Conflict de competenţă. Sentința nr. 107/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 3895/290/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ – 09.12.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 107/PI
Ședința din camera de consiliu din 16 decembrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit în soluționarea recursului formulat de pârâții C. R. B., J. E., C. D. A., B. P., B. D., P. D., M. L., S. E., D. M., J. A., B. M., S. I., S. D., R. P., S. S., S. R. C., B. M., S. S., C. S., P. I., B. S. I., B. G.M., G. M., B. M., S. M., N. F., C. N. C., G. C., S. I. M., J. F. I., D. M., S. P., M. M. C., R. F., N. M., B. M., F. I. G., F. G. G., împotriva sentinței civile nr.383/4.03.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Procedura legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 383/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Ministerul Finanțelor Publice Pentru Direcția Generală A Finanțelor Publice C.-S. în contradictoriu cu intimații C. R. B., J. E., C. D. A., B. P., B. D., P. D., M. L., S. E.,D. M.,J. A., B. M.,S. I., S. D., R. P., S. S., S. R. C., B. M., S. S., C. S., P. I., B. S. I., B. G. M., G. M., B. M., S. M. ,N. F., C. N. C.,G. C., S. I. M., J. F. - I., D. M., S. P., M. M. C. ,R. F., N. M., B. M., F. I. – G., F. G. G.; a dispus anularea actelor de executare emise în cadrul dosarelor execuționale nr.433/2012, nr.398/2012, nr.408/2012, nr.426/2012, nr.413/2012, nr.412/2012, nr.401/2012, nr.429/2012, nr.403/2012, nr.432/2012, nr.422/2012, nr.424/2012, nr.414/2012, nr.400/2012, nr.402/2012, nr.430/2012, nr.416/2012, nr.417/2012, nr.420/2012, nr.423/2012, nr.407/2012, nr.404/2012, nr.421/2012, nr.405/2012, nr.419/2012, nr.411/2012, nr.415/2012, nr.431/2012, nr.427/2012, nr.418/2012, nr.399/2012, nr.397/2012, nr.410/2012, nr.406/2012, nr.396/2012, nr.428/2012, nr.409/2012, nr.425/2012 ale SCPEJA "C. Tarnuca și Asociații" și a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, recurenții C. R. B., J. E., C. D. A., B. P., B. D., P. D., M. L., S. E., D. M., J. A., B. M., S. I., S. D., R. P., S. S., S. R. C., B. M., S. S., C. S., P. I., B. S. I., B. G. M., G. M., B. M., G. C., S. I. M., J. F. I., D. M., S. P., M. M. C., R. F., N. M., B. M., F. I. G., F. G. G., S. M., N. F. și C. N. C., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și a celorlalte cereri conexe, cu cheltuieli de judecată, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului C.-S.-Secția a II a Civilă C..
Prin decizia civilă nr.169/R/24.09.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de recurenții intimații împotriva sentinței civile nr.383/04.03.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr._, în favoarea Secției I civile a Tribunalului C.-S..
Pentru a decide astfel, Tribunalul C.-S. a apreciat căprin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, sub nr._ 31.07.2013, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a formulat contestație împotriva actelor de executare silită emise de S.C.P.E.J.A. „C. Tarnuta și Asociații”, în dosarele execuționale nr.433/2012, nr.398/2012, nr.408/2012, nr.426/2012, nr.413/2012, nr.412/2012, nr.401/2012, nr.429/2012, nr.403/2012, nr.432/2012, nr.422/2012, nr.424/2012, nr.414/2012, nr.400/2012, nr.402/2012, nr.430/2012, nr.416/2012, nr.417/2012, nr.420/2012, nr.423/2012, nr.407/2012, nr.404/2012, nr.421/2012, nr.405/2012, nr.419/2012, nr.411/2012, nr.415/2012, nr.431/2012, nr.427/2012, nr.418/2012, nr.399/2012, nr.397/2012, nr.410/2012, nr.406/2012, nr.396/2012, nr.428/2012, nr.409/2012, nr.425/2012, solicitând anularea Somațiilor și a Proceselor verbale de cheltuieli de executare silită emise de SCPEJA "C. Tarnuca și Asociații" în dosarele de executare menționate, ca netemeinice și nelegale, precum și suspendarea executării silite.
Din probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut că, în cauză, obiectul contestației îl constituie executarea silită a unei hotărâri judecătorești, respectiv Sentința civilă nr.1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S., în dosarul nr._, rămasă definitivă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr.519/02.04.2009 a Curții de Apel Timișoara.
