 Cod civil, „Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice”.
Raporturile juridice dintre părțile implicate în această operațiune sunt diferite, după cum constructorul este de bună – credință sau este de rea-credință.
Este constructor de rea-credință cel ce ridică o construcție au face o plantație pe un teren despre care știa că nu este proprietatea sa; buna-credință, în sensul art. 494 Cod civil, se definește, ca și în cazul bunei – credințe în înțelesul art. 485 și art. 486 Cod civil, tot în funcție de titlul care întemeiază convingerea eronată a autorului lucrării că a devenit titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
Prima instanță a apreciat că pârâtul B. G.( în prezent decedat) a fost constructor de rea-credință, chiar dacă a respectat autorizația de construcție și documentația pentru care s-a obținut acordul Inspectoratului Județean în Construcții T., deoarece în momentul în care a început lucrările de ridicare a imobilului a fost atenționat de reclamanți că s-a intrat pe proprietatea lor, iar ulterior a fost somat și prin executor judecătoresc, însă lucrările nu au fost oprite pentru a se efectua o verificare în teren, ci au fost continuate până la finalizare.
Faptul că imobilul din litigiu, proprietatea pârâților, s-a construit și pe o porțiune din terenul proprietatea reclamanților este dovedit prin concluziile raportului de expertiză, întocmit de domnul expert Z. C., care precizează că s-a intrat pe terenul reclamanților cu suprafața de 56 mp.
Pârâții au motivat ridicarea construcțiilor în această modalitate pe faptul că au respectat documentația eliberată și avizată de Inspectoratul Județean în Construcții T., însă prima instanță a apreciat că și această documentație trebuia verificată, deoarece eliberarea unor astfel de autorizații nu poate să ducă la încălcarea dreptului de proprietate al unei alte persoane.
În practica judiciară s-a conturat opinia potrivit căreia, o soluție favorabilă constructorului ar fi de admis într-o singură situație și anume doar în cazul în care porțiunea de teren ocupată este extrem de mică și se întinde pe lungimea graniței, iar constructorul estre de bună credință, în sensul că datorită modului în care sunt delimitate proprietățile sau datorită unor imperfecțiuni care nu pot să îi fie imputate, s-a aflat într-o imposibilitate absolută de a ști că edifică prin depășirea limitelor terenului care îi aparține.
Împotriva sentinței civile nr. 2046/6.07.2011 a Judecătoriei Lugoj au declarat apel pârâta ., și pârâții B. G., B. M. și B. M..
Prin decizia civilă nr. 396/24.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a anulat ca netimbrat apelul pârâtei ..
A respins ca nefondat apelul pârâților B. G., B. M. și B. M..
A obligat pârâții apelanți B. G., B. M. și B. M., în solidar, la plata în favoarea reclamantului intimat B. G. a sumei de 5960 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul a reținut că pârâtul defunct B. G. (antecesor al apelantilor B. G., B. M. și B. M.) a deținut în proprietate constructia identificata sub denumirea de „magazin bufet”, situata pe nr. cadastral 149/a (teren cu suprafata mentionata in cartea funciara de 1439 mp), avand un contract de concesiune incheiat cu . teren, iar nu pentru terenul 149/b, aflat în domeniul privat al Comunei Știuca, pe durata existentei constructiei.
Părțile au învederat, la interpelarea instantei, ca mentiunea privind schimbul de imobile operata in cartea funciara vizeaza contractul de schimb autentificat sub nr. 6556/06.12.2005, prin care partile au schimbat intre ele constructiile cumparate, schimb care insa s-a facut doar scriptic, pentru a reglementa situatia de carte funciara, intrucat reclamantii au cumparat constructia de pe . din eroare au fost intabulati in cartea funciara cu . paratii au cumparat constructia de pe . din eroare au fost intabulati in cartea funciara cu .>
Pentru stabilirea liniei de hotar intre cele doua numere topografice, interesează modalitatea in care acestea au fost delimitate prin vointa proprietarului anterior, urmare a dezmembrarii lor din aceeasi . raportului de expertiza topografica intocmit de expertul Z., aliniamentul de granituire dintre cele doua proprietati conform actului de donatiune si defalcare din 1925 este linia E-F.
Câtă vreme nu s-a facut dovada ca, ulterior dezmembrarii celor doua subparcele, proprietarii acestora au convenit la modificarea liniei de hotar rezultata din parcelare, tribunalul a apreciat că linia stabilita cu ocazia dezmembrarii este cea care delimiteaza proprietatile invecinate, fara a putea tine cont in stabilirea granitei de documentatia intocmita pentru obtinerea autorizatiei de construire, documentatie care are caracter tehnic si nu conferă drepturi suplimentare solicitantului.
