Cerere necontencioasă. Decizia nr. 908/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 908/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 1503/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 908
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de petenții S. E. și G. A. G. împotriva Încheierii din 10.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEAN T., PREȘEDINTELE C. JUDEȚEAN T., S. ROMÂN PRIN C. LOCAL AL M. TIMIȘOARA, P. M. TIMIȘOARA și M. FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., având ca obiect restituire taxă judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru petenții recurenți S. E. și G. A. G. avocat B. C., în substituirea avocatului L. I., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 12.11.2014 întâmpinarea formulată de intimatul Județul T. prin C. Județean T. reprezentat de președinte T. B..
Un exemplar al întâmpinării de înmânează reprezentantei petenților recurenți, care depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat B. C., pentru petenții recurenți S. E. și G. A. G., solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulată, în sensul modificării încheierii recurate, cu consecința admiterii cererilor de restituire a taxelor judiciare de timbru achitate de către petenți, cu cheltuieli de judecată în măsura în care sunt dovedite. Susține că soluția pronunțată de tribunal este nelegală, întrucât termenul de formulare a cererii de restituire curge de la data pronunțării hotărârii irevocabile sau cel mai devreme de la data efectuării plății, caz în care a operat întreruperea prescripției - data formulării cererii de restituire. Totodată, arată că petenții au fost obligați la plata taxelor judiciare de timbru, care nu au fost datorate.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin încheierea din 10.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ au fost respinse cererile de restituire a taxei judiciare de timbru formulate de petenții S. E. și G. A. G., ca tardiv formulate.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin cererile din 19.05.2014, petenții S. E. și G. A. G. au solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 10.144,48 lei pentru fiecare, achitată în acest dosar pentru soluționarea cauzei în primă instanță.
În motivare, au arătat că au achitat această taxă judiciară de timbru ca urmare a obligației impuse de Tribunalul T. prin încheierea de ședință din data de 25.01.2012, cauza fiind soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 3634/19.12.2012.
În continuare, au susținut că au formulat cerere de apel împotriva acestei sentințe și au solicitat instanței de apel să se pronunțe și asupra taxelor de timbru pe care prima instanță a stabilit că sunt datorate în cauză, iar Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea de ședință din data de 18.06.2013 a stabilit în sensul că „Fiind vorba de o acțiune privind imobilul ce a făcut obiectul unei proceduri administrative și judiciare reglementate de Legea nr. 10/2001, respectiv decurgând din modalitatea de soluționare a acestora, concluzia ce se impune este că, în speță, părțile sunt scutite de obligația de a timbra”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 din Ordinul nr. 760/C/22.04.1999 privind aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, prin încheierea de ședință din data de 25.01.2012 Tribunalul T. a pus în vedere reclamanților să plătească o taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.174,48 lei pentru acțiunea principală și 10.174,48 lei pentru cererea conexă.
Taxa judiciară de timbru a fost achitată de ambii reclamanți în data de 06.03.2012, fiecare plătind suma de 10.174,44 lei, dovada plății fiind depusă la dosarul cauzei.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 3634/19.12.2012.
Ambii reclamanți au formulat cere de apel împotriva acestei hotărâri, înregistrat la Curtea de Apel Timișoara în data de 21.03.2013.
La termenul de judecată din data de 18.06.2013, reprezentanta Statului Român prin C. Local al M. Timișoara și P. M. Timișoara a pus în discuție achitarea taxei judiciare de timbru pentru calea de atac a apelului, situație față de care reprezentanta reclamanților a susținut că nu este necesară timbrarea. Instanța a comunicat părților că se va pronunța cu privire la acest aspect prin încheierea de ședință, iar în eventualitatea în care se va constata necesitatea achitării taxei de timbru, va cita părțile cu această mențiune.
