Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 420/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 4892/325/2012**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 420
Ședința publică din 8 mai 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR:M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER:S. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta . Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 115/A din 13.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați O. T., . Timișoara, M. Timișoara, prin Primar, P. Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, având ca obiect plângere împotriva Încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. A., pentru pârâta recurentă ., lipsă fiind intimații pârâți O. T., . Timișoara, M. Timișoara, prin Primar, P. Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin Serviciul registratură al instanței, la 28.04.2014, întâmpinare formulată de reclamantul intimat M. Timișoara, prin Primar, P. Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara.
Reprezentantul pârâtei recurente, avocat C. A., depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,50 lei timbru judiciar.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat C. A., pentru pârâta recurentă ., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, susținând, în esență, că plângerea este tardiv introdusă împotriva încheierii de carte funciară, excepție pe care instanța de fond nu a pus-o în discuție, că nu există nicio obligație de comunicare din partea O., iar intabularea s-a făcut practic cu avizul și participarea largă a reclamantei. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După dezbaterea cauzei și plecarea reprezentantului pârâtei recurente, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic V. S. pentru intimații M. Timișoara, prin Primar, P. Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, care solicită să fie consemnată prezența sa, cu concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 115/A din 13.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost admis apelul declanșat de către apelanții M. Timișoara prin Primar, P. Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara, contra sentinței civile nr._/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele .., și S.C. N. P. S.R.L Timișoara.
A fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că au fost admise plângerile formulate de petenți contra încheierilor având nr._/1.11.2011 și, respectiv, nr._/6.12.2001 date de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara.
Au fost admise cererile de reexaminare formulate de către petenți contra încheierii de carte funciară având nr._/17.12.2010 dată de același Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara, pe care o anulează și-n consecință
A fost respinsă cererea petentei . de intabulare în cartea funciară_ Timișoara a dreptului de proprietate cu titlu de construire asupra construcției edificate în regim S+P+6E+7E retras, situată administrativ în Timișoara, . nr. 21/A, în temeiul procesului-verbal de recepție din data de 15 decembrie 2010 și a documentației cadastrale întocmite de S.C. N. P. S.R.L.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr._, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înaintata Biroului Teritorial de Cadastru de Carte Funciară intimatul . a solicitat înscrierea în cartea funciară nr._ Timișoara a construcției S+P+7E, în favoarea . în baza autorizației de construire nr. 2679/07.11.2005, eliberată de către P. M. Timișoara, a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 15/2010 și a documentație cadastrale întocmite de către ..
Prin încheierea nr._/2011 pronunțată de O. Timis, a fost admisă cererea de actualizare informație formulată de ., prin care s-a înscris funciară nr._ Timișoara, a construcție S+P+7E și s-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestei construcții în favoarea . în baza autorizație de construire nr. 2679/07.11.2005, eliberată de către P. M. TIMIȘOARA, a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 15/2010 și a documentație cadastrale întocmite de către ..
Prin plângerea formulată de petentul MUNICIPIULTIMIȘOARA PRIN PRIMAR se solicită respingerea cererii de întabulare a construcției edificate de către . în regim S+P+7E, în Timișoara, ., nr. 21/A, invocându-se faptul că nu s-a respectat soluția propusă în PUD, privind construirea hotelului în regim S+P+2E, parțial + 5E, fiind construită o clădire cu regim de înălțime în regim S+P+7E,retras,nefiind astfel respectată și autorizația de construire nr. 2679/2005.
Asupra excepției tardivității introducerii plângerii împotriva încheierii de carte funciară, mai sus menționată, invocată prin întâmpinare de către intimata ., instanța a reținut următoarele:
Încheierea nr._/2011 pronuntata de O. T., s-a făcut prin afișare conform dispozițiilor art. 92 alin 4 Cod Proc. Civ., la data de 02.12.2011 iar plângerea a fost înregistrată la O. T. la data de 20.12.2011.
Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel (art. 102 Cod Prc. Civ.) iar art. 103 Cod Prc. Civ., prevede că neexercitare oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură, în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel.
Din procesul-verbal întocmit de agentul constatator, aflat la dosar la fila 48, se constată că data de 02.12.2011 este data comunicării încheierii de carte funciară iar data când a fost înregistrată plângerea este 20.12.2011, fiind formulată astfel peste termenul prevăzut de art. 50 din Legea 7/96 republicată.
În atare situație,instanța a constatat că plângerea este tardivă, nefiind introdusă în termenul prevăzut de lege, de 15 zile de la comunicarea încheierii de carte funciară, motiv pentru care acesta a respins-o ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, M. Timișoara prin Primar și P. Municipiului Timișoara au formulat apel.
Prin decizia civilă nr. 142/A/2013 Tribunalul T. a admis apelul și a anulat sentința atacată.
Cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Timișoara unde a fost reînregistrată la data de 23.08.2013 sub nr._ .
S-a atasat dosarul nr._/2011 al O. Timis.
Prin sentința civilă nr._/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatilor O. T. și S.C. N. P. S.R.L. și în consecință a fost respinsă plangerea formulata de M. TIMISOARA PRIN PRIMAR, impotriva încheierii nr._/2011 pronunțata de O. T. în contradictoriu cu intimații O. T. și ., cu sediul în Timișoara . nr. 18, . ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă plângerea formulată de petentul M. TIMISOARA PRIN PRIMAR, cu sediul în Timișoara, . nr. 1, jud. T. împotriva încheierii de carte funciară nr._/2011 pronunțata de O. T. în contradictoriu cu intimata .. cu sediul în Timisoara, . nr. 21/A, judet T..
