Grăniţuire. Decizia nr. 591/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 591/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 10556/325/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 591
Ședința publică din 17 iunie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. P.-H. și F. E.-E. împotriva deciziei civile nr. 679/A/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. T., V. L., L. M.-V. și L. M.-S., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul F. P.-H. și intimatul V. L., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanții au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 12 iunie 2014, note de ședință, răspunsul OCPI T. cu privire la petiția formulată de reclamanți, copia extrasului de carte funciară nr._-C1-U1 G. cu privire la imobilul situat în C., ., . apartamentare, precum și procesul-verbal încheiat la data de 15.07.2008 de către B. J. C. M. prin care se atestă faptul că acesta a constatat realizarea integrală a obligației prevăzute în titlul executoriu, fiind achitate toate sumele solicitate.
Intimatul V. L. depune la dosar copia extrasului de C.F. nr._ G. (C.F. vechi nr._) cu privire la imobilul situat în C., ., astfel cum s-a dispus la termenul anterior.
La solicitarea instanței de a preciza cu cine se învecinează imobilul în litigiu, respectiv cu cine înțelege să se judece în cauză, reclamantul recurent F. P.-H. învederează că nu se învecinează direct cu imobilul cu nr. top. 529/530/1/1 situat în ., astfel că înstrăinarea acestuia în procedura executării silite nu afectează calitatea procesuală în cauză și nu dorește să se judece cu noul dobânditor, considerând că actul prezentat nu are relevanță în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul F. P.-H. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului său, învederează instanței că a făcut dovada faptului că . a suferit nicio modificare de peste 100 ani, până la data țărușării abuzive efectuate pe terenul său, solicitând în acest sens ca planul și actele reclamanților să rămână neschimbate.
Mai arată că au făcut dovada cu înscrisuri că . pârâților s-a constituit în 1962, cu o suprafață de 1660,4 mp și că aceștia au țărușat, fără acordul reclamanților, pe terenul lor, cu încălcarea gravă a legislației în domeniu, respectiv Ordinul nr. 634, neexistând temei pentru mărirea suprafeței la 1700 mp..
Intimatul V. L. arată că înțelege să lase soluția cu privire la cererea de recurs la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub numărul_ /12.07.2007, reclamanții F. P. H. și F. E. E. au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâții V. T., V. L., L. M. V. și L. M. S., să dispună grănițuirea proprietăților părților, aflate în vecinătate prin stabilirea liniei de hotar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că cumpărat imobilul înscris în CF 529 cu nr. topo 533-534/b în anul 2001, iar la capăt de grădină se învecinează cu imobilul cu nr. topo 526. În luna februarie 2002, reclamanții au efectuat măsurători la imobilul propriu, începând cu casa din colțul străzii, actele originale fiind predate și la Primăria G.. Conform măsurătorilor efectuate, latura reclamanților era de 79,34. Reclamanții au arătat că vecinii lor doresc să parceleze și construiască, ignorând latura de 79,34, construind la 75 m. Reclamanții arată că gardurile din grădină au fost făcute la ochi, dar acest lucru nu i-a deranjat, deoarece nu se punea problema unei construcții definitive, dar acum, când vecinul reclamanților dorește să construiască, a fost rugat de către reclamanți și alți vecini, să caute un expert pentru a le măsura parcelele, însă pârâții nu au dorit să colaboreze și au continuat să construiască. Văzând atitudinea pârâților, reclamanții consideră că grănițuirea se impune a se efectua prin instanță.
În drept au invocat dispozițiile art. 584 cod procedura civilă.
Prin precizarea de acțiune, reclamanții au chemat in judecata si pe parații L. M. V. si L. M. S., arătând că pârâții, în urma dezmembrărilor efectuate, au vândut . numitului L., . se învecinează cu imobilele reclamanților în partea sudică, la capătul grădinii acestora, astfel că înțelege să îi cheme în judecată și pe noii proprietari ai parcelei cu nr. topo 529-530/1/2.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 cod procedura civilă.
Prin întâmpinarea formulată de pârâții L. M. și L. V., aceștia au solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că nu precizează despre ce teren este vorba, nu este identificat imobilul la care s-ar efectua lucrări și nici nu se precizează despre ce lucrări este vorba. La data introducerii acțiunii, vânzarea-cumpărarea dintre pârâții V. și L. nu era efectuată, ceea ce este fals după cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 cod procedură civilă.
