Obligaţie de a face. Decizia nr. 785/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1881/220/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 785
Ședința publică din 9 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. S. și M. I. împotriva deciziei civile nr. 537/A/2.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați G. R., M. M. și cu intervenienta intimată Domokos E., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat P. A. pentru reclamanții recurenți M. S. (lipsă) și M. I. (lipsă), avocat P. S. în substituirea av. Carin A., pentru pârâții intimați G. R. (lipsă) și M. M. (lipsă).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judicaire de timbru invederate și, nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat P. A., pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, susținând că hotărârea tribunalului este criticabilă conform art. 304 pct. 6 și 7 Cod pr.civ. și apreciind că potrivit art. 312 Cod pr.civ. se impune casarea deciziei și reținerea cauzei spre rejudecare. Solicită acordarea unui termen pentru concluzii scrise.
Avocat P. S., pentru pârâții intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise pe care le depune azi la dosar. Susține, în esență, referitor la copertina din litigiu, că aceasta este nelegal construită și că îi prejudiciază pe pârâții intimați. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecatoria D. în dosarul nr.1881/220 din 6 octombrie 2010, reclamanții M. S. și M. I. au chemat în judecată pe pârâtele G. R. și M. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate refuzul nejustificat al acestora de a le da acordul cu privire la executarea copertinei deasupra accesului de intrare în imobilul lor (proprietate personala) situat în D., ., iar în cazul în care pârâtele persistă în refuzul nejustificat solicită obligarea acestora în a le da acordul, în caz contrar hotărârea ce urmează a fi pronunțată să țină loc de consimțământ.
De asemenea solicită obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare arată că sunt proprietarii imobilului amplasat pe terenul situat în intravilanul localității D., ., județul T..
Precizează că doresc să acopere . interioara a lor pentru ca accesul în curte să devina uscat deoarece iarna se depune un strat gros de zăpadă care nu mai permite ieșirea din curte a autovehiculului personal, iar datorita faptului că lățimea curții este foarte mica (distanța dintre casa lor și casa pârâtelor) având circa 1,5 -2 m lățime nu au unde degaja zăpada și s-au lovit de refuzul nejustificat al paratelor.
Menționează că au încercat pe cale amiabila de nenumărate ori să obțină acordul pârâtelor însă nu au putut ajunge la un consens cu acestea.
Mai mult, la data de 01.09.2010, au notificat pârâtele solicitându-le rezolvarea acestei situații pe cale amiabila, însa în data de 15.09.2010, au primit o adresa din partea acestora prin care pârâtele au refuzat din nou să le dea acceptul de a construi copertina, fără a avea la baza un motiv întemeiat. Mai mult paratele le-au solicitat o ,,Comisie de Expertiza pentru a se vedea cine este în drept".
Învederează că acoperișul intrării din curtea imobilului în cauza respectă întrutotul cerințele și dispozițiile normelor în vigoare, mai mult nu este lipit de imobilul paratelor așa cum greșit susțin acestea, ci ceea ce contravine normelor de conviețuire socială privind raporturile între vecini este refuzul fără temei legal al pârâtelor.
Relația de bună-vecinătate se traduce și în plan juridic prin existența a doua îndatoriri: respectiv proprietarul unui imobil nu trebuie să-l prejudicieze pe vecinul său, iar a doua se referă la faptul că acesta nu trebuie să-l incomodeze într-un mod intolerabil pe vecin.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.31/1954, art.274 Cod procedură civilă și pe dispozițiile Legii nr.50/2001.
Pârâtele au depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Totodată au solicitat admiterea cererii reconvenționale și pe cale de consecința obligarea reclamanților pârâți reconvenționali la a-și ridica acea construcție edificată în curtea dumnealor construit cu încălcarea prevederilor legale.
Solicită și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata, constând în onorariu avocat (1.600 lei), la care se vor adăuga taxele de timbru și, eventual, alte cheltuieli care vor interveni pe parcursul procesului.
Cu privire la primul petit al acțiunii reclamanților, respectiv de a se constata refuzul lor nejustificat de a-și da acordul la executarea copertinei deasupra accesului de intrare în imobilul reclamanților pârâți reconvenționali arată că reclamanții susțin că prin notificarea din data de 1.09.2010 s-a solicitat rezolvarea problemei pe cale amiabilă și față de răspunsul lor, de a rezolva probleme cu ajutorul unei „comisii de expertiză” au considerat că se află în fața unui nou refuz nejustificat.
Pentru că ele nu aveau cunoștințele necesare în acest domeniu, au hotărât că singura modalitate de rezolvare temeinică și legală este cuvântul unui specialist în materie.
