Obligaţie de a face. Decizia nr. 859/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 1558/252/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ -28.08.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 859/R
Ședința publică din 29 octombrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții O. P. și O. V. împotriva deciziei civile nr. 299/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. E. Ș. și B. A., pentru obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți lipsă doamna avocat L. G. și, în reprezentarea pârâților intimați lipsă, domnul avocat N. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea depusă prin registratura instanței, în termen legal, de pârâții intimați cu reprezentanta reclamanților recurenți, care depune la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului cu consecința admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 6.06.2012 la Judecătoria Lugoj sub nr._, reclamanții O. P. și O. V. au chemat în judecată pârâții B. E. Ș. și B. A. și au solicitat obligarea pârâților la desființarea țevilor montate pe gardul proprietatea lor; la demolarea construcției amplasată deasupra garajului construit pe zidul reclamanților, edificat fără acordul lor și fără autorizație, cât și la închiderea ferestrei de la mansarda situată în curtea pârâților și care are vedere spre curtea reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt vecini cu pârâții, care au montat pe gardul reclamanților mai multe țevi înalte de 3 metri, care pun în pericol rezistența și stabilitatea gardului, refuzând să-și construiască un gard propriu. Aceștia au edificat deasupra garajului o construcție amplasată pe zidul proprietatea reclamanților, fără acordul lor și fără autorizație iar la această construcție s-a montat o fereastră care are vedere în curtea reclamanților și le violează intimitatea.
Au mai arătat că pârâții refuză să desființeze construcțiile și le-au răspuns reclamanților cu violență, lovindu-i în propria curte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1381 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 2076/3.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Lugoj a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții O. P. și O. V. împotriva pârâților B. E. Ș. și B. A..
A obligat reclamanții la 1000 lei cheltuieli de judecată față de pârâtul B. E. Ș..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții O. P. și O. V. sunt coproprietarii imobilului evidențiat în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2078 LG Lugoj ), nr. top 676/a, compus din teren în suprafață de 1439 mp cu casa având nr. conscripțional 28, situată în Lugoj .>
Pârâții B. E.-Ș. și B. A. sunt coproprietarii imobilului învecinat situat la nr. conscripțional 30, evidențiat în CF nr._ Lugoj (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2167 LG), nr. top 676/b/1, compus din teren în suprafață de 1605 mp cu casă.
Din modul cum este redactată întrebarea nr. 2 din interogatoriul formulat de reclamanți pentru pârât (f. 76) rezultă că reclamanții recunosc faptul că gardul care desparte imobilele proprietatea părților este comun.
Din raportul de expertiză tehnică efectuată de expertul S. I. în dosarul nr._ având ca obiect grănițuire, rezultă că gardul dintre imobilele proprietatea părților este construit pe terenul proprietatea pârâților.
Reclamantul O. P. a recunoscut la interogatoriu (f. 74-75) că gardul are o vechime de peste 100 ani, iar din fișa tehnică nr. 4 din 1984 (f. 52) rezultă că acest gard a fost construit în anul 1959.
Conform răspunsurilor pârâtului la interogatoriul, plăcile semitransparente din fibră de sticlă au fost montate pe gardul existent între cele două curți la data de 05.05.2012.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de expertul I. G., refăcut (f. 141-147), adăugarea țevilor și a plăcilor din fibră de sticlă pe gardul existent între cele două curți nu afectează structura gardului, așa cum afirmă reclamanții, ci doar iau din lumină și umbresc proprietatea acestora.
Din fotografiile depuse de pârâți la dosar (f. 123) rezultă însă că ambele curți sunt acoperite de spalieri și viță de vie, care umbresc și întunecă ambele curți; prima instanță a reținut că în aceste împrejurări umbrirea curții reclamanților de plăcile din fibră de sticlă montate de pârâți pe gard este irelevantă, plăcile din fibră de sticlă fiind situate până la înălțimea spalierilor, nedepășindu-i.
În ceea ce privește proprietatea asupra gardului despărțitor, instanța a reținut că reclamanții care susțin că aceste este comun, nu au făcut dovada acestor afirmații.
Din fișa tehnică nr. 4/27.06.1984 (f. 52) întocmită pentru imobilul din Lugojul G., .. 30, proprietari Gelber I.-A. și Gelber S., rezultă că gardul despărțitor dinspre vecinul O. P. a fost construit în anul 1959 și face parte din construcțiile proprietatea familiei Gelber.