Pârâții V. nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civila nr._/2010 pronunțată în dosarul susmenționat, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea, a stabilit linia de hotar faptică între proprietatea reclamanților și cea a pârâților ca fiind aliniamentul 6-9-10, conform raportului de contraexpertiză întocmit de către experții A. C., S. I. și P. G., la data de 17.03.2010 și a planului anexat acestuia, raport care face parte integrantă din sentință, a obligat pârâții V. T. și V. L. să plătească reclamanților suma de 1274 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu expert, a obligat pârâții L. M. V. și L. M. S. să plătească reclamanților suma de 1274 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și onorariu expert si a compensat integral cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că imobilul proprietatea reclamanților este situat în intravilanul loc. Chisoda, ., fiind înscris in CF nr. 529 C. cu nr. top. 533-534/b, in suprafața tabulara de 1.813 mp. Imobilul proprietatea pârâților V. este situat in intravilanul loc. Chisoda, ., fiind înscris in CF nr. 3472 Chisoda, cu nr. top.529-530/1/1 în suprafața tabulară de 1.177 mp, iar imobilul proprietatea pârâților L. este situat în intravilanul loc. Chisoda, ., fiind înscris in CF nr. 8407 Chisoda, cu nr.top.529-530/1/2, în suprafața tabulara de 600 mp.
Din cuprinsul raportului de expertiza întocmit în cauză de către expert Z. C., s-a reținut ca terenul proprietatea reclamanților se învecinează cu terenul proprietatea pârâților si toți proprietarii din zona folosesc suprafețe de teren mai mici decât suprafețele înscrise in cartea funciara. Expertul a concluzionat ca aliniamentul de grănițuire dintre proprietatea reclamanților si cea a pârâților este materializat in planșa nr. 2 anexa la raportul de expertiza prin punctele J,K,D,E, care corespunde cu planul de carte funciara vechi, aliniament coliniar intre toate aceste proprietăți aflate in litigiu.
Conform raportului de contraexpertiză efectuat în cauză, linia de hotar faptică intre proprietatea reclamanților si cele ale pârâților este aliniamentul 6-10-12, conform modului actual de folosire a terenului. Experții au arătat ca suprafața reala a imobilului proprietatea reclamanților nu corespunde suprafeței tabulare aferente nr.top. 533-534/b, fiind mai mica cu 125 mp., față de suprafața tabulară a acestui nr.top. Experții menționează că, având in vedere faptul ca suprafața tuturor celor trei parcele expertizate este mai mica fata de suprafața tabulara, iar aliniamentul faptic nu s-a modificat in timp, se impune concluzia ca diferențele de proprietate constatate se justifica prin modalitatea in care s-au efectuat măsurătorile in vederea înscrierii inițiale in cartea funciara, iar conform legii nr.7/1996, plusurile si minusurile bilaterale constatate repartizându-se proporțional între proprietarii interesați, nepunându-se problema modificării actualelor limite de hotar.
La termenul de judecata din data de 12.11.2009, instanța de fond a dispus refacerea măsurătorilor, în urma acestora, experții păstrând aceleași concluzii ca cele menționate mai sus. De altfel si in lămuririle date in fata instanței de către doi dintre experți, aceștia au susținut punctul de vedere din raportul de contraexpertiza efectuat in cauza.
Având în vedere concluziile raportului de contraexpertiza întocmit in cauza de către experții A. C., S. I. și P. G. la data de 17.03.2010 și planul anexat acestuia, raport care face parte integrantă din sentință, ținând cont de prev.art. 584 Cod procedura civila, prima instanță a admis acțiunea formulată si precizată de reclamanți si a stabilit linia de hotar faptică între proprietatea reclamanților și cea a pârâților ca fiind aliniamentul 6-9-10, conform raportului de contraexpertiză întocmit de către experții A. C., S. I. și P. G., la data de 17.03.2010 și a planului anexat acestuia, raport care face parte integrantă din sentință.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel atât pârâții L. M. V. si L. M. S. (anulat, ca netimbrat), cât si reclamanții F. P. H. si F. E. E..
Prin decizia civila nr. 679/A/24.10.2013 pronunțata in dosarul cu același număr, Tribunalul T. a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții F. P.-H. și F. E.-E. împotriva sentinței primei instanțe, precum și cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, deși motivele de apel, astfel cum au fost completate, sunt ample, reclamanții contestă, în esență, faptul că linia de hotar dintre proprietatea lor și proprietățile pârâților s-ar suprapune cu gardul de beton edificat de către pârâții L..