S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 20.12.2010 la Biroul de carte funciara s-a depus de catre intimatul S.C. N. P. S.R.L. TIMISOARA o cerere de solicitare informații în vederea intocmirii documentației cadastrale de înscriere a unei construcții definitive pe un teren situat pe teritoriul administrativ al localității Timișoara înscris în CF nr._ Timișoara, identificat prin nr. top 3055/2/2/1.
Prin incheierea nr._/20.12.2013 O. Timis a admis cererea de furnizare informații formulată de S.C. N. P. S.R.L.TIMISOARA prin care s-a înscris în CF nr._ Timișoara construcția Hotel cu regim de înălțime S+P+7E și s-a întabulat dreptul de proprietate asupra acestei construcții în favoarea .., în baza autorizației de construire nr. 2679/07.11.2005 eliberată de către P. Municipiului Timișoara, a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 15/2010 și a documentației cadastrale întocmite de către S.C. N. P. S.R.L.
Impotriva incheierii de CF nr._/20.12.2013 petentul M. Timișoara a formulat cerere de reexaminare prin care se solicită respingerea cererii de întabulare invocându-se faptul că nu s-a respectat soluția propusă în planul urbanistic de detalii privind construirea hotelului în regim de înălțime S+P+2E parțial+5 E, fiind construită o clădire cu regim de înălțime S+P+6E+7E retras, nefiind astfel respectată nici autorizația de construire nr. 2679/2005.
Cererea de reexaminare introdusă de M. Timișoara impotriva incheierii a fost respinsă prin încheierea nr._/22.11.2011, constatându-se că în conformitate cu prevederile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului verbal de recpție la terminarea lucrărilor, precum și a unei documentații cadastrale, aceste prevederi legale referitoare la întabularea construcției și a dreptului de proprietatea asupra acesteia fiind respectate.
Împotriva încheierii nr._/22.11.2011 a formulat plângere M. Timișoara, solicitând respingerea cererii de întabulare a construcției edificate de către .. arătându-se că imobilul constând în hotel cu regim de înălțime S+P+E+7E retras nu deține procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor iar prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. 346/374/18.11.2008 s-a constatat de către P. Municipiului Timișoara că .. a încălcat dispozițiile autorizației de construire nr. 2679/07.11.2005 referitor la regimul de înălțime.
Instanța a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată de către petentul M. Timișoara având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Intimata .., finalizând lucrările de construire a imobilului constând . cu regim de înălțime S+P+7E a solicitat recepția lucrărilor, iar acestea au fost recepționate prin procesul verbal de recepție nr. 15/2010 prin care se atestau lucrările efectuate și executate în baza în baza autorizației de construire nr. 2679/07.11.2005, eliberată de către P. M. TIMIȘOARA.
Această dovadă însoțită de autorizația de construire și documentația cadastrala a constituit baza în care intimata .. și-au înscris dreptul de proprietate în CF.
Potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale.
De asemenea, potrivit art. 37 alin. 2 din legea nr. 50/1991 lucrările de construcție autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrării.
De asemenea, alin. 5 al aceluiași articol arată că nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în CF construcțiile efectuate fără autorizație de construire și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrării.
Recepția la terminarea lucrării este o operațiune în baza căreia se certifică finalizarea lucrărilor executare în conformitate cu prevederile proiectului tehnic și cu detaliile de execuție.
În condițiile în care autorizația de construcție nu a fost anulată, aceasta s-a bucurat de prezumția de valabilitate și veridicitate și la fel și procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
Față de cele ce preced, raportat la prevederile art. 36 alin. 1, art. 50 din Legea nr. 7/1996, art. 37 din Legea nr. 50/1991 s-a respins plângerea formulată de petentul M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR prin care s-a solicitat anularea încheierii nr._/2011 pronunțata de O. T..
Văzând și dispozițiile art. 453 C.proc.civ. întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a apelului reclamanții C. L. al Municipiului Timișoara, M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara, solicitând instanței de apel schimbarea sentinței apelate si rejudecând pe fond să admită plângerea formulată de această instituție impotriva încheierii nr._/2011 pronunțata de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara T. și să dispună respingerea cererii de intabulare a construcției edificate de către S.C. „A.” S.R.L în regim S+P+6E+7E retras situat în Timișoara, . nr. 21/A în baza procesului verbal de recepție nr. 15/2010 și a documentației cadastrale întocmite de ., și fără respectarea AC-ului nr. 2679/2005.
În susținerea căii de atac, apelanții considera ca în mod eronat, instanța de fond a respins plangerea instituției reclamante, reținând că, in condițiile in care autorizația de construire nu a fost anulată, aceasta s-a bucurat de prezumția de valabilitate si veridicitate si la fel si procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.
Apelanții solicită instanței sa observe ca motivarea instanței de fond este lacunară si sa înlăture reținerile acesteia, având in vedere faptul că Judecătoria Timișoara a ținut cont de motivul invocat de instituția reclamantă respectiv, ca la admiterea cererii de intabulare, nu s-a ținut cont de faptul că, s-au încălcat flagrant dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, respectiv procesul verbal de recepție nu a fost semnat de reprezentantul administrației publice, care să confirme sau să infirme realizarea tuturor elementelor prevăzute în autorizație, motiv pentru care demersul de intabulare a construcției și a dreptului de proprietate asupra acestuia trebuia respins.