Prin încheiere de ședință, Curtea a statuat următoarele „Cu privire la cererea de verificare a taxelor judiciare de timbru datorate în cauză, curtea constată că prezenta acțiune, astfel cum a fost formulată și întemeiată în drept, se încadrează în prevederile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că „Cererile sau acțiunile în justiție,…, legate de aplicarea prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru. Fiind vorba de o acțiune privind imobilul ce a făcut obiectul unei proceduri administrative și judiciare reglementate de Legea nr. 10/2001, respectiv decurgând din modalitatea de soluționare a acestora, concluzia ce se impune este că, în speță, părțile sunt scutite de obligația de a timbra”.
Apelurile reclamanților au fost respinse prin decizia civilă nr. 113/24.09.2013, soluția fiind menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 1459/16.05.2014.
Investită cu cererea petenților, instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile la data de 06.09.2010, data introducerii cererii de chemare în judecată sunt:
Art. 18 din Legea nr. 146/1997 „(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată sau, după caz, de M. Justiției.
(2) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
(3) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.
(4) În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate”.
Art. 23 din Legea nr. 146/1997 „(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;
e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;
f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
(2) În cazul prevăzut la lit. d), se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la lit. e), taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației.
(2^1) În cazul în care, până la prima zi de înfățișare, părțile încheie tranzacție sau renunță la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime, iar în cazul în care tranzacția ori renunțarea la judecată intervin ulterior primei zile de înfățișare, se restituie până la jumătate din suma achitată, ținând seama de actele procesuale deja îndeplinite.
(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
(4) Cererea de restituire se adresează instanței judecătorești sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acțiunea sau cererea.”
În continuare, instanța a reținut că petenții, reclamanți în cauza nr._ aveau posibilitatea, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă aceștia nu au contestat obligația pusă în sarcina lor de Tribunalul T. prin încheierea de ședință din data de 25.01.2012, plătind taxa judiciară de timbru stabilită.
Prin cererea de restituire a taxei judiciare de timbru se invocă faptul că reclamanții au fost obligați să plătească taxa judiciară de timbru pentru că altfel li s-ar fi anulat cererea ca nelegal timbrată.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 18 alin. 4 din Legea nr. 146/1997 rezultă că cererea de reexaminare se poate face chiar dacă taxa a fost plătită și în acest caz „taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate”.
În cursul soluționării cauzei în apel, reclamanții și-au completat motivele de apel și au cerut instanței de apel să verifice și să se pronunțe asupra taxelor de timbru pe care prima instanță a stabilit că sunt datorate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 113/24.09.2013 pronunțată în apel, Curtea de Apel Timișoara a stabilit următoarele:
„Cu privire la cererea formulată de reclamanți pe calea completării apelurilor declarate, de a se admite apelul sub aspectul restituirii taxelor judiciare de timbru achitate de reclamanți în fața primei instanțe ca nedatorate, curtea constată că această solicitare nu poate constitui temei al reformării sentinței atacate, față de prevederile art. 23 alin. 4 din Legea nr. 146/1997 în forma în vigoare la data introducerii acțiunilor conexe.
Potrivit acestui text de lege, în situația achitării unei sume nedatorate cu titlu de taxă judiciară de timbru, cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea.
Procedura este detaliată în art. 30 din Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justiției, fiind vorba evident de o procedură administrativă specială, necontencioasă, pe care partea trebuie să o urmeze dacă înțelege să ceară restituirea unor sume achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru pretins nedatorată. Ca atare, curtea nu poate dispune în sensul cerut de apelanți, nefiind posibilă schimbarea sentinței sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât prin aceasta (hotărârea apelată), tribunalul nu s-a pronunțat asupra acestei probleme, astfel că nu se poate exercita controlul judiciar presupus de calea de atac a apelului”.
Prin încheierea de ședință din data de 18.06.2013, curtea de apel s-a pronunțat doar asupra taxei judiciare de timbru datorată în apel, nu a fost reformată dispoziția primei instanțe prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru în primă instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 „Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale”.
Analizând situația de fapt specifică speței și dispozițiile legale incidente, tribunalul a apreciat că dreptul reclamanților de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru s-a născut în chiar momentul plății acesteia (06.03.2012) și, prin urmare, prezenta cerere este tardiv formulată.