Prima instanta a stabilit in mod corect linia de hotar pe aliniamentul E-F si a constatat, in baza raportului de expertiza in constructii inticmit de expertul Miutescu I., că pârâtul defunct B. G., prin constructiile edificate, a ocupat o parte din terenul reclamantilor, identificata de catre expertul Miutescu I. ca fiind in suprafata de 56 mp. Acelasi expert a stabilit ca actuala constructie existenta pe top 149/a are un front stradal de 26,73 metri, in vreme ce constructia initiala, magazin bufet, propusa pentru mansardare, avea un front stradal de 25,57 metri.
Concluziile rapoartului de expertiza in constructii intocmit in prima instanta nu au fost rasturnate de raportul de contraexpertiza efectuat la cererea apelantilor-parati în apel, intocmit de expertii G. M., C. C. si B. Eugeniu, care au stabilit, de asemenea, ca imobilul existent in prezent pe top 149/a are un front stradal mai mare decat cel pentru care a primit autorizatie.
Desi instanta de apel a incercat a stabili, prin puncte de contur, suprafata constructiei edificate de parat care depaseste suprafata constructiei initiale, solicitand expertilor in constructii lamurirea acestui aspect, acestia au aratat că nu detin datele tehnice necesare pentru clarificarea obiectivului mentionat.
A reținut, ca și prima instanță, reaua credintă a constructorului-parat B. G., cata vreme acesta a fost notificat de catre reclamanti, pe parcursul efectuarii lucrarilor, ca incalca terenul proprietatea lor, fara insa ca paratul sa sisteze lucrarile pentru a lamuri aspectele legate de linia de hotar.
Apelantii nu pot contesta prin apelul formulat dreptul de proprietate al reclamantilor asupra parcelei top 149/b, invocand nevalabilitatea contractului de vanzare-cumparare intre acestia si Primaria Știuca pentru incalcarea dreptului lor de preemtiune si neorganizarea licitatiei, atat timp cat nu s-a solicitat anularea acestui contract, acesta fiind valabil si producandu-si efectele.
Nu au fost retinute sustinerile apelantilor conform carora din raportul de expertiza in constructii intocmit de expertul Miutescu ar reiesi ca B. G. a executat doar lucrari de renovare si de mansardare la constructia existenta, cat timp expertul mentionat a retinut si faptul ca frontul stradal existent depaseste frontul constructiei propuse pentru mansardare.
Cât priveste apărările apelantilor în sensul ca prin stabilirea liniei de hotar trebuie sa li se asigure suprafata tabulara de teren de 1439 mp, pentru care au incheiat contractul de concesiune, acestea sunt de asemenea nefondate; granituirea intre proprietati urmareste stabilirea vechilor puncte de hotar, operatiune care nu se face in functie de suprafata de teren intabulata in cartea funciara si nu este determinata de această suprafață.
Împotriva deciziei civile nr. 396/24.05.2013 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal pârâții pârâții B. M., B. (L.) M. și B. G..
În motivarea recursului, pârâții au arătat că din probatoriul administrat în cauză rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută de prima instanță și de instanța de apel.
Astfel, au arătat pârâții recurenți, atât din raportul de expertiză, cât și din cel de contraexpertiză rezultă că pereții exteriori ai construcției existau anterior mansardării, concluzia fiind că lucrările de consolidare a parterului au vizat strict partea interioară a clădirii.
Pârâții au arătat că în speță nu se regăsește situația prevăzută de art. 494 al. 1 C.civ., reținută de instanțe, întrucât nu s-a construit o clădire nouă, pereții exteriori rămânând și lucrarea de consolidare desfășurându-se în interiorul acestora.
Au mai arătat că neconcordanțele dintre frontul stradal autorizat prin autorizația de construire și cel măsurat la construcția existentă provin din modul de efectuare al măsurătorilor. Pentru documentație, frontul stradal a fost măsurat de la stâlpii de susținere turnați lângă zidul exterior deja existent, dar pe interiorul acestor ziduri. Astfel, la frontul stradal de 25,57 m din documentație se adaugă grosimea pereților existenți, de câte 30 cm pe fiecare latură, rezultatul fiind de 26,17 m, care corespunde cu cel din suplimentul la contraexpertiză, adică aproximativ 26,20 m.
Soluția eronată a instanțelor s-a bazat pe concluzia greșită a expertizelor, raportată la frontul stradal, și pe declarația martorului H., care este nepotul reclamanților, ignorându-se declarația martorului B. I., viceprimarul Comunei Știuca, care cunoaște și situația clădirii înainte de consolidare.
Pârâții au criticat faptul că instanța s-a bazat pe o expertiză prin care s-a propus o singură variantă a liniei de hotar, care le traversează casa, fără a ține seama de construcțiile executate ulterior și de modul de folosință actual al terenurilor.