În acest sens, învederează că procesul verbal de recepție nr. 15/2010 nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 50/1991, fiind semnat doar de către constructor, beneficiar și alte persoane participante, la procedura de recepție neparticipând reprezentantul administrației publice, desemnat de către emitentul autorizației de construire.
Astfel, în condițiile în care procesul verbal de recepție nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cererea petentei . intabulare a construcției trebuia respinsă.
În același timp consideră că instanța de fond era obligata sa verifice si sa se pronunțe si cu privire la motivarea încheierii împotriva căreia se formulează prezenta plângere prin care se creează o confuzie între respectarea obligațiilor fiscale și acelor în ceea ce privește disciplina în construcții, recepția fiscală și plata impozitelor pentru un imobil nefiind o dovadă a realizării construcției cu respectarea autorizației sau a faptului că imobilul nu a mai suferit modificări neautorizate, recepția imobilului realizându-se cu nerespectarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 50/1991, republicată.
De asemenea, consideră de rea credință și rău intenționată susținerea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară T., potrivit căreia întrucât s-a promovat un demers litigios având ca obiect demolarea construcției fără respectarea AC-ului nr. 2679/2005, exista posibilitatea notării acestui proces în cartea funciară pentru informarea terților. In acest sens, solicită instanței a observa faptul că, ulterior promovării demersului litigios inițiat de către instituția reclamantă în contradictoriu cu .-a formulat cerere de notare în CF, însă cererea a fost respinsă cu motivarea că acțiunea nu se circumscrie dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 1/1996 și a art. 42 și Ordinul nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Apelanții învederează ca pentru imobilul situat în Timișoara, . nr. 21/A a fost emisă autorizația de construire nr. 2679/07.11.2005 pentru Lucrări de tip A - construcție pentru turism; Lucrări construire hotel cu regim, de înălțime S+P+2Ep+5E în baza PUD aprobat cu HCL 138/27.04.2007. Autorizația de construire a avut la bază certificatul de urbanism nr. 5103/05.11.2003, obținându-se totodată avizele și acordurile prealabile stabilite în certificatul de urbanism: respectiv acord unic, aviz unic. aviz de principiu, aviz MI G. de Pompieri Banat, aviz comisia de circulație, acord de mediu, aviz Inspectoratul de Protecție Civilă T.. Conform memoriului de arhitectură, construcția trebuia să fie compusă din două volume: unul cu regimul de înălțime P+2E pe a cărei terasă circulabilă s-a propus efectuarea unei săli de conferință transparente și un volum P+5E acoperit cu o șarpantă curbă. În realitate . a executat un imobil în regim S+P+6E+7E retras, acesta fiind și motivul pentru care s-a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 246/374/18.01.2008 unde se precizează că „S-a executat un imobil în regim S+P+6E+7E retras cu încălcarea AC 2679/07.11.2005, prin regimul de înălțime. în cursul anilor 2005-2008, stadiul fizic executat”.
Aceasta autorizație de construire nu a fost respectata, fapt care rezulta din procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 3029/20.07.2007, emis de Inspectoratul de Stat in Construcții Timișoara, prin care se stabilește faptul ca ". nu a respectat prevederile proiectului tehnic si ale Autorizației de Construire nr. 2679/07.11.2005, emisa de P. Municipiului Timișoara, nerespectând regimul de inaltime aprobat, realizând o construcție cu regim de înălțime S+P+6E.".
In condițiile în care instituția reclamantă a formulat o acțiune în demolarea construcției edificate fără respectarea A.C.-ului nr. 2679/07.11.2005, apelanții considera că cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra acestui edificat trebuia respinsă. Potrivit art. 55 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată, dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza Autorizației de construire și a procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor precum și a unei documentații cadastrale. Dispozițiile art. 37 din Legea nr. 50/1991 arată modalitatea în care o construcție se consideră finalizată, respectiv dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Aceleași dispoziții legale prevăd faptul că recepția la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, realizarea acesteia se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.
Apelanții învederează instanței de apel ca prin Sentința civilă nr._/25.04.2012, definitivă prin Decizia civilă nr. 789/A/09.11.2012 și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 551/11.04.2013 a Curții de Apel Timișoara instanța a înțeles să sancționeze conduita culpabilă a reclamantei . ce a executat lucrarea cu nesocotirea dispozițiilor legale în materie - Legea nr. 50/1991 și cu încălcarea actului de autoritate emis în acest sens - Autorizația de construire nr. 2679/07.11.2005.
Astfel, prin Sentința civila nr._/2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._ *, a fost admisa acțiunea instituției reclamante dispunându-se aducerea imobilului situat in Timișoara, . nr. 21/a la starea aprobata prin autorizația de construire nr. 2679/07.11.2005, astfel încât lucrarea să se încadreze in prevederile autorizației de construire amintita.
De asemenea, prin Sentința civila nr. 2357/2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/325/2012, s-a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr._/2012, in sensul ca, in situația in care . nu va aduce imobilul situat in Timișoara, . nr. 21/a la starea aprobata prin autorizația de construire nr. 2679/07.11.2005, astfel încât lucrarea să se încadreze in prevederile autorizației de construire amintita, instituția reclamantă va fi autorizata să efectueze aceste lucrări in locul acesteia, urmând ca toate cheltuielile ocazionate cu desfășurarea acestei operațiuni sa fie suportate de ..
Așadar în cazul în care . are voința și capacitatea necesară executării lucrărilor de demolare, instituția reclamantă poate executa aceste lucrări pe cheltuiala acesteia. Mai mult o prelungire excesivă a îndeplinirii obligațiilor prevăzute în titlul executoriu vatămă în continuare proprietatea vecinilor care au cerut anularea AC.
