Revendicare imobiliară. Decizia nr. 28/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 3087/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Operator 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/A
Ședința publică de la 06 Martie 2014
PREȘEDINTE :L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: M. S. L.
Pe rol se află pronunțarea apelurilor declarate de reclamanta apelantă Fundația Marky Stojkovici, reprezentantă de P. Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate și pârâta apelantă . Timișoara, împotriva Sentinței civile nr. 1353/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați M. Marcellini, Municipiul Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara având ca obiect revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia judecării în fond a apelurilor au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 27 februarie 2014 care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la data de 6 martie 2014.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr.1353/PI din 18.03.2014, Tribunalul T. a respins acțiunea formulata de reclamanta F. M. Stojkovici reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate împotriva pârâților M. M., . Timișoara, Municipiul Timișoara si C. L. Timișoara, având ca obiect constatarea nulității actelor de privatizare si a actelor de înstrăinare subsecvente, respectiv revendicare imobiliară. A respins cererea paraților M. M. si . Timișoara de acordare a cheltuielilor de judecata.
P. a pronunța această soluție, Tribunalul T. a reținut că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara la 24.01.2006 sub nr. 1114/2006, reclamanta P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate a chemat în judecată pârâții M. I. și Comerțului, A. pentru Valorificarea Activelor Statului, ., prin lichidator . Timișoara, M. Marcellini și . Timișoara și a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0459/9.09.1993 și a anexelor acestuia, eliberate de M. I. și Comerțului în favoarea . pentru terenul în suprafață de 2186 mp, din totalul de_ mp, din CF nr. 61 Timișoara, nr. top 250; a solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de privatizare în baza cărora imobilul (construcție) din Timișoara, . la M., nr. 1 (fosta stradă Posada, nr. 23/21), evidențiat în CF nr. 61 Timișoara, nr. top 250, cunoscut sub numele „Casa M.” sau „Casa cu atlanți”, a trecut în proprietatea pârâtei .; a solicitat și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente de înstrăinare a aceluiași imobil, dintre pârâții ., M. Marcellini și . Timișoara.
Ulterior, reclamanta a renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâții ., prin lichidator . Timișoara, M. Economiei și Comerțului, A. București și A. Națională pentru restituirea proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare București.
De asemenea, a renunțat la judecata capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei ., emis de M. I. pentru terenul de 2186 mp din CF nr. 61 Timișoara.
Reclamanta a arătat că această cerere a fost soluționată prin sentința civilă nr. 400/12.11.2003 a Curții de Apel A. I. – Secția comercială și de contencios administrativ, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 894/15.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, operând în această privință autoritatea de lucru judecat.
Pe de altă parte, alături de pârâții M. Marcellini și . Timișoara, reclamanta a chemat în judecată și pârâții Municipiul Timișoara, prin Primar, și C. L. Timișoara.
De asemenea, renunțând la primul capăt de cerere, reclamanta a precizat și a completat obiectul acțiunii, în sensul că a solicitat constatarea preluării abuzive în 1968 de către Statul Român, cu titlul de succesiune vacantă, a imobilului înscris în CF nr. 61 Timișoara, nr. top 250 și restituirea acestuia în natură; a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor de privatizare asupra imobilului în litigiu (construcțiile) în favoarea pârâtei . și în continuare constatarea nulității absolute a actelor subsecvente de vânzare - cumpărare către pârâtul M. Marcellini și apoi către pârâta . Timișoara.
În drept, reclamanta a invocat OUG nr. 94/2000, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, art. 44 din Constituție, art. 721-724 și 1203 cod civil, art. 34 și 46 din DL nr. 115/1938 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
P. precizările ulterioare, a adăugat în susținerea acțiunii și art. 480, 481 și 482 cod civil, art. 1 și 3 din Decretul nr. 31/1954, art. 1 din OUG nr. 13/1998, art. 6 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 213/1998 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, prevede prin art. 41 alin. 2 că „actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării”.
Fundația „M. Stojkovici a luat naștere ca urmare a testamentului întocmit de P. Stojkovits, născută M., la 29 iunie 1948. Fundația a fost dotată cu imobilul situat în Municipiul Timișoara, . la M., nr. 1, fostă ./21, și care constă în construcția cunoscută „Casa cu Atlanți”, imobil compus din 2 etaje și suprafața de teren de 2186 mp.
Fundația „M. Stojkovici” a funcționat potrivit Statutului și a Instrucțiunilor pentru administrarea fundației aprobate de către Guvernul Provincial Imperial și Regional al Banatului Sârbesc din 23.12.1860, unde, la Paragraful I se stipula în mod expres: „Comunitatea bisericească greco-unită, pe baza și în sensul paragrafului 13 și 16 din testamentul făcut de P. de Stojkovits, născută M., la 29 iunie 1849, publicat la Magistratura Municipiului Timișoara la 3 iulie 1949 sub nr. 1241, va administra casa situată în Timișoara, Piața de Posada, destinată ajutorării familiilor lovite de soartă”.
Calitatea de administrator al Parohiei (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate are sediul în Mun. Timișoara, ., jud. T. și nu a fost întabulată în cartea funciară deoarece la data înființării Fundației nu avea dreptul de administrare directă care să poată fi întabulat în cartea funciară.
Fundația M. Stojkovici apare ca proprietară în cartea funciară nr. 61 Timișoara, nr. top 250, cu titlul de „posesor la localizare”, pe bază de posesie faptică, ceea ce dovedește că la data înființării cărților funciare Fundația exista deja și aceasta a acționat neîntrerupt până în 1967-1968, conform scopului avut la înființare.
Extrasul din Registrul pentru fundațiunile recunoscute ca persoane juridice nr._/22.11.1939, cât și bilanțurile depuse dovedesc că Fundația M. Stojkovici și-a continuat activitatea și după apariția Legii nr. 21/1924, continuându-și activitatea conform Statutului și actului de înființare, situație ce demonstrează că organele în drept au recunoscut existența și continuitatea neîntreruptă a acestei fundații, a arătat reclamanta.
La data de 1 mai 1968, ca urmare a unor lucrări executate necorespunzător la clădirea Operei Române din Timișoara, învecinată cu clădirea Fundației, s-a surpat un tronson din aripa dinspre magazia de decoruri a Operei.
P. a masca gravele neglijențe în executarea lucrărilor, Statul Român a preluat în mod abuziv imobilul situat în Mun. Timișoara, . la M., nr. 1, sub pretextul că Fundația este lipsită de moștenitori și deci există o „succesiune vacantă”.
În condițiile Legii nr. 319/1994 și ale art. 724 din Codul civil, cât și ale Legii nr. 21/1924, în vigoare în anul 1968, patrimoniul unei persoane juridice, care își desfășoară activitatea în baza unui statul legal întocmit, nu poate forma obiectul unei succesiuni vacante.
La 13 decembrie 1968, Statul Român în mod abuziv și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 61 Timișoara, nr. top 250, cu titlul de succesiune vacantă, cu încălcarea dispozițiilor art. 480 Cod civil, art. 724-727 Cod civil, pentru ca ulterior pârâta .-și întabuleze la poziția 8 dreptul dobândit, nelegal, în baza HG 834/1991 și a Legii nr. 15/1990.
Statul Român, prin Ordonanța de Urgență nr. 13/7.07.1998, cât și prin Ordonanța de Urgență nr. 94/29.06.2000 a recunoscut, cu efect retroactiv, ex nunc, preluarea abuzivă, prin constrângere, în timpul regimului comunist a imobilului evidențiat în cartea funciară nr. 61 Timișoara, nr. top 250, situat în Timișoara, . la M., nr. 1, jud. T., cunoscut sub numele „Casa M.” a Fundației M. Stojkovici.
P. sentința civilă nr. 400 din 12 noiembrie 2003, pronunțată de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 894/15.03.2006, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, dată în dosarul nr. 1084/2004, s-a dispus constatarea nulității absolute și anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ., nr. 0459 din 09.09.1993, precum și a anexelor 2,4 și 5 la acest certificat eliberat de către Ministrul I. în favoarea ., respectiv anularea certificatului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2186 mp, teren evidențiat în CF nr. 61 Timișoara, nr. top 250 (din totalul suprafeței de 13.566 mp), astfel că există autoritate de lucru judecat conferită de dispozițiile art. 163cod procedura civila și art. 1201 cod civil.
