Expropriere. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 8018/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 27
Ședința publică din 15.01.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta J. M. și de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 2134/11.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă av. G. A., pentru pârât av. M. O..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror I. M. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtului depune la dosar întâmpinare.
Instanța constată că, față de data depunerii întâmpinării de către pârât și în baza art. 308 alin. 2 C. pr. civ., aceasta nu are natura unei întâmpinări ci a unor concluzii scrise.
Atât reprezentanții părților cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului său, casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul T., fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de pârât.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursului său în sensul modificării în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și admiterea recursului formulat de pârât și, în rejudecare, să se respingă acțiunea reclamantei.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 21.11.2011 la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta J. M. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin M.T.I., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., și a solicitat instanței să stabilească despăgubirea la care are dreptul pentru exproprierea a 3293 mp teren cu nr. cad._, înscris în CF nr._ T. V., și să oblige pârâtul la plata acestei sume.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în vederea realizării autostrăzii Lugoj – D., prin hotărârea nr. 170/21.09.2011, emisă de pârât în baza Legii nr. 198/2004, pentru exproprierea terenului proprietatea sa de 3293 mp i s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor de 1563 lei, la prețul de 0,47 lei pentru 1 mp de teren.
Reclamanta contestă această valoare, apreciind-o prea mică în raport cu parcelele învecinate expropriate, pentru care s-au calculat despăgubirile la o valoare de 4 euro pentru 1 mp de teren.
De asemenea, a arătat că nu s-a ținut cont de criteriile de stabilire a despăgubirilor reglementate de art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994.
Reclamanta, invocând și prevederile art.44 alin.3 din Constituția României și art.1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, opinează că suma oferită ca despăgubire prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor emisă de pârât nu reflectă valoarea reală a imobilului și a prejudiciului creat prin exproprierea acestei suprafețe de teren, având în vedere că prețul real cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data emiterii acestei hotărâri este de cca. 3,5-4 euro/mp.
Reclamanta a apreciat că exproprierea imobilului echivalează cu o vânzare forțată, întrucât nu avea intenția de a vinde acest teren, care a fost cultivat în permanență, având un grad mare de fertilitate, context în care putea vinde produsele recoltate pentru a-și întregi veniturile.
Reclamanta a mai arătat că dintr-o eroare în hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost trecut numele expropriatului ca fiind J. M. în loc de J. M..
În drept au fost invocate prevederile art. 9 alin. 1 și 3 din Legea 198/2004, art. 21-27 din Legea 33/1994, art. 15 din Legea 198/2004.
Prin sentința civilă nr. 2134/11.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta J. M. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4619 lei, reprezentând despăgubiri pentru exproprierea terenului de 3293 mp, având nr. cad._.
A obligat pârâtul să-i plătească reclamantei și suma de 4680 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit Anexei nr.1 la HG nr.492/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.232/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Autostrada Lugoj - D.", publicată în Monitorul Oficial nr.412/14.06.2011, la poziția nr.850 figurează înscris numele reclamantei J. M., precum și . exproprierii de pe raza comunei T. V., având nr. cad._ și o suprafață de 3293 mp., fiind totodată indicat și cuantumul despăgubirii acordate expropriatei, în sumă de 1563 lei.
La data de 16.08.2011, pârâtul S. R., prin CNADNR, a emis Decizia de expropriere nr.1167 pentru coridorul de expropriere al lucrării „Autostrada Lugoj-D.”, în aplicarea art.9 din Lg. nr.255/2010, iar la 21.09.2011, comisia desemnată în condițiile art.18 din lege a emis Hotărârea nr.170 de stabilire a cuantumului despăgubirii pentru suprafața de teren în litigiu aparținând reclamantei, dispunând totodată, în acord cu art.19 alin.5 din Lg. nr.255/2010,, consemnarea lor într-un cont bancar deschis pe numele persoanei expropriate.
Nu a fost reținută apărarea pârâtului din cuprinsul întâmpinării, potrivit cu care există dubii în legătură cu identitatea dintre reclamanta din litigiu și titulara dreptului de proprietate asupra imobilului supus procedurii de expropriere, motivat de neconcordanța prenumelui (M. în acțiune și actul de identitate și M. în HG nr.492/2011) și a numelui (Jurghescu în cererea introductivă față de J. în HG nr.492/2011), întrucât din actul de identitate al reclamantei rezultă fără de tăgadă că numele este J., indicarea greșită a unei litere în cererea de chemare în judecată fiind evident rezultatul unei erori de tehnoredactare; cu privire la prenume, deși se constată neconcordanța dintre M. din actul de identitate și M. din HG nr.492/2011, având în vedere că Hotărârea nr.170/2011, prin care s-a constatat în concret exproprierea parcelei cu nr. cad._ și valoarea despăgubirii, o indică în persoana expropriatei pe numita J. M. cu domiciliul în ., instanța a reținut prezumția că nu poate fi vorba decât despre aceeași persoană, în condițiile în care în actul de identitate al reclamantei figurează același domiciliu (filele 5 și 6 dosar).