La data de 25.06.2013 B. D. D. & Stepanov Voislav a emis Somația nr. 467/21.06.2013 prin care . somata ca in termen de 10 zile de la primirea somației sa procedeze la demolarea parțiala a imobilului Hotel A. situat in Timișoara, ., nr. 21A conform dispozițiilor Deciziei Civile nr. 789/A/09.11.2012 pronunțata de Tribunalul T. in Dosarul nr._, hotărâre prin care a fost obligata la demolarea etajelor 6 si 7 ale imobilului. Împotriva acestei somații . formulat contestație la executare, care a fost respinsa de catre Judecătoria Timișoara prin Sentința Civila nr._/2013, pronunțata in Dosar nr._/325/2013.
In soluționarea prezentului demers litigios, apelanții solicită instanței sa tină cont de faptul că, construcția edificată nu deține procesul verbal de recepție la întocmirea căruia trebuia să participe și reprezentantul autorității administrației publice locale, înscris ce confirma faptul că, construcția edificată este corespunzătoare cu A.C.-ul nr. 2679/07.11.2005, așa cum prevăd dispozițiile art. 55 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Având în vedere faptul că . nu a realizat imobilul în condițiile de înălțime stipulate în actul de autorizare, si ca prin Sentința civilă nr._/25.04.2012, definitivă prin Decizia civilă nr. 789/A/09.11.2012 și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 551/11.04.2013 a Curții de Apel Timișoara instanța a înțeles să sancționeze conduita culpabilă a reclamantei . dispunându-se aducerea imobilului situat in Timișoara, . nr. 2 l/a la starea aprobata prin autorizația de construire nr. 2679/07.11.2005, astfel încât lucrarea să se încadreze in prevederile autorizației de construire amintita, apelanții solicită a se dispune respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate în baza procesului verbal de recepție nr. 15/2010.
Totodată, solicită a se observa faptul că petenta .. a solicitat instanței de judecată în Dosar nr._, obligarea instituției reclamante la emiterea autorizației de construire pentru partea de clădire edificată fără respectarea A.C.-ului nr. 2679/07.11.2005, însă demersul litigios inițiat de către petentă a fost respins irevocabil.
Consideră apelanții că în mod eronat s-a admis cererea de intabulare în CF a construcției edificate de petenta S.C.„A.” S.R.L. în regim S+P+6E+7E retras situat în Timișoara, . nr. 21/A în baza autorizației de construire nr. 2679/07.11.2005, în condițiile în care petenta a încălcat flagrant dispozițiile actului administrativ mai sus arătat.
In drept, apelanții invocă disp. art. 282 și urm. din vechiul cod C.P.Civ. (art. 466. si urm. Noul Cod de Pr.Civ.), art. 37 din Legea nr. 50/1991 republicată, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Solicita judecarea cauzei si în lipsă.
Prin concluziile scrise depuse de intimata .., prin avocat, la termenul de judecată din 13.02.2014, s-a solicitat respingerea apelului reclamantei ca neîntemeiat.
În motivare, intimata a invocat, pe cale de excepție, excepția lipsei de interes în promovarea prezentului demers judiciar. Astfel, între cele doua părți avut loc un litigiu, invocat de către apelantă in motivele de apel, prin care instanțele de judecată au admis, in mod irevocabil, demolarea parțială a imobilului și readucerea sa la starea inițială. Câtă vreme prin prezenta acțiune apelanta dorește exact același lucru, intimata apreciază că prezenta cauză a rămas fără obiect, și pe cale de consecință nu mai există interes, în afară de cel șicanator, din partea apelantei pentru admiterea acțiunii.
Pe fondul cauzei, intimata arată că, în fapt, așa cum a susținut și în fața instanței de fond, apelanta dă dovadă în prezenta speță de cea mai deplină rea credință. Motivează acest lucru, prevalându-ne de fila 18 din volumul III al dosarului, unde se regăsește înscrisul prin care intimata este luată în evidențele fiscale ale petentei cu construcția la modul la care este intabulată acum în CF.
Reiterează intimata că înscrierea hotelului A. în CF în regimul de înălțime actual nu s-a făcut doar în baza planului întocmit de către S.C N. Construct S.R.L. ci și în baza adeveritei de luare in evidențele fiscale ale pârâtei a clădirii în regimul de înălțime pe care tot petenta îl contestă.
Această probă a relei credințe a petentei făcută fiind, discuția se poartă asupra următoarelor aspecte:
Chiar dacă înscrierile în CF sunt publice și opozabile erga omnes actul emis de către petenta face pe deplin dovada că aceasta și-a dat acordul pentru întabularea intimatei în regimul de înălțime P+7, iar pe cale de consecință prezenta plângere se cuvine a fi respinsă, practic în 2010 petenta fiind de acord cu întabularea intimatei, iar în 2011 contestând-o. Intimata nu vede care este motivul pentru care aceeași instituție are atitudini diametral opuse în aceeași problemă și nu crede că o instanță de judecată ar trebui să valideze orice schimbări de „optică” asupra unui aspect, doar pentru că instituția cu pricina, odată e de acord cu o solicitare, și emite un act de putere în acest sens, pentru ca ulterior tot ea să și-l conteste.