Fiind vorba de o taxă nedatorată, reclamanții puteau face, teoretic, cerere de restituire din chiar momentul în care au plătit această taxă de timbru.
Nu se poate invoca faptul că acest drept s-a născut în data de 18.06.2013, când curtea de apel s-a pronunțat asupra taxelor de timbru datorate în apel, sau în data de 24.09.2013 când prin decizia de apel s-a arătat că o asemenea cerere se face în condițiile art. 23 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 146/1997, instanța pe rolul căreia a fost introdusă acțiunea este cea care verifică dacă taxa era sau nu datorată în speță, fără a fi necesară o altă hotărâre judecătorească.
Bineînțeles, reclamanții puteau uza de procedura de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru, însă atunci nu mai era necesar să formuleze cerere de restituire pentru că s-ar fi aplicat dispozițiilor art. 18 alin. 4 din legea taxelor de timbru.
Împotriva încheierii au declarat recursuri petenții, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând, în principal, modificarea ei și admiterea cererii de restituire sau, în subsidiar, casarea ei cu trimitere spre rejudecare.
Pe calea recursului, petentul S. E. a invocat că prin încheierea de ședință din 25.01.2012 dată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost obligat să plătească o taxă de timbru nedatorată, aspect tranșat de Curtea de Apel Timișoara prin încheierea de ședință din 18.06.2013 și confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.1459/16.05.2014.
A invocat că în mod greșit a reținut prima instanță că dreptul de a solicita restituirea s-a născut la data plății.
În realitate, a arătat recurentul, dreptul s-a născut cel mai devreme la 18.06.2013, dată la care curtea de apel a stabilit că nu datorează taxa stabilită de prima instanță; chiar dacă, prin absurd, s-ar aprecia că termenul de un an curge de la data efectuării plății, termenul s-a întrerupt în temeiul art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958 pe perioada în care cererea de chemare în judecată nu a fost irevocabil soluționată.
A invocat că prima instanță a dat o greșită interpretare dispozițiilor art.18 din Legea nr.146/1997, consecința fiind respingerea ca tardivă a cererii de restituire a taxei de timbru achitată și că dispozițiileart.30 al.3 din Ordinul nr.760/C/22.04.1999 are în vedere și situațiile în care plata s-a făcut voluntar și nu situația dedusă judecății în litigiul de față.
A făcut referire la principiul simetriei actelor juridice și al efectelor acestuia, la independența magistraților și la Normele Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 C.pr.civ.
Petentul G. A. G. a formulat, în esență, aceleași critici și a invocat aceleași temeiuri de drept.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.3041 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În prealabil, se impune a fi observat că prin decizia civilă nr. 113/24.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ menținută prin decizia civilă nr.1459/16.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit irevocabil că reclamanții (petenți în prezenta cauză) nu datorează taxe judiciară de timbru pentru cererile conexate formulate și că restituirea ca nedatorate a taxelor achitate în primă instanță presupune urmarea procedurii prevăzute de dispozițiile art.23 al.4 din Legea nr.146/1997 în forma în vigoare la data sesizării primei instanțe și de dispozițiile art.30 din Ordinul nr.760/C/1999, normă ce reglementează o procedură administrativă, specială, necontencioasă.
În continuare, instanța de recurs reține că tribunalul a respins ca tardiv formulate cererile petenților, apreciind că dreptul de a solicita restituirea s-a născut la data plății (06.03.2012), termenul de un an prevăzut de dispozițiile art.23 al.3 din Legea nr.146/1997 fiind împlinit la data sesizării instanței cu prezentele cereri în restituire.
În temeiul dispozițiilor art.23 al.1 lit.a, al.3 din Legea nr.146/1997, suma achitată cu titlu de taxă de timbru se restituie când taxa plătită nu era datorată, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de un an de la data nașterii sale.