Din probele de la dosar, tribunalul a reținut că imobilul reclamanților, cu nr. top. 533–534/b, se învecinează la sud cu imobilele pârâților V. și L., având nr. top. 529–530/1/1 și 529–530/1/2. De asemenea, imobilul reclamanților se învecinează la vest cu imobilul aflat în proprietatea lui M. M., având nr. top. 533–534/a. La rândul său, imobilul cu nr. top. 533–534/a, se învecinează la sud cu imobilul proprietatea pârâților L. din prezenta cauză, cu nr. top. 529–530/1/2.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara cu nr._/325/2007, reclamanta M. M. i-a chemat în judecată pe L. M. V. și L. M. S., pârâți și în prezenta cauză, pentru grănițuirea imobilelor lor, având nr. top. 533–534/a și 529–530/1/2.
În dosarul Judecătoriei Timișoara nr._/325/2007, soluționat irevocabil prin DC 1190/2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu același număr, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că gardul de beton construit de pârâții L. spre proprietatea reclamantei M. M. se află chiar pe linia de hotar dintre imobilele lor, având nr. top. 533–534/a și 529–530/1/2, gardul fiind corespunzător planului de carte funciară vechi, ediția maghiară.
Mai mult, în același dosar s-a stabilit că linia de hotar între proprietățile reclamantei M. M., pârâților L. și vecinii lor, respectiv reclamanții F. și pârâții V. din prezenta cauză, are o formă coliniară.
Prin urmare, porțiunea de gard care continuă gardul ce desparte proprietatea lui M. M. (nr. top. 533 – 534/a) de cea a pârâților L. (nr. top. 529 – 530/1/2) desemnează linia de hotar între proprietatea reclamanților F. (nr. top. 533 – 534/b) și aceiași pârâți L. (nr. top. 529 – 530/1/2).
De asemenea, întregul hotar ce desparte în partea de sud proprietatea reclamanților F. de cea a pârâților V. și L. din prezenta cauză are forma unei linii drepte.
Atât expertiza, cât și contraexpertiza topografică efectuate în prezenta cauză, împreună cu răspunsurile la obiecțiuni, stabilesc, pe de o parte, că linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cele ale pârâților are forma unei linii drepte, iar, pe de altă parte, că pe această linie de hotar se află o porțiune din gardul edificat de pârâții L., același gard fiind reținut în dosarul Judecătoriei Timișoara_/325/2007 ca desemnând linia de hotar între imobilul reclamantei M. M. și cel al acelorași pârâți L..
Prin urmare, în mod corect a stabilit prima instanță faptul că linia de hotar între proprietatea reclamanților și cele ale pârâților se află pe aliniamentul 6 - 9 - 10, potrivit raportului de expertiză refăcut de experți la data de 17 martie 2010.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, in termenul prevăzut de lege, reclamanții F. P.-H. și F. E.-E., criticând-o pentru nelegalitate, apreciind că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod proc.civ.
In motivare, se expune pe larg starea de fapt existentă în cauză, potrivit probatoriului administrat, ce este reluat.
Se arată că pârâții au depus la dosarul primei instanțe (fila 29) actul de țărușare datat în timpul procesului, țărușare făcută fără acordul reclamanților, pe terenul acestora, cu încălcarea grosolană a legii. De exemplu, au arătat (fila 82) că „noul aliniament s-a făcut în urma distrugerii vechiului aliniament, fără acordul lor, după noua documentație a pârâților din 2007, prin țărușare făcută ulterior planului de către un extra judiciar, fără respectarea Ordinului 634/2006 art. 5 (Obligativitatea țărușării înaintea executării planului), art7. (2), art. 10 (4-c), art. 18 (d,e), art. 22(2), art .25 (abaterea s-a dovedit a fi peste 5%, art. 27 (a) (semnarea unui proces verbal de vecinătate), fără a ține cont de documentația reclamanților reconfirmată cu acte în 1998 cu plan de măsurători aferent".
Se critică modalitatea în care tribunalul a apreciat probatoriul cu înscrisuri, precum și modul de administrare a probei cu expertiza, de către aceeași instanță.
Se mai invocă că instanța a soluționat procesul fără a intra in cercetarea fondului (C. Art.312.).
