Anulare act. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 10036/30/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 287
Ședința publică din 20 martie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții P. Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2464/PI/21.10.2013, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții F. I. și F. E., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă pentru pârâții-recurenți consilier juridic S. V. și pentru reclamanții-intimați avocat S. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâților-recurenți depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Reprezentanta reclamanților-intimați depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Instanța constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentanta pârâților-recurenți solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamanți, având în vedere că cererea depusă de aceștia în anul 1998 nu îndeplinește condițiile unei cereri formulate în baza legii 10.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, având în vedere că în mod corect prima instanță a reținut că cererea formulată de reclamanți în anul 1998 poate fi considerată ca și o cerere făcută în condițiile legii.
Declară că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.2464/21.10.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F. I. și F. E., domiciliați în Timișoara, ., ., județul T. în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Timișoara și M. Timișoara, prin Primar, cu sediul în Timișoara, . nr. 1, județul T..
A anulat Dispoziția nr.917/08.08.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara și a obligat pârâtul P. Municipiului Timișoara să procedeze la soluționarea cererii formulată de reclamanții F. I. și F. E., în data de 12.03.1998, înregistrată sub nr.D0198-_/12.03.1998, conform prevederilor Legii nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
A respins în rest cererea formulată de reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în urma probatoriului administrat că, prin Dispoziția nr.917/08.08.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara, s-a dispus respingerea notificărilor nr.181/02.09.2005 și nr.191/02.09.2005, depuse la Biroul Executorului Judecătoresc M. D. și înregistrate la Primăria Municipiului Timișoara sub nr.SC.2005._/07.09.2005 și DO.2005-_/15.09.2005, prin care reclamanții F. I. și F. Elsabeta, au solicitat restituirea suprafeței de 719 mp teren intravilan, înscris în CF nr.3447 Timișoara, întrucât acestea nu au fost formulate în termenul prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001, modificat prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001, data limită pentru depunerea notificărilor fiind 14.02.2002.
S-a reținut în cuprinsul dispoziției mai sus menționate că prin Hotărârea nr.1/128/24.03.2011, emisă de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor T., cererile mai sus menționate au fost respinse întrucât „nu se încadrează în prevederile Titlului nr.IV-VI din Legea nr.247/2005”.
Totodată s-a reținut că prin Sentința Civilă nr._/13.12.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr._ a Comisiei Județene de Fond Funciar și a fost obligată Comisia locală de fond funciar să decline competența de soluționarea a cererii în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.
Reclamanții contestă Dispoziția nr.917/08.08.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara, susținând că cererea de restituire a terenului în suprafață de 719 mp, nu este tardiv formulată, având în vedere că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren, în temeiul Legii 18/1991, modificată prin Legea nr.169/1997, încă din anul 1998.
Instanța de fond a constatat că prin cererea formulată în anul 1998, înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara sub nr.D0198-_/12.03.1998, reclamanții au solicitat, într-adevăr, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 719 mp, expropriat potrivit Hotărârii Consiliului de Stat al RSR nr.3058/26.10.1976 (f.14 -15).
Cererea reclamanților formulată în anul 1998 a fost înaintată Comisiei de aplicarea a Legii nr.10/2001, de către Serviciul Administrare Fond Funciar, din cadrul Municipiului Timișoara, împreună cu notificările nr.181/02.09.2005 și nr.191/02.09.2005 și celelalte acte din dosarul administrativ nr.DO2005-1892/15.09.2005 (prin adresa nr.SJ2012.649/12.06.2012 - f.17), pârâții depunând la dosar această cerere (f.80), împreună cu celelalte acte din dosarul administrativ nr.3432/2005, în care a fost emisă dispoziția nr.917/08.08.2012.
Având în vedere că reclamanții au formulat cererea de retrocedare a terenului în suprafață de 719 mp, încă din anul 1998, că această cerere, în mod nejustificat, nu a fost soluționată până în prezent (deși reclamanții au comunicat actele solicitate prin adresa nr.D0198._/06.10.2000 - f.77,88,89,90,91) și având în vedere că prin Sentința Civilă nr._/13.12.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.640/R/17.05.2012, a Tribunalului T., Comisia locală de fond funciar a fost obligată să decline competența de soluționarea a cererii reclamanților privind retrocedarea terenului în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, în mod neîntemeiat, P. Municipiului Timișoara a dispus respingerea notificărilor nr.181/02.09.2005 și nr.191/02.09.2005, făcând abstracție de faptul că reclamanții au formulat și cererea nr.D0198-_/12.03.1998, care în raport de împrejurările concrete ale cauzei, poate fi asimilată notificării prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001, dispozițiile Legii nr. 10/2001, având caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare, inclusiv în raport cu prevederile legilor fondului funciar, Legea nr. 18/1991 și, respectiv Legea nr. 167/1997, așa cum rezultă din prevederile pct.1 lit. f din HG nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Ca atare, pentru motivele mai sus menționate, în baza prevederilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, tribunalul a admis în parte cererea formulată, va dispune anularea Dispoziția nr.917/08.08.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara și a obligat pârâtul P. Municipiului Timișoara să procedeze la soluționarea cererii formulată de reclamanții F. I. și F. E., în data de 12.03.1998, înregistrată sub nr.D0198-_/12.03.1998, la Primăria Municipiului Timișora.