P. aceeași sentință civilă nr. 400/12.11.2003, pronunțată de către Curtea de Apel A. – I. - Secția Comercială și de contencios-administrativ, s-a recunoscut – cu autoritate de lucru judecat - calitatea procesuală activă a Parohiei (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, în calitate de reprezentant legal al Fundației „M. Stojkovici”.
Fiind înscris în Lista oficială a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice din România, la poziția 36 B012, fiind declarat monument istoric încă din perioada interbelică, statut pe care îl are și în prezent, așa cum s-a precizat în adresa nr. 1870/22.09.2005 a Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu, imobilul construcție situat în Municipiul Timișoara, . la M., nr. 1, evidențiat în CF 61 Timișoara, nr. top 250, cunoscut sub numele „Casa M. sau Casa cu Atlanți” nu putea fi inclus decât în mod abuziv în proprietatea . a arătat reclamanta.
Fără să dobândească legal calitatea de proprietar al acestor imobile, cu încălcarea principiului de drept „nemo ad aliem transfere potest quam ipse habet”, . încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1762 din 20 februarie 1996 cu pârâtul M. Marcellini.
M. Marcellini a transferat, fără a fi proprietar, dreptul de proprietate asupra imobilului menționat, prin contract de vânzare - cumpărare din anul 2005, către pârâta ..
. putea dobândi mai multe drepturi decât avusese Statul Român, care s-a întabulat prin abuz în cartea funciară, fiind fără efect orice transmitere de drepturi și afectând în mod iremediabil și drepturile dobânditorilor subsecvenți, a mai arătat reclamanta.
Pârâta . Timișoara a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta Fundația "M. Stojkovici", reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, și a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a testamentului din 29.06.1849 și faptul că P. Ortodoxă Sârbă nu are niciun drept asupra imobilului din Timișoara, . la M., nr. 1, jud. T..
În motivarea cererii, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a testatoarei, întrucât testamentul invocat de reclamantă este întocmit ulterior decesului testatoarei.
P. sentința civilă nr. 3287/25.11.2010, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a luat act de renunțarea reclamantei la soluționarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții ., M. ECONOMIEI ȘI COMERȚULUI, A. pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și A. NAȚIONALĂ pentru RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE; a luat act de renunțarea reclamantei la soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0459/09.09.1993, eliberat de M. I. în favoarea ., și a anexelor 2,4 si 5 la acest certificat, respectiv anularea certificatului de proprietate asupra terenului în suprafața de 2186 mp, teren înscris in CF 61 Timișoara, nr. top. 250; a admis excepția lipsei capacitații de folosință a reclamantei, invocată de pârâta .; a respins acțiunea formulată de reclamanta F. „M. STOJKOVICI”, prin reprezentanta P. ORTODOXĂ SÂRBĂ TIMIȘOARA CETATE, împotriva pârâților M. MARCELLINI, . TIMISOARA, MUNICIPIUL TIMIȘOARA, prin PRIMAR și C. L. TIMISOARA, având ca obiect constatarea nulității actelor de privatizare și a actelor de înstrăinare subsecvente, constatarea preluării abuzive a imobilului de către Statul R. și revendicare imobiliară; a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta . împotriva reclamantei F. M. STOJKOVICI, prin reprezentanta P. ORTODOXĂ SÂRBĂ TIMIȘOARA CETATE, având ca obiect constatarea nulității testamentului și constatarea lipsei oricărui drept al reprezentantei reclamantei asupra imobilului situat în Timișoara, . la M., nr. 1.
Împotriva sentinței civile nr. 3287/25.06.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a declarat apel în termenul legal reclamanta Fundația "M. Stojkovici", reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
P. decizia civila nr. 1071/A/2011 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosarul_ a fost admis apelul declarat de reclamanta Fundația "M. Stojkovici", reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, împotriva sentinței civile nr. 3287/25.11.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost anulata în parte sentința apelată și trimite cauza la Tribunalul T. pentru rejudecarea acțiunii principale, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantă împotriva pârâților M. Marcellini, .., Municipiul Timișoara, prin Primar, și C. L. Timișoara si au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
P. a pronunța aceasta decizie Curtea de Apel Timișoara a reținut că în mod eronat prima instanță nu a ținut seama de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al hotărârilor judecătorești invocate de reclamantă și depuse la dosar, considerând că acestea sunt ambigue și nu tranșează problema capacității de folosință a Fundației „M. Stojkovici”.
Deși în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat în raport cu hotărârile pronunțate în cele două procese anterioare, întrucât nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți cerută de art. 1201 cod civil, trebuie ca instanțele să țină seama de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în privința chestiunilor juridice tranșate irevocabil în acele procese, chiar și pe cale incidentală.
Astfel, în cauza având ca obiect valabilitatea titlului Statului Român asupra aceluiași imobil înscris în CF 61 Timișoara, prin decizia civilă nr. 11/., pronunțată în dosarul nr. 1873/. Apel Timișoara, deși a respins recursul reclamantei Fundația M. Stojkovici și a menținut soluția instanței de apel, de admitere a apelului pârâtei . de respingere a acțiunii reclamantei, a modificat parțial considerentele hotărârii instanței de apel și a înlăturat afirmația că „Biserica Ortodoxă Sârbă Timișoara- Cetate nu are calitate procesuală activă de a introduce acțiune în justiție pentru a încerca redobândirea patrimoniului și în acest fel, reconstituirea Fundației M. Stojkovici. Aceasta a încetat să-și mai desfășoare activitatea din motive independente de voința sa și a organelor sale de conducere, motive de natură politică…Tot așa cum s-au reorganizat în condițiile legilor actuale o . partide politice sau organisme neguvernamentale de tradiție (spre exemplu camerele de comerț), la fel se pot reorganiza și alte persoane juridice cu scop social - cultural, religios, umanitar, etc. Oricum dacă Fundația M. Stojkovici s-ar fi dizolvat potrivit legii, succesorul ei ar fi fost Biserica Ortodoxă Sârbă, deoarece în sprijinirea misiunii de asistență socială a acestei biserici a fost constituită fundația”.
Din extrasul citat din decizia civilă nr. 11/. a Curții de Apel Timișoara rezultă în mod clar că au fost înlăturate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Fundația M. Stojkovici și a lipsei calității de reprezentantă a fundației a Bisericii Ortodoxe S. Timișoara Cetate, căreia i s-a recunoscut legitimarea procesuală activă de a recurge la justiție pentru redobândirea patrimoniului fundației și implicit pentru reconstituirea fundației.
. lucru judecat a rezolvării acestei probleme juridice a fost confirmată încă o dată prin sentința civilă nr. 400/12.11.2003, pronunțată în dosarul nr. 4344/2003, având ca obiect acțiunea în contencios administrativ a reclamantei Fundația M. Stojkovici, prin Biserica Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, pentru anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului . nr. 0459/9.09.1993.
Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea reclamantei și a anulat certificatul de proprietate în privința terenului de 2.186 mp din CF nr. 61 Timișoara, reținând la rândul ei puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 11/16.01.1996 a Curții de Apel Timișoara în ceea ce privește calitatea procesuală activă în cauză; a reținut că prin Instrucțiunile pentru administrarea Fundației „M. Stojkovici”, aprobate de fostul Guvernământ Provincial Imperial Regional al Banatului Sârbesc din 23 decembrie 1860, se prevede în paragraful 1 în mod expres că Biserica greco-unită sârbă din Timișoara – Cetate, în baza și în sensul testamentului făcut de Perdida Stojkovits, născută M., la 29 iunie 1849 și publicat la Magistratura Municipiului Timișoara, Piața Posada destinată ajutorării familiilor lovite de soartă.
P. urmare, Comunitatea bisericească sârbă ortodoxă Timișoara - Cetate, are calitatea de administrator, care nu a fost contestată în toată această perioadă, fiind recunoscută de organele administrației de stat, după cum rezultă din înscrisurile depuse și corespondența purtată cu autoritățile de stat.
Reclamanta Fundația „M. Stojkovici” a fost constituită ca urmare a testamentului lăsat de P. Stojkovici, născută M., și a funcționat potrivit statutului și a instrucțiunilor de administrare, fiind dotată cu imobilul proprietatea testatoarei, înscris în CF 61 Timișoara nr. top 250, casă cu două etaje și curte în suprafață de 2186 mp.
