Obligaţie de a face. Decizia nr. 646/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 4343/208/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 646
Ședința publică din 9 septembrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. S.-L. împotriva sentinței civile nr. 472/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Caransebeș, U. A. Teritorială Caransebeș prin Primarul Municipiului Caransebeș, C. L. Caransebeș, Județul C.-S. prin prefectul județului C.-S., Județul C.-S. prin președintele Consiliului Județean și B. E. C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă c.j. I. C. J. în reprezentarea instituțiilor intimate C. L. Caransebeș, C. de aplicare a Legii nr. 18 din cadrul Primăriei Caransebeș, U. A. Teritorială Caransebeș prin Primarul Municipiului Caransebeș, și c.j. B. M. pentru C. Județean C.-S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că instituțiile intimate au depus la dosar întâmpinări la data de 11 august, respectiv la 3 septembrie 2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Domnul consilier juridic I. C. J. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală iar pe fond respingerea acțiunii, conform motivelor dezvoltate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Domnul consilier juridic B. M. solicită respingerea recursului ca lipsit de obiect și menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul C.-S., cu consecința respingerii acțiunii reclamantelor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 472/30.04.2014, Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă a respins cererea formulată de reclamantele B. E. C. și B. S. L. față de pârâții: C. de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Caransebeș, Municipiul Caransebeș prin Primar, C. L. Caransebeș prin prefectul județului C.-S., Județului C.-S. prin președintele Consiliului Județean, pentru obligația de a face.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că în data de 16.09.2005, reclamantele s-au adresat în baza Legii nr.18/1991 Primăriei Municipiului Caransebeș – C. pentru Legea nr.18/1991, pentru retrocedarea imobilului teren nr.top.4525 în suprafață de 1,1484 ha., cât și a terenurilor cu nr. top. 4526, 4527 și 4528, în suprafață de 0,8426 ha., situate în Caransebeș în locul numit Șesul R., iar în data de 29.11.2005, au formulat cerere pentru retrocedarea imobilului teren înscris în CF nr.2884 sub nr.top.4525/2 și 4524, precum și a terenurilor înscrise în CF 889 sub nr.top.4526, 4527 și 4528.
Urmare a solicitărilor formulate, prin adresa nr.6361/26.12.2010 și adresa nr._, 6394/9.03._, Primăria Municipiului Caransebeș – C. de aplicare a Legii nr.18/1991, a răspuns reclamantelor că solicitarea a fost validată și terenul va fi retrocedat pe vechile amplasamente și pe alte amplasamente ce vor fi ulterior stabilite.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la . prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea imobilului. Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare.
În alineatul 5 al aceluiași articol se arată că nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Art. 22-26 din legea sus-menționată stabilesc condițiile în care o persoană se poate adresa în baza Legii nr.10/2001 pentru revendicarea unor imobile.
Din cuprinsul probelor aflate la dosar s-a constatat că reclamantele nu au uzat niciodată de procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001 și că nu au notificat niciodată prin executorul judecătoresc unitatea deținătoare a imobilului în vederea aplicării dispozițiilor Legii nr.19/2001 în condițiile și termenele prevăzute de actul normativ sus-menționat.
Reclamantele au notificat în anul 2005 numai C. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 în baza dispozițiilor acestei legi, au primit răspuns în baza acestei legi, însă nu au mai continuat procedura specială prevăzută de Lege nr.18/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B. S. L., solicitând casarea ei, rejudecarea pe fond și, în consecință, admiterea acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 8 Cod proc.civ. iar în fapt pe mai multe argumente de nelegalitate.
S-a susținut în acest sens că la datele de 19.09.2005 și 29.11.2005 reclamanta a depus două cereri în baza Legii nr. 247/2005 - care a modificat și completat Legea nr. 10/2001 – prin care a solicitat restituirea terenului preluat abuziv de la familia sa, uzând de termenul de 30 de zile prevăzut de lege, solicitare la care însăși Primăria Caransebeș a răspuns solicitându-i la 11.10.2005 completarea dosarului depus în baza legii menționate și comunicându-i ulterior (9.03.2006) că îi va retroceda terenul pe vechiul amplasament dar și pe alte amplasamente și apoi (la 29.05.2006) doar pe alte amplasamente.
În raport de această împrejurare, recurenta reclamantă consideră că Tribunalul C.-S. în mod greșit a apreciat că ea s-a adresat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 în condițiile în care, este evident, că solicitarea a fost formulată în baza Legii nr.10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Întrucât reclamanta nu a fost de acord cu preluarea terenurilor de pe alte amplasamente, a comunicat Primarului municipiului Caransebeș că dorește retrocedarea unui teren egal ca valoare sau compensare în bani, ceea ce nu s-a întâmplat, instituția pârâtă comunicându-i că solicitarea sa a fost validată de C. Locală de fond funciar pentru reconstituirea suprafeței de 42,494 mp pe vechiul amplasament iar pentru restul de 7230 mp din C.F. 889 Caransebeș, documentația a fost înaintată Ministerului Apărării Naționale, ca urmare a adresei Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Reluând apoi demersurile succesive făcute pentru restituirea terenurilor familiei sale, reclamanta arată că nici până în prezent nu a intrat în posesia acestora ba, mai mult, după data notificării adresate Primăriei Caransebeș, aceste terenuri – alături de altele – au intrat în proprietatea Consiliului Județean C.-S. care i-a comunicat că nu este de acord cu restituirea terenurilor pe vechiul amplasament.