Reclamanții menționează că au depus la dosar actele de proprietate, împreună cu planul de măsurători pe teren, inclusiv legalizate, iar terenul acestora nu a suferit modificări mai bine de 100 de ani, el fiind delimitat cu garduri, iar spre pârâți au făcut dovada că s-a țărușat în timpul procesului (și a unei ordonanțe), fără acordul lor, cu încălcarea grosolană a legii. La termenul de judecată din 05.09.2013 (fila 207) au făcut apel la art. 481 Codul civil, care prevede că „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai de utilitate publică și primind o dreaptă si prealabilă despăgubire" și la Protocolul adițional nr.1 la CEDO care corespunde (este identic) cu art.17 (Dreptul la proprietate).
Tot la termenul din 05.09.2013 (fila 207) au arătat pe larg încălcările grave ale legii, prin execuția țărușarii și a planului din 2007 a pârâților, nota care solicită să fie avută în vedere de instanță.
Niciodată niciun vecin (deci nici pârâții), nu au contestat . și îngrădită.
Pârâții au făcut dovada cu actele depuse de dânșii a faptului că . înființat în 1962 cu 1660,4 mp, că au țărușat fără acordul reclamanților și pe terenul acestora, cu încălcarea gravă a legislației în domeniu (Ordin 634).
Prin urmare, solicită instanței ca planul și actele lor să rămână neschimbate, cum au fost de 100 de ani, iar pârâții să își rezolve între ei, în exteriorul proprietății reclamanților, problemele apărute cu ocazia dezmembrării din 1962, apoi dezmembrării din 2007, apoi apartamentării etc.
Mai arată, în completare că, la fila 299, experții recunosc că nu au măsurat laturile lungi ale parcelei reclamanților (laturi care fac obiectul prezentului proces); la raportul 2 (fila 362) la „răspuns la obiective "pct. 3, experții prezintă o situație neconformă cu realitatea, prin formularea „iar aliniamentul faptic nu s-a modificat in timp".
Chiar acțiunea (fila 3 si 4) este pornită pentru a nu se schimba . pârâților de la 79,34m, la 75m, iar ordonanța are același scop.
Se mai arată că, chiar pârâții au depus la fila 29 actul de țărușare, datat in timpul procesului, țărușare prin care intră pe . și planul lor de înființare a parcelei pârâților din 1962, cu suprafața măsurată de 1660,4mp. teren.
Instanța de apel nu a dorit să pună în discuție suprafața de 1788 m, creată de pârâți în timpul procesului, țărușind pe . class="PlainText"> Se arată că fila 76 conține chiar o cerere de probațiune formulată de reclamanți, iar, dacă instanța de judecată nu ar fi respins această cerere, ar fi văzut pe teren realitatea, respectiv semnele vechii locații a gardului și frânturile grosolane create de pârâți.
După conversația scrisă amplă dintre reclamanți și experți referitor la planul depus de pârâți, cu înființarea parcelei dumnealor cu 1660,4mp, în care instanța de apel nu se implică deloc, tribunalul a respins solicitarea lor de a chema experții în instanță, față de faptul că reclamanții au făcut dovada de necontestat a neadevărurilor prezentate de experții.
Se arată că decizia instanței se bazează pe dosarul_/325/2007, relativ la care reclamanții arată că acel dosar (_/325/2007) a vizat un alt teren alăturat, cu aceeași pârâți, dosar în care nu au fost părți, întrucât sunt parcele diferite, însă au fost aceeași experți, fiind judecat de aceeași judecători ca la tribunal.
Arată că acești judecători au cerut chiar dumnealor recuzarea, dar la următorul termen au revenit tot dânșii.
Instanța de apel, prin formularea din motivare, se bazează pe faptul că o parte dintr-un aliniament (echivalentul pe planul lor pentru termen 18.03.2010, fiind punctele 5-9), are o formă colineară, dar se are în vedere o bucată de gard de beton nou creat în timpul procesului, lucru pe care nu îl consideră normal, având în vedere ci că o bucățică și mai mică din acest gard făcut în timpul procesului, se află pe terenul reclamanților, fapt recunoscut și de pârâți la fila 29.
In dosarul în care nu s-au putut apăra, instanța consideră că „gardul fiind corespunzător planului de carte funciara vechi, ediție maghiară".
De conchide că instanța de apel a soluționat procesul fără a intra deloc în cercetarea fondului prezentului proces, bazându-se pe o hotărâre dată de același complet, într-un dosar în care reclamanții nu au fost parte și care nu are ca obiect . este total eronată.