Fundația, a mai reținut Curtea de Apel A. –I., a fost întabulată ca proprietară a imobilului și este înregistrată în Registrul pentru fundațiile recunoscute ca persoane juridice nr._ din 22 noiembrie 1939, astfel că și după apariția Legii nr. 21/1924 și-a continuat activitatea conform statutului și actului de înființare până în anul 1968, când imobilul a fost preluat de stat, și ca urmare a încetat să-și desfășoare activitatea independent de voința sa, fără însă să fie desființată și lichidată.
P. urmare, și prin această hotărâre judecătorească, devenită irevocabilă prin respingerea recursurilor pârâților M. Marcellini și . s-a recunoscut Fundației M. Stojkovici calitatea procesuală activă.
Atâta vreme cât, tot cu putere de lucru judecat, i s-a recunoscut Parohiei Ortodoxe S. Timișoara Cetate legitimarea procesuală activă de a recurge la justiție pentru reconstituirea patrimoniului Fundației M. Stojkovici și implicit pentru reînființarea acesteia, nu se poate ca într-un alt proces să se rețină contrariul, respectiv că fundația nu mai este în ființă și că, neavând capacitate de folosință, nu poate sta ca parte în proces.
Față de aceste considerente, în baza art. 297 alin. 1 cod procedura civila, având în vedere și poziția părților din proces, Curtea a admis apelul declarat de reclamanta Fundația "M. Stojkovici", reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, împotriva sentinței civile nr. 3287/25.11.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; a anulat în parte sentința apelată și a trimis cauza la Tribunalul T. pentru rejudecarea acțiunii principale, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantă împotriva pârâților M. Marcellini, .., Municipiul Timișoara, prin Primar, și C. L. Timișoara.
Având în vedere faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a art. 246 cod procedura civila și a art. 120 alin. 2 cod procedura civila Curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
La Tribunalul T. cauza a fost reînregistrată la data de 18.02.2013 sub nr._ .
Analizând excepțiile invocate de pârâții . Timișoara și M. M., tribunalul a reținut din modul în care au fost formulate că ele privesc și condițiile de fond ale admisibilității acțiunii.
Astfel, prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara cu nr._/07.12.1992, reclamanta Fundația M. Stojkovici a chemat în judecată Statul Român și . pentru anularea titlului de proprietate al Statului Român asupra imobilului înscris în CF 61 Timișoara, nr. top. 250 și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Reclamanta a invocat nevalabilitatea întabulării Statului Român în CF 61 Timișoara, cu titlu de succesiune vacantă.
În prezenta cauză, astfel cum a fost precizată, reclamanta Fundația M. Stojkovici a chemat în judecată pârâții M. M., . Timișoara, Municipiul Timișoara și C. local Timișoara pentru a se constata preluarea abuzivă de către Statul Român, cu titlu de succesiune vacantă, a imobilului înscris în CF 61 Timișoara, nr. top. 250, constatarea nulității actelor de privatizare prin care acest imobil a fost trecut în proprietatea . și a nulității actelor de înstrăinare subsecvente a aceluiași imobil către M. M., respectiv . Timișoara, cu consecința restituirii imobilului către reclamantă.
Potrivit art. 1201 c. civ.: „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.”
Tribunalul a reținut că între prezenta cauză și cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara cu nr._/07.02.1991 nu există identitate de obiect și nici de părți, astfel că nu există autoritatea de lucru judecat invocată de pârâții M. M. și . Timișoara.
Pe de altă parte, prin . de judecătoria Timișoara în dosarul_/1992, astfel cum a fost schimbată prin DC 574/1995, pronunțată de tribunalul T. în dosarul 4447/1994, respectiv DC 11/1996, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul 1873/1995, a fost respinsă cererea reclamantei de radiere din CF 61 Timișoara a dreptului de proprietate a Statului Român asupra imobilului cu nr. top. 250, dobândit cu titlu de succesiune vacantă.
Întrucât Fundația M. Stojkovici a fost parte în dosarele menționate, soluția i se opune cu putere de lucru judecat.
Cu alte cuvinte, Fundația M. Stojkovici nu mai poate repune în discuție valabilitatea întabulării Statului Român în CF 61 Timișoara, cu titlu de succesiune vacantă, astfel că, față de ea, preluarea imobilului cu nr. top. 250 nu are caracter abuziv.
Ori, prevederile OUG 94/2000, pe care își întemeiază reclamanta acțiunea, au în vedere restituirea tocmai a imobilelor preluate abuziv.
Astfel, potrivit art. 1 al. 1 din OUG 94/2000:
„Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.”
Din acest text legal, ca, de altfel, din întreaga economie a dispozițiilor OUG 94/2000, tribunalul reține că au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în baza OUG 94/2000 a imobilelor preluate abuziv doar cultele religioase.
Potrivit art. 17 al. 1 din Legea 489/2006:
„Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii și Cultelor, de către asociațiile religioase care, prin activitatea și numărul lor de membri, oferă garanții de durabilitate, stabilitate și interes public.”
Or, reclamantă în prezenta cauză este o fundație, respectiv Fundația M. Stojkovici, a cărei existență a fost supusă, succesiv, dispozițiilor Legii 21/1924 și OG 26/2000 cu privire la asociații și fundații.
Trebuie subliniat că, deși P. Ortodoxă Sârbă Cetate este cult religios, totuși, în prezenta cauză ea nu are calitatea de reclamantă, nu revendică în temeiul OUG 94/2000 un bun al său preluat abuziv, ci reprezintă reclamanta Fundația M. Stojkovici.
Or, așa cum s-a arătat, reclamanta Fundația M. Stojkovici nu este îndreptățită a formula cereri de revendicare în temeiul OUG 94/2000, iar, pe de altă parte, față de ea, întabularea Statului Român în CF 61 Timișoara, asupra nr. top. 250, cu titlu de succesiune vacantă, nu are caracter abuziv.
P. urmare, tribunalul a reținut că reclamanta nu prezintă nici un interes în soluționarea celorlalte capete de cerere, având ca obiect: constatarea nulității actelor de privatizare prin care imobilul înscris în CF 61 Timișoara a trecut în proprietatea . și constatarea nulității vânzărilor subsecvente a aceluiași imobil.
Chiar dacă aceste petite ar fi admise, imobilul s-ar reîntoarce în patrimoniul Statului Român, de la care, așa cum s-a arătat, reclamanta nu îl mai poate revendica.
În consecință, tribunalul a respins acțiunea.
În temeiul art. 274 c. pr. civ. și art. 1169 c. civ. tribunalul a respins cererea pârâților M. M. și . Timișoara de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.1353/PI din 18.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. au formulat apel reclamanta Fundația M. Stojkovici reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate și pârâta ..
P. cererea de apel formulată, reclamanta Fundația M. Stojkovici reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate a solicitat anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, instanța neintrând în cercetarea fondului.
În motivare a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul T. este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit, în pofida vastului material probator administrat (inclusiv hotărâri judecătorești care au intrat în puterea lucrului judecat), contrar solicitării reclamantei exprimată atât oral cu prilejul punerii în discuție a excepțiilor invocate de pârâții .. și M. M. cât și prin « Concluziile scrise » depuse la registratura instanței cu ocazia amânării pronunțării, prin care a solicitat unirea excepțiilor invocate de pârâți cu fondul cauzei « ca fiind singura modalitate posibilă în vederea soluționării legale și corecte a cauzei deduse judecății, fiind incidente prevederile art. 137 pct. (2) C.pr.civilă », instanța de fond a respins această solicitare și a analizat doar excepțiile invocate.
Apelanta reclamantă a susținut că raportat la complexitatea cauzei deduse judecății, pentru a doua oară consecutiv (atât în primul ciclu procesual cât și după anularea în parte a sentinței civile nr. 3287/PI/25.11.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ ) se recurge la aceeași manieră de abordare a cauzei deduse judecății, i se îngrădește din start dreptul la un proces echitabil, drept consacrat în art. 6 CEDO cât și în art. 21 din Constituția țării.
Contrar normelor legale în vigoare atât interne cât și a celor reglementate în cadrul comunității europene, completul investit cu rejudecarea cauzei a soluționat din nou cererea în baza excepțiilor invocate, fără a intra în judecata fondului pentru a doua oară consecutiv.