Au mai arătat că s-a trecut peste constatarea expertului că reclamanții dețin o suprafață măsurată de 1320 mp, iar ei, pârâții, au fost obligați să le lase în deplină proprietate și posesie o suprafață de 56 mp, micșorându-li-se terenul din folosință (1440 mp), deși nu s-a solicitat rectificarea suprafețelor în cartea funciară.
Pârâții au susținut, de asemenea, că în mod greșit s-a reținut reaua- credință a antecesorului lor în efectuarea lucrărilor în condițiile în care au fost făcute sub supravegherea Primăriei Știuca, proprietara terenului, reprezentanții acesteia participând și ei la recepția lucrărilor.
Au mai arătat că atât organele de urmărire penală, cât și Inspectoratul de Stat pentru Construcții, care au făcut cercetări cu privire la legalitatea lucrărilor, au constatat că aceste lucrări au fost executate în mod legal.
Pârâții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului cu expertize în specialitatea topografie și construcții, în care să se țină seama și de documentațiile de evaluare depuse în recurs, care conțin date cu privire la construcțiile vechi.
În drept, au invocat art. 304 pct. 9 și art. 312 al. 3 C.p.c.
Reclamanții B. G. și B. E. au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâților este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Motivarea recursului pârâților vizează în cea mai mare parte analiza probelor administrate în primă instanță și apel, pârâții considerând că starea de fapt care rezultă din probe este alta decât cea reținută de instanțe și că în mod greșit s-a luat în considerare declarația unui martor în detrimentul celei a altuia, care cunoștea mai multe aspecte.
În recurs însă nu se poate relua analiza probelor, nu se poate face o reinterpretare a acestora. În recurs pot fi invocate doar motive de nelegalitate a hotărârii atacate, motive care să se încadreze în dispozițiile art. 304 C.p.c.
Pe de altă parte, contrar susținerilor pârâților recurenți, în urma celor 3 expertize efectuate în cauză (expertiza topografică a expertului Z. C., expertiza în construcții a expertului M. I. și contraexpertiza în construcții a experților B. E., C. C. și G. M.) s-a constatat că prin lucrările executate de antecesorul pârâților s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților cu 56 mp.
Executarea lucrărilor în baza unei autorizații de construire nu justifică încălcarea dreptului de proprietate al altei persoane.
De altfel, experții în construcții au constatat că nu a fost respectată nici această autorizație în ceea ce privește frontul stradal al construcției. Autorizația a fost dată pentru un front stradal de 25,57 m, iar frontul stradal actual al construcției este de 26,73 m (după măsurătorile expertului M. I.) sau 26,20 m (în opinia cuprinsă în suplimentul la raportul de contraexpertiză).
Faptul că există această diferență nu poate justifica o trimitere spre rejudecare, în condițiile în care prin contraexpertiza efectuată în apel s-a constatat că din acest punct de vedere s-a încălcat autorizația, lucrările depășind limita de proprietate.
De altfel, prin suplimentul la raportul de contraexpertiză, experții au arătat că au ajuns la această concluzie prin compararea (suprapunerea) conturului parterului existent la ora actuală cu planul parterului cuprins în documentația de autorizare.
Susținerea pârâților, formulată pentru prima dată în recurs, că în documentația de autorizare măsurătorile s-au făcut în interiorul zidurilor, neluându-se în considerare grosimea pereților, nu are nici un suport legal sau probațional.
Existența unei autorizații nu poate înlătura nici reaua-credință a constructorului, care a fost somat inclusiv prin intermediul executorului judecătoresc, de reclamanți, să oprească lucrările pentru că le încalcă dreptul de proprietate.
În consecință, prin lucrările de construcție efectuate, antecesorul pârâților a încălcat proprietatea reclamanților, care sunt îndreptățiți, în baza art. 480 C.civ., să revendice terenul de 56 mp și să oblige pârâții, în baza art. 494 al. 1 C.civ., să ridice construcțiile cu care le-au încălcat proprietatea.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul declarat de pârâții B. M., B. (L.) M. și B. G. împotriva deciziei civile nr. 396/24.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 al. 1 și art. 277 C.p.c., va obliga pârâții recurenți, în solidar, la plata în favoarea reclamanților intimați B. G. și B. E. a sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții B. M., B. (L.) M. și B. G. împotriva deciziei civile nr. 396/24.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă pârâții recurenți, în solidar, la plata în favoarea reclamanților intimați B. G. și B. E. a sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. R. RUJIȚA F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 22.11.2013;
Tehnored. C.J.- 05.12.2013; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Lugoj;Judecător: M. B.
Instanță de apel: Tribunalul T.; Judecători: M. R.; A. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 753/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 410/2013. Curtea de... → |
|---|