Solicită a se observa că la fila 39 dosar se afla certificatul de urbanism nr.94/5.11.2009, întocmit și eliberat de Primăria Orașului D. în scopul întocmirii documentație pentru executare lucrări de extindere a apartamentului 1 cu un hol la intrare în curte și se prevede că reclamanții să obțină acordul notarial al lor în vederea soluționării temeinice și legale a acestui aspect.
Chiar și Inspectoratul de Stat în Construcții, prin procesul verbal de control existent la fila 41 dosar propune . toate lucrările executate cu nerespectarea prevederilor legale, un termen, respectiv 15.02.2010 însă cu toate acestea reclamanții nu s-au supus legii.
Poziția reclamanților este oscilantă în sensul că, se solicita obligarea lor la a-și da acordul pentru ca să poată obține autorizația de construire din partea Primăriei Orașului D..
Solicitarea ca o hotărâre judecătorească să țină loc de consimțământ a lor, dat peste lege, consideră că este inadmisibil.
Față de aspectele relatate solicită admiterea cererii reconvenționale și să se dispună ridicarea - dărâmarea tuturor construcțiilor efectuate de reclamanți cu încălcarea prevederilor legale, construcții care se refera la speța dedusa judecății, astfel cum a fost reținută situația și de Inspectoratul de Stat in Construcții prin procesul verbal de control efectuat la data de 21.08.2009.
În drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art.594 Cod procedură civilă și art.115 -118 Cod procedură civilă.
La data de 18 februarie 2011, numita Domokoș E. a depus cerere de intervenție în interesul reclamanților (f.78) prin care solicită admiterea în principiu a cererii sale, iar pe fond solicită admiterea acțiunii după cum sprijină apărarea reclamanților.
În motivare arată că este coproprietară alături de reclamanții M. S. (ginerele său) și M. I. (fiica sa), astfel cum rezultă din extrasul de carte funciara nr._ D. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 772) de unde se poate observa fără îndoială cotele de proprietate ce aparțin familiei lor.
D. urmare, solicită a se reține faptul că imobilul în discuție aparține familiei lor, neexistând astfel nici un fel de interes contrariu cu privire la situația juridică a imobilului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că paratele nu doresc sub nici un chip a da acordul reclamanților, iar prin aceasta opoziție de forță fără nici o justificare reiese fără îndoială reaua - credință a acestora, cu atât mai mult cu cât ceea ce solicită reclamanții nu afectează sub nici o formă interesele și proprietatea paratelor și nici interesele sau proprietatea sa.
Prin refuzul lor pârâtele nu doresc decât a-i șicana și a-i purta prin proces.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.49 - 56 Cod procedură civilă.
Prin sentința civila nr. 383/21.03.2011pronunțată de Judecătoria D. în dosarul_, a fost respinsa ca inadmisibilă cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de Domokoș E. .
A fost respinsa ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții M. S. și M. I. în contradictoriu cu pârâtele G. R. și M. M. .
A fost admisa cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante reconvențional, sens în care:
Au fost obligați reclamanții M. S. și M. I. să ridice construcția edificată în curtea imobilului lor de pe ., fără autorizație de construire, respectiv copertina de deasupra accesului la . să plătească pârâtelor G. R. și M. M., cheltuieli de judecată în sumă de 1610 lei, reprezentând taxă timbru și onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în orașul D. ., înscris în CF nr._ D., care se învecinează cu imobilul situat în D. . înscris în CF nr._ D., proprietatea pârâtelor M. M. și G. R..
Cei dintâi au edificat o construcție în curtea imobilului lor respectiv o copertină care însă nu respectă condițiile legale, neavând autorizație valabilă în condițiile Legii nr.50/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Aceștia au întocmit un proiect pentru lucrare și l-au depus la Primăria orașului D. în vederea autorizării, dar nu s-a obținut avizul întrucât documentația nu conținea toate actele și anume lipsește acordul notarial al proprietarilor imobilelor de pe . și mai exact al pârâtelor.
Cu toate acestea lucrarea a fost edificată iar reclamanților li s-a pus în vedere de către Primăria orașului D. ca în termen de 30 de zile începând de la data de 14.07.2010, să demoleze construcția edificată și să refacă proiectul în așa fel încât să nu mai aibă nevoie de acordul pârâtelor. (f.12)
Din proiectul executat s-a reținut că lucrarea de extindere a apartamentului cu un hol la accesul în curte este amplasată la limita trotuarului și la limita parcelei din stânga întinzându-se până în limita din dreapta a parcelelor, adică a pârâtelor. Acesta este motivul pentru care s-a solicitat acordul pârâtelor.
