Cereri. Decizia nr. 648/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 805/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 648
Ședința publică din 9 septembrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenții S. H., prin mandatar C. S., și C. B. A. împotriva deciziei civile nr. 451/R/15.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimatul BNP Vrasti-A..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că revizuenta S. H. a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 1 septembrie 2014, cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității prezentei cereri de revizuire, față de conținutul deciziei atacate, precum și de prev. art. 322 alin. 1 C.proc.civ., excepție cu privire la care, potrivit disp. art. 137 alin. 1 C.proc.civ, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_, la data de 12.06.2012, revizuenții S. H., prin mandatar C. S., și C. B. A. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu intimatul BNP Vrasti-A., să dispună desființarea deciziei civile nr. 451/R/15.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ **, ca fiind nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, revizuienții au arătat că își mențin acțiunea promovată la Judecătoria Timișoara și precizată ulterior, reluând petitele formulate în cadrul acesteia. De asemenea, invocă excepția autorității de lucru judecat prin decizia definitivă a Tribunalului T. nr. 22(55)/R/22.01.2008, în care se stabilește regimul juridic asupra terenului în cauza "teren extraneu domeniului de aplicare L. 18/1991” (dosar_/325/2006) și decizia 522/R/11.04.2008 Tribunal T. (dosar_ ).
Solicită să se constate că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, caz în care, conform art. 322 pct. 2 C.proc.civila, cer să se retracteze hotărârea dată.
Revizuieinții arată că înțeleg să se prevaleze de un bun, în sensul art. l Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, așa cum reiese din Decizia cazul M. A. și alții, Plângerea nr._/05 și_/06 Strasbourg 12 oct 2010, cu privire la dreptul de a se bucura pașnic de bunuri, fiind suficient să existe o cerere de retrocedare, care a atras garanțiile art. l din Protocolul nr. 1, cu atât mai mult cu cât dreptul de proprietate al reclamanților a fost stabilit atât pe cale administrativă, prin faptul că autoritățile locale recunosc solicitanților dreptul la teren (adresa nr. 8584/2011 și adresa 8151/2012 Moșnita Nouă), cât și juridic (dec nr.22 (55)/R/22 ian 2008 Tribunal T. dosar nr._/325/2006)
Solicită un drept real, dreptul de proprietate și de moștenire, dreptul de a dispune liberi de bunurile moștenite, prin înscrierea dreptului lor de proprietate în cărțile funciare menționate, drepturi care sunt garantate și ocrotite prin legea fundamentala a României (art. 20, 44, 136), art. 480, 481 din Codul Civil și art. 565 noul cod civil ("In cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară").
Statul Român nu a avut în proprietate niciodată acest bun, în acest sens fiind adresele de la dosar nr. 670/21.03.2007 a Instituției Prefectului, din care reiese faptul că Statul Român nu și-a înscris niciodată dreptul de Proprietate asupra terenului, iar, prin adresa Administrației Domeniilor Statului nr. 1107/2006 se recunoaște dreptul recurenților de proprietate. Imobilul nu a fost supus regulilor colectivizării (adresa CAP nr.32/1992), astfel că aplicarea legii fondului funciar asupra acestui teren se face prin fraudă la lege.
In legătura cu aceste dovezi, întregite de CF-uri în care sunt cuprinse mențiuni privind modalitatea de achiziționare a imobilului de către B. N., respectiv prin cumpărare în baza unui contract de vânzare cumpărare nr. 848/1940, observând că nu există nicio înscriere în cartea funciară privind dreptul Statului Român, instanța nu s-a pronunțat.
Apreciază că instanța de recurs și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, alocându-și competențe extrajudiciare și prin faptul că legislația arată că acest tip de moștenitori își preiau moștenirea fără acordul justiției, sezina conferă moștenitorilor legali sezinari (soțul supraviețuitor, descendenții în cazul de față) pe lângă stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral, și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului (Codul Civil, art. 1100-1134).
Prin respingerea acțiunii, instanța constată fără a i se fi cerut de către Notarul pârât sau de către reclamanți, că terenul a fost "preluat de către Statul român", fără a putea dovedi aceasta și fără a dovedi dreptul de proprietate al Statului român asupra terenului, ceea ce este nelegal, și statuează în plus că terenul din cărțile funciare menționate ar fi fost rechiziționat, fără să considere a fi necesar o documentare sau cercetare.