Astfel, instanța de fond nu a lecturat atent precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 22.11.2007 în dosar nr._/325/2007 al Judecătoriei Timișoara, cuprinsul înscrisului depus la Tribunalul T. în dosar nr. 14._ pentru termenul de judecată din 23.04.2007 prin care reclamanta a renunțat la judecată față de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și în care se menționa că, în ceea ce privește acest imobil, Comisia Specială de Retrocedare nu a emis încă o decizie, procedura administrativă de soluționare fiind, conform art. 6 alin. 3 din OUG nr. 94/2000 republicată, suspendată până la finalizarea litigiului, respectiv până când va reintra și construcția din nou în proprietatea Statului Român - în administrarea organelor locale, pentru a putea fi retrocedată pe cale administrativă". (Terenul aferent construcției, în suprafață de 2186 mp, prin anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate . 3 nr. 0459 din 09.09.1993 precum și a anexelor 2, 4 și 5 la acest certificat eliberat de M. I. în favoarea S.C."T." S.A. de la care au cumpărat ulterior pârâții M. M. și S.C. "I." S.R.L., a revenit în proprietatea Statului). P. urmare, conform OUG nr. 94/2000 modificată și completată prin titlul II din Legea nr. 247/2005 publicată în M.Of. -653/22.07.2005, partea I pct. 16, art. 4 indice 1 alin. (2) cererea reclamantei este întemeiată și legitimă.
Apelanta reclamantă a mai susținut că nu s-au lecturat nici înscrisurile "Precizarea de temei juridic" depusă pentru termenul de judecată din 17.09.2008 în dosar nr. 14._ al Tribunalului T. și "Completare a temeiului de drept", înscris depus la termenul de judecată din 21.01.2010 în dosar nr. 14._ al Tribunalului T.. Lecturarea acestor înscrisuri ar fi evitat interpretarea eronată a cererii formulate și a finalității urmărite care nu este aceea de restituire a imobilului către reclamantă, ci de a reveni în proprietatea Statului.
Instanța de fond, rejudecând cauza (acțiunea principală astfel cum a fost precizată - cum specifică Curtea de Apel Timișoara) pornește de la premise greșite și de la o interpretare eronată a solicitărilor reclamantei.
Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1873/. civilă nr. 11/16 ianuarie 1996 nu s-a preocupat a analiza pe fond solicitarea reclamantei din dosarul mai sus indicat, ci a respins-o în baza unei excepții, respectiv aceea că rectificarea înscrierii din CF 61 Timișoara top. 250 fiind bazată pe un certificat de vacantă succesorală în baza căruia Statul Român și-a intabulat în anul 1968 dreptul de proprietatea asupra imobilului în litigiu nu poate fi realizată decât ca urmare a admiterii unei acțiuni în petiție de ereditate care se prescrie în termen de 3 ani de când s-a înscris în cartea funciară dreptul succesorului despre care se afirmă că a uzurpat calitatea acelui reclamant ce se pretinde succesor cu rang preferențial". P. urmare, cererea formulată de reclamantă în anul 1992 și care a format inițial obiectul dosarului nr. 17.981/1992 al Judecătoriei Timișoara, apare implicit ca tardiv formulată.
În acel dosar (1873/1995) Curtea de Apel Timișoara când a pronunțat decizia civilă nr. 11/16 ianuarie 1996 nu s-a preocupat de fel de a analiza valabilitatea sau nu a înscrierii Statului Român cu titlu de succesiune vacantă (temei de drept total aberant față de înscriere din foaia de proprietate de sub B 1 din CF 61 Timișoara top. 250 (actual CF nou_ Timișoara).
P. urmare nu se poate reține excepția puterii de lucru judecat referitor la preluarea neabuzivă a imobilului de către Statul Român, cât timp cererea a fost respinsă pe cu totul alte considerente și nu s-a analizat pe fond caracterul abuziv sau nu al preluării acestuia.
Instanța de fond a omis a observa că această excepție admisă în prezenta cauză a mai fost invocată de către aceiași pârâți . și M. M. în cauza privind anularea privatizării asupra terenului din CF 61 Timișoara top. 250 și care a făcut obiectul dosarului 4344/2003 al Curții de Apel A. I. - secția contencios administrativ și fiscal în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 400/12 noiembrie 2003, irevocabilă prin decizia civilă nr. 894/15.03.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
P. urmare, dacă în litigiul privind anularea formelor de privatizare asupra terenului și anularea înstrăinării succesive ale acestuia, s-a stabilit că preluarea imobilului de către Statul comunist a fost nelegală, iar decizia civilă nr. 11/16 ianuarie 1996 nu are nici putere de lucru judecat și nici autoritate de lucru judecat în ce privește acest aspect, în prezentul litigiu nu se poate reține că lucrurile ar sta altfel.
Art. 1 alin.(l) al OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România astfel cum acesta a fost modificat prin Titlul II din L. 247/2005, prevede: Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate abuziv, cu sau fără titlul de Statul Român ... se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență." În speță, chiar dacă în anul 1968 imobilul în litigiu a fost preluat cu titlul de "succesiunea vacantă", este evident că preluarea acestuia este abuzivă, fapt recunoscut chiar de Statul Român la emiterea OUG 13/1998 unde imobilul apare ca fiind preluat abuziv de Stat.
Continuând raționamentul juridic greșit, instanța se substituie Comisiei speciale de retrocedare care a fost înființată și funcționează în baza OUG 94/2000 pusă în aplicare prin Legea 501/2002 întrucât doar aceasta poate analiza dacă reclamantei se va restitui imobilul, acaesta depunând în termen cerere în acest sens, fapt confirmat și de Comisie specială de retrocedare prin întâmpinarea depusă în dosar nr._ .
Chiar reprezentanții statului în teritoriu - pârâții Municipiul Timișoara prin Primar și C. L. al mun. Timișoara prin întâmpinările formulate în primul ciclu procesual și prin concluziile formulate cu prilejul punerii în discuție a excepțiilor invocate, au solicitat respingerea acestora, poziția constantă a acestor pârâți fiind de admitere a cererii reclamantei.
Instanța de fond a omis să lectureze considerentele Deciziei civile nr. 11/16 ianuarie 1996 pronunțată de Curte de Apel Timișoara care au putere de lucru judecat privind probleme de drept tranșate și starea de fapt corectă existenta.
În situația în care s-ar fi unit excepțiile invocate cu fondul cauzei, s-ar fi administrat probe, instanța ar fi putut să-și formeze o convingere corectă asupra realei stări de fapt existente, să perceapă corect realitatea din perioada 1849-1968 respectiv de la întocmirea testamentului de către defuncta P. Stojkovici născută M., înființarea fundației care-i poartă numele până la preluarea imobilului în anul 1968 de către Statul Român Comunist, conform politicii de pauperizare a cultelor practicată. În acest context, s-ar fi impus și o aplicare corectă a principiului "Tempus regit actum" precum și o interpretare corectă a ceea ce a urmărit legiuitorul prin adoptarea legilor de reparație de după anul 1989, în speță prin adoptarea OUG 13/1998, OUG 94/2000, L. 247/2005.
În drept invocă prevederile art. 287 și urm. C.pr.civilă vechi anterior Legii 202/2010 (dată fiind data promovării cererii), art. 297 pct. (1) C.pr.civilă, art. 274 C.pr.civilă.
P. cererea de apel formulată, pârâta . a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr.11/1996 a Curții de Apel Timișoara și a constatării faptului că apelanta pârâtă solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivarea cererii de apel a arătat că instanța de fond a reținut in mod eronat in considerentele sentinței apelate inexistenta autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 11/1996 raportat la acțiunea civila ce face obiectul prezentului dosar.
Pârâta apelantă are un interes legitim in a stărui in admiterea excepției autorității de lucru judecat, in scopul unei dezlegări corecte din punct de vedere a acestui aspect esențial in prezentul litigiu si pentru evitarea oricăror susțineri sau concluzii care ar putea fi formulate in viitor contra acesteia, inclusiv in căile de atac in prezenta cauza, in legătura cu efectele deciziei civile nr.11/1996 a Curții de Apel Timișoara.