Pârâtele au refuzat, în scris, să-și dea un astfel de acord motivând că lucrarea executată de reclamanți le obstrucționează lumina în trei încăperi ale casei lor în condițiile în care geamurile sunt executate cu respectarea distanței legale față de proprietatea reclamanților.
Pentru lucrarea ilegal executată reclamanții au fost și sancționați contravențional la data de 21.08.2009 în temeiul art.26 din Legea nr.50/1991. De menționat că acest proces verbal nu a fost contestat de aceștia recunoscând fapta comisă. (f.85-86)
Din starea de fapt expusă s-a reținut că pârâtele refuză justificat a-și da acordul la construcția edificată de reclamanți în propria lor curte și anume pentru că le este încălcat și obstrucționat dreptul de proprietate.
Obligarea acestora la un asemenea acord ar însemna ca instanța să încalce atributele dreptului de proprietate ale pârâtelor reglementate de art.480 Cod civil.
A reținut ca argumentele invocate de reclamanți cum că pârâtele ar locui în imobil doar o lună pe an și din rea voință nu doresc să le dea acordul sau că în ipoteza desființării construcției ar fi nevoiți să suporte alte costuri pentru întocmirea proiectului și autorizarea construcției nu constituie motiv pentru ca instanța să aducă atingere dreptului de proprietate al pârâtelor și să pronunțe o hotărâre care să suplinească acordul acestora.
Mai mult, din documentația de la dosar și corespondența purtată de Primăria orașului D. cu reclamanții s-a reținut că aceștia pot edifica lucrarea de extindere a apartamentului lor cu acea copertină fără a aduce atingere imobilului vecin și fără a avea nevoie de acordul acestora.
În concluzie, față de cele expuse instanța a respins acțiunea principală ca neîntemeiată și a admis cererea reconvențională, obligând reclamanții la desființarea construcției edificată în propria lor curte fără autorizație de construire, respectiv cu încălcarea Legii nr.50/1991 cu modificările și completările ulterioare.
În calitate de părți căzute în pretenții în temeiul art.274 Cod procedură civilă reclamanții au fost obligați să plătească pârâtelor cheltuielile de judecată efectuate în acest proces respectiv în sumă de 1610 lei, din care suma de 1600 lei reprezintă onorariu de avocat (f.59) și 10 lei taxă de timbru (f.58).
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții M. S. și M. I. au formulat cererea de apel înregistrata la data de 20.05.2011 la Tribunalul T. în dosarul nr._, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii inițiale și respingerea ca neîntemeiata a cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecarea.
Apelanții solicita să se constate ca instanța de fond în mod eronat a respins acțiunea, bazându-se doar pe adresa emisă de Primăria D. din data de 6.08.2010, fără să țină cont de procesul verbal de control nr._/21.08.2009 al Inspectoratului de Stat în Construcții. Solicita de asemenea să se constate că instanța de fond a omis a analiza aceste înscrisuri aflate la dosarul cauzei care au o forță probanta indubitabila în soluționarea litigiului și mai mult decât atât în mod netemeinic sau poate omisiv, în analiza spetei a respins ca fiind inutilă cauzei, cererea în probațiune de efectuare a unei expertize în specialitatea construcții, care este indispensabilă cauzei și care este singura proba care poate atesta abuzul de drept, prin care pârâtele în mod nejustificat nu doresc să-și dea acordul.
Intimatele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatele au arătat că cererea de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul si nici dovezile invocate în susținerea apelului, pe cale de consecința solicita aplicarea prevederilor art. 292 ind.3 alin.2 C.proc.civ..
Intimatele arata ca singura susținere a apelanților consta in ideea că prima instanța a ținut cont doar de adresa emisa de Primăria D. din data de 6.08.2010 și nu a tinut cont de procesul verbal de control nr._/21.08.2009 al Inspectoratului de Stat în Construcții.
Din starea de fapt reținuta, instanța de fond a constatat că refuzul de a da acordul la construcția edificată de către reclamanți in propria lor curte este justificat, pentru ca le este încălcat și obstrucționat dreptul de proprietate. Obligarea paratelor la un asemenea acord ar fi însemnat ca instanța să încalce atributele dreptului de proprietate, reglementat de art. 480 C.civ. Arata ca intimatele nu s-ar fi opus la edificarea acelei construcții in condițiile in care ea ar fi fost construită în conformitate cu prevederile legale- Legea nr.50/2001. Intimatele considera ca acțiunea reclamanților este inadmisibila in condițiile în care cu privire la teren există o stare de indiviziune forțată iar acordul tuturor părților cu privire la promovarea prezentei cereri nu există. In sensul celor susținute sunt si actele depuse la dosar, emise de Primăria D. si Inspectoratului de Stat în Construcții, ambele instituții constatând ca nu s-au respectat prevederile legale in edificare construcției, dispunând chiar sa fie demolata .
