Expropriere. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 1146/108/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 181
Ședința publică din 03.12.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, împotriva sentinței civile nr. 1190/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Ș. I. V. prin mandatar Ș. T., având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru reclamant av. O. G., pentru pârât av. G. D..
M. Public este reprezentat de doamna procuror M.-U. C. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că din eroare a fost citat în cauză Ministerul Finanțelor Publice ca și chemat în garanție, acesta neavând calitate de parte în cauză. De asemenea, constată că a fost depusă la dosar întâmpinare care a fost comunicată apelantului în faza procedurii prealabile.
Atât reprezentanții părților cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea apelului formulat și pe cale de consecință respingerea acțiunii introductive formulate de reclamant, apreciind că a plătit un preț corect anticipat în condițiile legii, câtimea lui fiind stabilită în baza unei expertize care a fost efectuată conform legislației în vigoare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței atacate pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea în parte a apelului declarat de pârât, să se anuleze în parte hotărârea atacată, iar în rejudecare să se acorde despăgubiri doar pentru valoarea terenului astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în primă instanță, necontestată de pârât. De asemenea, în ceea ce privește daunele pentru expropriere, în mod greșit au fost acordate cele pentru redobândirea unui teren similar întrucât acestea au fost incluse în valoarea terenului stabilit prin expertiză.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1190/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. I. V. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin C.N.A.D.N.R.
În consecință, a anulat Hotărârile nr. 230/342/10.10.2011, nr. 229/341/10.10.2011, nr. 87/129/10.10.2011 și nr.86/128/10.10.2011 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Pecica - jud. A. în partea privind cuantumul total al despăgubirilor pentru expropriere, pe care l-a stabilit la 54.937 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu dobânzi legale începând cu 10.10.2011 și până la plata efectivă; a respins restul pretențiilor reclamantului; a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4.868 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 12.02.2014, reclamantul Ș. I. V. prin mandatar Ș. T. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând anularea următoarelor hotărâri de stabilire a despăgubirilor emise de Comisia pentru aplicarea Legii 255/2010 din cadrul Consiliului Local Pecica: nr. 230/342/10.10.2011, nr. 229/341/10.10.2011, nr. 87/129/08.10.2011 și nr. 86/128/10.10.201; obligarea pârâtului la plata unei juste despăgubiri, calculată conform Legii 33/1994; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente despăgubirii la care este îndreptățit, calculată de la data exproprierii și până la data plății efective a despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 28.04.2010, prin Hotărârea de Guvern nr. 416/2010 publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.288 din 03.05.2010, s-au declanșat procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada A. Nădlac ".
A arătat că este proprietarul mai multor suprafețe de teren care sunt supuse exproprierii și pe care le-a moștenit de la defunctele C. E. și Ș. E., una și aceeași persoană cu Ș. V., respectiv a următoarelor suprafețe de teren: 3.711 mp înscriși în CF_ Pecica; 1.796 mp înscriși în CF_ Pecica; 5.235 mp înscriși în CF_ Pecica și 3.080 mp înscriși în CF_ Pecica, iar în anul 2010 a predat CNADNR documentele care atestă dreptul său de proprietate.
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 8 din Legea 198/2004, toate imobilele de pe acest tronson al autostrăzii au fost evaluate, listele au fost afișate la Primăria orașului Pecica și publicate pe site-ul CNADNR, iar expropriatorul a stabilit că proprietarii acestor imobile sunt îndreptățiți la plata unor despăgubiri calculate la valoarea de 4,34 euro/mp.
După apariția Legii 255/2010, un act normativ care a intervenit după declanșarea procedurii de expropriere în ceea ce îl privește, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 488 din 11.05.2011 care „modifică și completează" HG 416/2010. P. această nouă hotărâre, Guvernul introduce Anexa nr. 2 la HG 416/2010 care cuprinde o parte dintre proprietarii expropriați pe amplasamentul autostrăzii A. - Nădlac, respectiv pe cei care nu fuseseră încă despăgubiți și modifică retroactiv doar despăgubirile cuvenite acestora. În consecință, a arătat reclamantul, despăgubirea care i se cuvine a fost stabilită la suma de 0,71 lei/mp - aproximativ 0,17 euro/mp, sumă derizorie și stabilită fără nicio bază legală.
Experții angajați de pârâtă trebuiau să aibă în vedere, conform art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona respectivă.