In fapt, cererea inregistrata la Judecătoria Timișoara cu nr._/07.02.1991 a făcut obiectul dosarului nr._/1992, sentința pronunțata in acest dosar, fiind sentința civila nr. 8035/1994. Aceasta a fost atacata cu apel, si a făcut obiectul dosarului nr. dosarul 4447/1994 de pe rolul Tribunalului T., finalizat prin decizia civila nr. 574/1995. Aceasta din urma a fost atacata cu recurs ce a făcut obiectul dosarului nr. 1873/1995 in cadrul căruia a fost pronunțata decizia civila nr. 11/1996, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara.
A. de lucru judecat a fost invocata de apelanta pârâtă cu privire la petitul cererii precizatoare depusa de Fundația M. Stojkovici in dosarul nr._ care a solicitat: „sa se constate preluarea abuziva in anul 1968 de către statul roman cu titlu de succesiune vacanta a imobilului".
Ținând cont de faptul ca anterior, Fundația M. Stojkovici a mai solicitat Judecătoriei Timișoara prin cererea nr._/1992 anularea titlului de proprietate al statului roman cu privire la același imobil si prin decizia civila nr. 11/1996 a Curții de Apel Timișoara care a tranșat irevocabil acel litigiu a fost respinsa cererea Fundației si a fost menținută situația juridica de legitima dobândire de către statul roman a dreptului de proprietate al construcției prin certificatul de vacanta succesorala, consideră ca sunt îndeplinite toate condițiile pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
Conform art. 1291 Cod civil: "este lucru judecat atunci când a doua cerere in judecata are același obiect, este intemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași parti, făcuta de ele si in contra lor in aceeași calitate."
Conform considerentelor apelate, Tribunalul T. retine ca nu sunt întrunite condițiile privind identitatea de parti si obiect. Însă părțile din prezenta cauza, respectiv reclamanta Fundația M. Stojkovici reprezentata legal prin P. Ortodoxa Sârba Timișoara Cetate si parata I. au avut aceeași calitate si in primul litigiu. Mai mult decât atat, in doctrina este recunoscut faptul ca "este avuta in vedere identitatea juridica a pârtilor, iar nu identitatea fizica, nefiind obligatoriu ca o parte sa aiba in ambele procese calitatea de reclamant, iar cealaltă parte calitatea de parat".
De asemenea, este știut faptul ca "au calitatea de parti (...) si dobanditorii cu titlu particular, numai in privința hotărârilor pronunțate in litigii in care a figurat autorul lor, anterior momentului transmiterii bunului.""*
Daca in primul litigiu Fundația M. Stojkovici a avut calitatea de reclamanta in contradictoriu cu parata . pentru anularea titlului de proprietate al acesteia din urma, al doilea litigiu are drept parti aceeași reclamanta, respectiv Fundația M. Stojkovici reprezentata legal prin P. Ortodoxa Sârba Timișoara Cetate si parați subscrisa I. si Mujca M., succesori cu titlu particular ai T..
In ceea ce privește identitatea de obiect, si aceasta este îndeplinita fiindcă Fundația solicita prin a doua cerere (respectiv cauza de fata) repunerea in discuție a incidenței vacantei succesorale si a calității statului de succesor pe cale unei acțiuni in „constatarea preluării abuzive a imobilului". Din aceasta perspectiva, folosirea sintagmei de „preluare abuziva" are ca scop tocmai inducerea in eroare a instanței de judecata cu privire la temeiul juridic al cererii, statul nepreluând niciodată bunul in litigiu in sensul avut in vedere de legile de reparație, dreptul de proprietate al statului fiind dobândit pe cale de succesiune vacanta.
P. urmare, instanța de judecata nu este investita in realitate cu o verificare a caracterului legal sau nelegal al preluării, ci este investita a doua oara cu verificarea legalității vacantei succesorale, chestiune deja tranșata pe cale judecătoreasca.
Jurisprudența a apreciat ca poate "exista identitate de obiect, chiar daca acesta este formulat diferit in cele doua cereri, dar scopul final urmărit este același." In acest caz este evident ca scopul urmărit de intimata reclamanta si in cea de-a doua cerere este de a înlătura al preluarea de către Statul R. a imobilului in cauza.
Referitor la cea de-a treia condiție, cauza, acesta este "fundamentul raportului juridic dedus judecații, temeiul juridic al cererii. Ea nu se confunda nici cu cauza acțiunii si nici cu mijloacele de proba."
Instanța fondului a apreciat insa - in mod indirect - ca exista identitate de cauza in ambele cereri de chemare in judecata, respectiv certificatul de vacanta succesorala pe baza căruia statul a dobândit clădirea.
În al doilea rând, apelanta pârâtă a arătat că instanța in mod greșit a respins acordarea cheltuielilor de judecata.
P. sentința apelata nr. 1353/PI/18.04.2013 instanța retine faptul ca "respinge cererea paraților M. M. si . Timișoara de acordare a cheltuielilor de judecata", soluția de respingere fiind întemeiata in drept pe dispozițiile art. 274 C. pr. civ. si ale art. 1169 cod civil (nedovedirea cheltuielilor de judecata). Însă pârâta apelantă a solicitat acordarea de cheltuieli de judecata in cadrul dosarului de fond, dar și-am rezervat dreptul de a le solicita ulterior, pe cale separata. De aceea, la dosar nu s-au regăsit înscrisuri care sa susțină acordarea cheltuielilor de judecata, iar instanța in mod netemeinic a respins acordarea acestora. Conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, "instanța de judecata trebuie sa statueze omnia petita, adică sa se pronunțe cu privire la tot ce s-a cerut, dar in același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut, fără a avea posibilitatea sa dea mai mult decât s-a solicitat ori sa se pronunțe asupra unei pretenții nesolicitate." Or, respingând ca nedovedite cheltuielile de judecata prima instanța a pronunțat o hotărâre nelegala intrucat a încălcat principiul disponibilității in virtutea căruia apelanta pârâtă și-a rezervat dreptul de a cere cheltuieli de judecata pe cale separata si deci nu a mai depus in aceasta etapa a litigiului dovada acestor cheltuieli.
În drept a invocat prevederile art.287 alin.2 teza a II-a C.pr.civ.
Pârâții intimați Municipiul Timișoara prin Primar si C. L. al Municipiului Timișoara au formulat întâmpinare prin care solicită admiterea apelului formulat de apelanta Fundația „M. Stojcovici", prin Comunitatea (P.) Ortodoxa Sârbă Timișoara - Cetate, anularea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei și evocarea fondului pricinii deduse judecății.
În motivare a arătat că apelanta Fundația „M. Stojcovici", prin Comunitatea (P.) Ortodoxa Sârbă Timișoara - cetate a formulat plângerea administrativa prevăzută de art.5 din Legea 29/1990 în termenul legal așa cum rezultă și din adresa depusă la M. I., astfel, reclamanta justifică un interes legitim atâta timp cât imobilul în discuție a fost retrocedat acestei Fundații prin O.U.G. nr. 13/1998 în care se menționează la poziția 8 că imobilul „Casa cu Atlanți" urmează a fi restituit acesteia, motiv pentru care consideră că în mod nelegal instanța de fond a respins acțiunea formulată.
Mai mult decât atât, conform prevederilor art.6 alin.(2) din O.U.G. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, „actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, ori în speța de față actele juridice de privatizare nu a fost făcute potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată."
Pârâta .. a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta reclamanta Fundația M. Stoijkovici prin reprezentanta P. Ortodoxa Sârba Timișoara Cetate solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat si menținerea soluției instanței de fond ca fiind legala si temeinica.
În motivare a arătat că instanța de fond a soluționat in mod legal excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei raportat la temeiul de drept invocat, respectiv OUG nr. 94/2000.
In primul rând, in mod corect prima instanța nu a dispus unirea excepției cu fondul, făcând aplicarea corecta a art. 137 alin. (2) Cod Procedura Civila. In speța, înscrisurile de la dosar, inclusiv cele depuse de apelanta reclamanta erau suficiente pentru ca instanța de judecata sa se poate pronunța pe excepția referitoare la calitatea procesuala activa a reclamantei.