Revizuienții mai invocă neregularități privind procedura în fața primei instanțe și a cele de apel, arătând că acestea sau pronunțat fără a se da posibilitatea discutării, cercetării cauzei, fără a cita reclamanții. Consideră că s-au încălcat principiile de bază ale procesului civil: contradictorialitate, disponibilitate și dreptul la apărare într-un proces echitabil, care atrag după sine nelegalitatea hotărârilor.
Se mai invocă faptul că instanța nu s-a pronunțat în legătură cererea lor de la pct. 3, partea a doua, prin care au cerut intabularea dreptului de proprietate în C.F. B. N., nu numai „anularea actului contestat de reclamanți".
Se invocă argumente privind fondul pretențiilor deduse judecății în pricina finalizată prin decizia supusă revizuirii în cauză, arătându-se că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, prin simplul fapt că notarul nu a respins cererea lor, motivând că în masa succesorală nu ar mai fi bunul lui B. N., ci face trimitere la încheierea de respingere 1483/2008, fără a lua în considerare noile considerente, având în vedere hotărârea CEDO prezentată. Instanța nu se pronunță asupra cererii reclamanților în noile condiții, având în vedere că acțiunea are o altă cauză juridică, ci extrapolează hotărârile date în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara.
Curtea de apel nu se pronunță în legătură cu constatarea din decizia nr. 900/R/31.08.2012: „Prin aceeași hotărâre judecătorească ( 22/2008 Tribunal T. dosar_/_) s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca terenurile revendicate de reclamanți nu fac obiecții legilor de fond funciar". Curtea nu reține decizia Tribunalului T. nr. 900/2012 ca statuând asupra fondului, iar, deși ei au cerut să se constate că, prin această decizie definitivă, reclamanților li s-a respins acțiunea de înscriere a dreptului de proprietate, cu motivarea invocării excepției autorității de lucru judecat, instanța nu se pronunță asupra acestei excepții, invocate chiar de către judecătorii completului de judecată care au pronunțat decizia nr. 900/R/31.aug.2012, astfel se pune sub semnul întrebării și legalitatea acesteia din urmă.
Revizuienții mai arată că instanța nu se pronunță asupra aspectului legat de faptul că Dec. nr. 133/2014 a Tribunalului T. (ca și următoarele), se bazează pe o hotărâre dată fără temei legal (Sentința 812/18.01.2013 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._ *), fiind astfel nulă și nelegală. Instanța a nesocotit dispozițiile legale pe care reclamanții își susțin acțiunea în drept, adresele din dosar, extrasele de carte funciară.
In drept, Codul Familiei, Codul Civil art. 475, 480, 481, 644, 650, 651, 652, 653; Codul Civil Nou art. 9-17, 451, 555-565, 583, 693-772, 963-1134, 1125-1247, 1253-1265, 1635-1649; Constituția României art. 20, 21, 41, 42, 135, 136, art. 6, 34 Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, art. 1 și 6 din primul Protocolul Adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale și protocolul nr. 11; Legea 36/1995; Legea 7/1996; L.18/1991; L. 1/2000; L.247/2005; ICCJ sect. unite Decizia XXI din 12 decembrie 2005; Cod Procedura Civila art. 129, 130, 322-328.
Intimatul BNP Vrasti-A. nu a depus întâmpinare, deși a fost citat legal cu această mențiune.
În cauză, s-a procedat la atașarea dosarului nr._ **, în care a fost pronunțată decizia atacată și s-au depus la dosar o . înscrisuri, material probator din a cărui analiză, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 451/R/15.05.2014 pronunțată în dosar nr._ **, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamanții S. H. și C. B. A., împotriva deciziei civile nr.133/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ **, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea, analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., a reținut că acesta este nefondat, în cauză nefiind incidente nici motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 C.pr.civ., și nici cele de modificare prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ.
Astfel, curtea a constatat că, pentru a fi incident textul art.304 pct.1 C.pr.civ. era necesar să se constate existența unei stări de incompatibilitate a judecătorilor din apel, însă completul de judecată constituit în formula A. C. și M. R. nu s-a aflat sub incidența disp.art.24 C.pr.civ. și nici a disp.art.27 pct.7 C.pr.civ., întrucât în decizia anterior pronunțată de același complet, în același dosar, respectiv în decizia civilă nr.852/11.11.2011, nu s-a judecat fondul litigiului, câtă vreme atunci tribunalul a decis să admită apelul reclamanților și să desființeze soluția judecătoriei, cu consecința trimiterii spre rejudecare în fond a litigiului.
