Acţiune în constatare. Decizia nr. 593/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 35214/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 593
Ședința publică din 17 iunie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. M., împotriva deciziei civile nr. 75/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata B. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul O. M. personal și av. P. A. C. în reprezentarea intimatei B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 10 iunie 2014, note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul O. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei pronunțate de instanțele anterioare cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului său, reclamantul învederează instanței faptul că, în cauză nu există autoritate de lucru judecat întrucât nu s-a luat în considerare clauza din contractul nr.5421/19.10.2000, de unde rezultă faptul că intimata nu a avut nicio contribuție la achiziționarea apartamentului, ci suma cu care s-a cumpărat imobilul, provine în totalitate de la numita Vamsidler I..
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, prin cele două hotărâri pronunțate s-a statuat irevocabil cu privire la imobilul în litigiu, administrându-se probe cu privire la contribuția părților la achiziționarea apartamentului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5650/25.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta B. D..
A respins acțiunea formulată de reclamantul O. M. în contradictoriu cu pârâta B. D..
A obligat reclamantul O. M. la plata cheltuielilor de judecată către pârâta B. D., în suma de 800 de lei, onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 8482 din 12.09.2007 a Judecătoriei Timisoara, a fost desfăcută căsătoria părților.
Prin sentința civila nr.1453 din 02.02.2009. pronunțată de Judecătoria Timisoara, s-a constatat ca sub durata căsătoriei părțile nu au dobândit bunuri comune, s-a constatat ca reclamanta B. D. a dobândit un drept de proprietate în cota de ½ parte asupra imobilului situat in Timișoara, ., scara B, . dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei in cota de ½ si radierea dreptului de proprietate al pârâtului, s-a dispus evacuarea pârâtului din imobil.
Prin Decizia civilă nr.718/R/2009 a Tribunalului T., a fost admis recursul pârâtului O. M. împotriva acestei sentințe, hotărârea fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
In rejudecare, judecătoria a constatat că in timpul căsătoriei părților acestea au dobândit cota de ½ din imobilul situat in Timișoara, ., scara B, ap.16, . de bun comun, însă cu contribuția exclusiva a reclamantei, drept pentru care s-a sistat comunitatea de bunuri asupra acelei cote de ½ din imobilul individualizat mai sus prin atribuirea în natură către reclamanta, fără plata sultei către parat.
Recursul formulat împotriva acestei din urma sentințe a fost respins prin Decizia nr.87/R/08.02.2011 a Tribunalului T.. Cererea de revizuire înregistrată de către revizuentul O. M. a fost si aceasta respinsă prin Decizia nr. 946/R/11.09.2012 a Tribunalului T..
S-a apreciat că excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 7937/04.05.2010, pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Timișoara, este întemeiată, fiind admisă ca atare, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului, pentru considerentul că prin sentința civila nr.7937 din 04.05.2010 a Judecătoriei Timișoara, instanța a tranșat irevocabil cererea purtată între aceleași părți, având același obiect si aceeași cauza.
Aflat în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.P.Civ., reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către parata in suma de 800 de lei, onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul O. M., susținând că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, că pârâta intimată nu a avut nici o contribuție la dobândirea apartamentului și că nu s-a luat în considerare clauza din contractul nr.5421/19.10.2000, prin care se stipulează că suma cu care s-a cumpărat imobilul, provine în totalitate de la numita Vamsidler I., astfel că a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Pârâta intimată B. D., prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, susținând că prin hotărârea dată în dosar nr.7937/04.05.2010, Judecătoria Timișoara a tranșat irevocabil litigiul privind partajul bunurilor comune.
Prin decizia civilă nr.75/28.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamantul apelant O. M. împotriva sentinței civile nr.5650/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată B. D..
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul apelant O. M., a investit Judecătoria Timișoara cu soluționarea cererii având ca obiect constatarea calității de bun comun a imobilului situat în Timișoara, ., ., . class="PlainText"> Astfel, cum corect a constatat și prima instanță, între părți s-a purtat litigiul având ca obiect partajul imobilului în discuție în prezenta cauză, ocazie cu care, în raport de împrejurarea că bunul a fost dobândit sub durata căsătoriei, s-a statuat și asupra contribuției părților la dobândirea lui, context în care în prezenta cauză nu mai poate fi repusă în discuție natura bunului și aportul părților la achiziționarea lui.