Intimata consideră că în cauză s-a încălcat și principiul de drept civil care arată că nimeni nu se poate prevala de propria culpă. Dacă se merge cu logica juridică pe această cale, întabularea s-a făcut și în baza înregistrării fiscale a imobilului intimatei de către petenta în regimul de P+7 etaje, înălțime la care intimata este și impozitată. Câtă vreme petenta nu a produs nici o dovadă că acea luare în evidențele ei fiscale este anulată (în orice mod crede petenta de cuviință), și că, eventual, angajatul/angajații ei care au procedat la luarea în evidență și impozitarea clădirii au fost sancționați, fie și cu mustrare, înscrisul rămâne valabil. In acest mod, s-a ajuns la o situație hilară, în care fiscal intimata este proprietara unei clădiri cu 7 etaje (care și există faptic), plătește impozit petentei pentru această clădire, și-a intabulat dreptul de proprietate în baza dovezii de luare în evidență în regimul de înălțime actual, și tot petenta vine în fața instanței și solicită a posteriori respingerea întabulării intimatei, fără ca, nota bene, actul prin care s-a intabulat, de petentă emis, să fie anulat.
Referitor la lipsa semnăturii reprezentantului apelantei pe procesul verbal de recepție, intimata arată, încă o dată, că și din acest punct de vedere privind lucrurile, apelanta își reinvocă propria culpă. Astfel reiterează că întabularea, în forma în care există în CF, a fost făcută cu avizul apelantei. Nu s-a făcut dovada că acest aviz a fost anulat de către apelantă, și, câtă vreme acesta există, intimata consideră că întabularea este conformă cu prevederile legale.
În drept, intimata își întemeiază prezentele concluzii scrise pe prev. art. 146 C.P.C.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluțiunii căii de atac, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul a apreciat că reproșurile ce se aduc primei instanțe sunt întemeiate.
S-a reținut că din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, prin plângerile formulate de petenții-apelanți (cu privire la care s-a admis excepția de litispendență invocată în dosar nr._ al aceleiași Judecătorii Timișoara), se contestă înscrierea dreptului de proprietate cu titlu de construire asupra construcției edificate în regim S+P+6E+7E retras, situată administrativ în Timișoara, . nr.21/A, în temeiul procesului-verbal de recepție din data de 15 decembrie 2010 și a documentației cadastrale întocmite de S.C. N. P. S.R.L, pe seama intimatei .., pe considerentul că nu ar fost respectată autorizația de construire și nici dispozițiile Legii cu nr.7/1996.
Tribunalul apreciază că într-adevăr, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din prevederile art. 55 alin. (1) apartenent legii cu nr. 7/1996 în forma și versiunea în vigoare la data formulării cererii de înscriere care spunea că „Dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, precum și a unei documentații cadastrale.”) și care, pentru corecta sa interpretare și aplicare se cere a fi pus în corelație cu art. 37 alin. (2) apartenent legii cu nr. 50/1991 în forma și versiunea în vigoare la data formulării cererii de înscriere (potrivit căruia „Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.”), intimata avea a prevala în vederea înscrierii dreptului său de proprietate o documentație cadastrală care să respecte elementele autorizației de construire, însoțită de un proces-verbal de recepție finală însușit de autoritatea publică locală emitentă a autorizației.
Or, reține tribunalul, în speță, intimata .. nu numai că nu a respectat autorizația de construire (așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din Sentința civilă nr._/25.04.2012, definitivă prin Decizia civilă nr. 789/A/09.11.2012 și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 551/11.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, prin care pârâta . a fost obligată să aducă imobilul situat în Timisoara, . (denumire veche I.) nr. 21/A, înscris în CF nr._ Timisoara (nr. de CF vechi_), la starea aprobată prin autorizația de construcție nr. 2679/07.22.2005, astfel încât lucrarea să se încadreze în prevederile autorizației de construcție amintite), dar nu a întocmit nici procesul-verbal de recepție finală cu respectarea dispozițiilor legale antecitate, din moment ce acesta nu este semnat și de către un reprezentant al apelanților - în calitate de emitenți ai autorizației de construire (a se vedea procesul verbal de recepție nr. 15/2010 ce a fost semnat doar de către constructor, beneficiar și alte persoane participante, la procedura de recepție neparticipând reprezentantul administrației publice, desemnat de către emitentul autorizației de construire). Cea din urmă cerință rezultă din întreaga economie a legii cu nr. 50/1991 dar și din necesitatea respectării principiului simetriei. Astfel, de vreme ce autorizația de construire se emite de către un organ al administrației publice locale iar legea impune și obligativitatea efectuării recepției la terminarea lucrărilor, se desprinde cu puterea evidenței concluzia că procesul-verbal de recepție finală trebuie însușit de către autoritatea emitentă a autorizației de construire care, cu ocazia recepției, verifică și respectarea propriului său act de autoritate în materia disciplinei în construcții.
Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că în cauză nu sunt întrunite niciuna din cele două condiții cumulative antemenționate; și aceasta pentru că, construcția edificată nu respectă toate elementele autorizației de construire (intimata fiind condamnată jurisdicțional la a o respecta cu consecințele de rigoare supra anunțate) iar procesul-verbal de recepție finală nu a fost însușit și de un reprezentant al emitentului autorizației. Ceea ce atrage inexorabil imposibilitatea intabulării în cartea funciară a unei asemenea construcții, potrivit alin. (7) al art. 37 din legea cu nr. 50/1991 și care spune că „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.”.