Acțiunea a fost demarată de reclamanta expropriată în temeiul art.22 alin.1 din Lg. nr.255/2010.
Prima instanță a apelat, în respectarea art.25 din Lg. nr.33/1994, la opinia comisiei de specialiști, în compunerea prevăzută de lege care au oferit instanței de judecată două metode de calcul diferite în funcție de care au evaluat cuantumul despăgubirilor și a prejudiciului încercat de expropriat.
Experții S. I. și B. M. au recurs în determinarea valorii de despăgubire la metoda capitalizării veniturilor, în timp ce expertul U. I. R. a avut în vedere metoda comparației cu alte imobile asemănătoare vândute la prețul de circulație.
Art.26 alin.2 din Lg. nr.33/1994 este imperativ în a stabili metoda ce trebuie utilizată de experți pentru determinarea valorii de despăgubire, statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Instanța a apreciat că metoda utilizată de expertul U. I. R. răspunde exigențelor legale, ceilalți doi experți utilizând o metodă de calcul extranee celei impuse de norma legală citată.
Expertul U. I. R. s-a raportat la prețurile din contractele de vânzare cumpărare ale unor terenuri agricole similare din extravilanul unor localități din vecinătate, contracte puse la dispoziție de Primăria comunei T. V., conchizând că poate fi reținută o valoare de piață unitară, de 0,30 euro/mp, respectiv, 1,34 lei/mp., valoare care în raport de suprafața expropriată de 3293 mp. configurează un cuantum al valorii de piață (respectiv, de despăgubire în acord cu art.26 alin.2 din Lg. nr.33/1994), de 4413 lei.
Altfel spus, rezultă, conform probatoriului de specialitate administrat cauzei și comparând cele două valori (cea oferită de expropriator și contestată cu cea relevată de expert), că o justă valoare a despăgubirii cuvenite persoanei expropriate este de 4413 lei și nu de 1563 lei, cum s-a stabilit în procedura de expropriere, cea dintâi reprezentând echivalentul valoric real al suprafeței supuse exproprierii, de natură a întruni, în riguroasa respectare totodată a art.27 din Lg. nr.33/1994, cerințele unei drepte despăgubiri pentru privarea de proprietate suferită de reclamantă, efect al declarării utilității publice prin lege pentru lucrările de construire a autostrăzii Lugoj-D..
Instanța nu a reținut însă ca și prejudiciu inclus despăgubirii cuvenite reclamantei, potrivit cu art.26 alin.1 din Lg. nr.33/1994 la care trimite expres art.22 alin.3 din Lg. nr.255/2010, daunele calculate de expert derivând din cheltuielile ce ar fi efectuate pentru dobândirea unei alte suprafețe similare de teren de către reclamantă (cheltuieli constând în comisionul ce ar fi achitat unei agenții imobiliare, în taxe notariale etc.), întrucât nu există nici un indiciu care să demonstreze intenția reclamantei de a-și achiziționa o altă parcelă de teren în locul celei expropriate.
Nu poate fi reținut caracterul actual și cert al prejudiciului valorizat de expert, trăsături în absența cărora, în opinia instanței, acesta nu poate fi circumscris justei despăgubiri pretinse de lege, configurându-se mai degrabă ca un prejudiciu eventual pentru ipoteza în care vreodată reclamanta ar viza achiziționarea vreunui teren similar care să-l înlocuiască pe cel în litigiu.
A fost însă acordată, cu titlu de prejudiciu inclus justei despăgubiri, în aplicarea art.26 alin.1 din Lg. nr.33/1994, dauna constatată de expert ca reprezentând prejudiciul încercat de reclamantă și tradus în imposibilitatea ori dificultatea extremă a cultivării ori exploatării a suprafeței de 154 mp. rămasă în proprietatea reclamantei la sud de autostradă, daună calculată la suma de 206 lei.
Împotriva sentinței civile nr. 2134/11.09.2013 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal atât reclamanta J. M., cât și pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara
În motivarea recursului său, reclamanta J. M. a arătat că nu a fost respectat art. 26 din Legea nr. 33/1994 în efectuarea raportului de expertiză valorificat de instanță. Astfel, a arătat că expertul pârâtei a avut în vedere contracte de vânzare – cumpărare din anul 2011, iar nu din anul 2012 când s-a întocmit raportul de expertiză, așa cum cere art. 26 din Legea nr. 33/1994.
