Expropriere. Decizia nr. 11/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 2250/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică din 3 februarie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții Z. A. și F. M. și de pârâtul S. R. prin M.T.I. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1363/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect expropriere.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 21.01.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 28.01.2014, dată la care, în aceeași compunere a completului de judecată și din aceleași motive, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor constată următoarele:
Prin acțiunea prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. la data de 06.04.2012, reclamanții Z. A. și F. M. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin Ministerul transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând anularea în parte a hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii 255/2010 nr. 120/180 din 08.10.2011, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în, favoarea reclamanților; obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 43.309 Euro, corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu numărul cadastral A821/7/2 situat în Pecica, cu suprafața de 9.973 mp; obligarea pârâtului la plata către reclamant a dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 7.110,75 lei stabilită prin hotărârea nr. 120/180 din 08.10.2011, dobândă calculată de la data de 07.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția lor și până în ziua plății efective; obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii au arătat în esență că, prin HG nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.”, declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii; despăgubirea estimată la 63.000 mii lei. Respectiva sumă care ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte 251 de persoane, printre care și reclamanții, rămași nedespăgubiți în baza actului normativ respectiv. Pentru cei 251 a fost emis alt act HG nr. 488 din 11 mai 2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane, printre care și ei, lăsați pe dinafară anul trecut si care primesc sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii lor, despăgubiți în 2010. Adică, în 2010, pentru un metru pătrat de teren s-au plătit între 4 euro și 10 euro/mp, iar prin ultima hotărâre de guvern, despăgubirea a fost stabilită mult sub valoarea de piață. A solicitat anularea HG.488/2011, în fața Curții de Apel Timișoara, această cerere făcând obiectul dosarului_ care este în curs de judecare. Suma propusă reclamanților prin HG 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii 255/2010 nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire. Invocă art. 44 alin. 3 din Constituția României, dar și art. 1 din Legea 33/1994 republicată art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010. HG 488/2011 precum și Hotărârea Comisiei de Aplicare a Legii 255/2010 nu țin cont nici de prevederile din Constituția României, nici de dispozițiile care rezultă din actele normative menționate, deoarece despăgubirile stabilite nu au caracter drept sau just prealabil deposedării proprietății. Lipsa unui caracter injust al despăgubirii este recunoscut indirect chiar de către Guvernul României care prin Hotărârea 416 din 2010 a stabilit că pentru un metru pătrat de teren tot din acea zonă ca just prețul de 4 euro, nu 0,17 cenți cum a stabilit pentru reclamanți prin hotărârea pe care o atacă.
Cu privire la valoarea terenului reclamanților, arată că s-a stabilit în mod corect la suma de 43.309 euro prin expertiza inițială efectuată în condițiile legii. Invocă art. 11 alin. 7 din Legea 255/2010, față de care arată că raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea care stabilește despăgubirea propusă subsemnaților nu respectă caracterul rezonabil și proporțional al indemnizării și nu poate să reprezinte o despăgubire justă și dreaptă, având în vedere că s-au încălcat dispozițiile menționate mai sus. Invocă art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 concluzionând că raportarea în stabilirea despăgubirii pentru expropriați doar la expertizele întocmite de camerele notarilor publici este cu ilegală și nu evidențiază valoarea unei juste despăgubiri, așa cum cere chiar Constituția României. Valorile imobilelor incluse în expertizele întocmite pentru notarii publici, sunt valori orientative conform Legii 571/2003 și HG 44/2004 art. 77 indice 1 alin. 4. Reclamanții au reprezentarea clară a discriminării lor, consecință a emiterii H.G. 488/2011 sub aspectul stabilirii diferențiate a despăgubirilor, aceasta deoarece la aceiași comisie locală constituită la nivelul orașului Pecica în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010 există listate toate proprietățile și persoanele în calitate de titulari ai acestora, pe care urmează să treacă tronsonul de autostradă. La fiecare dintre respectivele proprietăți, inclusiv la ale lor, s-au stabilit ca rezultat al unor evaluări efectuate de către expertul evaluator ANEVAR U. loan R., valori de despăgubiri pe mp de teren între 4 euro si 15,54 euro. Respectivele liste, s-au aflat la dispoziția comisiei locale, au fost comunicate și Guvernului și acceptate de Guvern prin Hotărârea nr. 416/2010, iar în evaluarea respectivă, reclamanții figurează cu o valoare stabilită de 4,34 Euro pe mp și o sumă globală de despăgubire pe toată suprafața de 43.309 euro, sumă pe care o solicită pârâtei.
Consideră că, Jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește că aplicarea unui tratament diferit în situații comparabile reprezintă o discriminare directă, în concret, prin Hotărârea din 28.05.1985 CEDO stabilește în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli faptul că noțiunea de discriminare cuprinde în mod normal cazurile în care un individ sau un grup este tratat mai bine decât altul, fără o justificare adecvată, astfel solicită a se constata că situația creată prin despăgubirile mult mai mici stabilite față de ale celorlalți expropriați conține exact aceeași ipoteză de discriminare, astfel că, pentru terenuri care posedă caracteristici identice unii proprietari au fost despăgubiți cu mai bine de 4 euro pe metru pătrat, iar ei cu aproximativ 0, 17 euro în medie.
În drept, invocă dispozițiile art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 7 și art. 22 din Legea nr. 255/2010; art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28.05.1985 a CEDO în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli; alte dispoziții legale și jurisprudențiale invocate.
Pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecata.
În drept invocă Legea nr. 255/2010, precum si pe toate celelalte prevederi invocate.
Reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul reducerii pretențiilor, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 37.093 euro astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză.