Împrejurarea că edificatul a fost luat în evidențele fiscale ale primăriei nu are nici-o relevanță din perspectiva respectării dispozițiilor legale incidente și care au fost instituite tocmai în vederea eliminării riscului eludării dispozițiilor art. 37 alin. (3) și (4) din deja constant evocata lege cu nr. 50/1991. Abstracție făcând că această înregistrare fiscală a imobilului nu se constituie într-o condiție necesară si suficientă pentru intabularea dreptului de proprietate al beneficiarului construcției în cartea funciară, cum se privesc a fi însă cele supra anunțate, pentru considerentele ce preced.
Așa stând lucrurile, tribunalul a conchis că numai neobservând că actele remise de către intimate nu respectau cerințele legale în vederea intabulării, O. T. și, mai apoi, prima instanță, au dat eficiență maximă cererii formulate, cu consecința intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară și a respingerii cererii de reexaminare, și, mai apoi, a plângerilor formulate de petiționarii-apelanți.
În acest context, în temeiul art. 296 c. proc. civ. în corelație cu art. 50 din legea cu nr. 7/1996, a fost admis apelul și a fost schimbată în tot sentința apelată astfel cum s-a arătat.
Împotriva Deciziei civile nr.115/A din 13.02.2014 pronunțată de Tribunalul T. a formulat recurs pârâta . prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, menținerea sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea căii de atac pârâta a invocat, pe cale de excepție, că prezenta plângere este tardiv introdusă.
Chiar dacă Tribunalul T., cu ocazia primului ciclu procesual, a constatat că plângerea este depusă în termen, iar instanța inferioară nu a putut decât să țină cont de această decizie, instanța de recurs, ca instanță de control judiciar, poate analiza această excepție a tardivității care se impune a fi admisă.
Încheierea atacată în instanță, respectiv_/2011, a fost comunicată reclamantei în data de 02.12.2011. Conform calendarului, aceasta a fost o zi de vineri. Calculând cele 15 zile libere, se observă că a 15 zi a fost în data de 17.12.2012, respectiv într-o zi de sâmbătă. Prelungind termenul până în prima zi lucrătoare, se observă că aceasta a căzut într-o zi de luni, 19.12.2011. Aceasta a fost ultima zi în care se putea declanșa, în termen, prezentul demers judiciar. Or, acțiunea a fost depusă în data de 20.12.2011, cu depășirea termenului impus de lege.
A doua excepție a tardivității, dacă instanța de recurs va trece de prima, este cea a tardivității introducerii plângerea petentei la O. T..
Din însăși sintagma „publicitate imobiliară", se trage concluzia că un drept de proprietate, intabulat fiind în sistemul de CF, devine opozabil erga omnes de la momentul la care acesta este înscris în Cartea Funciară a imobilului. În cazul de față, această înscriere a construcției a fost făcută la data de 17.12.2010. Petenta a formulat plângere la O. la data de 30.10.2011, cu depășirea substanțială a termenului de plângere de 15 zile. Nu se poate susține că reclamanta a aflat târziu despre existența acestei întabulări, atâta vreme cât tot reclamanta a luat în evidențele fiscale pârâta cu construcția intabulată la modul contestat, așa cum reiese din fila 18 din volumul III al dosar fond, unde se regăsește înscrisul prin care intimata este luată în evidențele fiscale ale petentei cu construcția în modul la care este intabulată acum în CF. .
Pe fondul cauzei, recurenta pârâta arată că decizia atacată pe această cale este netemeinică, motiv pentru care vă solicită modificarea sa în totalitate.
Astfel, instanța de apel face referire, în motivare, în mod repetat, la încheierea nr._/20.12.2013, înscris total străin de cauză, a cărui anulare/modificare/îndreptare nu s-a cerut pe calea prezentului demers judiciar. Nici nu este posibil, atâta vreme cât prezenta acțiune se află pe rolul instanțelor judecătorești încă din anul 2012. Că instanța de apel se referă în motivare la această încheiere reiese cu claritate din aliniatul imediat următor al deciziei, când Tribunalul arată că reclamanta a formulat cerere de reexaminare, care ar fi fost respinsă prin încheierea_/22.11.2011 (aliniatele 5-8 din fila 3 a deciziei).
În plus, instanța de apel, pentru a-și motiva hotărârea, uzează de aspecte total străine prezentei pricini, respectiv de hotărârile judecătorești pronunțate între aceleași părți, dar care privesc cu totul alt obiect, respectiv solicitarea Primăriei Timișoara de demolare parțială a imobilului aparținând pârâtei. Prin această motivare, instanța de apel a depășit cu mult cadrul procesual fixat de reclamantă, pentru a-și justifica admiterea apelului acesteia, făcând referire expresă la motive total străine cauzei.
Se mai arată că instanța de apel a admis plângerea formulată de către petenți și împotriva încheierii nr._/6.12.2001, precum și cererea de reexaminare formulată de către aceiași petenți împotriva încheierii nr._/17.12.2011, lucruri nesolicitate nici în cererea introductivă de instanță, și nici în motivele de apel. Așadar, este o situație de extra petita/plus petita.
Totodată, se arată că înscrierea hotelului A. în CF în regimul de înălțime actual nu s-a făcut doar în baza planului întocmit de către S.C. N. Construct S.R.L., ci și în baza adeverinței de luare în evidențele fiscale ale pârâtei a clădirii în regimul de înălțime pe care tot petenta îl contestă.
Conform prevederilor legale, O. nu putea intabula clădirea dacă nu avea acordul reclamantei, iar acest acord, la momentul intabulării, l-a avut.