În al doilea rând, curtea a constatat că, în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ. întrucât decizia tribunalului nu conține o motivare contradictorie, ba dimpotrivă, aceasta argumentată atât în fapt, cât și în drept, cu privire la toate motivele esențiale de apel cu care a fost investită.
Mai apoi, curtea a constatat că în cauză nu sunt incidente nici disp.art.304 pct.8 C.pr.civ., invocate de către recurenți sub forma presupusei interpretări greșite, de către tribunal, a actului juridic dedus judecății și aceasta pentru simplul motiv că instanțele de judecată în acest litigiu nu au fost investite cu analizarea clauzelor unui act juridic, în sens de negotium juris, adică a unui contract care să se fi încheiat între reclamanți și pârât și care să fi generat un apoi un litigiu cu privire la executarea sau neexecutarea clauzelor sale.
În sfârșit, curtea a constatat că nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu sunt aplicabile în cauză pentru că instanța de apel a interpretat și aplicat corect atât dispozițiile relevante din L.36/1995 – republicată, cât și disp. art. 7, 8 și 13 din L.18/1991.
Din perspectiva interpretării și aplicării L.18/1991, curtea a constatat că tribunalul a reținut în mod justificat că decizia civilă nr. 522/R/11.04.2008 pronunțată în dosarul nr._ nu a statuat cu putere de lucru judecat excluderea terenurilor înscrise în CF nr. 258, 260, 600 Urseni de la aplicarea Legii nr. 18/1991, pentru că în finalul hotărârii se precizează că întrucât petitele formulate se exclud reciproc, nu este posibilă cercetarea fondului, iar finalitatea urmărită de reclamanți nu poate fi realizată.
Apoi, nici decizia civilă nr. 900/31.08.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ *, secția de contencios administrativ și fiscal nu poate fi reținută ca statuând asupra fondului, în sensul că terenurile revendicate de reclamanți nu fac obiectul legilor de fond funciar.
Prin urmare, curtea a constatat că notarul public în mod legal și întemeiat a refuzat cererea de eliberare a certificatului de moștenitor suplimentar prin care reclamanții urmăreau intabularea dreptului de proprietate asupra unei parcele ce a aparținut autorului lor, B. N..
Terenurile revendicate de reclamanți în cauză din CF nr. 260 și 600 Urseni fac obiectul legilor din materia fondului funciar, astfel că restituirea lor poate avea loc doar în condițiile prevăzute de legea specială, nu pe calea dreptului comun, prin dezbatere succesorală.
Finalmente, curtea a constatat a fi corect raționamentul tribunalului potrivit cu care reclamanții nu se pot prevala direct de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru că așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de Curte în cauza M. A. și alții împotriva României, existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție nu este suficientă constatarea caracterului abuziv al preluării, ci și îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea specială de reparație, or prin prezenta acțiune se tinde la eludarea procedurii speciale, astfel că acțiunea reclamanților nu poate fi primită în acest mod.
La termenul de judecată din 09.09.2014, curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității prezentei cereri de revizuire, față de conținutul deciziei atacate, precum și de prev. art. 322 alin. 1 C.proc.civ., excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit disp. art. 137 alin. 1 C.proc.civ.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 322 C.pr.civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Doctrina juridică și jurisprudența au conturat sfera hotărârilor ce pot fi supuse revizuirii, arătând că, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, există o cerință suplimentară impusă de legiuitor, respectiv ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea stabilită până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul sau când, admițând recursul, casează decizia dată în apel și menține hotărârea primei instanțe, respectiv atunci când se constată nulitatea recursului.
Ca atare, nu pot face obiectul revizuirii deciziile prin care s-a respins recursul, în această ipoteză calea extraordinară de atac fiind inadmisibilă.
În cauză, având în vedere că prin decizia atacată pe calea revizuirii, curtea de apel a respins recursul formulat, se impune a conchide că nu s-a atacat o hotărâre ce evocă fondul, astfel că excepția invocată, din oficiu, de curte apare a fi întemeiată, motiv pentru care instanța o va admite și va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă, fără a mai analiza îndeplinirea cerințelor art. 322 C.pr.civ., față de prioritatea excepției reținute.
In baza art. 274 C.pr.civ., față de soluția pronunțată în cauză, Curtea nu va acorda revizuenților cheltuieli de judecată, ca necuvenite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții S. H., prin mandatar C. S., și C. B. A. împotriva deciziei civile nr. 451/R/15.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimatul BNP Vrasti-A..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C./19.09.2014
Tehnored L.P./22.09.2014
Ex.2
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 548/2014. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 105/2014. Curtea de... → |
|---|