De asemenea, conform expertizei tehnice efectuată de expertul S. I. în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj și sentinței civile nr. 2310/05.09.2011, pronunțată în acel dosar, irevocabilă (f. 18-19), acest gard este amplasat pe terenul proprietatea pârâților, cu 1 cm în interiorul limitei parcelei de teren proprietatea acestora.
În consecință, văzând documentația menționată anterior din care rezultă că gardul este edificat de autorul pârâților, pe terenul proprietatea acestuia la momentul respectiv, instanța a reținut că prezumția de comunitate a despărțiturilor comune reglementată de art. 590 din vechiul cod civil și de art. 660 din noul Cod civil este înlăturată, iar potrivit dispozițiilor art. 492 Cod civil operează prezumția legală relativă de accesiune în favoarea pârâților, prezumându-se că gardul este proprietatea acestora.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 661 alin. 2 din Noul Cod civil privind înălțimea zidului comun, prima instanță a reținut că aceste dispoziții se aplică doar în cazul în care despărțitura dintre imobilele limitrofe este reprezentată de un zid, iar acesta este comun și nu proprietatea exclusivă a unuia dintre vecini.
În ceea ce privește construcția amplasată de pârâți peste garajul edificat în anul 1979 conform fișei tehnice a imobilului nr. 3/27.06.1984 (f. 126), din documentația tehnică și de urbanism depusă de pârâți la dosar (f. 24-50) rezultă că a fost edificat un acoperiș în perioada 2009-2010, deci anterior intrării în vigoare a dispozițiilor noului Cod civil; potrivit art. 59 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile noului Cod civil referitoare la limitele legale ale dreptului de proprietate nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul I. G. calcanul acestui acoperiș nu rezultă că ar influența lumina sau că ar umbri proprietatea reclamanților.
De altfel, din raportul de expertiză tehnică nr. 41/2010 rezultă că șarpanta realizată aduce încărcări reduse pe structura de rezistență și nu afectează elementele structurale ale construcției existente, care fiind edificată pe terenul pârâților, inclusiv zidul care delimitează cele două proprietăți, este proprietatea acestora, fiind construit de autorii lor, familia Gelber.
Întrucât mansarda a fost edificată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Noului CCod civil, nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 612 alin. 2 din Noul Cod civil, invocate de reclamanți.
În ceea ce privește fereastra de la mansardă, din planșele foto și din raportul de expertiză rezultă că fereastra, indiferent dacă este prevăzută cu geam transparent sau mat și fără deschidere, respectă distanța legală față de limita de hotar prevăzută atât de vechiul Cod civil (60 cm conform art. 613 Cod civil), cât și de noul Cod civil, respectiv de 1 m de linia de hotar, prevăzută de art. 615 alin. 2, fereastra nefiind paralelă cu linia de hotar.
Împotriva sentinței civile nr. 2076/3.10.2013 a Judecătoriei Lugoj au declarat apel reclamanții O. P. și O. V., care a fost respins ca neîntemeiat prin decizia civilă nr. 299/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Tribunalul a reținut că nici reclamanții și nici pârâții nu au dovedit proprietatea asupra gardului despărțitor.
În fișa tehnică nr. 4, eliberată în 1984 lui Gelber I. și invocată de către pârâți, se arată doar că gardul despărțitor a fost construit în 1959, astfel că nu reprezintă o dovadă a proprietarului.
De asemenea, se precizează în expertiza efectuată în dosarul Judecătoriei Lugoj nr._: „Actuala linie de hotar asigura pentru reclamant suprafata de 1604 mp. fata de suprafata tabulara de 1605 mp., rezultand un minus de 1 mp. Realizarea suprafetei de 1605 mp. Ar presupune mutarea actualului gard cu 0.01 m.(1 cm) spre parati, ceea ce practic nu se justifica.”
Expertiza nu stabilește faptul că linia de hotar este la un centimetru de gardul despărțitor înspre proprietatea reclamanților pentru a se putea concluziona că el este construit pe proprietatea pârâților din prezenta cauză.
Dacă linia de hotar s-ar fi aflat la un centimetru de actualul gard, atunci acolo ar fi fost stabilită.
Grănițuirea nu presupune stabilirea unei linii de hotar în mod arbitrar, care să asigure suprafața tabulară a proprietăților învecinate, știut fiind că, potrivit art. 32 lit. a din Legea 7/1996, în forma pe care o avea la data efectuării expertizei, efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la suprafața terenurilor.
Întemeindu-se tocmai pe această expertiză, Judecătoria Lugoj a stabilit prin sentința civilă nr. 2310/2011, pronunțată în dosarul_, că linia de hotar este dată chiar de gardul dintre proprietățile părților.