Intimele arata ca din documentația depusa la dosar rezulta că edificarea construcției s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii 50/1991, fapt constatat și de Primăria D., în momentul în care s-a solicitat autorizarea lucrării.
Prin decizia civilă nr. 664/03.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul T. a admis apelul formulat de apelanții M. S. si M. I. împotriva sentinței civile nr.383/21.03.2011, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul_, în contradictoriu cu intimații G. R., M. M. și intimata intervenientă Domokoș E..
A schimbat sentința civilă nr.383/21.03.2011, a Judecătoriei D. în sensul că a admis acțiunea principală și a respins cererea reconvențională.
A obligat pârâtele intimate sa își dea consimțământul în vederea obținerii autorizației de construire pentru edificarea copertinei la imobilul din D. ., iar în caz contrar prezenta hotărâre tine loc de consimțământ .
A obligat pârâtele intimate sa plătească reclamanților apelanți suma de 8, 015 lei cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut, în esență, ca pârâtele intimate au refuzat în mod justificat sa-și dea acordul la construcția edificata de reclamanții apelanți, fiindcă le este încălcat si obstrucționat dreptul de proprietate. Tribunalul a apreciat ca instanța de fond a dat o interpretare greșită stării de fapt si dispozițiilor legale incidente în speță.
Astfel, reclamanții apelanți sunt proprietarii imobilului situat în D. ., iar pârâtele intimate sunt proprietarii imobilului situat in D. .. Cele doua locuințe sunt executate una lângă alta și . spatii înguste intre clădiri.
Din conținutul raportului de expertiza efectuat în cauza de expertul C. C. rezultă că reclamanții apelanți, proprietarii imobilului de la nr. 74 au executat o copertină în zona de intrare, zona existenta in spatele locuinței pârâților, având ca scop principal protecția împotriva intemperiilor, execuția fiind realizata fără autorizație de construcție, fapt pentru care executantul a fost sancționat si obligat sa intre în legalitate.
Din concluziile raportului de expertiza și din răspunsul la obiecțiuni reiese fără echivoc faptul că această copertină poate să afecteze proprietatea pârâților intimați numai în situații neprevăzute (ex: scurgere defectuoasa ) dar si în această ipoteza dacă ar exista un sort de tabla, nu mai exista nici un pericol. Expertul a arătat ca a înțeles ca acest sort a fost executat si a fost prevăzut in proiect.
per a contrario, daca se executa acest sort de tabla prevăzut in proiect, nu exista nici un pericol ca proprietatea pârâților sa fie afectată.
De asemenea tribunalul a mai reținut ca reclamanții apelanți au depus la primărie documentația pentru a obține autorizația de construcție pentru a intra în legalitate, însa pentru obținerea acestei autorizații au nevoie de consimțământul pârâtelor intimate.
Prin urmare, în acest context în care această edificare a copertinei nu aduce atingere dreptului de proprietate a pârâtelor intimate, tribunalul a apreciat ca refuzul acestora de a-si da consimțământul pentru ca reclamanții apelanți sa intre în legalitate, respectiv sa obțină autorizația de construire, constituie un abuz de drept din partea pârâtelor intimate. Este evident ca reclamanții apelanți vor fi obligați prin proiect sa realizeze acel detaliu de construcție care a fost prevăzut în proiect, astfel încât și în situații neprevăzute această copertină să nu prejudicieze imobilul pârâtelor. De altfel, în răspunsul la obiecțiuni expertul a înțeles ca acest sort de tabla a fost efectuat.
Potrivit art. 3 alin.2 din Decretul nr. 31/1954, incident în speța, dreptul subiectiv civil trebuie exercitat în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului economic si social în vederea căruia sunt recunoscute de lege. Astfel, se poate vorbi de un abuz de drept atunci când titularul acestuia îl deturnează de la finalitatea lui.
Or, în speța de față, refuzul pârâtelor intimate de a-si da consimțământul pentru ca reclamanții apelanți sa poată să obțină autorizația de construire, în condițiile în care dreptul lor de proprietate nu este vătămat, constituie un abuz de drept din partea acestora.
