Cereri. Decizia nr. 967/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 967/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 1573/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 967
Ședința publică din 11 decembrie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea P. E. M. împotriva deciziei civile nr. 691/17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_/325/2011*** în contradictoriu cu intimații M. Timișoara prin Primar, C. L. al Municipiului Timișoara și S.C. ..L. Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-contestatoare avocat A. G. și pentru intimata S.C. ..L. Timișoara avocat L. P., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care se constată depusă, prin Serviciul registratură: la data de 08 decembrie 2014, într-un exemplar, în copie fax și la data de 10 decembrie 2014 în trei exemplare, în original de către intimata S.C. ..L. întâmpinare și delegație de reprezentare.
Având în vedere data la care a fost depusă, instanța recalifică Întâmpinarea depusă în concluzii scrise și se comunică cu reprezentantul contestatoarei.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar un set de înscrisuri privind demersurile întreprinse de reclamanta contestatoare pentru revendicarea imobilului pe calea legilor speciale despre care s-a făcut vorbire și o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit calitatea sa de persoană succesoare în drepturi după proprietara tabulară a imobilului.
Reprezentantul intimatei declară că are cunoștință de cele două acte depuse și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia actele depuse, acestea regăsindu-se la dosarul de fond, subliniind că instanța de recurs a reținut faptul că la momentul susținerii cererii de recurs contestatoarea a înțeles să renunțe la cererea de revendicare.
Reprezentantul contestatoarei solicită instanței admiterea contestației așa cum a fost formulată, condițiile de admisibilitate fiind îndeplinite. Hotărârea instanței de fond împotriva căreia s-a declarat această cale extraordinară, poate fi modificată în baza temeiurilor de drept invocate și probelor existente la dosar.
Primul motiv este reprezentat de nepronunțarea instanței asupra unor aspecte invocate prin cererea de recurs.
Ce de al doilea motiv este reprezentat de eroare. Toate cele trei instanțe au plecat de la o premisă greșită în analiza cererilor deduse judecății, respectiv a inadmisibilității cererii formulate în contextul în care partea nu ar fi revendicat în temeiul legii speciale acest imobil. S-a făcut dovada că acest imobil a fost revendicat prin toate posibilitățile legale prevăzute de legiuitorul român din 1995 și până în prezent.
Întrebat fiind de instanță dacă hotărârea pronunțată în baza Legii nr. 112/1995 și depusă astăzi la dosar nu a fost atacată pentru că între timp a apărut Legea nr. 10/2001. Între timp s-a soluționat definitiv și irevocabil un alt demers al reclamantei prin care s-a solicitat instanței a se constata calitatea de persoană îndreptățită a acesteia.
Interesul a fost tranșat irevocabil cu ocazia soluționării în cele trei cicluri procesuale a cererii formulate și depuse astăzi în ședință publică. Această chestiune nu mai putea fi reluată, stabilindu-se irevocabil că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită. Cu privire la această apărare instanța nu a făcut referire, respectiv nici la efectele juridice ale acestei hotărâri.
Declară că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită, în principal, respingerea contestație în anulare ca fiind inadmisibilă. În subsidiar, pe fond, solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și menținerea deciziei Curții de Apel Timișoara ca fiind temeinică și legală.
Se invocă inadmisibilitatea contestației în anulare față de inexistența ipotezei art. 318 c.pr.civ. în sensul în care instanța de recurs a analizat atât motivul de recurs reprezentat de art. 304 pct. 9 c.pr.civ. invocat de recurentă din perspectiva principalelor argumente invocate de aceasta, respectiv a aplicării art. 2, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 550/2002 cât și sub aspectul susțineri că decizia pronunțată în apel este nemotivată. Nu trebuie făcută confuzia privind analiza argumentelor față de analiza motivelor.
Având în vedere respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire de către Curtea de Apel Timișoara se impune și respingerea contestației de față ca inadmisibilă pentru că nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 318 c.pr.civ. – eroarea materială, întrucât niciodată în dosarul de fond nu s-au adus dovezi privind parcurgerea procedurilor speciale. De asemenea, nu este îndeplinită nici ipoteza omisiunii, susținând că în considerentele deciziei pronunțate în recurs se regăsesc punctual argumentele pentru care toate motivele invocate de recurenți au fost înlăturate.