Având în vedere legalitatea demersurilor sale dar și faptul că cererea sa de restituire a terenurilor nu a fost satisfăcută până în prezent, reclamanta susține că acțiunea sa de față trebuie admisă.
Prin întâmpinările formulate în cauză instituțiile intimate pârâte au solicitat respingerea recursului reclamantei ca neîntemeiat considerând că prin soluția pronunțată, Tribunalul C.-S. a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii respingând în mod justificat acțiunea reclamantei bazată pe Legea nr. 10/2001, câtă vreme ea nu a formulat în termen notificarea prevăzută de această lege.
Înainte de a proceda la discutarea susținerilor reclamantei, Curtea a luat în discuție problema temeiului de drept corect al recursului.
În concret, având în vedere că acțiunea de față a reclamantei a debutat anterior intrării în vigoare a noului Cod proc.civ. (respectiv la 14.11.2011), conform art. 24 al acestui cod, dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . (15.02.2013), motiv pentru care dispozițiile art. 488 al. 8 al noului Cod proc.civ. invocate ca temei de drept al recursului său sunt inadecvate.
Cu toate acestea, recursul reclamantei nu va fi considerat ca nul conform art. 3021 lit. c Cod proc.civ. (respectiv vechiul cod sub imperiul căruia a debutat acțiunea sa – și care este aplicabil în cauză conform celor anterior menționate - ) întrucât, potrivit art. 306 al. 3 din același cod, Curtea este îndreptățită, pe baza motivelor de fapt, a identifica temeiul de drept corect al recursului ca fiind art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. (echivalent în conținut cu art. 488 pct. 8 din noul Cod proc.civ. invocat de reclamantă).
Examinând astfel sentința atacată prin prisma motivelor invocate și prin raportare la dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., se constată că recursul reclamantei este nefondat și că, prin soluția pronunțată, Tribunalul C.-S. a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății.
Rezultă – astfel cum însăși reclamanta susține – că notificarea adresată Primăriei Caransebeș serviciul specializat (– denumit de ea impropriu ca „Secția agricol” - ) pentru retrocedarea terenurilor preluate de stat de la bunicul său în anul 1955, a fost formulată pentru prima dată la 16.09.2005 (pentru terenul din C.F. 889 și 3752 Caransebeș) și la 29.11.2005 (pentru terenul din C.F. 3531 Caransebeș) și că Primăria Municipiului Caransebeș a analizat și propus soluții de reparație materială prin C. sa locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 însă niciuna în măsură să satisfacă solicitarea sa, aceea de punere a ei în posesie pe vechiul amplasament.
Din această cauză, ea a refuzat să accepte propunerile ce i-au fost adresate și s-a adresat instanței la data de 14.11.2011 cu acțiunea de față prin care, în baza Legii nr.10/2001, a solicitat obligarea pârâtei Primăria Caransebeș la emiterea dispoziției de restituire în natură a acestor terenuri.
Contrar a ceea ce reclamanta susține, curtea constată – la fel ca și instanța de fond – că solicitarea acesteia nu-și poate găsi o rezolvare legală în dispozițiile reparatorii ale acestei legi și, aceasta pentru următoarele considerente:
Reclamanta, prin propria-i dispoziție a ales deja calea procedurii de urmat în cauză, respectiv declanșarea demersurilor la comisia specială (de fond funciar) din cadrul Consiliului L. al municipiului Caransebeș ale cărei propuneri nu rezultă însă că ar fi fost acceptate de ea până la momentul introducerii acțiunii.
Imposibilitatea recurgerii la dispozițiile Legii nr.10/2001 derivă însă, mai ales, din aceea că reclamanta nu a utilizat de procedurile acesteia cu respectarea termenului prevăzut de lege.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, termenul pentru formularea notificării, cu prelungirile succesive ale acestuia dispuse ulterior apariției legii, a expirat la data de 14.02.2002, dată pe care este cert că reclamanta – astfel cum ea declară în mod expres – nu a respectat-o, ori, o asemenea procedură subsumată dreptului ei subiectiv, are caracter necontencios și obligatoriu.
Nerespectarea acestui termen este sancționată cu decăderea din dreptul de a o mai formula ulterior.
Totodată, urmează a se reține că deși Legea nr. 247/2005 a modificat/completat mai multe legi – inclusiv Legea nr. 10/2001 – niciunul din textele Titlului I nu prevede repunerea în termenul de exercitare a procedurilor acesteia din urmă și nici nu consacră un nou termen pentru acestea, singurele modificări în această privință fiind făcute doar pentru imobilele ce fac obiectul legilor fondului funciar.
Concluzionând, rezultă că prin respingerea acțiunii de față a reclamantei, întemeiată pe dispozițiile Legea nr. 10/2001, Tribunalul C.-S. a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, motiv pentru care recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 472/30.04.2014 va fi respins ca nefondat.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către instituțiile intimate pârâte,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. S.-L. împotriva sentinței civile nr. 472/30.04.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția I Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 Septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./15.09.2014
Tehnored L.P./16.09.2014
Ex.2
Primă instanță: A. corina – Tribunalul C.-S.
| ← Cereri. Decizia nr. 967/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 301/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