Pentru aceste argumente, tribunalul în baza art. 296 C.proc.civ., a admis apelul, a modificat în tot sentința apelata, în sensul ca a obligat pârâtele intimate sa își de-a acordul cu privire la obținerea autorizației de construire pentru executarea copertinei la imobilul din D. ., iar în caz contrar prezenta hotărâre va tine loc de consimțământ si a respins cererea reconvenționala ca o consecința fireasca a admiterii acțiunii principale.
De altfel, tribunalul a reținut ca în mod greșit prima instanță a admis cererea reconvențională, întrucât în baza art. 32 alin.1 lit.b din Legea 50/1991, numai organul care a aplicat sancțiunea contravențională poate sesiza instanța de judecată pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.
În baza art. 274 C.proc.civ., tribunalul a obligat pârâtele intimate sa plătească reclamanților apelanți suma de 8, 015 lei cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtele M. M. și G. R., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_ la data de 23.01.2013, solicitând modificarea în tot a deciziei civile nr. 664/03.10.2012 pronunțată de către Tribunalul T. în dosar nr._, în sensul respingerii apelului, și rejudecând să fie menținută hotărârea primei instanțe, respectiv sentința civilă nr. 383/21.03.2011 pronunțată de Judecătoria D., ca fiind temeinică și legală precum și obligarea reclamanților intimați la cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
Prin decizia civilă nr. 517/02.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ Curtea de Apel Timișoara a admis recursul pârâtelor G. R. și M. M. împotriva deciziei civile nr. 664/A/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. S. și M. I..
A casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul T. în vederea rejudecării apelului; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că, potrivit art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, dreptul subiectiv civil trebuie exercitat numai potrivit cu scopul economic și social în vederea căruia a fost recunoscut de lege.
În speță, este incontestabil faptul că reclamanții au edificat copertina ce acoperă . lor fără respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991, neavând autorizație de construire în acest sens.
Pentru . necesar acordul proprietarilor vecini (pârâtele), pârâte ce refuză exprimarea acordului invocând deteriorări aduse imobilului proprietatea lor prin copertina în discuție.
Se mai impune a reține că, pentru a se verifica incidența prevederilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, respectiv existența abuzului de drept este necesar a se stabili dacă proprietatea pârâtelor poate fi prejudiciată prin această construcție, respectiv dacă refuzul lor este abuziv, lucru ce nu a fost clarificat în speță.
Expertiza judiciară în specialitatea construcții efectuată în apel nu a clarificat această chestiune, cu atât mai mult cu cât nu a răspuns la toate obiecțiunile formulate de pârâte.
Expertul a conchis că efectuarea unui sort de tablă, prevăzut, de altfel, în proiect, ar împiedica afectarea imobilului proprietatea pârâtelor, dar nu a răspuns la obiecțiunile 2 și 3 formulate de pârâte ( fila 42 dosar tribunal), răspuns necesar pentru a se putea stabili existența refuzului abuziv. De asemenea, din planșele foto depuse la dosar rezultă că la imobilul proprietatea pârâtelor s-au produs deteriorări datorită infiltrațiilor, însă nu s-a stabilit dacă acestea sunt imputabile copertinei edificate de reclamanți sau izolării defectuoase a imobilului pârâtelor.
Pentru a clarifica aceste aspecte este necesar un supliment la expertiza efectuată în cauză de către instanța de apel, având obiectivele arătate mai sus, probă ce nu poate fi administrată în recurs, față de prevederile art. 305 C.proc.civ., astfel că având în vedere și caracterul devolutiv al apelului, curtea a costatat că se impune casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare la tribunal, în vederea completării probatoriului, motiv pentru care, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 1-3 și 5 C.proc.civ., a dispus în acest sens.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 16.05.2013.
Tribunalul a încuviințat, conformându-se deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză specialitatea construcții, de către expertul tehnic judiciar C. C..
Prin decizia civilă nr. 537/A/02.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 2011*, în rejudecare, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâții M. S. și M. I. împotriva sentinței civile nr. 383/21.03.2011 pronunțată de Judecătoria D., cu obligarea acestora la plata către reclamante a sumei de 5455,15 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei civile, tribunalul a reținut că în conformitate cu prevederile art.1 din Decretul nr.31/1954, drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesele personale materiale și culturale ale acestora, iar potrivit art.3 alin.2 din același act normativ, drepturile civile pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social.