Cât privește cererea reclamanților de obligare a pârâților la restituirea imobilului prin compensare cu un alt imobil în baza art. 1 alin 2 din Legea nr. 10/2001, de aceeași valoare și aceeași categorie de folosință ca și cel de sus indicat sau la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul în discuție, în raport de valoarea de circulație a terenului, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, raportat la prevederile Legii nr.165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care potrivit art.4, se aplică și „cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, întrucât dispozițiile Legii nr.165/2013, se aplică inclusiv acțiunii care face obiectul prezentului litigiu, tribunalul a respins cererea reclamanților în ceea ce privește restituirea imobilului prin compensare cu un alt imobil în baza art. 1 alin 2 din Legea nr. 10/2001 sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001 și va dispune ca cererea formulată de reclamanții F. I. și F. E., în data de 12.03.1998, înregistrată sub nr.D0198-_/12.03.1998, să fie soluționată conform prevederilor Legii nr.165/2013.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de obligarea a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată, reclamanții nefăcând dovada efectuării acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâtul P. mun. Timișoara, recursul fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., fără însă ca pârâtul să detalieze și să dezvolte incidența fiecăruia dintre cele două motive de modificare invocate.
În cuprinsul memoriului de recurs, pârâtul a susținut că soluția instanței de fond este nelegală întrucât în mod eronat, Tribunalul T. a asimilat cererea nr. D0198 -_/12.03.1998, în raport de împrejurările concrete ale cauzei, notificării prevăzute de art. 22 din Legea nr.l0/2001 considerând totodată ca dispozițiile acestei legi au caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare.
Astfel, potrivit prevederilor art.22 din Legea nr.10/2001, modificata, notificarea trebuie comunicata de persoana îndreptățită unității deținătoare prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritoriala se afla imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridica deținătoare a imobilului, urmând ca acesta să o comunice persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
Mai mult decât atât art.22 prevede și termenul limita de depunere a notificării, respectiv 14.02.2002 care în speța de față nu a fost respectat, în mod legal fiind emisa dispoziția de respingere a cererii reclamanților.
Prin cererile cu nr. D0198 - 3338 din 12.03.1998 formulată în baza Legii nr.169/1997 și DO2005 - 2025/21.09.2005 formulată în baza Legii nr.247/2005, reclamanții F. I. și F. E., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 719 mp., teren intravilan, în schimbul terenului expropriat (ocupat de ., stradă)situate în B - dul Dâmbovița, înscris în CF. nr.9116 Timișoara, nr.top._/2,_/3,_/4.
Cererea a fost analizată de către Comisia Municipală de Fond Funciar Timișoara, în cadrul ședinței de fond funciar din data de 12 noiembrie 2008, iar în urma analizelor efectuate, Comisia a propus validarea dreptului de proprietate, după cum urmează:
Anexa 23 — înscrierea în vederea acordării de despăgubiri, pentru suprafața de 719 mp., (grădină), care nu poate fi restituită în natură.
Prin Hotărârea nr. 1/128 din 24.03.2011, Comisia Județeană de Fond Funciar T., a respins propunerea Comisiei Locale cu privire la acordarea de despăgubiri, deoarece nu se încadrează în prevederile Titlului IV - VI din Legea nr.247/2005.
Prin adresa cu nr. SC2011 - 9975/19.05.2011/5, s -a adus la cunoștință numiților F. I. și F. E. prevederile art.l din Hotărârea nr. 1/128 din 24.03.2013, emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar T..