Conform normei antemenționate, în cazul exproprierilor despăgubirile se calculează raportat la valoarea de piață a imobilelor supuse exproprierii ținându-se cont de prețurile unor imobile similare vândute în acest interval de timp.
Experții trebuiau să calculeze valoarea despăgubirii ținând cont atât de condițiile de piață actuale, cât și de localizarea și dimensiunea terenului, categoria acestuia de folosință, utilitățile disponibile în zona în care se află acesta.
De asemenea, a arătat, imobilele similare imobilului său se vând la o valoare de aproximativ 5 euro/mp, ceea ce înseamnă că valoarea cumulată a terenurilor sale este de cel puțin 69.000 euro.
Despăgubirea la care este îndreptățit trebuia, de asemenea, să conțină și contravaloarea prejudiciului care i-a fost cauzat prin expropriere: cheltuielile cu dobândirea unei alte suprafețe de teren similare celei expropriate, precum și daunele care i-au fost cauzate prin pierderea producției agricole și a subvenției agricole.
În drept, a invocat Legea nr. 33/1994 și Legea 255/2010.
P. întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut, în fapt următoarele:
P. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.230/342 din 10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la numiții Ș. I., Ș. V. și C. E. a suprafeței de 3711 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud. A., având număr cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 2645,94 lei; prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.229/341 din 10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la numita Ș. E. a suprafeței de 1796 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud. A., având număr cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 1280,55 lei; prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.87/129 din 10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la numiții Ș. I., C. E. și Ș. V. a suprafeței de 5235 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud. A., având număr cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 3732,56 lei; iar prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.86/128 din 10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la numita Ș. E. a suprafeței de 3080 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud. A., având număr cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 2196,04 lei. Potrivit certificatului de moștenitor nr.139 din 25.10.2011 (fila 8 dosar) reclamantul este moștenitor al defunctei Ș. E. V. în calitate de frate; iar potrivit certificatului de moștenitor nr.131 din 7.10.2011 (fila 9 dosar) reclamantul este moștenitor al defunctei C. E. A., în calitate de fiu.
Reclamantul contestă aceste hotărâri susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantului se grefează pe dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamant, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză (fila 74): valoarea de circulație a suprafeței de 3711 mp, este de 60.961 lei, echivalentul a 13.730 euro, la care se adaugă daune de 4.387 lei, echivalentul a 988 euro; valoarea de circulație a suprafeței de 1796 mp, este de 29.504 lei, echivalentul a 6.645 euro, la care se adaugă daune de 4.285 lei, echivalentul a 965 euro; valoarea de circulație a suprafeței de 5.235 mp, este de 85.998 lei, echivalentul a 19.369 euro, la care se adaugă daune de 4.977 lei, echivalentul a 1.121 euro; iar valoarea de circulație a suprafeței de 3.080 mp, este de 50.598 lei, echivalentul a 11.396 euro, la care se adaugă daune de 3.210 lei, echivalentul a 723 euro;
Tribunalul a reținut că finalitatea procedurii de expropriere este cea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
P. urmare, coroborând concluziile expertizei evaluatorii efectuate în cauză cu prețurile menționate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la filele 76-80 dosar, instanța a apreciat ca justificată stabilirea unei despăgubiri de 3,70 euro/mp, rezultând așadar o despăgubire totală de 51.140 euro pentru suprafața expropriată.
De asemenea, experții au calculat și o daună de 3.797 euro reprezentând pretențiile rezultate din crearea unor parcele noi ce pot fi cultivate, cheltuieli suplimentare de transport, având în vedere creșterea distanței parcurse de utilajele necesare efectuării unor lucrări agricole la parcelele rămase după expropriere în proprietatea reclamanților, costurile redobândirii prin achiziții imobiliare a unor suprafețe de teren similare și pierderea subvenției acordate de stat pentru producția agricolă, ca urmare a fărâmițării proprietății în parcele mai mici de 3000 mp.
P. urmare, despăgubirea totală cuvenită reclamanților este de 54.937 euro, obținută din: cumularea sumelor de 51.140 euro și 3.797 euro.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus conform celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul S. R., prin M.T.I., prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivare a invocat că în mod greșit a stabilit prima instanță valoarea despăgubirilor având în vedere exclusiv contractele de vânzare-cumpărare depuse în probațiune de reclamant, fiind ignorate contractele depuse de pârât.