Abuzul de drept constă în exercitarea unui drept subiectiv civil contrar scopului economico-social în care a fost recunoscut de lege și de regulile de conviețuire socială și contrar bunei credințe. În stabilirea scopului, a destinației drepturilor subiective, legiuitorul ia în considerare, mai întâi, interesele proprii titularilor lor, care alcătuiesc scopul oricărui drept subiectiv, iar apoi are în vedere concordanța acestora cu cele generale, astfel încât prin exercitarea unui drept subiectiv să nu se aducă atingere drepturilor celorlalte subiecte de drept.
Prin rezultatul său, abuzul de drept se manifestă ca o faptă ilicită și ca urmare, el trebuie sancționat.
Instanța sesizată cu sancționarea abuzului de drept poate dispune încetarea exercitării abuzive a dreptului.
În speță, reclamanții apelanți M. S. și M. I., proprietari ai imobilului situat în D. ., au edificat fără autorizație de construire, o copertină ce acoperă . lor.
În vederea obținerii autorizației de construire, este necesar acordul proprietarilor imobilului învecinat, respectiv a pârâtelor G. R. și M. M., care au refuzat să-și exprime consimțământul în vederea obținerii autorizației de construire de către reclamanți, motivat de faptul că lucrarea executată le obstrucționează lumina și le cauzează prejudicii, existând riscul ca, în caz de precipitații abundente, apa să se infiltreze în zidul casei lor.
Tribunalul reține că refuzul pârâtelor G. R. și M. M. de a-și da acordul în vederea edificării construcției menționate, este unul justificat, așa cum a reținut și prima instanță, atâta timp cât dreptul lor de proprietate este încălcat prin edificarea acestei construcții.
În materia dreptului de proprietate, abuzul de drept se concretizează în exercitarea cu rea-credință de către titular a prerogativelor dreptului de proprietate în așa fel încât cauzează prejudicii unor terți. Prin urmare, pentru a considera că refuzul pârâtelor de a-și da acordul la edificarea construcției, constituie un abuz de drept, ar însemna să se constate că acestea acționează cu rea-credință, depășind limitele interne ale dreptului de proprietate.
Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză suplimentar întocmit de expertul tehnic judiciar C. C. (f.40-55) și răspunsul la obiecțiuni (f.114-116), rezultă că refuzul pârâtelor nu constituie un abuz de drept, ci o protejare a intereselor lor legitime, în condițiile în care construcția edificată de reclamanți obstrucționează în totalitate pătrunderea luminii în interiorul imobilului pârâtelor fiind afectate ferestrele F1 și F2 (obiectiv 19 - f.46), în cele două încăperi cu câte o fereastră de lumină și aerisire nemaiexistând și alte ferestre spre exterior care să permită aerisirea și pătrunderea luminii naturale (obiectivul 21 - f.47).
Totodată, așa cum rezultă din raportul de expertiză suplimentar, prin edificarea acestei construcții este obstrucționată și pătrunderea aerului în imobilul proprietatea pârâtelor în proporție de 80%- fereastra F2, respectiv 60%- fereastra F1 (obiectiv 20-f.47), iar realizarea unor lucrări de renovare și întreținere în zona de execuție a copertinei vor include lucrări și costuri suplimentare pentru proprietarii imobilului învecinat din cauza existenței acoperișului (obiectivul nr.25 - f.47).
Este de menționat, totodată, că expertul nu exclude posibilitatea ca apa rezultată în urma ploilor și topirea zăpezii să pătrundă prin zona ferestrei de lumină și aerisire în interiorul locuinței pârâtelor, menționând că acest lucru este posibil în cazul schimbării pantei de scurgere a jgheabului sau colmatări acestuia (obiectiv 7-f.46).
Prin urmare, atitudinea pârâtelor concretizată în refuzul de a-și da acordul pentru edificarea construcției reclamanților, nu poate fi calificată ca fiind o atitudine subiectivă negativă, de ignorare a normelor de conviețuire socială și contrară bunei credințe, prima instanță dispunând în mod temeinic și legal respingerea acțiunii reclamantelor și admiterea cererii reconvenționale, construcția edificată cu ignorarea raportul de bună-vecinătate și în detrimentul imobilului proprietatea pârâtelor, impunându-se a fi ridicată.
Împotriva deciziei civile pronunțată de Tribunalul T., pârâții M. S. și M. I. au declarat recurs în termen legal la data de 27 august 2014, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile atacate, admiterea acțiunii civile principale și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, în toate instanțele.