Prin note de ședință, reclamanții susțin, cu privire la adresa nr. 221/08.05.2012 a BNP „D.”, că aceasta nu corespunde realității pieței imobiliare, în condițiile în care, anterior emiterii acestei adrese, la același birou notarial s-au vândut terenuri și la prețuri de 2.5 euro/mp. Adaugă că au inițiat demersuri pentru lămurirea legalității raportului de expertiză întocmit de către expertul evaluator membru G. N. și dacă metoda folosită de acesta – cea a comparației prin bonitare – este sau nu conformă cu legislația în vigoare și cu Standardele Internaționale de Evaluare, iar prin Adresa nr.711/21.12.2012, UNEAR le-a comunicat că utilizarea acestei metode de către evaluatorii autorizați ai Uniunii constituie abatere profesională care se sancționează de către organele abilitate ale Uniunii, în funcție de circumstanțele în care a fost săvârșită.
Prin sentința civilă nr. 1361/03.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Z. A. și F. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 120/180/08.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea legii nr. 255/2010, Consiliul Local Pecica.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.622 euro sau echivalentul în lei conform cursului BNR la data plății, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală raportat la diferența dintre 6.622 euro (determinată la cursul BNR din data plății) și suma de 7.110,75 lei stabilită prin hotărârea nr. 120/180/08.10.2011 cu începere de la 07.01.2012 până la plata efectivă a debitului.
A respins cererea reclamanților privitoare la contravaloarea lipsei folosinței terenului expropriat și a obligat pârâtul să achite reclamanților și suma de 2.512,5 lei cheltuielile de judecată parțiale.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că în conformitate cu procesul verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 120/180/ 07.10.2011 întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica s-a stabilit în favoarea reclamanților Z. A. și F. M. o despăgubire de 7.110,75 lei pentru exproprierea terenului de 9.973 mp cu nr. cadastral_. Reclamanții nu a fost de acord cu această sumă.
Prin hotărârea nr. 120/180/08.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica s-a dispus exproprierea suprafeței de 9.973 mp cu nr. cadastral_, proprietatea reclamanților, teren situat în loc. Pecica, acordându-se acestora o despăgubire de 7.110,75 lei, stabilită în cote egale.
Comisia a stabilit că reclamanții sunt proprietarii imobilului expropriat înscris în CF nr._ Pecica, conform documentației cadastrale avizată de OCPI A. cu nr._/27.04.2010.
În CF nr._ Pecica este înscris terenul arabil de 60.000 mp, având nr. cad._, nr. top. anterior 821/7, tarlaua 155. Terenul este proprietatea reclamanților, cu titlu de succesiune, în cote egale
În concluzie, expropriatorul avea obligația de a utiliza, în vederea determinării despăgubirilor, doar expertiza realizată în condițiile actului normativ de expropriere în vigoare la momentul adoptării deciziei, acesta fiind Legea nr. 255/2010.
La data introducerii acțiunii, Legea nr. 255/2010 fusese modificată prin Legea nr. 205/2011 (publicată în M. Of. nr. 813/17.11.2011), art. 31 având următoarea formă: „Expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi”, însă., potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României republicată, această formă a textului legal nu poate retroactiva, nefiind astfel incidentă la momentul realizării exproprierii.
În procedura exproprierii reglementată de Legea nr. 255/2010, decizia de expropriere (art. 9) se emite distinct de hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor (art. 20) și precedând-o pe cea de a doua menționată. Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii are deschisă calea de atac împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirii, la instanța judecătorească competentă, în termenul general de prescripție, curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea, iar acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 (art. 22 alin. 1 și 3).
Art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 stabilește drept criteriu de bază al calculării cuantumului despăgubirilor, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite”.
S-a reținut că în speță se pune problema momentului exproprierii pentru a stabili legea aplicabilă situației reclamanților.
Art. 9 al Legii nr. 194/2004 reglementează dreptul la acțiune al expropriatului împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubirii (emisă conform art. 7), cu precizarea că nu are drept de a contesta transferul dreptului de proprietate, iar exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nu suspendă efectele acesteia, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului, ceea ce conduce la concluzia că prin una și aceeași hotărâre Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 dispunea atât asupra transferului dreptului de proprietate, cât și a cuantumului despăgubirii, astfel că, efect translativ al dreptului de proprietate îl are hotărârea de mai sus.
Prin HG nr. 416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac - A." modificată și completată prin HG nr. 488/2011 s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac - A." (art. 1) și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzut la art. 1, expropriator fiind statul român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii (art. 2), precum și „ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii” (art. 3).
Anexa nr. 1 a hotărârii de guvern cuprinde lista imobilelor care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică "Autostrada Nădlac - A.", situate pe raza localității Pecica, proprietarii sau deținătorii acestora, precum și sumele individuale aferente despăgubirilor.
Atâta timp cât nu a avut loc exproprierea propriu-zisă a terenului prin emiterea deciziei de expropriere, iar procedura de realizare a acesteia urmează legea în vigoare la momentul derulării ei, fiecare act juridic este supus actului normativ sub imperiul căruia se realizează. Astfel, începerea procedurii exproprierii sub imperiul Legii nr. 198/2004 și a HG nr. 416/2010 în forma inițială nu atrage aplicabilitatea acestor acte normative (ultractivitatea lor) în condițiile abrogării legii și a modificării hotărârii guvernului cât timp nu a fost emisă decizia de expropriere în condițiile Legii nr. 198/2004.
S-a reținut că nu este întemeiat argumentul reclamanților privitor la violarea de către HG nr. 488/2011 a regulii neretroactivității legii prevăzută de art. 15 alin. 2 din Constituția României, având în vedere că HG nr. 488/2011 a fost emisă în baza Legii nr. 255/2010 în vigoare la momentul derulării procedurii exproprierii.
În ceea ce privește cererea reclamanților de anulare a HG nr. 488/2011 înregistrată în dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara Secția de C. administrativ și fiscal, tribunalul a constatat, din studierea sistemului ECRIS, că prin sentința civilă nr. 527/27.09.2012 a Curții de Apel Timișoara Secția de C. administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, printre care se regăsesc și reclamanții din prezenta cauză.
Reclamanții au depus la dosar și copia sentinței civile nr. 299/15.05.2012 a aceleași instanțe (dosar nr._ ) prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanții B. N. și B. L. și s-a constatat nelegalitatea HG nr. 488/2011.
