Legea 10/2001. Decizia nr. 154/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 829/208/2010**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 154
Ședința publică din 13 februarie 2014
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de reclamanta H. M., precum și de pârâții P. C. Rusca Montană și C. L. Rusca Montană împotriva sentinței civile nr. 2494/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S., în dosarul nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții recurenți P. C. Rusca Montană și C. L. Rusca Montană consilier juridic M. E. cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă H. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri, instanța pune în discuția părților admisibilitatea recursului promovat de C. L. Rusca Montană și acordă părților cuvântul atât asupra acestei excepții, cât și asupra recursurilor formulate de recurentul pârât P. C. Rusca Montană și de recurenta reclamantă H. M..
Reprezentanta pârâților recurenți apreciază că întrucât C. L. Rusca Montană este parte în proces, recursul acestuia este admisibil. Referitor la celelalte două recursuri, solicită admiterea recursului propriu, formulat de P. C. Rusca Montană și respingerea recursului declarat de reclamanta H. M., menținerea hotărârii tribunalului, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2494/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta H. M. împotriva pârâtului P. comunei Rusca Montană, a fost respins capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a terenului cu nr. top 2315 înscris în CF 457 Rusca Montană ca rămas fără obiect, a fost anulată dispoziția nr. 4/07.01.2010 emisă de către P. comunei Rusca Montană, a fost obligat P. comunei Rusca Montană să emită o dispoziție de restituire prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 pentru terenurile cu nr. top 956/1 în suprafață de 250 mp, înscris în CF nr. 1149 a localității Rusca Montană, nr. top 956/2, în suprafață de 250 mp, înscris în CF nr. 1150 a localității Rusca Montană, nr. top 956/3, în suprafață de 79 mp, înscris în CF nr. 457 a localității Rusca Montană și nr. top 955/2 în suprafață de 717 mp înscris în CF 457 a localității Rusca Montană. De asemenea, au fost respinse capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor casa nr. 344, casa nr. 379/A și casa nr. 351.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr._ la data de 09.03.2010, reclamanta H. M. a chemat în judecată Primăria Rusca Montană solicitând instanței să „ia măsurile ce se impun” pentru a beneficia de prevederile L 10/2001.
În motivarea cererii arată că pârâta a arătat indiferență în soluționarea modificării făcute de reclamantă în baza Legii 10/2001.
Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr. 1009/13.04.2010, a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului C.-S..
Cauza a fost înregistrată la tribunalul C.-S. la data de 07.05.2010 sub nr._ .
Prin modificarea de acțiune de la fila 15, reclamanta a chemat în judecată pe P. comunei Rusca Montană, persoană care are calitate procesuală pasivă, conform Legii 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1517/23.09.2010 Tribunalul C.-S. a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârât și a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta H. M. împotriva Primarului comunei Rusca Montană.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta H. M. solicitând casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare la Tribunalul C.-S..
Prin decizia civilă nr. 357/23.02.2011 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de către reclamanta H. M., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C.-S..
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin notificarea trimisă pârâtului (fila 4 dosar apel) reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF nr. 457, CF nr. 1149 și CF nr. 1150 Rusca Montană, iar înainte de data introducerii acțiunii de față (09.03.2010), au fost emise de către pârât două dispoziții, respectiv Dispoziția nr. 11/20.03.2008, considerată de Prefectură ca fiind neconformă cu dispozițiile Normelor de aplicare a Legii nr. 10 și Dispoziția nr. 4/07.10.2010 emisă ulterior de pârât care se referă doar la imobilul înscris în CF nr. 457 Rusca Montană. Or, din modul în care este formulată atât acțiunea inițială cât și precizarea de acțiune, rezultă că reclamanta este nemulțumită de modalitatea în care pârâtul a soluționat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, iar prima instanță, cu minime diligențe, conform art. 129 Cod proc.civ., trebuia să lămurească aspectele invocate privind greșita aplicarea a Legii nr. 10/201. În consecință, arată Curtea, prima instanță a soluționat cauza pe baza excepției rămânerii ei fără obiect, fără a cerceta fondul acesteia.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ la data de 11.09.2012.
Pârâtul P. C. Rusca Montană a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, potrivit art. 2 din Legea 10/2001, în cazul imobilelor donate statului acestea se consideră preluate abuziv doar în cazul în care "s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă". În cazul de față, nu există nicio hotărâre judecătorească definitivă care să anuleze actul de donație făcut de bunica reclamantei.