Prin urmare, în lipsa unor probe contrare, tribunalul a prezumat că gardul este comun părților în litigiu.
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a reținut că înălțarea gardului a avut loc în mai 2012, acest lucru fiind susținut de către pârâtul B. E. Ș. la ninterogatoriu în fața primei instanțe.
Reclamanții nu au contrazis această afirmație.
Tribunalul a reținut că acoperișul garajului, cu geamul încorporat, a fost edificat în anul 2010, având în vedere că autorizația de construire nr. 54 a fost emisă la data de 16martie 2010 și că în același an . a expertizat calitatea lucrării și modul în care a fost afectată structura de rezistență a garajului.
Prin urmare, tribunalul a reținut că primul capăt de cerere este supus noului Cod civil, iar celelalte două se circumscriu aplicării vechiului Cod civil.
Reclamanții au susținut că înălțarea gardului afectează stabilitatea și rezistența acestuia și că a fost realizată fără acordul lor.
În drept au invocat dispozițiile art. 662 al. 2 și art. 665 al. 2 din NCC.
Din expertiza efectuată în cauză, s-a reținut că, în urma înălțării, gardul măsoară chiar doi metri, iar această înălțare nu afectează nici rezistența,nici stabilitatea gardului.
De asemenea, art. 665 al. 1 din NCC prevede că „Oricare dintre coproprietari poate să înalțe zidul, cu îndatorirea de a suporta singur cheltuielile de înălțare peste limita zidului comun, precum și cheltuielile de reparare a părții comune a zidului ca urmare a înălțării acestuia.”
Prin urmare, nu este necesar acordul vecinului pentru înălțarea gardului.
Cât privește celelalte două capete de cerere, reclamanții au invocat în drept dispozițiile art. 612, 615 și 616 din NCC, însă, așa cum s-a arătat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil.
Reclamanții au susținut că acoperișul a fost realizat fără autorizație de construire și fără acordul lor.
Tribunalul a reținut că acoperișul a fost realizat în baza autorizației de construire nr. 54/16.03.2010.
De asemenea, art. 599 al. 1 C. civ. prevede că „Unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici să alăture sau să sprijine de dânsul vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt.”
Alineatul al doilea al art. 599 C. civ. prevede că „În caz de împotrivire, el nu poate face aceasta fără a regula mai întâi prin experți mijloace necesare pentru ca acea lucrare să nu vatăme drepturile celuilalt.”
Prin urmare, în anumite condiții se pot face lucrări pe zidul comun, chiar fără consimțământul vecinului.
În speța de față, pârâții au realizat acoperișul garajului pornind de la proiectul nr. 532/2009, întocmit de o firmă de specialitate – . Lugoj, proiect care a stat la baza eliberării autorizației de construire nr. 54/16.03.2010.
Cât privește fereastra acoperișului, tribunalul a reținut că aceasta este perpendiculară pe proprietatea reclamanților, iar art. 613 C. civ. prevede că „Nimeni nu poate avea vederi pieziș pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanță de șase decimetri.”
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că fereastra acoperișului se află la o distanță de 1,5 m de proprietatea reclamanților.
Tribunalul a reținut că prin cererea de apel reclamanții au schimbat temeiurile inițiale, invocând umbrirea, luarea luminii prin înălțarea gardului și că realizarea acoperișului „poate duce în timp la tasări necontrolate”, astfel că le-a înlăturat în baza art. 292 al. 1 și art. 294 al. 1 C. pr. civ.
Împotriva deciziei civile nr. 299/10.04.2014 a Tribunalului T. au declarat recurs în termen legal reclamanții O. P. și O. V..
În motivarea recursului, au arătat că s-a interpretat greșit actul dedus judecății și s-a aplicat greșit legea.
Potrivit art. 599 al. 1 Cod civil, ”Unul dintre vecini nu poate găuri, nici să alăture sau să sprijine de dânsul vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt.”
Intimații pârâți au procedat întocmai, în sensul că fără acordul lor au efectuat o . lucrări care îi prejudiciază, au arătat reclamanții.
Cum gardul din tablă pe care s-a efectuat supraînălțarea este degradat, existând pericolul prăbușirii, se impunea înlocuirea acestuia cu un gard nou, din cărămidă, însă intimații pârâți nu au fost de acord și drept răspuns au început să se manifeste violent, motiv pentru care intimatul O. P. este cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
Acest comportament și improvizația unui gard îmbracă forma abuzului de drept.