Tribunalul observă că, instituția juridică, contestația la executare, reglementată de dispozițiile art.711 și următoarele Cod procedură civilă, reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia părțile pot obține desființarea acelor acte sau măsuri de executare efectuate cu încălcarea normelor de drept.
Contestația la executare, care constituie un mijloc procedural specific ultimei faze a procesului civil, respectiv a executării silite, vizează doar împrejurările legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse într-un titlu executoriu.
Tribunalul consideră că, în speță, nu ne aflăm în prezența unei contestații la titlu, ci a unei contestații la executare propriu-zisă, care privește, printre altele și respectarea condițiilor prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. XIV/ 2007 a exclus din competența instanței de contencios administrativ chiar judecarea contestațiilor la executare silite pornite în temeiul unui titlu executoriu fiscal, contestație care, în primă instanță, a fost dată în competența judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Ca urmare, față de considerentele în fapt și în drept mai sus enunțate, tribunalul a admis excepția de necompetență materială și în baza art.132 alin.3 Cod procedură civilă, s-a declarat necompetentă material, urmând ca dosarul să fie trimis la instanța competentă, respectiv Secția I civilă a Tribunalului C.-S..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I Civilă la data de 22.10.2014 sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 249/5.11.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S.- Secția I Civilă a declinat soluționarea recursului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 383/4.03.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în favoarea Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C.-S..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Completul de judecată C.7 Recurs funcționează în cadrul Secției I Civilă a Tribunalului C.-S., fiind competent să judece cauzele de natură civilă, minori și familie.
Relevanța împărțirii pe secții și apartenența completului ce judecă o contestație la executare la una dintre secții a fost stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. XV/05.02.2007 și nu în cadrul Deciziei nr.XIV/5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilește numai competența judecătoriei ca instanță de fond în soluționarea contestației la executare și a contestației împotriva unui titlu executoriu fiscal, fără a se pronunța asupra competenței unei secții specializate în soluționarea căilor de atac.
Conform Deciziei nr.XIV/05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, evident numai dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
De la pronunțarea acestei Decizii până în prezent Secția de contencios administrativ a Tribunalului C.-S. a soluționat toate căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii ca instanță de fond asupra cererilor având ca obiect contestația la executare împotriva unui titlu executoriu fiscal.
Căile de atac împotriva hotărârilor ce au ca obiect contestațiile formulate împotriva executării silite sau actelor de executare efectuate în baza unor titluri executorii fiscale, respectiv contestații împotriva unor titluri executorii fiscale sunt în competența completelor specializate de contencios administrativ.
Conform dispozițiilor art.41 Cod fiscal, actele menționate au caracter administrativ fiscal, acestea încadrându-se în conținutul noțiunii de „act administrativ” definită de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Din moment ce raportul juridic dedus judecății are caracter fiscal, iar nu civil, executarea va avea aceeași natură atât timp cât în cadrul executării silite se urmărește realizarea efectivă a dreptului pretins, se impune ca toate cererile din această fază să fie judecate tot de instanța de contencios administrativ, ca și în etapa anterioară, a judecății în primă instanță și în căi de atac.
Chiar dacă s-ar accepta că în cazul contestației la executare ar fi de soluționat numai chestiuni procedurale, instanța civilă nu ar putea fi considerată abilitată să le soluționeze, făcându-se abstracție de natura conflictului ivit în raporturile dintre părți, astfel că se impune ca natura creanței ce face obiectul executării silite să determine instanța, respectiv secția specializată competentă, să judece și într-o asemenea cale de atac.
Aceste aspect a fost soluționat definitiv prin Decizia nr.XV/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde s-a stabilit că în primă instanță competența de soluționare a contestației formulate împotriva executării silite propriu-zise și a contestației care vizează lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție revine judecătoriei, iar competența de soluționare a contestației privind înțelesul întinderii și aplicării titlului executoriu, ce reprezintă o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicțional, revine, după caz, instanței comerciale sau organului jurisdicțional care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Aceasta, în considerarea principiului specializării, a reținut că este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă (cum este cazul de față) vizează un titlu în materie comercială (și, prin similitudine de logică juridică, în materie de contencios administrativ și fiscal), aceasta să se îndrepte la secția comercială a instanței competente (în cazul de față secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C.-S.).
A mai constatat Înalta Curte de Casație și Justiție că natura litigiului are relevanță cu privire la stabilirea secției specializate să judece contestația la executare.
Tribunalul, cu privire la natura prezentului litigiu, văzând titlul executoriu ce stă la baza executării silite, a constatat că acesta este de natură contencios administrativă.