Din analiza înscrisurilor administrate în cauză, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Conform filelor din CF 457 Rusca Montană (fila 11, fila 18) proprietară tabulară asupra imobilelor cu nr. top 956, 955/2 și top 2315 a fost Adelhaid A. H. (fila 18).
În data de 27.06.1964 H. Adelhaid donează Statului Român (fila 9 dosar fond, fila 18 dosar apel), terenul cu nr. top. 956 în suprafață de 579 mp cu casa nr. 344 și terenul cu nr. top 955/2 de 717 mp și terenul cu nr. top 2315, înscris în CF nr. 457 Rusca Montană.
În baza deciziei nr. 539/1973 emisă de C. Popular al Județului C.-S., la data de 17.10.1974 este intabulat în CF dreptul de proprietate asupra imobilelor donate în favoarea Statului Român (fila 18).
. 956 a fost dezmembrată în trei parcele, cu nr. top 956/1, 956/2 și 956/3 (fila 18).
. 956/1, în suprafață de 250 mp a fost transnotată în CF nr. 1149 a localității Rusca Montană.
Ulterior, acest teren este dat pentru construirea unei case lui D. I. și D. Helghemine iar în baza adev. 1518/1979 se evidențiază casa nr. 367/a și se intabulează dreptul de proprietate asupra casei și cel de folosință asupra terenului în favoarea lui D. I. și D. Helghemine (fila 12, fila 15 dosar apel).
. 956/2, în suprafață de 250 mp a fost transnotată în CF nr. 1150 a localității Rusca Montană.
Ulterior acest teren a fost dat pentru construirea unei case lui Dobeștean Ș. și Dobeștean D., iar în baza adeverinței nr. 668/81 se evidențiază pe acest teren casa nr. 351 și se intabulează dreptul de proprietate asupra casei și cel de folosință asupra terenului în favoarea lui Dobeștean Ș. și Dobeștean D..
. 956/3 în suprafață de 73 mp (stradă în . rămas înscrisă în CF NR. 457 a localității Rusca Montană.
Conform declarației prin care s-a făcut donația, la momentul acesteia, casa cu nr. 344 exista pe terenul cu nr. top 956.
Conform mențiunii din CF nr. 457 (fila 18) la momentul dezmembrării parcelei cu nr. top 956 casa cu nr. 344 nu mai exista, fiind demolată.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că reclamanta, în baza art. 1 alin. 1 și 2 Legea 10/2001 are dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a următoarelor imobile: teren nr. top 956 în suprafață de 579 mp din CF 457 (fila 11 dosar apel), casa nr. 344, care a fost edificată pe terenul nr. top 956, în prezent demolată, terenul cu nr. top 955/2 în suprafață de 717 mp din CF nr. 457 (fila 11) și terenul nr. top 2315 în suprafață de 4316 mp, din CF nr. 457 (fila 11).
Reclamanta a formulat notificare (fila 4 dosar apel) solicitând restituirea în natură a acestor imobile (arătând situația actuală a parcelei cu nr. top 956, dezmembrată în 3 subparcele cu nr. top 956/1, 956/2 și 956/3) și, în plus, casa nr. 379/A (aflată pe terenul cu nr. top 956/1) și casa cu nr. 351 (aflată pe terenul cu nr. top 956/2).
Cu privire la imobilul cu nr. top 2315, în suprafață de 4316 mp, instanța constată că acesta poate fi restituit în natură (fila 23 dosar de fond și fila 7,9 dosar apel) întrucât este deținut de . incidente prevederile art. 9, art. 21 alin. 1 și 4 din Legea 10/2001. Pentru acest teren a fost emisă dispoziția nr. 12/2008 prin care s-a dispus restituirea în natură (fila 24 dosar de fond) astfel că, instanța va respinge capătul de cerere ca rămas fără obiect.
Cu privire la imobilul cu nr. top 955/2, teren în suprafață de 717 mp, instanța constată că pe acesta au fost edificate construcții autorizate (fila 9 dosar apel, fila 23 dosar de fond), astfel că nu este posibilă restituirea în natură, conform art. 10 alin. 3 din Legea 10/2001 (per a contrario, în cazul în care au fost edificate construcții autorizate, restituirea în natură nu este posibilă).