Însă, efectul admiterii excepției de nelegalitate față de un act administrativ se produce doar între părțile din procesul în care a fost invocată excepția și admisă, așa încât, în prezent, reclamanții nu beneficiază de înlăturarea efectelor HG nr. 488/2011.
Prin HG nr. 488/2011 s-a stabilit doar o valoare estimativă a despăgubirilor, cuantumul final al fiecărei despăgubirii, urmând a fi determinat prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzută de art. 20 din Legea nr. 255/2010
În vederea determinării valorii despăgubirii au fost depuse ca probe două rapoarte de expertiză extrajudiciare și s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză judiciară de evaluare.
În raportul de evaluare proprietăți imobiliare nr. 766/30.06.2010 (filele 137 – 160) privitor la evaluarea terenurilor necesare realizării autostrăzii Nădlac – A., teritoriul orașului Pecica, km. 9 + 721 – km 120+0978, jud. A., beneficiar fiind . SRL din Timișoara și destinatar CNADR SA, executat de P. M. și expert U. I. R., ambii evaluatori ANEVAR, experții au arătat că prețurile unitare pentru terenurile agricole din extravilanul localităților din apropriere (terenuri cu clasa de fertilitate II și clasa a III-a) variau între limitele de 3.600 euro/mp și 6.000 euro/mp (pentru terenurile amplasate în aproprierea drumurilor județene sau comunale sau cu acces la aceste drumuri. Instanța apreciază că în raportul respectiv s-a strecurat o eroare de tehnoredactare, iar aprecierea experților privea valorile de 3.600 euro/ha până la 6.000 euro/ha.
De asemenea, la determinarea valorii despăgubirilor, experții au avut în vedere faptul că principalele culturi pe parcelele expropriate în anii 2007 – 2009 au fost culturile de cereale boabe (porumb și grâu) și plante oleaginoase (floarea soarelui). Au existat și parcele de teren plantate cu cartofi și legume ori plante pentru nutreț. Valoarea subvenției pe anul 2010 a fost estimată la 166 euro/ha.
S-a reținut că despăgubirea constând în contravaloarea terenului a fost stabilită prin această lucrare din 2010 prin metoda capitalizării veniturilor, iar nu a comparației directe, ce ar fi avut la bază valoarea de piață, astfel cum a fost determinată în raportul de mai sus, dar și prevederile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1004 republicată, motiv pentru care instanța a înlăturat din probațiune această lucrare. A doua categorie de prejudicii a fost avută în vedere și de experții O. M. I. și K. M. la nivelul anului 2012, așa încât a fost analizată de instanța la momentul evaluării lucrării experților judiciari.
Al doilea raport de evaluare depus la dosar de către pârât, la cererea reclamanților, este cel din mai 2011 și cuprinde estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 (filele 99 – 136). A fost realizat de . Timișoara, expert G. N. evaluator ANEVAR pentru beneficiarul CNADR. Pentru determinarea valorii de despăgubire a arătat că a avut în vedere următoarele metode de evaluare: metoda comparației prin bonitate pentru terenul intravilan și intravilan extins, precizând că, potrivit CET, această metodă nu este recunoscută de Standardele ANEVAR; metoda comparației directe pentru terenul intravilan și intravilan extins; metoda bonitării pe terenul extravilan, ce are în vedere preț de vânzare al grâului (ca etalon), a condus la o valoare estimată de 1,50 lei/ha; metoda comparației directe pentru terenul arabil extravilan a condus la 1.400 euro/ha echivalentul a 5.749,10 lei. Însă, în final, a inclus în anexa la raportul de expertiza valoarea fiecărei suprafețe conform expertizei notarilor publici, la care a adăugat valoarea prejudiciului cauzat proprietarului, conform Legii nr. 33/1994m obținând în final valoarea despăgubirii conform Legii nr. 255/2010.
Acest raport de expertiză cu caracter general a luat în calcul doar grila notarilor publici pentru determinarea contravalorii terenului expropriat, la care a adăugat diferite prejudicii accesorii neidentificate pentru fiecare teren expropriat în parte.
În cauză a fost administrată, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, expertiza judiciară realizată de d-nul expert O. M. I. (desemnat de instanță) și d-na expert K. M. (numit de reclamant). În această comisie a fost numit și d-l expert B. M. din partea pârâtului, care a formulat opinie separată.
În urma exproprierii suprafeței de 9.973 mp din . mp au rezultat 3 parcele: una de 9.973 mp în proprietatea statului și altele de 8.550 mp și, respectiv, 41.477 mp, rămase în proprietatea reclamanților.
Experții O. M. I. și K. M. au folosit metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare.
Rezultatul obținut de experții O. M. I. și K. M. de 3 euro/mp, prin metoda comparațiilor de piață, s-a apreciat că este eronat.
Metoda capitalizării rentei funciare nu a fost luată în considerare de instanță în primul rând pentru că folosește criterii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la determinarea contravalorii terenului expropriat (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994), iar, în al doilea rând, pentru că reclamanții nu a susținut că ar fi închiriat/ arendat terenul. De asemenea, acesta nu a făcut dovada culturilor practicate pe terenul expropriat așa cum i s-a cerut de către instanța de judecată. În plus, și calculul obținut prin această metodă este greșit deoarece rata de capitalizare de 6,5% a fost aplicată de experți la un venit mediu ponderat de 11.513 lei/ha. Or, acest venit a rezultat din cumularea următoarelor venitul nete ponderate: 1.620 lei/ha la grâu + 3.753 lei/ha la porumb + 159 lei/ha la rapiță + 4.752 lei/ha la pepeni + 499 lei/ha la floarea soarelui + 126 lei/ha la soia + 361 lei/ha la sfecla de zahăr + 243 lei/ha la lucernă.
Pentru argumentele relative la dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 republicată tribunalul a înlăturat și rezultatul obținut de experți prin metoda capitalizării rentei funciare, cu atât mai mult cu cât nici această metodă nu se regăsește în obiectivul expertizei stabilit de instanță în ședința publică din 14.05.2012.