În motivare, reclamanții-recurenți susțin că prin decizia de casare nr. 517/R/02.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus trimiterea spre rejudecare doar sub aspectul cererii principale și nu și în ceea ce privește cererea reconvențională. Or, prin soluția dată de tribunal, se susține că au fost încălcate prevederile art. 315 alin. 1 Cod pr.civ., întrucât suplimentul de expertiză trebuia să lămurească obiecțiunile nr. 2 și 3 la raportul de expertiză inițial efectuat în cauză, fără ca instanța de rejudecare să poată stabili obiective noi (cu privire la gradul de aerisire și de iluminare al camerelor).
În concluzie, pârâții-recurenți susțin că decizia tribunalului, dată în rejudecare, încalcă limitele casării și deci, dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod pr.civ., în condițiile în care Curtea de Apel Timișoara, prin deczia de casare, nu a dispus nimic în ceea ce privește modul de soluționare al cererii reconvenționale, aceasta intrând, deci, în puterea lucrului judecat. În aceste condiții, recurenții susțin incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 și 7 Cod pr.civ.
Pe fondul cauzei, recurenții susțin că soluția adoptată de Tribunalul T. în primul ciclu procesual, este legală și temeinică, că expertiza efectuată în primă instanță a răspuns la toate obiectivele și obiecțiunile invocate, inclusiv cele de la pct. 2 și 3, subliniind faptul că lucrarea efectuată de reclamanți, copertina corespunde din punct de vedere al proiectului, iar infiltrațiile de apă invocate de pârâte în recurs, nu se datorează copertinei, ci relei întrețineri a imobilului lor.
S-a mai precizat că șorțul de tablă confecționat de reclamanți la copertina în cauză, nu provoacă vreo pagubă pârâtelor, mai mult, urmare a edificării acesteia, și peretele aferent casei reclamantelor este ferit de umezeală și infiltrații.
Pentru toate aceste considerente, pârâții-recurenți au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei civile, admiterea acțiunii civile principale și respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente întregului proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 9 Cod pr.civ., art. 32 alin. 1 lit. „b” din Legea nr. 50/1991 și dispozițiile Decretului 31/1954.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la 9 octombrie 2014, intimatele M. M. și G. R. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile pronunțată Tribunalul T., în rejudecare, subliniind că deși reclamanții-recurenți au indicat ca temei de drept dispozițiile art, 304 pct. 6-9 Cod pr.civ., nu au motivat, în fapt, aspectele ce se pot încadra în fiecare din aceste temeiuri.
Intimatele susțin ca nefondate criticile privind încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod pr.civ., în condițiile în care în decizia de casare s-a făcut mențiunea suplimentării probatoriului pentru a se clarifica dacă imobilul proprietata pârâtelor este afectat de copertina edifictă de reclamanți, iar decizia civilăpronunțată de tribunal a fost casată în totalitate.
Pe fondul cauzei, intimatele arată că suplimentele de expertiză efectuate în rejudecarea apelului, au demonstrat fără dubiu paguba priinuită pârâtelor, în exercitara dreptului lor de proprietate, prin diminuarea atât a aerisirii, cât și iluminatul camerelor, prin riscul infiltrațiilor în urma ploilor sau zăpezilor abundente.
În raport de această situație de fapt, intimatele subliniază că în mod corect tribunalul a apreciat refuzul lor de a –și da acordul pentru edificarea construcției ca nefiind o atitudine subiectivă negativă, de încălcare a normelor de conduită socială și contrară bunei-credințe.
Examinând recursul prin prisma motivelor inbocate de recurenți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat, penru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit cu care, tribunalul, prin soluția dată, a încălcat dispozițiile deciziei de casare care a impus suplimentarea probatoriului doar în legătură cu acțiunea civilă principală, (respectiv lămurirea obiecțiunilor nr. 2 și 3 la raportul de expertiză efectuat), nu și în ceea ce privește soluția dată în cererea reconvențională, Curtea constată că este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod pr.civ. „... în caz de casare, hotărârea instanți de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, iar alin. 3 al aceluiași articol arată că „...după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată”.
Textul de lege enunțat arată în termeni imperativi că instanța de trimitere nu este îndreptățită să reexamineze o problemă de drept definitiv soluționată prin decizia de casare, iar modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în discuție este obligatorie pentru instanța de trimitere, umai în limitele și sensul stabilite de instanța superioară.
Din cuprinsul deciziei de casare – decizia civilă nr. 517/02.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, rezultă însă, fără dubiu, că instanța de recurs, raportându-se la dispozițiile art. 3 alin. 2 din decretul nr. 31/1954, ce reglementează abuzul de drept, a apreciat că expertiza tehnică de specialitate efectuată în apel nu a clarificat dacă imobilul pârâtelor ar putea fi afectat de construcția edificată de reclamanți fără autorizație, fiind necesară – sub acest aspect – efectuarea unui supliment de expertiză care să răspundă la obiecțiunile nr. 2 și 3 la raportul de expertiză inițial.