In analiza excepției lipsei calității procesuale active, in mod întemeiat prima instanța a pornit de la faptul ca faptul ca reclamantă in cauza principala dedusa judecații a fost Fundația M. Stojkovici -reprezentata legal prin P. Ortodoxa Sârba Timișoara Cetate. Instanța de fond nu a confundat reclamanta Fundația M. Stojkovici cu reprezentantul acesteia P. Ortodoxa Sârba Timișoara Cetate. Legitimarea procesuala activa s-a verificat in raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din OUG nr. 94/2000 din care rezultă ca titular al dreptului la restituire - "persoane îndreptățite" - sunt cultele religioase, asa cum aceste persoane juridice sunt definite de legislația specifica, respectiv de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, cultele religioase sunt persoane juridice de utilitate publica si potrivit art. 17 alin. (1) se recunosc de stat prin Hotărâre a Guvernului, emisa la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor.
Instanța de fond in mod legal a reținut in considerentele sentinței civile nr. 1353/PI/18.04.2013 faptul ca: "(...) din întreaga economie a dispoziilor OUG 94/2000, tribunalul retine ca au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea in baza OUG 94/2000 a imobilelor preluate abuziv doar cultele religioase" si mai mult decât atat "desi P. Ortodoxa Sârba Cetate este cult religios, totuși, in prezenta cauza ea nu are calitatea de reclamanta, nu revendica in temeiul OUG 94/2000 un bun al sau preluat abuziv, ci reprezintă reclamanta Fundația M. Stojkovici.
Astfel, prima instanța a apreciat ca reclamanta Fundația M. Stojkovici nu este si nu poate fi titulara dreptului de restituire a imobilului construcție ce face obiectul contractelor atacate in prezenta cauza, intrucat nefiind cult religios nu i se poate emite o decizie administrativa de restituire a acestui imobil. P. urmare, Fundația M. Stojkovici nu are nici calitate de a cere anularea anularea contractului de vanzare-cumparare pe construcție si reintrarea lucrului in patrimoniul statului, pentru a obține apoi retrocedarea de la Comisie.
In aceste condiții renunțarea la judecata fata de Comisa de Retrocedura e nerelevanta in aprecierea lipsei calității procesuale active.
Pe de alta parte, în motivele de apel formulate de către Fundația M. Stojkovici nici nu se critica in mod direct concluziile primei instanțe cu privire la faptul ca reclamanta Fundația M. Stojkovici nu este cult religios in sensul prevederilor Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor. Întregul raționament al apelantei reclamante are in vedere ceea ce s-a reținut in alte hotărâri judecătorești, reluând in acest sens aspecte privind capacitatea de folosința a Fundației M. Stojkovici si ignorând chestiunea referitoare la calitatea procesuala activa din acest proces.
P. urmare, nu exista absolut niciun motiv de apel care sa vizeze soluția data de instanța de fond pe aspectul verificat (lipsa calității de cult religios potrivit Legii 489/2006), iar apelanta reclamanta nu contesta in vreun fel lipsa calității procesuale active in raport de dispozițiile OUG 94/2000.
Al doilea aspect reținut in mod corect de instanța fondului are in vedere faptul ca in cauza nu este indeplinita condiția obligatorie prevăzuta de OUG nr. 94/2000 referitoare la preluarea imobilului ..
Actul normativ mai sus menționat prevede o . cerințe care trebuiesc intrunite cumulativ pentru a putea dobândi calitatea de titlular al dreptului de a obține retrocedarea unui bun care intra sub incidența acestei reglementari, privitoare la imobil, la persoana îndreptățită si la natura preluării.
Persoana care formulează cererea de retrocedare, in speța Fundația M. Stojkovici trebuie sa faca dovada ca (i) imobilul face face parte dintre cele care intra sub incidența legii de reparație (ii) are calitate de persoana îndreptățită, (iii) imobilul a fost preluat in mod abuziv.
Cu privire la ultima condiție, instanța de fond a apreciat ca printr-o hotărâre judecătoreasca pronunțata anterior (decizia civila nr. 11/. pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr. 1873/. stabilit in mod irevocabil faptul ca statul a preluat in mod valabil imobilul in litigiu, ca urmare a constatării vacantei succesorale.
Sunt eronate susținerile apelantei reclamante din cuprinsul motivelor de apel conform cărora: "in acel dosar (1873/1995) Curtea de Apel Timișoara când a pronunțat decizia civila nr. 11/16 ianuarie 1996 nu s-a preocupat defel de a analiza valabilitatea sau nu a înscrierii Statului R. cu titlu de succesiune vacanta și (...) prin urmare nu se poate retine excepția puterii de lucru judecat referitor la preluarea neabuziva a imobilului de către Statul R. cat timp cererea a fost respinsa pe cu totul alte considerente si nu s-a analizat pe fond caracterul abuziv sau nu al preluării acesteia."
Instanța de fond in mod legal si temeinic a apreciat ca cele statuate in mod irevocabil prin decizia civila nr. 11/1996 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr. 1873/1995, respectiv faptul ca statul a devenit unic proprietar al clădirii din . nr. 1 pe baza unui certificat de vacanta succesorala are putere de lucru judecat. In acest dosar, instanța a oferit argumentele pentru care a decis respingerea recursului, printre considerente regăsindu-se raționamentul instanței cu privire la faptul ca „recursul reclamantei este insa nefondat, deoarece o înscriere in cartea Funciara de natura celei a cărei rectificare se cere prin acțiune fiind bazata pe un certificat de vacanta succesorala, nu poate fi radiata decât ca urmare a admiterii unei acțiuni in petiție de ereditate care ar viza tocmai stabilirea adevăratului succesor al persoanei juridice care nu mai funcționează."
Instanța nu a făcut altceva decât sa soluționeze cauza cu care a fost investita, iar reclamanta Fundația M. Stojkoviei a solicitat Judecătoriei Timișoara prin dosarul nr._/1992 anularea titlului de proprietate al statului roman, anularea mențiunii intabularii in CF privitoare la acest drept de proprietate si restabilirea situației anterioare.
În toate stadiile procesuale instanțele sesizate au analizat valabilitatea titlului de proprietate al Statului R., respectiv daca se impune sau nu anularea acestuia raportat la validitatea vacantei succesorale. P. decizia civila nr. 11/. in dosarul nr. 1873/. Curtea de Apel Timișoara s-a respins recursul promovat de reclamanta din prezenta cauza împotriva deciziei civile nr. 574/A/11.04.1995 pronunțata de Tribunalul T. in dosarul nr. 4447/C/1994, confirmând in mod irevocabil soluția de respingere a acțiunii prin care Fundația M. Stojcovici a solicitat sa se constate nulitatea dobândirii dreptului de proprietate a statului asupra bunului in litigiu cu titlu de succesiune vacanta.
In acest context, instanța de fond in mod corect retine: "Fundația M. Stojkovici nu mai poate repune in discuție valabilitatea intabulării Statului R. in CF 61 Timișoara, cu titlu de succesiune vacanta, astfel ca fata de ea. preluarea imobilului cu nr. top. 250 nu are caracter abuziv.
In mod just apreciază instanța ca validitatea titlului de proprietate al statului se răsfrânge in mod interdependent si asupra naturii preluării, respectiv asupra caracterului abuziv sau nu al acesteia, mai ales ținând cont de faptul ca in petitul cererii precizatoare reclamanta Fundația M. Stojkovici din dosarul_/325/2007 de pe rolul Judecătoriei Timișoara (dosarul de fond din primul ciclu procesual) solicita „sa se constate preluarea abuziva in anul 1968 de către statul roman cu titlu de succesiune vacanta a imobilului" in litigiu, singurele critici formulate fiind in raport de nelegalitatea constatării existentei succesiunii vacante.
In ceea ce privește sentința civila nr. 400/2003 a Curții de Apel A. I., contrar argumentelor apelantei reclamante, nu se poate susține ca aceasta hotărâre a tranșat problema preluării abuzive de către Statul R.. In considerentele sentinței nr. 400/2003 citate de apelanta reclamanta la fila 6 din apelul sau se regăsește doar o vaga mențiune: "in anul 1968 in mod nelegal statul a fost intabulat asupra acestui imobil cu titlu de succesiune vacanta" - care este singura apreciere a instanței care ar susține poziția apelantei.
Dar nu se precizează in ce fel, pe ce motive statul ar fi fost intabulat nelegal. Aceste considerente nu pot fi suficiente pentru a susține situația juridica de "preluare abuziva" a imobilului, in condițiile in care exista o alta hotărâre judecătoreasca care stabilește tocmai contrariul - ca intabularea dreptului de proprietate al statului roman cu titlu de succesiune vacanta in anul 1968 este valabila. Procesul finalizat prin sentința nr. 400/2003 a avut in vedere alte aspecte care țineau de validitatea unui act juridic distinct, certificatul de atestare a dreptului de proprietate: lipsa avizului Consiliului L. Timișoara si retragerea avizului Consiliului Județean T., existenta unui litigiu pe rol la momentul emiterii certificatului dc atestare a dreptului de proprietate etc.