Opinia separată a d-lui expert judiciar B. M. (desemnat de pârât) are la bază constatarea acestuia în sensul că nu există oferte de vânzare terenuri similare în extravilanul loc. Pecica (constatare contrazisă de actele juridice depuse la dosar) și ideea că valoarea de circulație a terenurilor stabilită prin "grila notarilor" este orientativă și nu poate fi folosită în rapoartele de evaluare. De asemenea, d-l expert a avut în vedre și randamentul terenurilor expropriate, acesta fiind variabil în fiecare an în funcție de condițiile naturale și de necesitatea rotației culturilor motiv pentru care a considerat că este necesară estimarea mediei multianuale (pe 5 ani perioada unei rotații complete).
Dl. expert B. M. a stabilit că valoarea de circulație se compune din prețul orientativ determinat de expertiza notarilor publici (1.500 euro/ha) la care se adaugă valoarea de randament în cuantum de 3,1 euro/mp, valoare determinată, de fapt, prin metoda capitalizării rentei funciare, pe care experții O. M. I. și K. M. au utilizat-o ca alternativă la metoda comparațiilor de piață și care a fost deja înlăturată de instanță pentru motivele de mai sus.
În consecință, tribunalul a constatat că dauna de 133.170 lei (compusă din 6.730 lei reprezentând valoarea terenului conform grilei notarilor publici + 139.900 lei, constituind valoarea de randament) determinată de d-l expert B. M. nu a oferit un rezultat care să respecte dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
În speță s-a făcut dovada valorilor terenurilor prin raportare la expertiza notarilor publici din 2011 (raportul de expertiză extrajudiciar întocmit de EC Expertus SRL în mai 2011) de 0,15 euro/mp = 0,62 lei/mp.
Raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
La cererea instanței s-au depus la filele 62 – 66 câteva contracte autentificate de notarul public S. D. în anul 2012.
Conform copiei adresei nr. 221/08.05.2012 a Biroului Notarial „D.” destinată d-lui expert S. F. (fila 256), i se comunica acestuia că în perioada 2010 – 2012 prețul declarat de părți a variat între 1.500 și 2.000 euro/ha (0,15 – 0,2 euro/mp), în funcție de amplasament și suprafața vândută, iar prețuri mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate la tranzacțiile în care cumpărătorul era o societate comercială (0,29 – 0,3 euro/mp).
Sintetizând, s-a reținut faptul că actele juridice constatate prin contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar (reținute în probațiune), inclusiv ultimele două acte juridice prezentate de reclamanți și depuse la filele 213 și 214, precum și adresa nr. 221/08.05.2012 a Biroului Notarial „D.” oferă următoarele prețuri de vânzare: 0,88 euro/mp (preț obținut în urma negocierii unei societăți comerciale cu o persoană fizică); 0,2 euro/mp și 0,5 euro/mp (prețuri obținute în cadrul unor vânzări între persoane fizice) și 0,3 euro/mp (preț obținut în cadrul unei vânzări de către o persoană fizică în favoarea unei persoane juridice) + evaluarea unui preț minim de 0,15 – 0,2 euro/mp (1.500 – 2.000 euro/ha) în perioada 2010 – 2012 în raporturile dintre persoane fizice și a unui preț maxim de 0,29 euro – 0,3 euro/mp (2.900 – 3.000 euro/ha) în același interval de timp în cadrul tranzacțiilor la care a participat o societate comercială.
Ținând cont de faptul că, potrivit textului legal antecitat, instanța este obligată să determine despăgubirea raportat la prețul de vânzare din perioada efectuării expertizei, adică 2012 în cazul de față, precum și aspectele relevate de experți potrivit cărora, în condițiile actualei crizei financiare izbucnite în 2008, în anul 2012 s-a înregistrat o ușoară creștere a prețurilor față de 2011 și 2010, dar și că persoanele fizice au tendința la încheierea actelor autentice de vânzare – cumpărare să declare prețuri mai mici pentru reducerea taxelor aferente convențiilor, având în vedere împrejurarea că societățile comerciale trebuie să înscrie în contabilitatea lor valoarea bunului achiziționat sau scos din patrimoniu, fiind interesate în declararea unei valori reale, tribunalul a luat în considerare din prețurile de mai sus doar cele din 2012 obținute în tranzacțiile în care este implicată și o societate comercială. Împrejurarea că, în anul 2012, prețurile terenurilor au înregistrat o ușoară creștere rezultă și din expertizele notarilor publici din anii 2011 și 2012, conform cărora, în cel dintâi an prețul de vânzare a fost de 0,15 euro/mp, iar în anul următor de 0,2 euro/mp, acestea fiind valori orientative, în timp ce instanța trebuie să evalueze prejudiciul raportat la prețuri de vânzare reale. Astfel, criteriile de determinare a unui preț de vânzare se restrânge la sumele de 0,88 euro/mp (preț obținut în urma negocierii unei societăți comerciale cu o persoană fizică) și 0,3 euro/mp (preț obținut în cadrul unei vânzări de către o persoană fizică în favoarea unei persoane juridice), precum și evaluarea unui preț maxim de 0,3 euro/mp (2.900 – 3.000 euro/ha) în același interval de timp (în cadrul tranzacțiilor la care a participat o societate comercială).
Pentru aceste considerente, tribunalul a concluzionat că în anul 2012, prețul obișnuit de vânzare a terenurilor agricole din extravilanul loc. Pecica a fost de 0,3 euro/mp, aceasta fiind, în mod, vădit, echitabilă, din moment ce reprezintă prețul/mp achitat de reclamanți la achiziționarea terenului din care a fost desprinsă ., valoarea terenului expropriat de 9.973 mp a fost de 2.992 euro, echivalent al sumei de 13.539 lei, la un curs valutar al BNR de 4,5252 lei/euro.