Susținerea lor este confirmată de expertul I. G., au arătat reclamanții, care a constatat în raportul de expertiză că prin supraînălțarea gardului ce depășește 2 m li s-a adus un prejudiciu material prin umbrirea și luarea luminii din curte.
Totodată, plăcile și înălțimea acestora pot afecta structura de rezistență a gardului în cazul unul vânt puternic.
Această expertiză a fost însă înlăturată de ambele instanțe, au arătat reclamanții.
Autorizația la care face referire instanța de apel, a fost obținută la 2 ani după efectuarea lucrărilor, fiind eliberată doar pentru reparații și nu pentru construirea mansardei unde s-a amplasat și o fereastră cu vedere în curtea lor.
Reclamanții au arătat că, potrivit legii, intimații pârâți aveau obligația să lase o distanță de 6 cm spre gardul lor din cărămidă pentru a-și sprijini propria construcție.
În drept, au invocat art. 304 pct. 8 și 9 C.p.c.
Pârâții B. E. Ș. și B. A. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat. Au arătat că în speță nu operează prezumția de comunitate asupra gardului, întrucât acesta a fost edificat în 1959 de autorul lor Gelber I. pe terenul proprietatea sa; au mai arătat că soclul face parte din fundație, iar pe soclu se află gardul despărțitor care formează linia de hotar; pe același soclu, înspre proprietatea lor au montat țevile și panourile semitransparente, care însă nu afectează structura de rezistență a soclului; zidul mansardat deasupra garajului face corp comun cu garajul, zidul nu este comun, iar lucrarea de supraînălțare s-a realizat pe bază de autorizație, au mai arătat pârâții.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamanții invocă în susținerea recursului art. 304 pct. 8 C.p.c., susținând că ambele instanțe au interpretat greșit actul dedus judecății, însă prin dezvoltarea motivelor de recurs nu precizează în ce fel a fost interpretat actul juridic dedus judecății, axându-se mai mult pe interpretarea probelor și reluând cererile cuprinse în acțiune, fără critici concrete care să se încadreze la pct. 8 din art. 304 C.p.c.
Mai mult, arată acum pentru prima dată în recurs că e necesară înlocuirea gardului, supus prăbușirii din cauza supraînălțării, susțin reclamanții, și că improvizația unui gard reprezintă un abuz de drept. Cererile noi în recurs sunt inadmisibile, neputând fi schimbat în această fază procesuală obiectul litigiului, conform art. 316 C.p.c. raportat la art. 294 al. 1 C.p.c.
Pe de altă parte, în recurs nu se poate relua analiza probelor, nu se pot formula critici de netemeinicie, punctele 10 și 11 din art. 304 C.p.c. fiind abrogate prin OUG nr. 138/2008; pot fi formulate doar motive de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.p.c.
Reclamanții, invocând art. 304 pct. 9 C.p.c., au susținut și că a fost încălcat art. 599 al. 1 C.civ., în conformitate cu care „Unul dintre vecini nu poate găuri, nici să alăture sau să sprijine pe dânsul vreo lucrare, fără consimțământul celuilalt”.
Așa cum însă în mod corect a reținut și instanța de apel, în speță trebuie să se țină seama și de alin. 2 din art. 599 C.civ., care prevede că „În caz de împotrivire, el nu poate face aceasta fără a regula mai întâi prin experți mijloacele necesare pentru ca acea lucrare să nu vatăme drepturile celuilalt”.
Textul legal citat anterior permite, în anumite condiții, efectuarea de lucrări pe zidul comun și fără consimțământul vecinului.
În acest text legal se încadrează situația de față, pârâții efectuând lucrările contestate de reclamanți- în baza proiectului nr. 532/2009, întocmit de o firmă de specialitate, care la rândul său a stat la baza eliberării autorizației de construire nr. 54/16.03.2010.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții O. P. și O. V. împotriva deciziei civile nr. 299/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. E. Ș. și B. A..
În baza art. 274 al. 1 și art. 277 C.p.c., va obliga reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâților a sumei de 1800 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții O. P. și O. V. împotriva deciziei civile nr. 299/10.04.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. E. Ș. și B. A..
Obligă reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâților a sumei de 1800 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 21.11.2014;
Tehnored. C.J.- 21.11.2014; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: L. V.; Bușca D.
Primă instanță: Judecătoria Lugoj;
Judecător: Sterfenitu F.
| ← Cereri. Decizia nr. 797/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 855/2014. Curtea de... → |
|---|