Arată că au făcut dovada mai sus, pct. 1) C) că in dosarul lor experții recunosc faptul că suprapunerea „nu corespunde în totalitate si confirmăm aceasta".
Susțin că au invocat în scris, în timpul procesului, faptul că la dosarul paralel sunt aceeași experți și aceeași judecători, care au greșit grav și au motivat cu acte, însă, în loc să se redeschidă dosarul paralel, care se bazează pe o decizie greșită, motivează decizia dată în prezentul dosar pe decizia greșită la care nu s-au putut apăra.
Tot în considerente, instanța de apel menționează faptul că prima instanța a soluționat corect cazul, lucru cu care reclamanții nu sunt de acord, atâta timp cât sentința primei instanțe se bazează pe faptul că experții au menționat în raport că locația gardului nu s-a modificat în timp, iar reclamanții au făcut dovada faptului că experții mint cu nerușinare, ba mai mult, chiar și pârâții recunosc (fila 29) că au țărușat (în timpul procesului) exclusiv după noul lor plan.
Deci noul aliniament s-a făcut în urma distrugerii vechiului aliniament, după noua documentație a pârâților din 2007, fără a ține cont de documentația acestora, prin țărușare făcută ulterior planului, fără respectarea Ordinului 634/2006, art. 5 (obligativitatea țărușării înaintea executării planului), art. 7 (2), art.10 (4-c), art. 18 (d,e), art. 22(2), art. 25 (abaterea s-a dovedit a fi peste 5%), art. 27 (a) (semnarea unui proces verbal de vecinătate).
Reclamanții consideră că ar fi o eroare acceptarea de către instanță a noului aliniament creat în timpul procesului, fără acordul lor, cu încălcarea gravă a legii.
Susțin că fac, în principal, apel la dreptul de proprietate garantat de Codul Civil, art. 481, și Convenția semnată la CEDO la care au făcut referire.
În drept, au invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C,proc.civ., art. 312 C.proc.civ., art. 481 C.civil, Protocolul adițional nr. 1 la CEDO și art. 17 Constituție.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția cu privire la prezentul recurs.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. 2 Cod proc.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, atât Judecătoria Timișoara, cât și Tribunalul T. pronunțând hotărâri temeinice și legale, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestora, și pe care instanța de recurs și le însușește în întregime.
Ca un aspect preliminar, se impune a constata că, prin prezentul recurs, amplu dezvoltat și completat, se invocă motive ce vizează în mod preponderent starea de fapt, pe care recurenții o apreciază a fi greșit stabilită, ca urmare a analizării deficitare și incomplete a probelor administrate în cauză.
Critica vizând greșita stabilire a situației de fapt, ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat, nu mai poate fi valorificată pe calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 Cod proc.civ., pct. 11 al art. 304, singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, fiind abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Starea de fapt, nu mai poate face obiectul analizei instanței de recurs, față de actuala reglementare a prevederilor art. 304 Cod proc.civ., recursul devenind o cale de atac în care pot fi valorificate exclusiv motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., și nu netemeinicia ce ar decurge din greșita apreciere a probelor.
Ca atare, curtea va înlătura, ca neputând face obiectul controlului judiciar în această cale de atac, motivele de recurs privind starea de fapt reținută în cauză, reclamanții tinzând, prin aceste motive, la reanalizarea probelor cu înscrisuri și a expertizelor judiciare efectuate în pricină, cu consecința stabilirii unei alte stări de fapt, lucru care, așa cum s-a arătat, nu este permis de legea procesual civilă în recursul de față. Este vorba de criticile aduse primei instanțe și instanței de apel privind modul în care au administrat și interpretat proba cu expertiza judiciară efectuată în cauză de către aceeași trei experți care au răspuns solicitării instanței în dosarul finalizat anterior, prin coroborare la planurile cadastrale și topografice depuse de părți la dosar. Atât expertizele judiciare sau extrajudiciare, cât și planurile invocate de către reclamanți sunt probe, care nu pot face obiectul controlului judiciar în prezentul recurs, astfel că aceste motive vor fi înlăturate, ca neîncadrându-se în ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestei căi de atac.
Raportat la starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat în cauză, s-a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu privire la linia de hotar dintre proprietățile învecinate aparținând părților în litigiu.
