Cereri. Decizia nr. 147/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 30/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 147
Ședința publică din 13 februarie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G. JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii Folțun F. și Folțun C. A. împotriva deciziei civile nr. 1710/R/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata M. A.-M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat S. D. pentru contestatorii Folțun F. (lipsă) și Folțun C. A. (lipsă), avocat Clopina C. în substituirea av. O. C. M., pentru intimata M. A. M. (lipsă).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul contestatorilor depune la dosar împuternicirea avocațială, taxa judiciară de timbru, iar reprezentanta intimatei depune delegația de substituire și chitanța privind onorariul de avocat achitat de intimată.
Nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat S. D., pentru contestatorii Folțun F. și Folțun C. A., solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile atacate, pentru restabilirea ordinii de drept și repararea unei grave erori materiale, afirmând că practic „s-a luat casa fiului pentru păcatele tatălui”. Invocă, în esență, faptul că instanța de recurs poate judeca doar aspectele de legalitate și cu toate acestea, a pronunțat o hotărâre care vizează aspecte de netemeinicie și bazat pe prezumții. De asemenea, art. 1169 Cod civil, care nu a fost invocat de niciuna dintre părți, a fost invocat din oficiu de către instanță, direct în recurs, în mod nelegal însă. De asemenea, se aduc instanței de recurs critici și cu privire la manifestarea unui rol activ excesiv, raportat la interpretarea unor citații, fără a observa faptul că proba cu citațiile altuia nu a fost arătată pe fond ca motiv al fraudei, ci doar direct în recurs, așa încât se impune restabilirea adevărului.
Avocat Clopina C., pentru intimata M. A. M., solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, nefiind vorba de nicio eroare materială, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10.01.2014, contestatorii Folțun F. și Folțun C. A. au formulat prezenta contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1710/R/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, al aceleiași instanțe, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile atacate, și acordarea unui nou termen de judecată în vederea rejudecării recursului.
În motivare, contestatorii au susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod pr.civ. referitoare la existența unei grave greșeli materiale și art. 6 CEDO referitoare la un proces echitabil.
Astfel, contestatorii arată că o primă greșeală materială se referă la faptul că instanța de recurs nu a observat că a soluționat recursul pe baza unor elemente de netemeinicie și nu de nelegalitate, considerând că aprecierea probelor de către instanța de apel nu este corectă, pe considerentul că există unele probe, respectiv citații, fapt ce a dus la încălcarea art. 1169 Cod civil. Contestatorii susțin că după raționamentul din recurs, orice apreciere de probe greșită încalcă art. 1169 cod civil și astfel, se poate judeca pe fond.
O a doua eroare materială invocată de contestatori se referă la faptul că instanța de recurs nu a observat faptul că intimata nu a invocat în recurs încălcarea art. 1169 Cod civil și în aceste condiții, din moment ce s-a admis recursul datorită încălcării acestui articol (încălcare nepusă în discuția contradictorie a părților) instanța de recurs nu a observat, datorită unei greșeli materiale, faptul că nu a pus în discuția contradictorie a părților încălcarea art. 1169 Cod civil. Sub acest aspect, contestatorii susțin că procesul s-a soluționat în secret, fără contradictorialitate, inechitabil judecat și cu încălcarea art. 6 CEDO.
O a treia eroare materială invocată de contestatori se referă la faptul că instanța de recurs nu a observat faptul că proba cu citațiile altuia, nu a fost arătată pe fond ca motiv al fraudei, ci doar în recurs, astfel încât nu putea fi luată în discuție direct în recurs și să și ducă la admiterea acestuia pentru netemeinicia deciziei din apel.
Concluzionând, contestatorii susțin că instanța de recurs a săvârșit grave greșeli materiale, ce impun admiterea prezentei contestații, anularea deciziei și fixarea unui nou termen pentru judecarea recursului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă. și art. 6 CEDO.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la 22.01.2014 (fila 9-12 dosar), intimata M. A. M., prin apărător ales - av. O. C., a solicitat respingerea ca netemeinică a contestației în anulare, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces, subliniind în esență că motivele invocate de contestatori nu se circumscriu niciunuia din temeiurile reglementate în mod expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 Cod procedură civilă. Se susține că în cauză, contestatorii nu invocă o anume greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică la modul general soluția instanței de recurs.
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate de contestatori, având în vedere dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă. – invocate în susținerea acesteia, Curtea constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Contestația în anulare, cale extraordinară de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 Cod procedură civilă (necompetență sau vicii privind procedura civilă) și art. 318 Cod procedură civilă (greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
În speța dedusă judecății, contestatorii Folțun F. și Folțun C. A., prin apărător ales avocat S. D., au invocat incidența disp. art. 318 Cod procedură civilă, respectiv existența unei greșeli materiale grave a instanței de recurs, motivată pe cele trei aspecte redate anterior: 1. soluționarea recursului pe baza unor elemente de netemeinicie prin considerarea ca nelegală a aprecierii probelor de către instanța de apel; 2. neobservarea de către instanța de recurs a faptului că intimata nu a invocat în recurs încălcarea art. 1169 Cod civil și 3. eroarea materială a neobservării faptului că proba cu citațiile altuia nu a fost invocată pe fond ca motiv al fraudei, ci doar direct în recurs.
Primul motiv, prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre aceea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul art. 318 Cod procedură civilă are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosare rezultă că recursul fusese depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a căii de atac; anularea recursului ca neregulat depus, deși au fost respectate dispozițiile art. 302 Cod procedură civilă.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Aceasta deoarece, a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac, mai rea decât recursul la recurs.
Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică, astfel cum, în cauza de față, contestatorii au susținut prin cele trei ipoteze invocate ca și greșeli materiale ale instanței de recurs, redate punctual anterior. De aici rezultă că nu pot fi repuse în discuție pe această cale motive de casare ori modificare ce au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a unei încălcări a legii. Astfel, contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii greșite dată în recurs.
Având în vedere și aceste considerații teoretice, cu corespondent direct în practica judiciară în materie, este evident că în speța dedusă judecății, respectiv în contestația în anulare de față, contestatorii, prin motivele contestației în anulare, aduc critici argumentelor și considerentelor instanței de recurs, ce au stat la baza hotărârii contestate, care nu se circumscriu sub nici o formă ipotezelor reglementate strict și imperativ de legiuitor prin art. 318 Cod procedură civilă. Sub acest aspect, instanța reține că deși se invocă soluționarea recursului pe baza unor elemente de netemeinicie, prin reaprecierea probelor, din considerentele deciziei contestate (pag. 5 alin. 5) rezultă fără dubiu că au fost avute în vedere în mod exclusiv aspectele de drept, respectiv modul de interpretare al art. 975 Cod civil coroborat cu art. 1169 Cod civil, ce țin de legalitatea hotărârii, și nu de temeinicia acesteia.
În consecință, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală evidentă a contestatorilor, aceștia vor fi obligați să plătească intimatei M. A. M. suma de 800 lei cheltuieli de judecată aferente contestației în anulare de față, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța nr. 221/12.02.2014 eliberată de Cabinet de avocat O. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorii Folțun F. și Folțun C. A. împotriva deciziei civile nr. 1710/R/05.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
Obligă contestatorii să plătească intimatei M. A. M. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 04.03.2014
Tehnored. S.C. - 2 ex./04.03.2014
C.A. Timișoara, Judecători: C.P., M.G., A.M.N.
| ← Anulare act. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 548/2014. Curtea de... → |
|---|