Declară că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul contestatoarei, față de faptul că s-a făcut vorbire că nu există o omisiune în acest dosar declară că omisiunea concretă invocată vizează nepronunțarea celor trei instanțe fond, apel și recurs pe subsidiarul formulat prin cererea introductivă, deși, susține acesta acest motiv a fost invocat și în apel și în recurs.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 12.11.2014, contestatoarea P. E. M. a solicitat anularea deciziei civile nr.691/17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2011**, contestația în anulare fiind întemeiată în drept pe disp. art. 318 C.pr.civ., susținându-se atât faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de modificare cu care a fost investită, cât și pentru faptul că în cuprinsul hotărârii s-au strecurat erori materiale.
În acest sens, contestatorul a susținut că instanța de recurs a pornit de la greșita premisa reținuta de instanța de fond, aceea ca reclamanta nu ar fi solicitat restituirea imobilului în termenele legale speciale Legea nr. 112/95 și Legea nr. 10/2001, apoi nemotivarea hotărârii din apel sub aspectul reținerii greșite a stării de fapt reținute de instanța de fond
S-a mai arătat că instanța de recurs a fost investită și cu analizarea aplicării greșite a dispozițiilor art.4 din Legea 550/2002 precum și interpretarea greșita a hotărârii 325/2002 sub aspectul conținutului și efectelor sale juridice, alături de nemotivarea hotărârii sub aspectul desființării hotărârii instanței de fond întemeiate pe dispozițiile art.4 din Legea 550/2002, urmată de aplicarea greșita a art.2 din Legea 550/2002 și neanalizarea petitului privind desființarea de drept a contractului
Din cele șapte motive de recurs, instanța de recurs a analizat doar trei motive de recurs respectiv: modul de apreciere a dispozițiilor art.4 din Legea 550/2002 - aplicarea din art.2 și 24 de Legea 550/2002
Totodată instanța de recurs a analizat dintr-o alta perspectiva, dar neanalizând critica din recurs privind nepronuntarea instanței pe petitul privind constatarea rezilierii de drept a contractului.
Instanța de recurs a apreciat ca nu sunt aplicabile dispozițiile art.12 al.4 din Legea 550/2002, dar nu s-a pronunțat sub aspectul faptului ca aceasta cerere nu a fost analizata și drept consecința nu exista o soluție pronunțata pe aceasta cerere.
Instanța nu s-a pronunțat asupra celorlalte motive de modificare a hotărârii în recurs.
Totodată aceste aspecte puteau conduce la modificarea hotărârii pronunțate, pentru că așa cum s-a arătat prin cererea de recurs și cum rezulta din cererea introductiva, reclamanta – contestatoare a solicitat în subsidiar ca instanța sa constate rezilierea de drept a contractului dintre Primăria Timișoara și .>
Instanța de fond nu a analizat acest petit ca urmare a admiterii cererii principale.
Apoi, instanța de apel a desființat hotărârea instanței de fond, a rejudecat în fond, dar a omis sa analizeze și sa se pronunțe pe aceasta cerere.
Ulterior, nici instanța de recurs nu a analizat aceasta cerere, deoarece rejudecând în fond a respins recursul ca nefondat, fără ca o soluție pe aceasta cerere sa existe.
Or, în contextul dat, potrivit contestatoarei, soluția nu putea fi decât de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța o soluție pe aceasta cerere.
Un al treilea motiv al actualei contestații este dat de faptul ca instanța de recurs și apel a apreciat dintr-o eroare ca imobilul nu a fost revendicat de reclamanți în temeiul legilor speciale Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001, acest fapt fiind greșit, pentru că la dosar s-a menționat ca imobilul a fost solicitat a fi restituit în temeiul Legii nr. 112/1995, cerere respinsa pe considerentul lipsei de identitate intre titularul dreptului de proprietate înscris în CF și autorul cererii formulate.
D. că acest aspect fiind tranșat irevocabil, stabilindu-se printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila identitatea intre proprietarul tabular de la care a fost preluat imobilul și mama reclamantei - una și aceeași persoana, iar aceste dovezi sunt și la dosarul cauzei și astfel dintr-o eroare regretabila, întreaga motivare a instanței bazata pe aceasta premisa greșita a generat o hotărâre judecătoreasca nelegala.
În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimata . Timișoara, care a solicitat în principal respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și în subsidiar, ca neîntemeiată.
Curtea, analizând prezenta contestație în anulare, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.320 C.pr.civ. rap.la art.318 C.pr.civ., va constata că această este neîntemeiată.
Astfel, curtea va constata că prin decizia civilă nr.691/17.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/325/2011***, s-a respins recursul declarat de reclamanta P. E. M. împotriva Deciziei civile nr.176 din 5 martie 2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2011***.