Petenta arată că a luat la cunoștință despre întabularea din CF la momentul la care recurenta a depus într-o cauză aflată în stare de judecată extrasul CF cu noul regim de înălțime. Câtă vreme din înscrisurile depuse la dosar s-a făcut proba contrară, respectiv că însăși petenta a înregistrat fiscal cu acest regim nou de înălțime, în mod legal fie petenta ar fi trebuit să ne refuze emiterea acelui act, și pe cale de consecință nu s-ar mai fi putut intabula, fie ar fi trebuit să facă opoziție la întabulare de la data la care s-a rectificat regimul de înălțime, și nu după 11 luni.
Chiar dacă înscrierile în CF sunt publice și opozabile erga omnes actul emis de către petentă face pe deplin dovada că aceasta și-a dat acordul pentru întabularea în regimul de înălțime P+7, iar pe cale de consecință prezenta plângere se cuvine a fi respinsă, practic în 2010 petenta fiind de acord cu întabularea, iar în 2011 contestând-o.
În cauză s-a încălcat și principiul de drept civil care arată că nimeni nu se poate prevala de propria culpă. Câtă vreme petenta nu a produs nici o dovadă că acea luare în evidențele ei fiscale este anulat și că, eventual, angajatul/angajații ei care au procedat la luarea în evidență și impozitarea clădirii au fost sancționați, fie și cu mustrare, înscrisul rămâne valabil.
In drept a invocat prev. art. 304, punctele 6,7,8 și 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinare intimații reclamanți M. Timișoara prin Primar, P. Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara au solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivare au arătat că în ceea ce privește excepția tardivității introducerii plângerii de CF, există putere de lucru judecat, având în vedere că acest aspect a fost tranșat în mod irevocabil de către instanța de judecată în primul ciclu procesual astfel încât asupra acestei chestiuni nu se poate reveni.
Cu toate acestea se arată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile, fiind transmisă cu poșta în ultima zi a respectivului termen, chiar dacă ea a fost înregistrată cu o zi ulterior acestui termen de către O. T.
Pe fondul recursului solicită respingerea în întregime a acestuia având în vedere faptul că, lucrările de construire executate de către pârâtă nu îndeplinesc condițiile legale pentru intabularea în CF respectiv încalcă art. 37 din Legea nr. 50/1991 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
Intimata . nu numai că nu a respectat autorizația de construire (așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din Somația civilă nr._/25.04.2012, definitivă prin Decizia Civilă nr. 789/A/09.11.2012 și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 551/11.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, prin care pârâta . a fost obligată să aducă imobilul din Timișoara . nr. 2l/a la starea aprobată prin Autorizația de construire nr. 2679/22.07.2005, astfel încât lucrarea să se încadreze în prevederile autorizației de construire), dar nu a întocmit nici proces verbal de recepție finală cu respectarea dispozițiilor legale în materie deoarece procesul de recepție nu este semnat de un reprezentant al instituției reclamante, ci doar de către constructor beneficiar și alte persoane participante la procedura de recepție.
Niciuna din condiții cumulative, respectiv semnarea procesului verbal de recepție finală și respectarea autorizației de construire, nu sunt îndeplinite, ceea ce atrage posibilitatea intabulării în CF a unei asemenea construcții conform art. 37 alin. 7 din Legea nr. 50/1991.
Împrejurarea că imobilul este luat în evidențele fiscale ale Direcției Fiscale ale Municipiului Timișoara nu prezintă relevanță din perspectiva respectării dispozițiilor legale privind construcția de imobile și intabularea acestora, înregistrarea fiscală a imobilului nu este o condiție necesară și nici suficientă pentru intabularea dreptului de proprietate al beneficiarului construcției în CF.
Totodată, pârâta S.C. „A." S.R.L. a solicitat instanței de judecată în Dosar nr._, obligarea instituției reclamante la emiterea autorizației de construire pentru partea de clădire edificată fără respectarea A.C.-ului nr. 2679/07.11.2005, însă demersul litigios inițiat de către petenta a fost respins irevocabil. .
Consideră că în mod eronat s-a admis cererea de intabulare în CF a construcției edificate de petenta S.C.„A." S.R.L. în regim S+P+6E+7E retras situat în Timișoara, . nr.21/A în baza autorizației de construire nr. 2679/07.11.2005, în condițiile în care petenta a încălcat flagrant dispozițiile actului administrativ mai sus arătat.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima excepție invocată de recurenta pârâtă în cadrul cererii de recurs a fost cea a tardivității plângerii formulate împotriva încheierii prin care s-a soluționat cererea de reexaminare. Această excepție însă a fost soluționată irevocabil în primul ciclu procesual prin Decizia civilă nr.142/A din 26.02.2013 a Tribunalului T., împotriva căreia nu s-a formulat cerere de recurs. Așadar, în al doilea ciclu procesual dezlegarea acestei chestiuni litigioase se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât în mod legal instanțele de fond au judecat plângerea pe fond după anularea primei sentințe a judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
A doua excepție invocată de recurenta pârâtă în cadrul cererii de recurs a fost cea a tardivității introducerii plângerii petentei la O. T.. Din motivarea acestei excepții instanța de recurs constată că se referă la tardivitatea formulării cererii de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară.
Curtea constată că potrivit dispozițiilor art.31 alin.2 din Legea nr.7/1996, persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Or, în speță, nu a fost depusă dovada comunicării încheierii de carte funciară reclamanților, astfel încât nu se poate considera că a expirat termenul de 15 zile de la comunicare, nefiind prevăzute de lege situații de echipolență în această privință. Cu alte cuvinte, dovada îndeplinirii procedurii de comunicare trebuie să rezulte din actul procedural prevăzut de lege în acest scop, iar nu din probe extrinseci, așa cum susține recurenta pârâtă.