În consecință, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul pârâtelor, a casat în totalitate decizia apelată și a dispus rejudecarea apelului. În condițiile în care prin decizia de casare s-a dispus casarea deciziei civile din apel, în totalitatea ei (și nu parțială), aceasta practic nu mai există și astfel, tribunalul, în raport cu îndrumările instanței de recurs și față de caracterul devolutiv al căii de atac a apelului era în drept să rejudece pricina sub toate aspectele, atât în ceea ce privește cerera principală, cât și cererea reconvențională. Această concluzie se impune și față de dispozițiile art. 119 Cod pr.civ., ce reglementează dreptul pârâtului de a formula cerere reconvențională dacă are pretenții în legătură cu cererea sau mijloacele de apărare ale reclamantului. O asemenea cerere se soluționează, de regulă, odată cu acțiunea principală, asigurându-se prin aceasta o mai bună administrare a justiției, precum și evitarea unor soluții contradictorii referitoare la pretenții reciproce strâns legate între ele.
În raport de aceste considerații, având în vedere că instanța de judecată a fost investită, pe de o parte, cu acțiunea principală a reclamanților de obligare a pârâtelor la a-și da acordul lor cu privire la executarea copertinei deasupra accesului de intrare în imobilul lor (apreciind refuzul acestora ca un abuz de drept), cât și cu cererea reconvențională a pârâților, de obligare a reclamanților de a-și ridica copertina edificată fără autorizație de construire, instanța de recurs, pentru a verifica existența abuzului de drept (invocat de reclamanți), a statuat că este necesar a se clarifica și stabili dacă proprietatea pârâtelor poate fi prejudiciată prin această construcție.
Prin urmare, decizia de casare a desființat în totalitate hotărârea instanței de apel, urmând ca instanța de trimitere, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 1 și 3 Cod pr.civ., să procedeze la suplimentarea probatoriului necesar clarificării dacă proprietatea pârâtelor este prejudiciată prin construcția efectuată de reclamanți, respectiv dacă refuzul lor este abuziv.
Concluzionând, în cauză nu se identifică ipoteza susținută de reclamanți, privind nerespectarea de către tribunal, în rejudecare, a dispozițiilor art. 315 al. 1 Cod pr. civ.
Pe fondul cauzei, în raport cu invocarea de către reclamanți a dispozițiilor art. 1 al. 3 din Decretul nr. 31/1954, Curtea reține că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a normei de drept menționată, apreciind că refuzul pârâtelor de a-și da acordul pentru edificarea de către reclamanți a copertinei, în modalitatea deja efectuată, nu poate fi calificată ca o atitudine subiectivă negativă, contrară bunei credințe, în condițiile în care s-a făcut dovada certă a prejudiciului cauzat pârâtelor sub aspectul împiedicării folosinței în condiții optime a locuinței lor, respectiv încălcarea exercitării atributelor de proprietate, conform art. 480 Cod civil.
Starea de fapt reținută de tribunal ca instanță a fondului, a evidențiat faptul că refuzul pârâtelor nu constituie un abuz de drept, ci o protejare a intereselor lor legitime, în condițiile în care construcția edificată de reclamanți obstrucționează în totalitate pătrunderea luminii și a aerului în interiorul imobilului pârâtelor prin ferestrele F1 și F2, în proporție de 60-80%, ambele încăperi afectate nemaiavând alte ferestre spre exterior care să permită aerisirea și pătrunderea luminii naturale.
La aceasta, se mai adaugă și riscul pătrunderii în imobilul pârâtelor de pe copertină, prin zona ferestrelor sus-menționate, a apei rezultate din ploi sau topirea zăpezilor.
Sub toate aceste aspecte, elocvente sunt concluziile raportului de expertiză suplimentar efectuat și planșele foto anexate la dosar (pagina 50-53 dosar apel).
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente niciunul din temeiurile de casare ori modificare a deciziei civile recurate, indicate de reclamanți în susținerea recursului – art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 Cod pr.civ., și în baza art. 299, 312 al. 1 Cod pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. S. și M. I. împotriva deciziei civile nr. 537/A/2.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 17.10.2014
Tehnored. ..11.2014
Tribunalul T., Judecători: L. Ș., C. P.
Judecătoria D., Judecător: L. C. Ienus
| ← Acţiune oblică. Sentința nr. 175/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Hotărâre din 02-10-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