Ulterior, prin Sentința civilă nr._ din 13.12.2011, definitivă și irevocabilă, Judecătoria Timișoara, a dispus anularea Hotărârii nr._ emisă de Comisia Județeană de Fond Funciar, a obligat Comisia Locală de Fond Funciar să decline competența de soluționare a cererii petenților, în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin adresa cu nr. SC2012 -_/29.10.2012, s-a adus la cunoștință numiților F. I. și F. E. prevederile art. 1 din Hotărârea nr. 1/149 din 20.09.2012, emisă de către Comisia Județeană de Fond Funciar T., dar potrivit prevederilor art.22 din Legea nr. 10/2001 modificat prin O.U.G nr. 109/2001 și prin O.U.G nr. 145/2001 data limita pentru depunerea notificărilor a fost 14.02.2002.
Ținând cont de toate aspectele învederate,notificarea reclamanților a fost înregistrata la instituția Primarului sub nr. SC.2005-_ la data de 07.09.2005, fiind depășit termenul de 14.02.2002, data limita pentru depunerea notificărilor.
Reclamanții – intimați, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în termenul legal prev. de art.308 alin.2 C.pr.civ., însă prin concluzii scrise au solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul pârâtului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap. la art.304/1 și art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind aplicabile disp. art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
În acest sens, curtea va constata în primul rând faptul că recurentul nu s-a conformat disp. art. 302/1 lit.c C.pr.civ., în sensul că a omis să detalieze și să dezvolte incidența fiecăruia dintre cele două motive de modificare invocate.
În acest context, curtea, raportându-se la disp. art. 304 pct.8 C.pr.civ., va constata că acest motiv de recurs invocat nu are nicio aplicabilitate în prezenta cauză întrucât subiectul de dispută dintre părțile litigante nu este reprezentat de un act juridic, înțeles ca negotium juris, pentru că între părți nu a existat un contract/convenție care să fi generat o dispută în ceea ce privește interpretarea și aplicarea clauzelor convenționale și totodată, o astfel de analiză nu a fost cerută instanței de fond.
În al doilea rând, din perspectiva disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ., curtea va constata că tribunalul a interpretat și aplicat corect legea aplicabilă în prezentul litigiu, în contextul existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile, având valența puterii lucrului judecat, respectiv Sentința Civilă nr._/13.12.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr._ a Comisiei Județene de Fond Funciar și prin care a fost obligată Comisia locală de fond funciar să decline competența de soluționarea a cererii în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul instituției Primarului mun. Timișoara.
Or, reclamanții au formulat cererea de retrocedare a terenului în suprafață de 719 mp încă din anul 1998, iar această cerere, în mod nejustificat, nu a fost soluționată până în prezent, deși reclamanții au comunicat actele solicitate prin adresa nr.D0198._/06.10.2000 - f.77,88,89,90,91, în ciuda existenței Sentinței Civile nr._/13.12.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._/325/2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.640/R/17.05.2012, a Tribunalului T., prin care Comisia locală de fond funciar a fost obligată să decline competența de soluționarea a cererii reclamanților privind retrocedarea terenului în favoarea Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.
De aceea, curtea va constata că tribunalul a reținut în mod justificat că, în mod neîntemeiat, P. Municipiului Timișoara a dispus respingerea notificărilor nr.181/02.09.2005 și nr.191/02.09.2005, făcând abstracție de faptul că reclamanții au formulat și cererea nr.D0198-_/12.03.1998, care în raport de împrejurările concrete ale cauzei, poate fi asimilată notificării prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001, dispozițiile Legii nr. 10/2001, având caracter de complinire în raport cu alte acte normative reparatorii speciale anterioare, inclusiv în raport cu prevederile legilor fondului funciar, Legea nr. 18/1991 și, respectiv Legea nr. 167/1997, așa cum rezultă din prevederile pct.1 lit. f din H.G. nr. 250/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Prin urmare, pe baza acestor argumente, curtea va constata că tribunalul a aplicat în mod corect prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, în sensul anulării Dispoziției nr.917/08.08.2012, emisă de P. Municipiului Timișoara și în mod justificat a obligat pârâtul P. Municipiului Timișoara să soluționeze cererea formulată de reclamanții F. I. și F. E., la data de 12.03.1998 și înregistrată sub nr. D0198-_/12.03.1998, conform prevederilor Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap. la art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., va respinge recursul declarata de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr.2464/21.102.103 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp. art. 274 C.pr.civ. întrucât intimații, prin apărător, nu au făcut dovada existenței cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâtul P. Municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 2464/21.10.2013, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr._
Fără cheltuieli de judecată, nedovedite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.03. 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. C.P. / 26 .03.2014
Tehnored. R.P.D. – 21.03.2014
Prima instanță: Tribunalul T.: Judecător: - L. Ș.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 855/2014. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2152/2014. Curtea... → |
|---|