În esență, instanța de recurs a constatat irevocabil că în ciuda susținerilor recurentei, prin încheierea contractului nr.143/30.10.2003 au fost respectate dispozițiile art.4 din Legea nr.550/2002 prin raportare la dispozițiile art.1 lit.”d” și „e”, art.21 al.1 și art.23 al.1 din Legea nbr.215/2001, întrucât C. L. al Municipiului Timișoara, în calitate de autoritate deliberativă, a hotărât vânzarea imobilului în litigiu prin HCL nr.327/04.12.2002, iar primarul, în calitate de autoritate executivă, a reprezentat unitatea administrativ teritorială - M. Timișoara -, titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contract, la încheierea acestuia.
Prin urmare, sub acest aspect, nu pot fi primite susținerile recurentei privind nemotivarea hotărârii de către instanța de apel.
În al doilea rând, nu sunt întemeiate susținerile recurentei vizând aplicarea greșită a art.2 din Legea nr.550/2002, cu consecința operării în cauză a art.24 al.1 din Legea nr.10/2001, privind suspendarea operațiunilor de vânzare, întrucât recurenta nu a dovedit că, anterior încheierii contractului, a făcut vreun demers de revendicare a imobilului pe calea legilor speciale (Legea nr.112/1995 sau Legea nr.10/2001) sau pe calea dreptului comun.
În sfârșit, nu poate fi însușită nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art.12 al.4 din Legea nr.550/2002, pentru plata cu întârziere a ratelor, întrucât art.7 din contract constituie un pact comisoriu între părțile contractante, ce poate fi invocat doar de către creditorul obligației, nu și de către un terț, iar pe de altă parte pârâta . nu a fost notificată, operând doar sancțiunea penalizărilor pentru ratele achitate cu întârziere conform art.7 al.1 din contract.
Față de cele de mai sus, Curtea a constatat că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a Legii nr.550/2002, astfel că în baza art.312 al.1 C.pr.civ. va respinge recursul reclamantei și astfel, nu sunt incidente motivele de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., singurul motiv de modificare invocat de către recurentă, prin apărător calificat.
Or, în aceste condiții, prezenta contestației în anulare nu poate fi primită pentru ipoteza a II-a a art.318 C.pr.civ., câtă vreme instanța de recurs a analizat, în fapt și în drept motivele invocate de către recurentă, care ar fi putut conduce la o eventuală modificare a deciziei recurate, strict din perspectiva art.304 pct.9 C.pr.civ., singurul invocat în memoriul de recurs.
În același context, curtea va mai constatat că nicăieri în cuprinsul memoriului de recurs nu a existat o cerere privind o eventuală casare, fie cu reținere, fie cu trimitere spre rejudecare, nefiind indicate și invocate motive de casare prev. de art.304 pct.1 la 5 C.pr.civ. sau în asociere cu disp.art.312 alinb.5 C.pr.civ.
În această chestiune, curtea va mai constata că potrivit unei jurisprudențe constante, atât a instanțelor naționale, cât și CEDO – vezi cauza Ruiz Torija vs. Spania, instanțele au obligația de a-și motiva deciziile, dar este excesiv să ceară acestora să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către recurent, mai ales că în decizia contestată acum, instanța de recurs a răspuns în fapt și în drept cererii de modificare, întemeiată exclusiv pe disp.art.304 pct.9 și a analizat și interpretat toate normele legale de drept substanțial aplicabile în speța concretă dedusă judecății, raportat la motivul de modificare indicat de către apărătorul recurentei.
În ceea ce privește prima ipoteză a art.318 C.pr.civ., respectiv eroarea materială privind presupusa ignorarea unor probe din care rezultă că imobilul în litigiu ar fi fost revendicat în temeiul L.112/1995, respectiv L.10/2001, curtea va contata că invocarea acestui temei este de asemenea nejustificată, pentru că norma de procedură menționată vizează exclusiv greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată sau de interpretare ori de evaluare a probelor sau greșeli de interpretare a unor dispoziții legale ori greșeli în rezolvarea unui incident procedural.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.320 C.pr.civ. rap.la art.318 C.pr.civ., va respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea P. E. M. împotriva deciziei civile nr.691/17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2011***.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea P. E. M. împotriva deciziei civile nr. 691/17.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul_/325/2011***.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2014.
Pentru
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N. C. P.
Aflată în C.O.
Semnează
Președinte Curtea de Apel Timișoara
E. Nistror
GREFIER,
R. P.-D.
Red: C.P./ 06.01.2015
Tehnored: RPD05.01.2015/ 2 ex./SM
Instanța de recurs, Curtea de Apel Timișoara, judecători:F. Ș., G. O. și Rujița R.
| ← Evacuare. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 646/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