Același text de lege este aplicabil și în cazul terenurilor cu nr. top 956/2 și 956/1, a căror situație juridică a fost analizată anterior.
Cu privire la terenul cu nr. top 956/3, sunt incidente prevederile art. 11 Legea 10/2001 întrucât acesta are destinația actuală de stradă, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent.
Cu privire la casa nr. 344, aflată pe . 956, demolată, sunt incidente prevederile art. 18 alin. 1 lit. a Legea 10/2001, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent. Cu toate acestea, întrucât reclamanta nu a dorit să se administreze în cauză probele puse în discuție de către instanță (fila 17 practicaua hotărârii, cu înscrisuri sau testimoniale) din care să rezulte o descriere a imobilului care să permită Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să realizeze o evaluare a imobilului, instanța va constata neîntemeiat acest capăt de cerere.
Cu privire la casa nr. 379/A și casa nr. 351, solicitate prin notificare (fila 4 dosar apel), instanța, văzând extrasele de carte funciară (fila 11-fila 18 dosar apel) constată că acestea nu au existat în patrimoniul antecesoarei reclamantei la momentul donației, fiind edificate ulterior, de către persoanele cărora unitatea administrativ-teritorială le-a transmis dreptul de folosință asupra terenurilor cu nr. top 956/1 și 956/2 în vederea realizării acestor case. Pentru aceste considerente, instanța urmează să respingă petitul având ca obiect restituirea în natură a acestor imobile.
Cu privire la apărarea pârâtului referitor la inadmisibilitatea cererii, instanța, văzând înscrisul intitulat "declarație" (dosar_, ultima filă) constată că donația nu a fost făcută în forma autentică, astfel că nu este necesară îndeplinirea condiției impuse de art. 2 lit. a teza a II-a din Legea 10/2001, reclamanta putând deduce direct în instanță pretențiile referitoare la restituirea imobilelor.
Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că reclamanta are dreptul la restituirea în natură a terenului cu nr. top 2315 din CF 457 Rusca Montană și la restituirea în echivalent pentru imobilele cu nr. top 955/2 din CF 457, nr. top 956/1 din CF 1149, nr. top 956/2 din CF 1150 și nr. top 956/3 din CF 457 Rusca Montană.
Întrucât prin Dispoziția nr. 4/07.01.2010 (fila 9 dosar apel), (dispoziție ce a revocat dispoziția inițială - fila 7- în urma emiterii adresei nr._ a Instituției Prefectului) au fost analizate doar o parte din cererile de restituire în natură formulate în cuprinsul notificării (fila 4 dosar apel), se impune anularea acestei dispoziții și emiterea alteia prin care să se dispună restituirea în natură a terenului nr. top 2315 din CF 457 Rusca Montană și acordarea de despăgubiri pentru terenurile cu nr. top 955/2, 956/1, 956/2 și 956/3.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul C.-S. a pronunțat soluția mai sus menționată.
Împotriva sentinței civile nr. 2494/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta H. M. și apel C. L. Rusca Montană și pârâtul P. C. Rusca Montană.
Prin cererea de recurs formulată reclamanta H. M.a solicitat masuri reparatorii in echivalent pentru casa 344 demolata, aflata pe . 956.
În motivare a arătat că toate imobilele specificate in notificarea nr.218 din 2001 depusa la Primăria Rusca Montana au fost copiate de pe un extras CF 457 in care erau evidențiate toate proprietățile antecesorilor săi. Nu i s-a făcut cunoscut ca pe . urma demolării casei cu nr.344 au fost construite case noi, respectiv casa cu nr.379A si casa cu nr.351.
Ulterior a revenit cu precizări in scris la Primăria Rusca Montana, referitor la pretențiile sale doar asupra casei cu nr.344 aflata pe . 956,demolata, precum si a terenurilor cu nr.top 956/1 in suprafața de 250mp inscris in CF nr.1149 a localității Rusca Montana, nr.top 956/2 in suprafața de 250mp inscris in CF nr.1150 a localității Rusca Montana, nr.top 956/3 în suprafața de 79 mp inscris in CF nr.457 a localității Rusca Montana si nr.top 955/2 in suprafața de 717mp inscris in CF 457 a localității Rusca Montana.