În continuare, a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de expropriat (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A învederat că prețul stabilit prin raportul de evaluare este corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . fiind conforme cu dispozițiile legale.
A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozițiile Legii nr. 255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 71 din lege, ale Legii nr. 33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piață, interesul general (în sensul art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004) fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A arătat că indicatorii tehnico-economici ai obiectivului „autostrada Nădlac-A.” au fost aprobați prin HG 1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin HG 416/2010 și suplimentată prin HG 1248/2010.
În drept, a invocat disp.art.466 și urm. C. pr. civ..
Pe cale de întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului declarat de pârât.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de pârât și în baza art. 479 alin. 1 C. pr. civ., față de probele administrate și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Ulterior depunerii la dosarul primei instanțe a raportului de expertiză întocmit în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pârâtul a depus un set de contracte de vânzare-cumpărare vizând terenuri apreciate ca fiind similare cu cel în litigiu și a solicitat ca experții să își exprime punctul de vedere și cu privire la aceste contracte.
Respingând cererea în probațiune astfel formulată, tribunalul a apreciat-o ca nefiind utilă soluționării cauzei, dată fiind opinia exprimată de experți în dosarul nr._ .
Pe calea apelului, pârâtul nu a invocat – cu raportare la cele astfel reținute de prima instanță – o eventuală greșită aplicare sau interpretare a disp. art. 255 alin. 1 C. pr. civ. și nici nu a solicitat administrarea în apel a acestei probe în condițiile art. 470 alin. 1 lit. d C. pr. civ., astfel că susținerile sale vizând comparabilele avute în vedere de tribunal la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului sunt neîntemeiate ca motive de schimbare a sentinței și văr fi respinse ca atare.
În continuare, instanța reține că, față de dispozițiile art. 477 alin. 1, art. 479 alin.1 C. pr. civ, efectul devolutiv al prezentului demers judiciar al pârâtului este supus (și) limitării exprimate prin adagiul „tantum devolutum quantum appellatum”, instanța de apel neputând examina cauza decât în limitele stabilite de apelant cu referire la motivele expuse de acesta, cu excepția prevăzută de art. 479 alin.1 C. pr. civ. referitoare la motivele de ordine publică.
În cauza de față, prima instanță a admis cererea reclamantului și a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite acestuia ca urmare a exproprierii, având în vedere contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar și dispozițiile legale indicate în considerentele sentinței apelate.
Or, pe calea prezentului apel, pârâtul a făcut trimitere la dispozițiile art. 26 alin. 1, 2 din Legea nr. 33/1994 referitoare la componentele despăgubirii și la calculul cuantumului acestora, la evoluția legislației speciale în materie de expropriere, la principiile exproprierii pentru utilitate publică și a invocat legalitatea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010.
Se constată, astfel, că susținerile apelantului au caracter general, ele neconstituindu-se în critici punctuale ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, apelantul necontestând, spre exemplu, includerea cheltuielilor pentru redobândire teren ori a cheltuielilor suplimentare de transport în categoria de despăgubiri ce intră sub incidenta disp. art. 26 din Legea 33/1994.
Cum apelantul însuși nu a formulat critici în sensul menționat, în lipsa investirii, nici instanța de apel nu poate examina sentința sub aceste aspecte decât cu consecința încălcării dispozițiilor art. 22 alin. 6 C. pr. civ. raportat la art. 477 alin. 1, art. 479 alin.1 C. pr. civ. și a principiului „tantum devolutum quantum appellatum”, mai sus menționat.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ., instanța va respinge apelul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin COMPANIA NAȚIONALĂ de AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ de DRUMURI și PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 1190/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Ș. I. V. prin mandatar Ș. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul S. R., prin M.T.I., prin COMPANIA NAȚIONALĂ de AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ de DRUMURI și PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 1190/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul Ș. I. V. prin mandatar Ș. T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.12.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/04.12.2014
Teh. AMT/5 ex./15.12.2014/3 .="PlainText"> Prima instanță: Tribunalul A. - jud. S. C. Ș.
Se comunică:
- reclamant Ș. I. V. prin mandatar Ș. T. dom. ales la SCPA V. & Asociații din A. ..23 .
- pârât S. R. P. MTI P. CNADNR P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA - Timișoara, .. 18, J. T.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Expropriere. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