Recurenta pârâtă a invocat in cererea de recurs dispozițiile art.304 pct.6,7,8 și 9 din C.pr.civ.
În ceea ce privește motivul de recurs care se circumscrie pct. 6 al art. 304 C.proc.civ., acesta nu este aplicabil în cauză, recurentul invocând faptul că instanța a acordat mai mult sau altceva decât s-a cerut.
Astfel, instanța de apel a admis plângerile formulate de reclamanți împotriva încheierilor având nr._/1.11.2011 și, respectiv, nr._/6.12.2011 date de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara prin care s-au respins cererile de reexaminare formulate împotriva încheierii nr._/17.12.2010, astfel cum au solicitat reclamanții prin cererile înregistrate sub nr. de dosar_ și_ ale Judecătoriei Timișoara, în privința cărora a fost admisă excepția de litispendență în baza art.163 C.pr.civ. prin încheierea din 18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ . Ca urmare, pe cale de consecință logică, au fost admise cererile de reexaminare, a fost anulată încheierea atacată și s-a dispus respingerea cererii de intabulare, așa cum au solicitat reclamanții prin cele două cereri mai sus arătate. Menționarea în dispozitivul deciziei civile recurate a anului pronunțării încheierii O. nr._ ca fiind 2001, în loc de 2011, așa cum rezultă din plângerea formulată de reclamanți înregistrată sub nr._ și din înscrisurile din dosarul O., reprezintă o evidentă eroare de tehnoredactare ce poate fi îndreptată în condițiile art.281 C.pr.civ. Tot o eroare de tehnoredactare o reprezintă și menționarea într-un paragraf al considerentelor deciziei civile a anului 2013 ca an în care s-a pronunțat încheierea nr._, în loc de 2010, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei și cum în mod corect s-a arătat în dispozitiv. Curtea reține pentru considerentele arătate că nu este incident în cauză cazul de modificare prev. de art.304 pct.6 C.pr.civ.
Referitor la cazul de modificare prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ., instanța de recurs constata ca decizia din apel este motivata, iar considerentele sale nu cuprind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind arătate considerentele de fapt si de drept pentru care tribunalul a admis apelul reclamanților. Sub acest aspect Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut dispozițiile obligatorii și irevocabile ale Sentinței civile nr._/25.04.2012 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia civilă nr. 789/A/09.11.2012 a Tribunalului T. și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 551/11.04.2013 a Curții de Apel Timișoara, hotărâri judecătorești pronunțate între aceleași părți prin care s-a statuat că pârâta recurentă nu a respectat dispozițiile autorizației de construire, autorizație în baza căreia s-a pronunțat Încheierea de carte funciară nr._/2010, așa cum rezultă din chiar cuprinsul acesteia. Așadar, aceste considerente ale instanței de apel nu sunt străine de natura pricinii, așa cum în mod eronat a invocat recurenta, nefiind incident nici cazul de modificare prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ.
Referitor la prevederile art.304 pct.8 C.pr.civ. care vizează interpretarea eronata a actului juridic dedus judecații, instanța de recurs retine ca acesta este aplicabil în situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului dedus judecății (în înțelesul său de negotium juris, adică manifestare de voință producătoare de efecte juridice), ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut. Analizând dezvoltarea motivelor de recurs, se constată că recurenta nu a indicat actul juridic ce a fost interpretat eronat de instanța de apel sau în ce constă interpretarea eronată, prezenta cauză neavând ca obiect executarea sau invalidarea unui astfel de act juridic. Dacă interpretarea greșită se referă la adeverința fiscală sau autorizația de construire, Curtea reține că acestea nu se subsumează noțiunii de act juridic la care se referă art.304 pct.8 C.pr.civ.
În ceea ce privește motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea constată că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale în speță. Luarea imobilului în evidențele fiscale nu are relevanță în ceea ce privește verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru înscrierea în cartea funciară, ținând de reglementarea raporturilor juridice de drept fiscal, așa cum de altfel a subliniat și tribunalul. Prin urmare, nu este întemeiată sub acest aspect susținerea de către recurentă a principiului neinvocării de către reclamanți a propriei culpe, verificarea condițiilor de legalitate a înscrierilor în cartea funciară nedepinzând de împrejurarea că autoritatea administrativă a înscris imobilul în evidența fiscală și pârâta plătește impozite pentru acesta. În cauză în mod legal s-a dispus admiterea plângerilor formulate de reclamanți constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile de înscriere în cartea funciară a imobilului în modalitatea dispusă prin Încheierea de carte funciară nr._/2010, atât timp cât pârâta nu a respectat autorizația de construire, iar procesul verbal de recepție nu a fost semnat de emitentul autorizației de construire.
Pentru considerentele mai sus arătate, curtea de apel retine ca motivele de recurs invocate nu sunt fondate, și în conformitate cu art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.115/A din 13.02.2014 pronunțată de Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă . în contradictoriu cu intimații reclamanți M. Timișoara prin Primar, P. Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara și cu intimații pârâți O. T. și . împotriva Deciziei civile nr.115/A din 13.02.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. A.M.N.- 14.05.2014
Tehnored. S.C.- 2 ex./14.05.2014
Judecătoria Timișoara, Judecător: L. R.
Tribunalul T., Judecători: A. A., C. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 425/2014. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