A arătat că prima instanță a cerut sa se faca evaluarea imobilelor, evaluare ce nu este prevăzută de Legea 10/2001, lucru ce ar fi dus la tergiversarea acțiunii, in dosarul de la Primăria Rusca Montana exista o descriere tehnica a casei.
Legea 10/2001 este o măsura reparatorie fata de abuzurile săvârșite in perioada trecuta (comunista) nu dorește retrocedarea unor case care nu au aparținut antecesorilor săi.
Prin cererea declanșatoare a căii de atac, C. local Rusca Montana si pârâtul P. comunei Rusca Montana au solicitat casarea sentinței ca nelegala si nefondata.
S-a arătat că sentința civila este lovita de nulitate absoluta deoarece se refera la dosarul nr.828/208/20I0*, pe când in realitate numărul de dosar este_ . De asemenea, se menționează ca: „ P. comunei S. Montana s-a obligat sa soluționeze in cel mai scurt timp notificarea „ ; or in cauză pârât este P. comunei Rusca Montana.
Pe fondul cauzei s-a arătat că datorită sentinței civile nr.900/9.03,2006 a Judecătoriei Caransebeș prin care s-a respins acțiunea reclamantei { sentința rămasa definitiva si irevocabila prin neapelare si nerecurare } au fost in imposibilitatea de a da curs solicitării reclamantei, contrar soluției date de o instanța de judecata.
În drept au invocat dispozițiile art.262-267 C.p.civ si art.2 teza II din Legea 10/2001 republicată.
Prin Decizia civilă nr.35 din 14.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, în urma calificării căii de atac incidente în speță ca fiind apelul, a fost admis apelul reclamantei H. M. împotriva sentinței civile nr. 2494 din 29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Rusca Montană având ca obiect Legea nr. 10/2001, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a dispus Primarului comunei Rusca Montană, ca în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 să facă propunerea de despăgubiri și pentru fosta casă demolată de sub nr. de conscriere 344, aflată pe ., anterior dezmembrată. A fost menținută în rest sentința, fără cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr.5256 din 14.11.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibil recursul declarat de C. local Rusca Montana împotriva Deciziei nr. 35 din 14 martie 2013 a Curtii de Apel Timisoara - Sectia I civila și a admis recursul declarat de pârâtul P. C. Rusca Montana împotriva aceleași decizii. A casat decizia recurata si a trimis cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timisoara, ca instanta de recurs.
În considerente, ÎCCJ a arătat că recurentul C. L. Rusca Montană nu a avut calitatea de parte în etapele procesuale anterioare, astfel încât recursul formulat de acesta este inadmisibil. Referitor la recursul pârâtului P. C. Rusca Montană, a arătat că este întemeiat întrucât pricina a fost greșit soluționată în apel de Curtea de Apel Timișoara, urmând așadar să fie trimisă cauza spre rejudecare, în recurs, de către aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ .
La termenul de judecată din 13.02.2014, instanța a pus în discuția părților admisibilitatea recursului promovat de C. L. Rusca Montană, rămânând în pronunțare atât asupra acestei excepții, cât și și asupra recursurilor formulate de recurentul pârât P. C. Rusca Montană și de recurenta reclamantă H. M..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul formulat de C. L. Rusca Montană împotriva Sentinței civile nr.2494/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S., Curtea constată că acest recurent nu a fost parte în litigiul finalizat prin sentința menționată. Având în vedere această împrejurare, dispozițiile art.316 rap. la art.294 alin.1 C.pr.civ., precum și dezlegarea dată de ICCJ prin Decizia civilă nr.5256/14.11.2013 asupra acestei probleme de drept, Curtea de apel constată că recursul formulat de recurentul C. L. Rusca Montană apare ca fiind inadmisibil, motiv pentru care îl va respinge conform art.312 alin.1 C.pr.civ.
Prin cererea de recurs formulată, pârâtul P. C. Rusca Montană a invocat nulitatea absolută a sentinței tribunalului cu motivarea că a fost indicat greși nr. de dosar, 828 în loc de 829, precum și pentru că în cuprinsul considerentelor sentinței, într-un paragraf s-a trecut "P. C. S. Montană", în loc de "P. comunei Rusca Montană".
Curtea reține că aspectele menționate de recurent sunt evidente erori materiale, de tehnoredactare a sentinței civile și care nu atrag nulitatea hotărârii judecătorești, în condițiile art.105 alin.2 C.pr.civ.