Cu privire la dauna constând în cheltuielile pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren (constatată doar de experții judiciari O. M. și K. M.), ce implică taxe notariale (estimate la 2% din prețul de vânzare), comisioane pentru agenții imobiliare (estimate la 2-3% din același preț), cheltuieli cu deplasări, taxă de publicitate imobiliară (estimate la 2%). O astfel de daună a fost înlăturată de instanță pentru că nu reprezintă un prejudiciu cert. Pentru a fi considerat cert un prejudiciu, acesta trebuie să fie sigur că se va produce în viitor, or, reclamanții nu și-au manifestat intenția de a înlocui terenul expropriat cu un altul, nu au susținut că au nevoie de un alt teren în echivalent, că ocupația lor principală o reprezintă cultivarea terenului agricol.
Dauna rezultată din cheltuielile suplimentare de transport determinată, în cazul de față, la valoarea de 681 lei (150,49 euro) de către experții K. M. și O. M., a fost de asemenea respinsă ca și cea din lipsa subvenției și pentru terenuri greu de cultivat.
Cu privire la daună pentru lipsa accesului, dl. expert B. M. a stabilit contravaloarea daunei la 21.630 lei, fără a prezenta modul de clacul. În schimb, experții O. M. și K. M. au arătat că prin dezmembrarea parcelei inițiale în alte trei, cea din mijloc fiind expropriată, a fost modificată calea de acces la ./7/3 (în suprafață de 41.477 mp), așa încât este necesară crearea unui nou drum de exploatare în suprafață de 370,9 mp (105,97 ml reprezentând lățimea parcelei x 3,50 ml reprezentând lățimea totală a unui drum de exploatare de categoria III). De asemenea, au arătată că potrivit „devizelor deținute de evaluator, pentru amenajarea unui drum de acces pietruit cu o lungime de 1,o km este necesară o investiție de […] 155,00 Ron pentru 1 ml de drum cu lățimea de 3,50 m (44,29 lei/mp). Astfel, dauna pentru lipsa accesului a fost stabilită de acești doi experți judiciari la valoarea de 16.427 lei (370,9 mp x 44,29 lei/mp) echivalentul a 3.630 euro. Văzând că toți experții judiciari au reținut existența unei astfel de daune, aspect ce nu a fost combătut de pârât, iar valoarea determinată de experții O. M. și K. M. este mai mică decât cea stabilită de expertul desemnat de pârât, fiind în același timp și explicată, tribunalul a reținut producerea unui prejudiciu în valoare de 16.427 lei echivalentul a 3.630 euro în dauna reclamanților, prin lipsa accesului datorită exproprierii. În schimb, tribunalul a înlăturat dauna de 1.149,77 euro (echivalent al sumei de 5.203 lei), cu titlu de valoarea a lipsei folosinței suprafeței de 370,9 mp având în vedere că a fost determinată prin luarea în calcul de către experții O. M. și K. M. a valorii de 3,1 euro/mp stabilită prin metoda capitalizării rentei funciare, înlăturată deja de instanță.
Dauna rezultată din vânzarea forțată, identificată doar de experții O. M. și K. M., are valoarea de 5.984 euro, echivalent al sumei de 27.078 lei, a fost respinsă, întrucât această din urmă categorie de daune se referă la prejudiciul cert, efectiv, suferit în mod concret de persoana expropriată, condiții ce nu se regăsesc în cazul acestui ultim tip de daună identificat de experții judiciari O. M. și K. M., dar nu și de expertul judiciar B. M. și nici de experții ANEVAR ce au efectuat rapoartele de evaluare în 2010 și 2011 analizate la punctele I și II ale acestor considerente.
Astfel totalul daunei complementare este de 3.630 euro, la care se adaugă prejudiciul principal reprezentat de valoarea de piață a terenului expropriat, și anume 2.992 euro, așa încât totalul pagubei este de 6.622 euro, echivalent al sumei de 29.966 lei.
De asemenea s-a apreciat că nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna pretins provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, în condițiile în care, pe de o parte, experții nu au reținut existența unei astfel de daune, iar, pe de altă parte, terenul expropriat a avut categoria de folosință agricol (arabil), iar reclamanții nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care, anterior exproprierii, să fi schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
În aceeași măsură, tribunalul a constatat că nu este fondată nici cererea reclamanților de obligare a părții adverse la plata sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat, având în vedere faptul că, pe de o parte, experții nu au identificat o astfel de pagubă, iar pe de altă parte, daunele complementare din a doua parte a raportului de expertiză judiciar a avut ca scop tocmai determinarea daunelor rezultate din lipsirea reclamanților de folosința terenului de 9.973 mp supus exproprierii. Pe de altă parte, reclamanții nu a adus nici un argument în susținerea acestei cereri.
Nu este întemeiată critica adusă HG nr. 488/2011 privitor la necompetența Guvernului de a stabili el însuși cuantumul despăgubirilor. Nu doar Legea nr. 255/2010, ci și cea cu nr. 198/2004 prevede obligația emiterea hotărârii guvernului prin care se aprobă indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, sursa de finanțare și declanșarea procedurii de expropriere, precum și suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator, conform raport de evaluare întocmit de experți evaluatori membri ai ANEVAR.
Nu există discriminare între reclamanți și persoanele cărora li s-a acordat despăgubirea stabilită în baza Legii nr. 198/2004, căci în cazul celei de a doua categorii de persoane, determinarea despăgubirii s-a realizat odată cu preluarea dreptului de proprietate de către stat, prin decizia de expropriere și stabilire a despăgubirilor. Or, acele persoane primesc despăgubirea evaluată în baza Legii nr. 198/2004 în baza deciziei de expropriere și stabilire a despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 198/2004. Faptul că acest act normativ a fost abrogat înainte de emiterea deciziei de expropriere în favoarea și a reclamanților nu conduce la discriminare, prin stabilirea ulterior a unei valori mai mici, din moment ce noua lege prevede posibilitatea contestării în instanță a deciziei de stabilire a despăgubirilor.
În cazul de față, nu a avut loc o înlăturare a despăgubirilor, ci o recalculare a acestora, prin determinarea unei valori estimative până la momentul emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului de despăgubirilor. Ceea ce o nemulțumește pe reclamanți este valoarea actuală a despăgubirilor estimate de HG nr. 488/2011 la o sumă mai mică decât cea stabilită inițial prin HG nr. 416/2010.