În sprijinul acestei considerații stau și dispozițiile art.2 alin.1 lit.ț, art.10, art.25 și art.30 din Legea nr.554/2004.
În plus, față de cele reținute, instanța a avut în vedere (cu toate că nu sunt incidente în cauză) noile modificări ale Codului de procedură civilă referitoare la instanța de executare în materia contenciosului administrativ, prevăzute de art.IV alin.2.
Astfel, art.25 alin. 1 Legea 554/2004, prevede că instanța de executare este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ. Această precizare înlătură practica neunitară anterioară cu privire la secția din cadrul instanței de control judiciar competentă să judece contestația la executare și înlătură argumentele invocate în sprijinul admiterii excepției de necompetență materială a secției de contencios administrativ, conform cărora instanța de contencios-administrativ este exclusă de legiuitor de la soluționarea contestațiilor îndreptare împotriva titlului executoriu fiscal.
Instanța a mai constatat că, în mod greșit, s-a reținut de către completul de contencios administrativ ce a declinat judecarea cauzei incidența în cauză a dispozițiilor și considerentelor deciziei nr. XIV/05.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, în cadrul considerentelor acestei decizii, așa cum am arătat mai sus, nu se analizează deloc competența secției specializată din cadrul instanței de control, ci doar competența judecătoriei în judecarea atât a contestației împotriva executării silite înseși cât și împotriva titlului executoriu în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre a unei instanțe judecătorești (cum este cazul de față).
Considerentul acestei decizii conform căruia instanța de contencios administrativ este exclusă de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal nu poate sta la baza unei interpretări logice din care să rezulte că nici calea de atac nu poate fi judecată de către completul specializat în materia contencios administrativ și fiscal. Aceasta deoarece în cadrul deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție a fost analizată doar competența judecătoriei în primă instanță fără nici o referire la instanța de contencios administrativ și fiscal ca și instanță de control judiciar.
Decizia care lămurește această problemă neunitară de drept este decizia nr. XV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizată anterior.
Pentru aceste considerente, a declinat competența de judecare a prezentei cauze în favoarea Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C.-S..
A constatat ivit conflictul negativ de competență.
A dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Curtea de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
A suspendat soluționarea recursului până la soluționarea conflictului de competență.
Examinând conflictul negativ de competență intervenit între Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Secția I Civilă din cadrul Tribunalului C.-S., în raport de dispozițiile art. 2 al. 1 lit. ț, art. 10, art. 25 și 30 din Legea nr. 554/2004, art. 135 și 136 din noul Cod de procedură civilă și de Decizia nr. XV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, Curtea apreciază că Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, din cadrul Tribunalului C.-S. îi revine competența de soluționare a recursului formulat de pârâți, pentru argumentele ce succed.
Contestația la executare ce face obiectul prezentului dosar este o contestație la executare propriu-zisă, ce vizează actele de executare și măsurile îndeplinite în cursul executării silite, iar titlul executoriu, pus în executare silită, îl reprezintă o hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr. 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S.- Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Deși nu este o contestație la titlu, ci o contestație la executare propriu- zisă, care a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Reșița, competența de soluționare a căii de atac revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului, potrivit Deciziei nr. XV din 15 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.
Aceasta, întrucât competența de soluționare a căii de atac se verifică în raport cu nivelul instanței potrivit art. 95 din noul Cod de procedură civilă, neexistând o practică unitară cu privire la instanța competentă (Tribunal) să soluționeze căile de atac în contestațiile la executare, ci au apărut divergențe în ceea ce privește secția din cadrul Tribunalului, ca și în speța de față, însă împărțirea pe secții este o problemă de organizare judecătorească, iar în virtutea principiului specializării este firesc ca, atunci când contestația la executare vizează o hotărârea judecătorească pronunțată în materia contenciosului administrativ și fiscal, judecarea căii de atac să revină secției corespunzătoare celei care a pronunțat hotărârea ce se execută.
În acest sens, prin decizia nr. 15/2007, dată în interesul legii, s-a stabilit că nu poate fi primit punctul de vedere, potrivit căruia natura litigiului rămâne fără relevanță, deoarece există posibilitatea ca în cadrul contestației la executare propriu-zise să se invoce și apărări de fond.