Al doilea motiv de recurs invocat de pârât a fost acela că a fost in imposibilitatea de a da curs solicitării reclamantei datorită Sentinței civile nr.900/9.03.2006 a Judecătoriei Caransebeș, definitiva si irevocabila, prin care s-a respins acțiunea reclamantei.
Curtea constată că, potrivit Sentinței civile nr.900/9.03.2006 a Judecătoriei Caransebeș aflată în copie la filele 9-13 din dosarul Tribunalului C.-S. nr._, a fost respinsă acțiunea reclamantei de constatare a nulității absolute a declarației de donație date de antecesoarea sa și revenire la situația anterioară de CF. Prin urmare, litigiul anterior nu a fost întemeiat pe dispozițiile Legii 10/2001, astfel încât nu are autoritate de lucru judecat în prezenta speță. Mai mult, în considerentele sentinței menționate se precizează că reclamanta are posibilitatea legală de a solicita în condițiile legii 10/2001 restituirea în natură sau sub forma unor despăgubiri conform procedurii prevăzute, a imobilelor donate de antecesoarea sa, fără a promova acțiunea în justiție necesară în cazul donațiilor făcute în formă autentică conform art.813 C.civ.
Așadar, nici acest motiv de recurs al pârâtului P. C. Rusca Montană nu este întemeiat, astfel încât, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. curtea va respinge recursul acestuia ca nefondat.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta H. M. a criticat soluția de respingere a cererii de restituire in echivalent referitoare la casa cu nr.344 aflate pe . 956 din CF 457.
Curtea constată că Tribunalul C.-S. a respins acest petit cu motivarea că, deși sunt incidente prev. art.18 alin.1 lit.a din legea 18/1991 din Legea 10/2001 privind restituirea în echivalent, reclamanta nu a dorit să administreze în cauză probe din care să rezulte descrierea imobilului care să permită ANRP evaluarea acestuia.
Se reține că la data de 27.06.1964 H. Adelhaid a declarat că donează Statului Român terenul cu nr. top. 956 în suprafață de 579 mp cu casa nr. 344, terenul cu nr. top 955/2 de 717 mp și terenul cu nr. top 2315, înscris în CF nr. 457 Rusca Montană. În baza deciziei nr. 539/1973 emisă de C. Popular al Județului C.-S., la data de 17.10.1974 este intabulat în CF dreptul de proprietate asupra imobilelor donate în favoarea Statului Român
Așadar, conform declarației prin care s-a făcut donația, în momentul efectuării acesteia, pe terenul cu nr. top 956 exista casa cu nr. 344. Pe de altă parte, conform mențiunii din CF nr.457 Rusca Montană, la momentul dezmembrării parcelei cu nr. top 956, casa cu nr. 344 nu mai exista, fiind demolată.
În mod corect tribunalul a reținut că pentru această construcție demolată reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu dispoz. art.18 alin.1 lit.b din Legea 10/2001 republicată. Însă conform art. 16 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).
Prin urmare, deoarece evaluarea casei demolate se determină în conformitate cu dispozițiile mai sus menționate, nici P. și nici instanța de judecată nefiind competente să efectueze această operațiune, Curtea constată că recursul reclamantei este întemeiat. Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1-4 și art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul formulat de recurenta reclamantă H. M. împotriva Sentinței civile nr.2494/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor și pentru casa demolată ce a avut număr de conscriere 344 de pe . din CF 457 Rusca Montană, în prezent dezmembrată. Va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că reclamanta recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, nu va acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul C. L. Rusca Montană împotriva Sentinței civile nr.2494/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. ca inadmisibil.
Respinge recursul formulat de recurentul pârât P. C. Rusca Montană împotriva aceleiași sentințe ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă H. M. împotriva sentinței menționate.
Modifică în parte Sentința civilă nr.2494/29.11.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în sensul că obligă pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor și pentru casa demolată ce a avut număr de conscriere 344 de pe . din CF 457 Rusca Montană, în prezent dezmembrată.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. G. O. F. Ș.
GREFIER,
S. C.
Red. A.M.N. – 3.03.2014
Tehnored. S.C. - 2 ex./03.03.2014
Prima instanță, Tribunalul C.-S., Judecător: C. A.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 174/2014. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
