Expropriere. Decizia nr. 152/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 5162/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ – 18.08.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 152/A
Ședința publică din 29 octombrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții U. I. și U. M. împotriva sentinței civile nr. 1158/14.05.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, și C. L. Topolovățu M., pentru expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții apelanți lipsă domnul avocat C. R. și, în reprezentarea pârâtului intimat, domnul avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror S. A., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților apelanți depune la dosar împuternicirea avocațială și copia contractelor de vânzare- cumpărare autentificate sub nr. 3162/17.12.2012, nr. 360/20.02.2013 și nr. 82/18.01.2013.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii în tot a acțiunii formulate, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel, pe care le susține și oral în fața instanței.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 22.04.2013 la Tribunalul T. sub nr._, reclamanții U. I. și U. M. au chemat în judecată pârâții Statul Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, și C. L. Topolovățu M. și au solicitat anularea hotărârii nr. 104/418/30.09.2011 în ceea ce privește cuantumul de 3.165,72 lei al despăgubirilor și acordarea unei despăgubiri care să fir stabilită de un expert evaluator conform art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr.104/418 din 30.09.2011, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.255/2010, le-a fost expropriat terenul situat în .. T., înscris în CF nr._, nr. cadastral nou_, nr. cadastral vechi_/2, în suprafață de 2.960 mp și le-a fost oferită o despăgubire în cuantum total de 3165,72 Iei, echivalentul a 736 euro.
Raportându-se la dispozițiile art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994, la care face referire Legea nr. 255/2010, această despăgubire este cel puțin una derizorie.
Despăgubirea cuvenită expropriatului include atât valoarea reală a imobilului expropriat, cât și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea despăgubirii trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Prin Hotărârea nr. 104/418 din 30.09.2011, au fost despăgubiți pentru o suprafață de teren de 2.960 mp cu o sumă simbolică de 736 euro; despăgubirea nu este reală, justă și echitabilă, vătămându-i grav atât în dreptul lor de proprietate, care ar trebui să fie absolut și intangibil, cât și drepturile expres prevăzute și garantate de Legea nr. 255/2010.
Au arătat că au pierdut total și definitiv dreptul de proprietatea asupra unei suprafețe de teren deloc neglijabile, urmare a transferului în proprietatea publică a Statului, ca efect al exproprierii pentru cauză de utilitate publică, în schimbul unei sume derizorii și vădit disproporționate. În acest context, hotărârea de stabilire a despăgubirilor contestată devine nelegală, necompatibilă cu respectarea drepturilor garantate de art. 44, alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Au invocat în acest sens și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 21.02.1986, cazul James și alții c. Regalului Unit).
La baza emiterii hotărârii contestate a stat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr.104/418 din 28.09.2011, din conținutul căruia rezultă faptul că nu au fost de acord cu valoarea despăgubirilor stabilită de către Comisia de punere în aplicare a Legii nr.255/2010 din cadrul C..
În drept, au invocat prevederile Legii nr. 255/2010 coroborate cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 si dispozițiile art. 18 din HG nr.53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Prin sentința civilă nr. 1158/14.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții U. I. și U. M. împotriva pârâților Statul Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, și C. L. Topolovățu M..
A obligat pârâtul expropriator la plata către reclamanți a sumei de 4026 lei, despăgubiri pentru terenul expropriat.
A obligat pârâtul expropriator și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3300 lei, reprezentând onorariu experți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în aplicarea art. 9 din Legea nr. 255/2010 s-a emis Hotărârea nr. 104/418/30.09.2011, prin care s-au stabilit despăgubiri de 3156,72 lei pentru terenul aparținând reclamanților, supus exproprierii pentru realizarea tronsonului de autostradă Lugoj-D., pe raza comunei Topolovățu M., suprafață identificată prin nr. cad. nou_, nr. cad.A716/4/1 evidențiat în CF nr._, de 2960 mp. dispunând totodată, în acord cu art.19 alin.5 din Legea nr. 255/2010, consemnarea lor într-un cont bancar deschis pe numele persoanei expropriate.
Acțiunea a fost demarată de reclamanții expropriați nemulțumiți de cuantumul despăgubirii acordate, în temeiul art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010.
Având a verifica, prin urmare, caracterul just și echitabil al despăgubirii, instanța a apelat, în respectarea art.25 din Legea nr. 33/1994, la opinia comisiei de specialiști, în compunerea prevăzută de lege, care într-o primă etapă, în absența depunerii contractelor de vânzare cumpărare pentru terenuri similare, au apelat la calculul despăgubirilor uzând de metoda capitalizării veniturilor.
Art.26 alin.2 din Lg. nr.33/1994 este imperativ în a stabili metoda ce trebuie utilizată de experți pentru determinarea valorii de despăgubire, statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Instanța, apreciind că metoda utilizată de experții numiți în cauză nu răspunde exigențelor legale enunțate, a dispus, în condițiile depunerii la dosar de către reclamanți a unor convenții ferme de vânzare cumpărare în perioadele decembrie 2012, ianuarie și februarie 2013, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru utilizarea metodei comparației, raportat la contractele prezentate.
Suplimentul la expertiză bazat pe contractele de vânzare cumpărare anexate a relevat o valoare unitară de piață estimată pentru terenul supus evaluării de 0,30 euro/mp, respectiv 1,36 lei /mp.; întreaga suprafață de 2960 mp a fost evaluată la suma de 4026 lei.