Însă exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art. 481 din Codul civil. Or, se remarcă faptul că Legea nr. 255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr. 488/2011.
Având în vedere și că prejudiciile determinare în urma analizării întregului material probatoriu au fost determinate în baza acelorași criterii legale reflectate de legislația națională cu începere de la 1994, astfel cum nu se poate reține discriminarea invocată de reclamanți, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 120/180/08.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 6.622 euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial BNR la data plății cu titlu de despăgubiri, precum și dobânda legală raportat la diferența dintre 2.992 euro (determinată la cursul BNR din data plății) și suma de 7.110,75 lei stabilită prin hotărârea nr. 120/180/08.10.2011 cu începere de la 07.01.2012 până la plata efectivă a debitului, în baza art. 1 din OG nr. 13/2011 și art. 21 din Legea nr. 255/2010 modificată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamanții au achitat 1.450 lei onorariul d-lui expert O. M. I. și 1.500 lei onorariul d-nei expert K. M., la care se adaugă onorariul avocațial de 400 lei, conform chitanței nr. 84/07.07.2011 eliberată de av. P. E. B., în total 3.350 lei. Pârâtul a făcut dovada achitării onorariului provizoriu de 500 lei în favoarea d-lui expert B. M. (fila 164).
În baza art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2.512,5 lei cheltuieli de judecată, constând în trei pătrimi din cheltuielile de judecată ale reclamanților, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, acordându-se o despăgubire de aproape patru ori mai mare față de cea stabilită prin hotărârea nr. 120/180/08.10.2011. Or, din moment ce în urma administrării întregului material probatoriu, instanța a ajuns la concluzia că despăgubirea stabilită de pârât nu corespunde cerințelor prevăzute de Legile nr. 33/1994 republicată și nr. 255/2010 modificată, conduită ce a obligat reclamanții să demareze această acțiune și să realizeze expertiza tehnico-judiciară impusă de art. 25 din Legea nr. 33/1994 republicată, ale cărei cheltuieli au fost suporte în cea mai mare parte de reclamanți, s-a apreciat ca pârâtul să suporte jumătate din cheltuielile părților adverse (3.350 lei: 4 = 837,5 lei x 3 = 2.512,5 lei).
Împotriva sentinței civile nr. 1363/3.04.2013 pronunțată de Tribunalul A., au declarat apel atât reclamanții Z. A. și F. M., cât și pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, prin cererea de recurs, recalificată de instanță ca fiind apel față de valoarea obiectului acțiunii și de prevederile art. 2821 Cod pr. civ., a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii, considerând că valorile stabilite prin expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor de expropriere au fost cele corecte .
În motivare a arătat că despăgubirea propusa si neacceptata de expropriat se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar prețul de piața stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, datele cuprinse in raportul de evaluare întocmit de . sunt in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare si sunt susținute si de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zona.
A precizat cadrul legislativ aplicabil cauzei Legea nr. 255/2010 și arată că în concret, conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit in mai 2011, suprafața totala ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire totala de 684.356,29 lei. Raportul de evaluare a fost întocmit in concordanta cu reglementările Standardelor Internationale de Evaluare de către domnul Ing. G. N., expert evaluator bunuri mobile si proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, si calitatea de Expert funciar membru AEF, si de către doamna Ec. G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR.
A învederat că valoarea de despăgubire a fost estimata conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare speciala a terenurilor compusa din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
A invocat preeminența interesului general, care este definit de art. 2 alin (1), lit. I al Legii 554/2004 a Contenciosului administrativ, ca fiind: "Interesul care vizează ordinea de drept si democrația constituționala, garantarea drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor", și faptul că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifica a proprietăților imobiliare in cauza, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabil, oferta competitiva, etc).
Prin apelul declarat împotriva aceleiași hotărâri, reclamanții Z. A. și F. M., au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata către reclamanți a contravalorii despăgubirilor pentru terenul expropriat conform raportului de expertiză judiciară întocmit în prezenta cauză și să se mențină dispozițiile sentinței cu privire dauna pentru lipsa accesului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că pârâta recunoaște parțial pretențiile lor, în sensul că în conformitate cu opinia separată a d-lui expert M. B. valoarea despăgubirilor este de 163.573 lei pentru o suprafața 9973mp, și având în vedere că acest punct de vedere emană de la expertul apelantei parate care le reprezintă interesele in procesul de evaluare consideră că valoarea de 3,1 euro avansată reprezintă o recunoaștere parțiala de către pârâtă a pretențiilor reclamanților.
Prima instanță a înlăturat din probațiune raportul de expertiză și celelalte înscrisuri - schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al expertizei si aplicarea greșită a legii
Valoarea stabilită prin raportul de expertiză este o valoare reală și corectă de despăgubire fiind apropiată de valoarea stabilită de HG 416/2010 în forma sa inițială și în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prevederile Legii 33/1994 sunt imperative în sensul necesității efectuării expertizei evaluatorii asupra terenurilor expropriate atunci când cel expropriat este nemulțumit de cuantumul despăgubirii.
Acest caracter imperativ al necesității efectuării expertizei denotă intenția
legiuitorului de a da prevalentă acestui mijloc de probă în ecuația stabilirii adevărului juridic.
Prima instanță face ea însăși propriile calcule, ceea ce tinde către depășirea limitelor puterii judecătorești, deoarece instanța de judecată nu arc competența necesară efectuării unui astfel de demers.
Totodată, prima instanță motivează sentința prin aceea că experții utilizează metodele de comparație și randament în evaluare și nu cea a prețului cu care se vând în mod obișnuit imobile în zona respectivă. Acest raționament este greșit și contrar realității deoarece raportul de expertiză a avut în vedere drept comparabile contracte de vânzare cumpărare din zonă.
De asemenea, raportul de expertiza a fost semnat cu observații de către expertul CNADNR. Faptul că prima instanță înlătură din probațiune raportul de expertiză nu poate fi justificat prin argumentarea că expertul pârâtei a făcut observații. Aceasta deoarece deși expertul pârâtei consideră nepotrivite metodele de evaluare utilizate de comisie apreciază că sancțiunea cea mai gravă ar putea fi reducerea prețului de evaluare cu doar 10-25% și nu la ineficiența totală a raportului așa cum vrea să acrediteze ideea prima instanță.