P. urmare, sentința nr. 400/2003 nu este o dovada a preluării abuzive a imobilului teren sau construcție de statul roman, întrucât a antamat alte probleme de drept si a avut un obiect juridic diferit de cel din prezentul proces.
De asemenea, se solicită in temeiul art. 297 alin. (1) Cod Proc. Civ., ca in cazul in care se va admite apelul părții adverse și se va anula sentința civila nr. 1353/PI/18.04.20l3 pronunțata de Tribunalul T. secția civila, să se trimită cauza spre rejudecare la prima instanța sau la o instanță egală in grad din aceeași circumscripție.
P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, în calitate de reprezentant legal al Fundației „M. Stojkovici, a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta pârâtă .. solicitând respingerea acestuia ca nefondat și, implicit, admiterea apelului reclamantei astfel cum a fost formulat, cu consecința schimbării hotărârii apelate în sensul celor solicitate.
În motivare a arătat că în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 11/1996 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1873/1995 nefiind întrunite cerințele legale, respectiv cele reglementate de art. 162 pct. (1) C.pr.civilă și ale art. 1201 C.civil. În plus, această excepție a mai fost ridicată de apelantul pârât .. și pârâtul M. M. în dosar nr. 4344/2003 al Curții de Apel A. I. în care s-a solicitat și încuviințat anularea formelor de privatizare asupra terenului aferent construcției din . la M. nr.1 - problematica juridică fiind aceeași - ea fiind respinsă. În repetate rânduri s-a reținut puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 11/1996 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1873/1995 privind problemele de drept tranșate și starea de fapt corectă existentă la care trebuie să ne raportăm. Din considerentele mai sus arătate, se apreciază că acest motiv de apel este nefondat.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel invocat privind neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, se solicită de asemenea respingerea acestuia ca nefondat. In mod corect, Tribunalul T. a respins acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de către pârâții .. Din reglementările cuprinse în art. 274 pct. (2) și (3) C.pr.civilă rezultă că « partea care a câștiga va dovedi că le-a făcut » iar dacă aceste cheltuieli ar fi fost depuse, instanța ar fi putut să-și exercite prerogativele reglementate în art. 274 pct. 3, respectiv să cenzureze dacă era cazul, onorariile avocaților.
Art. 1169 C.civil la care instanța de fond face referire, prevede: « cel care a făcut o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească ». Întrucât pârâții nu au dovedit costul cheltuielilor de judecată, în mod corect, legal, instanța a respins solicitarea de acordare a lor.
P. urmare, raportat la cele mai sus arătate, nici acest motiv de apel invocat nu este fondat, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de apelanta pârâtă .., cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul M. Marcellini a formulat întâmpinare la apelul promovat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia ca netemeinic si nefondat si, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile nr. 1353/PI/18 aprilie 2013 pronunțata de Tribunalul T. ca temeinică și legală.
În situația subsidiara în care se va aprecia că apelul promovat de către Fundația M. Stojkovici este fondat, se solicită ca in temeiul art.297 alin. 1 C.pr.civ. să se trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu privire la apelul promovat de către .., solicită admiterea acestuia, schimbarea in parte a hotărârii apelate, respectiv sub aspectul considerentelor prin care s-a respins excepția autorității de lucru judecat, precum si in partea referitoare la cheltuielile de judecată, in sensul de a se lua act că . solicită cheltuieli de judecata pe cale separată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă apelată instanța de fond in mod corect a concluzionat ca reclamanta apelantă Fundația M. Stojkovici nu este îndreptățită a formula cereri in revendicare în temeiul OUG nr. 94/2000 - nefiind cult religios, condiție imperativa impusa de dispozițiile OUG nr. 94/2000, conform cărora au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea in baza OUG nr. 94/2000 a imobilelor preluate abuziv doar cultele religioase.
De asemenea, instanța de fond retine in mod corect că prin sentința civilă nr.8035/1994 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/1992 astfel cum a fost schimbată prin Decizia civilă nr. 11/1996 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1873/1995 a fost respinsa cererea de radiere din CF a dreptului de proprietate a Statului Român asupra imobilului, dobândit cu titlu de succesiune vacanta.
Tribunalul T. a dat eficienta efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, raportat la faptul ca reclamanta apelantă Fundația M. Stojkovici a fost parte în dosarele mai sus menționate.
Astfel, concluzionează în mod corect instanța de fond, reclamanta apelantă din acest dosar nu mai poate pune in discuție valabilitatea intabularii Statului Român in CF nr.61 Timișoara cu titlu de succesiune vacantă, astfel ca fata de ea preluarea imobilului nu are caracter abuziv.
In acest context, a intrat in puterea de lucru judecat faptul că imobilul din litigiu nu a fost preluat abuziv. Prezumția lucrului judecat îndeplinește o funcție pozitivă in sensul ca ceea ce s-a tranșat jurisdicțional anterior poate fi folosit cu ocazia unei noi judecăți, care nu va trebui să contrazică aceste constatări ulterioare. In susținerea temeiniciei hotârării instanței de fond, trebuie subliniat ca imobilul din litigiu nu intră sub incidența dispozițiilor OUG nr.94/2000, având in vedere că domeniul de aplicare a dispozițiilor OUG nr. 94/2000 este circumscris de art.1 care stipulează în mod expres că pentru a se putea prevala de incidența legii, reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii simultane si cumulative a doua condiții:
-că imobilul revendicat a aparținut cultelor religioase din România
-că imobilul a fost preluat in mod abuziv.
Din întreg probatoriul administrat in cauză rezultă fără putință de tăgada că nu sunt îndeplinite condițiile, astfel că a reținut in mod corect lipsa calității procesuale active in promovarea acțiunii privind retrocedarea imobilelor in temeiul OUG nr.94/2000.
Critica formulată pe calea apelului referitoare la faptul că Tribunalul T. a analizat doar excepțiile invocate si nu a unit "excepțiile invocate de pârâți cu fondul cauzei" - este nefondată, instanța făcând aplicarea corecta a dispozițiilor a/f 137 alin.2 C.pr.civ., dispoziții conform cărora " excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul dacă pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legătură cu dezlegarea in fond a pricinii".
Tribunalul T. nu a unit excepțiile cu fondul, pronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale active, înscrisurile depuse la dosarul cauzei fiind suficiente și revelatoare in sensul admiterii acesteia.
Cu privire la preluarea valabila de statul roman prin succesiune vacanta a imobilului din litigiu, așa cum am arata mai sus, s-a statuat in mod irevocabil ca imobilul a fost preluat in mod valabil de către statul roman, ca urmare a constatării vacantei succesorale.
F. de cele mai sus relatate si având in vedere motivarea Sentinței civile nr.1353/PI/18 aprilie 2013 pronunțata de Tribunalul T., motivele de apel formulate de reclamanta sunt nefondate, sens in care se solicită respingerea apelului promovat de Fundația M. Stojkovici si, pe cale de consecința, menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinica si legala.
În termenul de amânare a pronunțării au fost depuse la dosar concluzii scrise de către apelanta reclamantă Fundația M. Stojkovici reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, apelanta pârâtă ., intimații pârâți Municipiul Timișoara si C. L. al Municipiului Timișoara.
Deliberând asupra apelurilor, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.295 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul reclamantei, instanța constată că acesta este întemeiat. Astfel, prima instanță a respins cererea reclamantei ca fiind lipsită de interes cu motivarea că aceasta nu este îndreptățită a formula cereri de revendicare în temeiul OUG 94/2000, iar, pe de altă parte, față de ea, intabularea Statului Român în CF 61 Timișoara, asupra nr. top. 250, cu titlu de succesiune vacantă, nu are caracter abuziv.
Curtea de apel constată în primul rând că în mod corect a aplicat Tribunalul T. dispoziții art.137 alin.1 C.pr.civ. pronunțându-se întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, nefiind identificate dovezile care ar fi fost necesare pentru dezlegarea excepției lipsei de interes și care să nu fi fost administrate deja până la pronunțarea primei instanțe.