Concluzia a fost că o justă valoare a despăgubirii cuvenite persoanei expropriate este de 4026 lei și nu de 3165,72 lei, cum s-a stabilit în procedura de expropriere.
Instanța nu a reținut însă ca și prejudiciu inclus despăgubirii cuvenite reclamanților, potrivit cu art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994 la care trimite expres art.22 alin.3 din Legea nr.255/2010, daunele calculate de experți derivând din cheltuielile ce ar fi efectuate pentru dobândirea unei alte suprafețe similare de teren (cheltuieli constând în comisionul ce ar fi achitat unei agenții imobiliare, în taxe notariale etc.), întrucât nu există nici un indiciu care să demonstreze intenția reclamanților de a-și achiziționa o altă parcelă de teren în locul celei expropriate, ei nefăcând dovada vreunor demersuri în acest sens.
Nu a fost acordată ca prejudiciu cauzat prin expropriere nici dauna calculată pentru vânzare forțată, întrucât instanța apreciază că prin stabilirea unei valori a despăgubirii prin raportare la prețurile operațiunilor de vânzare obișnuită, convențională, implicit s-a obținut o înlocuire justă și echitabilă, sub forma subrogației cu titlu particular a terenului expropriat cu suma de bani acordată ca despăgubire, în patrimoniul expropriatului.
Împotriva sentinței civile nr. 1158/14.05.2014 a Tribunalului T. au declarat apel în termenul legal reclamanții U. I. și U. M..
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că instanța de fond a acordat despăgubiri de 4026 lei pentru terenul expropriat, după propria sa apreciere, deși potrivit raportului de expertiză acestea au fost evaluate la suma de_ lei, echivalentul a 2460 euro.
Această hotărâre este nelegală, au susținut reclamanții, întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 26 al. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, în conformitate cu care despăgubirile cuvenite expropriatului se comun din valoarea reală a imobilului expropriat, precum și din prejudiciul cauzat expropriatului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumul despăgubirilor se va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele similare celui expropriat.
În speță, au arătat reclamanții, hotărârea atacată nu cuprinde o analiză a probelor administrate, iar despăgubirea acordată nu este reală, justă și echitabilă, vătămându-i grav în dreptul lor de proprietate și în drepturile prevăzute și garantate de Legea nr. 255/2010.
În drept, au invocat art. 466 și urm. C.p.c..
Pârâții nu au formulat întâmpinare la apelul reclamanților.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 476, art. 477 și art. 479 al. 1 C.p.c. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamanților este neîntemeiat, urmând a fi respins și a fi menținută sentința pentru considerentele care vot fi prezentate în continuare.
Reclamanții critică hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, susținând că nu a ținut seama de raportul de expertiză întocmit în cauză, stabilind un cuantum al despăgubirilor după propria sa apreciere.
Susținerile reclamanților apelanți nu corespund adevărului decât parțial.
Este adevărat că soluția primei instanțe nu se bazează pe raportul de expertiză întocmit de cei trei experți, desemnați în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Așa cum rezultă însă din considerentele sentinței, care, contrar susținerilor reclamanților, este amplu motivată, raportul de expertiză a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994, care stabilesc în mod imperativ metoda după care se calculează cuantumul despăgubirilor în caz de expropriere, respectiv metoda comparației directe cu valoarea de circulație a unor terenuri similare din aceeași zonă, vândute în perioada întocmirii raportului de expertiză.
Experții însă nu au utilizat această metodă pentru calcularea despăgubirilor, ci metoda capitalizării veniturilor.
Prin urmare, în mod corect prima instanță nu a validat raportul de expertiză și a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză prin utilizarea metodei comparației directe cu prețurile cuprinse în contractele de vânzare- cumpărare depuse la dosar.
În consecință, a fost efectuat un raport suplimentar de expertiză (filele 110-117), prin care experții au estimat valoarea de circulație a terenului expropriat la 4026 lei (echivalentul a 888 euro), raportându-se la contractele de vânzare- cumpărare depuse la dosar.
Întrucât de această dată s-au respectat dispozițiile art. 26 al. 2 din Legea nr. 33/1994, instanța de fond a validat raportul suplimentar de expertiză și în baza acestuia, iar nu după propria apreciere, a acordat reclamanților despăgubiri în cuantum de 4026 lei.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge apelul declarat de reclamanții U. I. și U. M. împotriva sentinței civile nr. 1158/14.05.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, și C. L. Topolovățu M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții U. I. și U. M., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, .. 25, . Grupate K. și C.), jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1158/14.05.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T., și C. L. Topolovățu M., cu sediul în Topolovățu M., ., jud. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantului apelant U. I. - Timișoara, .. 25, ap. 4, . Grupate K. și C.)
- reclamantei apelante U. M.- idem
- pârâtului intimat Statul Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara- Timișoara, .. 18, jud. T.
- pârâtului intimat C. L. Topolovățu M.- Topolovățu M., ., jud. T.
- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Emis 5 .="PlainText">
Red. R.R.- 30.10.2014;
Tehnored. C.J.- 20.11.2014; 7 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: C. B.
Dosar nr._
| ← Strămutare. Hotărâre din 15-12-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 913/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