De asemenea, valorile incluse în expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici sunt valori orientative conform Codului fiscal art. 771 alin. 4, fiind destinate exclusiv pentru uzul cabinetelor notariale, indicând valori minimale.
Valoarea de despăgubire trebuie să țină cont și de lipsirea proprietarilor de libertatea de a pierde din patrimoniu terenul prin libera negociere pe care o oferă piața tranzacțiilor.
Pe lângă raportul de expertiză aflat la dosar, prima instanță a înlăturat din probațiune și alte probe constând în înscrisuri, după cum urmează: contracte de vânzare-cumpărare, contracte de ipotecă, contract de închiriere, hotărâri de expropriere din zona adiacentă terenurilor expropriate (neacceptate de prima instanță și restituite reclamanților), primul raport de evaluare efectuat de expert U. R., precum si opinia separata a expertului CNADNR toate cu prețuri similare celui solicitat.
De asemenea, concluziile parchetului sunt de „admitere a acțiunii conform probelor administrate in cauza”.
Prima instanță după o analiză mai mult tehnică decât juridică a celor trei rapoarte de evaluare și a unei opinii separate ajunge la concluzia eronată că niciun raport sau o opinie nu corespunde exigentelor la care s-ar fi așteptat pentru lămurirea cu privire la contravaloarea despăgubirilor. In aceste condiții, prima instanță avea posibilitatea legală și chiar obligația de a solicita comisiei de experți constituită în acest dosar lămuriri suplimentare cu privire la aspectele pe care nu le considera elucidate, însă a ales calea nelegală a înlăturării tuturor rapoartelor în care însumat s-au pronunțat nu mai puțin de 6 experți tehnici de specialitate în schimbul stabilirii de către prima instanța a prețului de despăgubire în mod arbitrar.
Au învederat că s-au încălcat dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994 având în vedere că în cadrul prețului final a fost acordată doar o daună, deși există mai multe și au fost constatate de toți experții. Precizează că daunele au fost constatate și acordate de comisia de experți. Daunele sunt cele privitoare la cheltuielile suplimentare de transport, la fragmentarea terenurilor, la costurile suplimentare cu cultivarea terenului, costurile cu privire la scăderea valorii parcelei, daune care au fost constatate prin expertiză, dovedite și neacordate.
Prima instanță a încălcat dispozițiile art. 16 din Constituția României, art. 14din CEDO, art. 1 din Protocolul 12 la CEDO, art. 21 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE.
Despăgubirea propusă reclamanților prin HG 488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii 255/2010, precum cea acordată de către prima instanță este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția României.
Au fost încălcate dispozițiile cu privire la caracterul just al despăgubirilor, în sensul că în data de 28 aprilie 2010 Guvernul României a emis Hotărârea 416, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", publicată în Monitorul Oficial. în data de 3 mai 2010.
Prin aceasta se aprobă amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", potrivit hărții topografice prevăzute în anexă și se aprobă, de asemenea, declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
De asemenea, se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 63.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la cap. 84.01.03 „ Transport rutier", titlul 56.01 „Programe din Fonduri Externe Nerambursabile Postaderare” - „Programe din fondul de coeziune (FC)". Suma prevăzută la art. 3 se virează de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în termen de cel mult 30 de zile de la data solicitării acesteia, într-un cont bancar deschis pe numele Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Respectiva sumă, care ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte 251 de persoane, printre care și reclamanții, rămași nedespăgubiți în baza actului normativ respectiv. Pentru cei 251 a fost emis alt act, Hotărârea nr. 488 din 11 mai 2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane, printre care si reclamanții, lăsați pe dinafară anul trecut, și care primeau sume cu aproximativ 70% mai mici decât vecinii lor, despăgubiți în 2010.
Suma propusă reclamanților prin HG 488/2011, Comisia de Aplicare a Legii 255/2010 și prima instanță nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată reglementat de art. 44 din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994 și art. 8 din Legea nr. 255/2010.
Invocă încălcarea și a reglementărilor europene, respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1 și jurisprudența CEDO în materie.
Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că în mod greșit instanța nu a acordat integral cheltuielile de judecată.
În drept, au invocat art. 282-298 Cod pr. civilă; art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 7 și art. 22 din Legea nr. 255/2010; art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28.05.1985 a CEDO în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli.
Instanța de apel a dispus completarea probatoriului prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, efectuat de către cei trei experți numiți în fața primei instanțe, care să stabilească despăgubirea conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 133/1994.
Reclamanții au formulat și au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata către reclamanți a contravalorii despăgubirilor pentru terenul expropriat conform suplimentului la raportul de expertiză judiciară întocmit în prezenta cauză, în cuantum de 24.870 euro (110.540 lei), obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 8593,1 euro reprezentând daune conform suplimentului, mai puțin dauna lipsa acces, menținerea dispozițiilor sentinței cu privire la dauna pentru lipsa accesului în cuantum de 3630 euro, cu cheltuieli de judecată atât în prima instanță cât și în apel.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 295 C.proc.civ., față de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, curtea constată că apelul declarat de reclamanți este întemeiat, iar apelul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, Curtea reține că exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire dreaptă, conform art. 44 alin.3 din Constituție. Art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 prevede criteriile de determinare a despăgubirii, prin trimiterea la disp. art. 26 din Legea nr. 33/1994: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții urmând să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Stabilirea faptului dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr. 488/2011 este una corectă sau nu, se poate determina doar în cadrul acțiunii civile exercitate, potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, cu efectuarea unei expertize în condițiile art. 25-26 din Legea nr.33/1994.