În al doilea rând, se constată că prin decizia anterioară pronunțată în apel, respectiv prin Decizia civilă nr.1071/A din 2.11.2011 a Curții de Apel Timișoara s-a statuat faptul că reclamanta are legitimare procesuală activă de a recurge la justiție pentru redobândirea patrimoniului fundației, reținându-se puterea de lucru judecat a Sentinței civile a Curții de Apel A. I. nr.400/12.11.2003 pronunțată în dosarul 4344/2003, irevocabilă prin respingerea recursurilor prin Decizia civilă nr.894/2006 a ÎCCJ. În cuprinsul acestei hotărâri s-a arătat că "prin Instrucțiunile pentru administrarea Fundației „M. Stojkovici”, aprobate de fostul Guvernământ Provincial Imperial Regional al Banatului Sârbesc din 23 decembrie 1860, se stipulează în paragraful 1 în mod expres următoarele: Comunitatea bisericească greco-unită sârbă din Timișoara-Cetate, în baza și în sensul testamentului făcut de P. Stojkovits, născută M., la 29 iunie 1849 și publicat la Magistratura Municipiului Timișoara la 3 iulie 1849 sub nr.1249, va administra Casa situată în Piața Posada (actual V.V. De la M. nr. 1), destinată ajutorării familiilor lovite de soartă".
În acest context, în condițiile în care instanța de contencios administrativ mai sus menționată a admis acțiunea reclamantei și a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafața de 2186 mp teren înscrisă în CF 61 Timișoara nr. top 250, înseamnă că a considerat că reclamanta are interes de a formula această acțiune, deci că are un folos practic în susținerea demersului judiciar.
Mai mult, în cuprinsul considerentelor Sentinței civile nr.400/12.11.2003 a Curții de Apel A. I. s-a arătat că "în anul 1968 în mod nelegal statul a fost intabulat asupra acestui imobil cu titlu de succesiune vacantă", considerente ce nu au fost înlăturate de ÎCCJ când a soluționat recursurile împotriva acestui sentințe.
În schimb, în mod contrar concluziei Tribunalului T., Curtea constată că sub aspectul preluării abuzive sau nu a imobilului în litigiu, Decizia civilă nr.11 din 16.01.1996 a Curții de Apel Timișoara nu are putere de lucru judecat. Astfel, în considerentele acestei hotărâri se arată că: "o înscriere în cartea funciară de natura celei a cărei rectificare se cere prin acțiune, fiind bazată pe un certificat de vacanță succesorală, nu poate fi radiată decât ca urmare a admiterii unei acțiuni în petiție de ereditate", (…) că "petiția de ereditate se prescrie în termen de 3 ani de când s-a înscris în cartea funciară dreptul succesorului despre care se afirmă că a uzurpat calitatea acelui reclamant ce se pretinde succesor cu rang preferențial", că "eventuala petiție în ereditate nu poate fi introdusă împotriva Societății T., ci numai împotriva statului român". Așadar, analizând considerentele pentru care s-a respins recursul reclamantei în acel litigiu, se constată că instanța de judecată nu a analizat dacă preluarea a fost sau nu abuzivă, așa cum pretinde Tribunalul T., ci a arătat că acțiunea de rectificare solicitată prin acea acțiune nu poate fi admisă în modalitatea solicitată de reclamantă.
Mai mult, așa cum arată și reclamanta și cum rezultă și din întâmpinarea depusă la Curtea de Apel Timișoara pentru termenul de judecată din 5.10.2011 în ciclul procesual anterior de către Comisia specială de retrocedare înființată în baza OUG 94/2000, pe rolul acestei instituții se află soluționarea cererilor de retrocedare nr.7483/3.03.2003 și nr._/C/25.01.2006 având ca obiect imobilul situat în Timișoara, . la M. nr.1, jud. T., înscris în CF nr.61 Timișoara, nr.top 250, cereri pentru care nu a fost emisă o decizie, procedura fiind suspendată conform art.6 alin.3 din OUG 94/2000 republicată, până la finalizarea prezentului litigiu.
Conform art.1 alin.9 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată*, aprobate prin HG nr. 1164 din 17 octombrie 2002, comisia specială de retrocedare are plenitudine de competență în soluționarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, la calificarea preluărilor ca fiind cu titlu sau fără titlu.
De asemenea, conform art.3 alin.6 și 7 din OUG nr.94/2000 republicată, comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2, va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială. În situația în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menționa că proprietarul are drepturile și obligațiile prevăzute de lege. Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Așadar, este evident că soluționarea cererilor de retrocedare depuse în temeiul OUG 94/2000 are loc după regulile de competență și procedură mai sus menționate, Tribunalul T. în prezentul dosar neputând să speculeze asupra soluției pe care o vor primi cererile de retrocedare mai sus menționate, atât sub aspectul calității de persoană îndreptățită în baza acestui act normativ, cât și sub cel al preluării abuzive.
Cu alte cuvinte, prin formularea cererilor de retrocedare cu privire la imobilul în discuție în baza OUG 94/2000 se justifică interesul reclamantei în promovarea acțiunii care face obiectul acestui proces, neputând fi reținute, așa cum s-a arătat mai sus, cele două argumente ale instanței de fond cu privire la lipsa de interes.
Având în vedere considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.297 alin.1 C.pr.civ. (cu conținutul avut la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.01.2006, așa cum a arătat ÎCCJ în Decizia nr.6586/30.10.2012 pronunțată în ciclul procesual anterior), deoarece tribunalul a soluționat acțiunea în baza excepției procesuale a lipsei de interes, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a soluționa cererea reclamantei.
În ceea ce privește apelul pârâtei ., se constată că acesta privește două aspecte, respectiv invocarea autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr.11/1996 a Curții de Apel Timișoara și cel referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Primul motiv de apel este vădit neîntemeiat, având în vedere că prin Decizia civilă nr.1071/A din 2.11.2011 a Curții de Apel Timișoara și prin Decizia nr.6586/30.10.2012 a ÎCCJ pronunțate în apel, respectiv recurs în ciclul anterior de judecată, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat, cu caracter de obligativitate pentru judecătorii fondului, că excepția autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr.11/1996 a Curții de Apel Timișoara nu este întemeiată, nefiind îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art.1201 C.civ..
În ceea ce privește motivul de apel vizând soluționarea petitului de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea, având în vedere soluția de admitere a apelului reclamantei și de trimitere a cauzei pentru rejudecarea cauzei la primă instanță, pe cale de consecință logică va admite și apelul pârâtei sub acest aspect, modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată depinzând de soluția ce se va adopta cu privire la cererea de chemare în judecată.
P. aceste considerente, în baza art.297 alin.1 C.pr.civ. (cu conținutul avut la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24.01.2006, așa cum a arătat ÎCCJ în Decizia nr.6586/30.10.2012 pronunțată în ciclul procesual anterior), Curtea va admite apelurile formulate de apelanta reclamantă și de apelanta pârâtă . împotriva Sentinței civile nr.1353/PI din 18.04.2013 pronunțată de Tribunalul T., va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul T..
Dată fiind soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către prima instanță, când se va cunoaște partea căzută in pretenții, conform art.274 alin.1 Cod proc.civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelurile formulate de apelanta reclamantă Fundația M. Stojkovici reprezentată de P. (Comunitatea) Ortodoxă Sârbă Timișoara Cetate, cu sediul în Timișoara, .. 14, jud. T. și de apelanta pârâtă ., cu sediul ales la sediul profesional al Societății de Avocați M. & Asociații din București, ., sector 1 în contradictoriu cu intimații M. M., cu domiciliul ales la SCA C. și Asociații din Timișoara, . Timișoara nr.5, etaj 2, . si C. L. al Municipiului Timișoara, ambii cu sediul in Timișoara, ., nr. 1, jud. T. împotriva Sentinței civile nr.1353/PI din 18.04.2013 pronunțată de Tribunalul T..
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6.03.2014.
PREȘEDINTE, L. L. | JUDECĂTOR, A.-M. N. | |
GREFIER, M. S. L. |
Red. A-M N./19.03.2014
Tehnored. M.S.L./ 19.03.2014
7 ex./ 5 ex.. de fond: Tribunalul T., judecător L. V.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 108/2014. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