Prin urmare, tribunalul constatând că în raport de sentința civilă nr. 7937/04.05.2010, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr.2103._, devenită irevocabilă, sunt incidente dispozițiile art.166 C.P.Civ., cu temei prima instanță a reținut excepția autorității de lucru judecat, hotărârea fiind legală și temeinică și, în consecință, în baza dispozițiilor art.282 - 296 C.P.Civ., a respins ca nefondat apelul.
Împotriva deciziei civile nr. 75/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul T., a declarat recurs reclamantul O. M. care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile și a deciziei civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare, a arătat că cele două instanțe, respectiv Judecătoria Timișoara și Tribunalul T., au luat în considerare la pronunțarea hotărârilor atacate doar probele solicitate de pârâtă și au înlăturat în mod nejustificat probele solicitate de reclamant.
Nu a fost analizată astfel clauza din contractul de vânzare-cumpărare nr. 542, ce constituie declarația dată de pârâtă în fața notarului public din care rezultă proveniența banilor cu care s-a cumpărat apartamentul din Timișoara, ., ..
Arată că în mod greșit s-a reținut de cele două instanțe excepția autorității de lucru judecat întrucât obiectul prezentului dosar îl constituie acțiunea în constatare, iar nu partaj bun comun.
Arată că aceeași magistrați ce au judecat prezentul dosar în calea de atac a apelului au judecat și dosarul nr. 2103._, precum și cererea de revizuire ce a constituit obiectul dosarului nr._ .
Prin concluzii scrise intimata B. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, cu mențiunea, în esență, că în mod corect instanța de fond și cea de apel au apreciat că prin sentința civilă nr. 7937/04.05.2010 a Judecătoriei Timișoara dată în dosarul nr._, instanța a tranșat irevocabil litigiul ivit între aceleași părți, având aceeași cauză și același obiect, soluționând astfel acțiunea de partaj de bunuri comune dobândite sub durata căsătoriei, din masa partajabilă făcând parte și imobilul care face obiectul prezentului dosar, atribuit în natură intimatei.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 Cod proc.civ. și art. 166 Cod proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, obiectul prezentei cauze îl constituie constatarea că imobilul situat în Timișoara, ., ., este bun comun dobândit de părți în timpul căsătoriei cu bani proveniți de la numita Vamsidler I. în urma vânzării imobilului din care ., și nu prin contribuția exclusivă a pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 7937/4.05.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 2103._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 87 din 8.02.2011 pronunțată de Tribunalul T., s-a constatat că părțile (reclamanta B. D. și pârâtul O. M.) au dobândit sub durata căsătoriei, cu titlu de bun comun, prin contribuție exclusiva a reclamantei cota de ½ parte din apartamentul nr. 16 sitaut în Timișoara, ., scara B, .-a dispus sistarea comunității de bunuri asupra cotei de ½ din imobil prin atribuirea acestuia în natură în proprietatea reclamantei, fără obligarea acesteia la plata sultei către pârât.
Întrucât, cu prilejul judecării cauzei ce a constituit obiectul dosarului nr._, s-a tranșat în mod irevocabil asupra imobilului atât cu privire la modul de dobândire a imobilului, cât și în ceea ce privește contribuția părților la dobândirea acestuia, Curtea constată că în mod corect s-a reținut de cele două instanțe excepția autorității de lucru judecat, excepție care are caracter imperativ.
Hotărârea dată asupra primului proces (dosarul nr. 2103._ ) are autoritate de lucru judecat în noua acțiune declanșată de reclamant, care încearcă valorificarea aceluiași drept (obiect al primului dosar), or, principiul lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 (1) Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamantul O. M. împotriva deciziei civile nr. 75/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 Cod proc.civ., va obliga pe reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate B. D. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O. M. împotriva deciziei civile nr.75/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă pe reclamantul recurent să plătească pârâtei intimate B. D. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
aflată în C.O., semnează
vicepreședinte
C. L.
GREFIER,
L. P.
Red.M.L./10.07.2014
Tehnored L.P./10.07.2014
Ex.2
Primă instanță: D. P. – Judecătoria Timișoara
Instanța de apel:D. J., A. I. – Tribunalul T.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 591/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Hotărâre din 16-09-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