Contrar celor reținute de tribunal, instanța de apel apreciază că normele legale sus-menționate nu pot fi interpretate în sensul celor reținute prin încheierea recurată.
Astfel, plata nedatorată presupune o plată făcută din eroare, în litigiul de față în eroare găsindu-se instanța care a stabilit în sarcina reclamanților obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, acest aspect rezultând din cele statuate definitiv și irevocabil de Curtea de Apel Timișoara și Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile mai sus-menționate.
Or, calificării plății ca nefiind datorată în sensul art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1997 nu s-a realizat la data efectuării (din eroare, în sensul celor mai sus-arătate) plății, ci în prezentul litigiu, la data la care, prin încheierea de ședință din 18.06.2013, curtea de apel a stabilit că reclamanții nu datorează taxe judiciare de timbru pentru cererile de chemare în judecată formulate, statuare irevocabilă prin decizia nr.1459/16.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care a fost respinsă cererea pârâților P. M. Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice de anulare a cererii de chemare în judecată ca netimbrată cu motivarea că aceasta nu este supusă timbrării (fila 13, al.6-9 din decizie).
În consecință, dreptul petenților de a solicita restituirea taxelor judiciare de timbru achitate în dosarul civil nr._ al Tribunalului T. s-a născut la 18.06.2013, iar cererile de restituire înregistrate la Tribunalul T. la 19.05.2014 sunt formulate în interiorul termenului de un an prevăzut de dispozițiile art.23 al.3 din Legea nr.146/1997, art.30 al.3 din Ordinul nr.760/1999.
Respingând cererile de restituire ca tardiv formulate, tribunalul a reținut că instanța la care a fost înregistrată acțiunea este cea care verifică dacă taxa era sau nu datorată, fără a fi necesară o altă hotărâre judecătorească.
Din această perspectivă, instanța de recurs reține că, într-adevăr, cererea de restituire se adresează instanței care a dispus plata, dar art.23 din Legea nr.146/1997 nu dă în competența exclusivă a acestei instanțe și verificarea caracterului nedatorat al plății.
Faptul că petenții nu au contestat pe cale de reexaminare obligația de timbrare stabilită de instanță este nerelevant din perspectiva cererilor de restituire a taxelor nedatorate – câtă vreme, prin hotărârea prin care s-a stabilit irevocabil caracterul nedatorat al plății, instanța a indicat expres că poate fi obținută restituirea în condițiile art.23 al.3 din Legea nr.146/1997, art.30 din Ordinul nr.760/C/1999 al Ministrului Justiției.
Pentru aceste considerente ce fac inutilă examinarea celorlalte critici formulate pe calea recursurilor, în baza dispozițiilor art.312 al.1, 2, 3 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., art.3041 C.pr.civ., instanța va admite recursurile declarate de petenții S. E. și G. A. G. împotriva Încheierii din 10.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, va modifica încheierea recurată și, în rejudecare: va admite cererile de restituire taxă judiciară de timbru formulate de petenți, va dispune restituirea taxelor judiciare de timbru achitate de petenți în dosarul civil nr._ al Tribunalului T., respectiv a sumei de 10.174,48 lei către S. E. și a sumei de 10.144,48 lei către G. A. G..
În baza art.274 C.pr.civ., cererea recurenților privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă având în vedere, pe de o parte, procedura necontencioasă de soluționare a cererilor de restituire și, pe de altă parte, lipsa dovezii efectuării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de petenții S. E. și G. A. G. împotriva Încheierii din 10.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Modifică încheierea recurată și, în rejudecare:
Admite cererile de restituire taxă judiciară de timbru formulate de petenți.
Dispune restituirea taxelor judiciare de timbru achitate de petenți în dosarul civil nr._ al Tribunalului T., respectiv a sumei de 10.174,48 lei către S. E. și a sumei de 10.144,48 lei către G. A. G..
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată suportate de petenți în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/26.11.2014
Tehnored.MM/2 ex/17.12.2014
Instanță fond: Tribunalul T. – jud.I. A.-D.
| ← Expropriere. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