A mai arătat că nu au fost calculate corect nici daunele cauzate prin expropriere, întrucât terenul expropriat a fost cultivat în permanență, situație atestată prin subvențiile primite de la APIA.
În drept, reclamanta a invocat art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ.
În motivarea recursului pârâtului s-a susținut că suma stabilită prin Anexa 2 a H.G. nr. 492/2011 a fost una reală și conformă valorii de piață la momentul exproprierii, motiv pentru care aceasta trebuia menținută.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții și instanța trebuie să țină seama, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, de „prețul cu care se vând,îin mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Cu toate acestea, raportul de expertiză nu a fost întocmit în baza unor contracte de vânzare - cumpărare de la acel moment, contractele luate în calcul fiind întocmite cu un an înainte de efectuarea expertizei.
Imobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat și cu suprafețe aproximativ egale cu suprafețele imobilelor expropriate. Contractele pe care le-a avut vedere expertul U., singurul care a respectat exigențele legale cu privire la metoda folosită în determinarea valorii terenului, au avut ca obiect vânzarea - cumpărarea unor suprafețe de 50,48 ha, 19,70 ha, 202,40 ha, pe când suprafața pe care o deținea reclamanta a fost de 0,3 ha
Pârâtul a formulat întâmpinare, căreia însă instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C. pr. civ.. A solicitat respingerea recursului reclamantei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Prin Hotărârea nr. 170/21.09.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Consiliului Local T. V., i s-a expropriat reclamantei un teren în suprafață de 3293 mp, pentru care i s-au stabilit despăgubiri de 1563 lei.
Nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, reclamanta contestă hotărârea prin acțiunea din dosarul de față.
Conform art. 22 alin. 1 și 3 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente (tribunalul) în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea (alin. 1), acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică (alin. 3).
Art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 reglementează despăgubirile ce se acordă în caz de expropriere, compunerea acestora și modalitatea de calcul, finalitatea urmărită fiind aceea prevăzută de art. 1 din aceeași lege, respectiv „o dreaptă și prealabilă despăgubire” ce trebuie acordată expropriatului.
Astfel, art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede prin alin. 1 că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului”.
Prin alin. 2 sunt stabilite criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize și a constituit o comisie de experți în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin raportul de expertiză s-au propus două variante de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamantei.
Experții S. I. și B. M. au calculat despăgubirile prin metoda capitalizării veniturilor, cuantumul la care au ajuns fiind de 13.732 lei, la o valoare de 4,17 lei/mp.
Expertul U. I. R. a prezentat o altă variantă, în care calculul despăgubirilor s-a făcut prin metoda comparației cu alte imobile asemănătoare care au fost vândute la prețul de circulație, cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat fiind în opinia sa de 4413 lei, la o valoare de 1,34 lei/mp.
Prima instanță a omologat varianta de despăgubiri propusă de expertul U. I. R., considerând că aceasta corespunde cerințelor prevăzute de art.26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Curtea constată că într-adevăr, varianta propusă de experții S. I. și B. M. se bazează pe o metodă ce nu se încadrează în dispozițiile imperative ale art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, aceștia folosindmetoda capitalizării veniturilor.
Pe de altă parte însă, nici varianta de despăgubiri propusă de expertul U. I. R. și impusă de prima instanță prin sentință nu respectă exigențele textului legal menționat.
În primul rând, expertul nu a avut în vedere contracte de vânzare – cumpărare pentru terenuri similare celui expropriat, ci oferte de vânzare, așa cum rezultă de la fila 81 a dosarului de fond.
În al doilea rând, nici aceste oferte de vânzare nu erau din anul 2012, când s-a întocmit raportul de expertiză, ci din 2011.
Omologând această variantă a despăgubirilor, prima instanță a încălcat dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cauză impunându-se rejudecarea pentru efectuarea unui raport suplimentar de expertiză de către cei 3 experți, prin care să stabilească valoarea imobilului expropriat prin metoda comparației directe cu contracte de vânzare –cumpărare (care să fie depuse la dosar) ale unor terenuri similare celui expropriat, la data efectuării expertizei.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite recursurile declarate de reclamanta J. M. și de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 2134/11.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta J. M. și de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 2134/11.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. R.R.- 22.01.2014;
Tehnored. A.M.T.- 27.01.2014; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. C. B.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 908/2014. Curtea de Apel... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 177/2014. Curtea... → |
|---|