Prin calea de atac formulată, reclamanții invocă în primul rând, greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor din Legea nr. 33/1994 privind stabilirea despăgubirii, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii, ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate, care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală, atât în sarcina instanței, cât și a experților, de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare. În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe se arată în mod expres că abordarea prin comparație a avut ca termeni de raportare oferte pe piața imobiliară, fiind indicate mai multe oferte de vânzare pentru terenuri extravilane agricole și, deci, nu a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare la data întocmirii raportului de expertiză, așa cum prevăd disp. art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994. Or, prima instanță era obligată să dispună efectuarea unei expertize potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, experții trebuind, în cadrul metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a dispus completarea probatoriului, prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat de către cei trei experți numiți în fața primei instanțe, care să stabilească despăgubirea conform art.26 din Legea nr.33/1994. După depunerea suplimentului la raportul de expertiză la dosar, niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni cu privire la această lucrare științifică.
Din raportul de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului, rezultă că cei trei experți au determinat valoarea terenului expropriat prin comparația vânzărilor unor imobile similare, ajungând la concluzia că această valoare este de 110.540 lei, valoare ce nu a fost contestată de către părți, astfel că urmează a fi avută în vedere de instanța de apel la stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul expropriat.
În ceea ce privește daunele determinate de experți și pretins suferite de reclamanți urmare a exproprierii constând în taxe și comisioane pentru redobândirea aceleiași suprafețe de teren, pentru cheltuielile suplimentare de transport, daune pentru lipsa subvenției, pentru terenuri greu cultivat, pentru lipsa acces și folosință și dauna rezultată din vânzare forțată, Curtea constată că valoarea taxelor necesare achiziționării unui teren similar este inclusă în valoarea de piață a terenului iar reclamanții nu au dovedit că au intenționat să achiziționeze un alt teren.
De asemenea, se constată că este corectă concluzia primei instanțe, privind neincluderea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, a subvenției acordate pentru aceasta, atâta timp cât nu s-a probat că reclamanții au suferit o astfel de pagubă, terenul în discuție nefiind valorificat de către reclamanți, prin cultivare. Subvenția agricolă cerută nu se cuvine reclamanților, întrucât, potrivit destinației legale (suportarea unor costuri de exploatare agricolă a terenurilor), aceasta se plătește proprietarilor care înțeleg să cultive efectiv terenul.
În mod întemeiat s-au respins de tribunal și cheltuielile de transport și daunele rezultate din vânzarea forțată, acestea nefiind dovedite în cauză.
De asemenea, nu rezultă din probatoriul administrat că, la momentul exproprierii, terenul ar fi fost cultivat, astfel că acordarea de despăgubiri pentru acest prejudiciu eventual și incert, nu are nicio fundamentare legală.
Cu privire la dauna pretinsă pentru lipsa de acces și folosință la imobil, Curtea constată că este greșită soluția primei instanței, întrucât nu s-a probat că terenul rămas în proprietatea reclamanților nu prezintă căi de acces la drumul public, neexistând nici un prejudiciu în acest caz, respectiv nu se justifică acordarea de daune întrucât terenul avea destinație agricolă, reclamanții nedovedind includerea acestuia în vreun PUZ, astfel că, instanța va respinge această cerere.
De asemenea, raportat la conținutul cererii de apel prin care se solicită ca despăgubirile să fie acordate conform raportului de expertiză dar și la lipsa de temei legal, va respinge și cererea de acordare a dobânzilor legale.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de tribunal, curtea constată că nu se impune rectificarea cuantumului acestora, în cauză fiind aplicate corect prevederile art. 276 C.proc.civ., raportat la partea admisă din pretențiile reclamanților. Nu putea fi obligat pârâtul la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces, indiferent de natura acestora, în condițiile în care acțiunea civilă a fost admisă doar în parte.
Având în vedere toate considerentele de mai sus, în baza art. 296 C.pr.civ., va admite apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe, pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 110.540 lei cu titlu de despăgubire pentru exproprierea suprafeței de 9973 mp teren arabil cu număr cadastral A821/7/2 Pecica, menținând în rest dispozițiile sentinței civile referitoare la anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor și la respingerea în rest a pretențiilor solicitate.
Referitor la apelul pârâtului Statul Român prin CNADNR SA, instanța constată că în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 C.pr.civ., instanța de apel poate examina cauza doar prin prisma motivelor invocate prin cererea declanșatoare a căii de atac, cu excepția vizând motivele de ordine publică. Cu alte cuvinte, simpla nemulțumire a părții cu privire la sentința apelată, fără a fi indicate în concret motivele pentru care se consideră această hotărâre netemeinică sau nelegală, nu este suficientă.
În cauza de față, prima instanță a admis în parte cererea reclamanților. Prin cererea de apel, în esență, pârâtul a expus dispozițiile legale privind procedura de expropriere pentru terenul în litigiu și argumentele privind întocmirea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., făcut în mai 2011 de ., cu respectarea reglementărilor Standardelor Internaționale de Evaluare de către experți membri ANEVAR, iar valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii 255/2010 și Legii 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Curtea constată că susținerile pârâtului au caracter general, nefiind critici concrete ale modului în care prima instanță a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea sau ale modalității în care a calculat despăgubirea ce le revine reclamanților pentru terenul expropriat.
Având în vedere aceste considerente, precum și argumentele pentru care s-a constatat a fi întemeiat apelul formulat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe, în baza art. 296 C.pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, apelul pârâtului.
În baza art. 274 C.pr.civ., față de soluția pronunțată în cauză, va obliga pârâtul S. R., prin CNADR, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara la plata către reclamanții Z. A. și F. M. a sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1363/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții Z. A. și F. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat P. E. B., cu sediul în A., ., ..
Admite apelul declarat de reclamanții Z. A. și F. M. împotriva aceleiași hotărâri, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admițând în parte acțiunea formulată de reclamanți, obligă pârâtul la plata către aceștia a sumei de 110.540 lei cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 9973 mp teren arabil cu număr cadastral A821/7/2 Pecica.
Menține dispoziția privind anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 120/180/18.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Consiliul Local Pecica.
Respinge în rest pretențiile.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 3.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. D. C. I. P.
Red. M.L./03.02.2014
Tehnored. I.P. 6 ex./04.02.2014
Prima instanță: Tribunalul A., jud. M. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 82/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 88/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