Astfel, având în vedere că Tribunalul C.-S. este organizat în secții specializate, că titlul executoriu este o hotărâre judecătorească pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului C.-S. iar contestația la executare de față este o contestație la executare propriu-zisă (care nu se supune regulilor speciale prevăzute de art. 713 al. 1 din noul Cod de procedură civilă), Curtea urmează să stabilească competența de soluționare a recursului formulat de pârâți în favoarea Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C.-S..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a recursului formulat de pârâții C. R. B. - domiciliată în Caransebeș, Spl. S., ., .-S.; J. E. - domiciliată în Reșița, Bld. A. loan C., ., jud. C.-S.; C. D. A. - domiciliată în Caransebeș, ., jud. C. - S.; B. P. - domiciliat în Caransebeș, ..14, jud. C.-S.; B. D. - domiciliat în B., Aleea C. D., ., .-S.; P. D. - domiciliată în Reșița, ., ., jud. C.-S.; M. L. - domiciliată în ., nr.140, jud. C.-S.; S. E. - domiciliată în Caransebeș, ., nr.2, jud. C.-S.; D. M. - domiciliat în Caransebeș, ., ., .-S.; J. A. - domiciliată în Reșița, ., ., jud. C.-S.; B. M. - domiciliat în Caransebeș, ., jud. C.-S.; S. I. - domiciliat în Reșița, Al. Marghitas, ., .-S.; S. D. - domiciliată în Reșița, ., ., .-S.; R. P. - domiciliată în ., jud. C.-S.; S. S. - domiciliată în B., ..33, jud. C.-S.; S. R. C. - domiciliată în Reșița, ., .-S.; B. M. - domiciliată în ., jud. C.-S.; S. S. - domiciliat în Caransebeș, ., ., .-S.; C. S. - domiciliat în Caransebeș, ..17, jud. C.-S.; P. I. - domiciliat în ., jud. C.-S.; B. S. I. - domiciliat în Anina, ..49, jud. C.-S.; B. G. M. - domiciliată în ., nr.47, jud. C.-S.; G. M. - domiciliată în Caransebeș, ., .-S.; B. M. - domiciliată în Caransebeș, ., jud. C.-S.; S. M. - domiciliată în Reșița, ., ., jud. C.-S.; N. F. - domiciliat în Timișoara, Calea Sagului, nr.74, .; C. N. C. - domiciliat în Caransebeș, ., jud. C.-S.; G. C. - domiciliat în Caransebeș, .-S.; S. I. M. - domiciliat în B., ., jud. C.-S.; J. F. - I. - domiciliat în Reșița, ., ., jud. C.-S.; D. M. - domiciliat în Oțelu R., ., jud. C.-S.; S. P. - domiciliată în ., nr.174, jud. C.-S.; M. M. C. - domiciliată în ., jud. C.-S.; R. F. - domiciliată în Reșița, ..A13B, ., jud. C.-S.; N. M. - domiciliată în ..170, jud. C.-S.; B. M. - domiciliată în . A, jud. C.-S.; F. I. - G. - domiciliată în Reșița, ., .-S.; F. G. G. - domiciliat în ., jud. C.-S., împotriva sentinței civile nr.383/4.03.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C.-S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. O. C. J.
Red. G.O.- 17.12.2014; tehnored. C.J.- 18.12.2014; 41 ex.
Emis 39 .="PlainText"> Emis 1 adr.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
Emisă la 18.12.2014
Către
TRIBUNALUL C.- S.
-SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Alăturat vă comunicăm dosarul nostru nr._, numerotat, sigilat și conținând . file, întrucât prin sentința civilă nr. 107/PI/16.12.2014 s-a stabilit competența de soluționare a recursului formulat de pârâții C. R. B., J. E., C. D. A., B. P., B. D., P. D., M. L., S. E., D. M., J. A., B. M., S. I., S. D., R. P., S. S., S. R. C., B. M., S. S., C. S., P. I., B. S. I., B. G.M., G. M., B. M., S. M., N. F., C. N. C., G. C., S. I. M., J. F. I., D. M., S. P., M. M. C., R. F., N. M., B. M., F. I. G., F. G. G., împotriva sentinței civile nr.383/4.03.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în favoarea în favoarea Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului C.-S..
Anexe:
- dosarul nr._ al Tribunalului C.- S.- 50 file;
- dosarul nr._ al Tribunalului C.-S.- 169 file;
- dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița- vol. 5- 192 file;
- dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița- vol. 1- 291 file;
- dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița- vol. 2- 306 file;
- dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița- vol. 3- 306 file;
- dosarul nr._ al Judecătoriei Reșița- vol. 4- 300 file.
PREȘEDINTE COMPLET, GREFIER,
G. O. C. J.
GO/CJ/18.12.2014; 2 ex.
| ← Cereri. Decizia nr. 168/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 108/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