Curtea constată că tribunalul, având în vedere concluziile experților, consemnate în cele două lucrări de specialitate, care sunt concordante, cu privire la forma liniei de hotar, ce este dreaptă, suprapunându-se cu gardul edificat de către pârâții L., a dat eficiență disp. art. 584 C.civil anterior, trasând limitele proprietăților în litigiu.
În speță, nu se poate constata o interpretare sau aplicare eronată a acestor prevederi legale, ce sunt explicite, necomportând discuții în speță, chiar reclamanții invocând aspecte de fapt, nu motive decurgând din modalitatea de aplicare a legii.
Nu se poate reține o încălcare a prevederilor art. 481 C.civ, respectiv a art. 17 din Constituție, ce garantează dreptul de proprietate, în condițiile în care acțiunea în grănițuire presupune determinarea concretă a limitelor a două proprietăți, ce se realizează prin restabilirea hotarului legal, printr-o operațiune de reconstituire, și nu prin raportare la suprafața de teren înscrisă în cartea funciară, așa cum s-a statuat în doctrină,.
În acest sens, instanța a trebuit să țină seama de hotarul inițial, de semnele vechi existente la fața locului, indicate de părți și utilizate de experți la întocmirea rapoartelor de expertiză. Rezultă de aici că nu prezintă relevanță suprafața de teren înscrisă în cartea funciară în care este întabulat fiecare dintre proprietarii vecini, respectiv că linia de hotar nu trebuie stabilită doar pentru a nu se diminua cele două proprietăți sau una dintre ele, întrucât și aceste cifre au caracter relativ, putând fi la rândul lor inexacte, cunoscut fiind faptul că la momentul dobândirii dreptului de proprietate cumpărătorul nu procedează la verificarea acestor aspecte tehnice, preluându-le ca atare de la autorul său. De asemenea, instanța nu poate ține seama de existența unor construcții aparținând vecinilor pe linia de hotar sau de picătura streșinii, întrucât în mod firesc întâi există granița dintre două proprietăți, și doar apoi construcțiile edificate de părți.
În raport de aceste considerente de ordin teoretic, atât judecătoria, cât și tribunalul au reținut varianta care aplică principiile menționate, iar curtea constată că acest aspect ținând de aprecierea probelor, așa cum s-a arătat mai sus, nu mai poate face obiectul cenzurii instanței de recurs.
Cu privire la soluționarea pricinii de către aceiași magistrați care au pronunțat o hotărâre judecătorească în dosarul desfășurat în paralel, cu numărul_/325/2007, curtea constată că nu există nici un motiv de nulitatea a deciziei atacate, în condițiile în care judecătorii desemnați să judece pricina în apel, cu respectarea HCSM nr. 387/2005, au înțeles să se abțină de la soluționarea pricinii, însă cererea lor abținere a fost respinsă prin încheiere irevocabilă dată în camera de consiliu din data de 10.04.2013 ( fila 173 dosar tribunal). În consecință, această chestiune nu mai poate face obiectul controlului judiciar, nici în recursul de față.
De asemenea, curtea constată că drepturile procesuale ale reclamanților nu au fost încălcate prin trimiterea făcută în considerentele deciziei la conținutul hotărârilor judecătorești pronunțate de același complet de apel într-un dosar în care reclamanții nu au fost parte, în condițiile în care aceste hotărâri au fost folosite în speță ca probe cu înscrisuri, fiind cunoscute de toate părțile în litigiu, iar reclamanții le-au combătut cu alte probe. În plus, din considerentele deciziei, rezultă că soluția pronunțată în prezenta cauză a fost determinată de conținutul expertizelor judiciare efectuate în prezenta cauză, linia de hotar fiind stabilită de judecătorie (și menținută de către tribunal) prin raportare la concluziile avansate de experții judiciari, ce au fost consecvente în sensul că linia de hotar are forma unei linii drepte, iar, pe o parte, se suprapune cu gardul nou edificat de pârâții L..
Cu privire la pretinsa nemotivare a deciziei recurate, respectiv neanalizarea probelor administrate în cauză, curtea constată că acest motiv nu este întemeiat, față de conținutul deciziei atacate, din care rezultă că tribunalul s-a preocupat de analizarea tuturor probelor administrate în cauză, care au fost corect interpretate prin coroborare, fiind înlăturate motivat probele ce nu sunt susținute de alte mijloace de probă. Au fost analizate și argumentele de fapt și de drept invocate de către părți în susținerea poziției lor procesuale, considerentele deciziei expunând de o manieră coerentă motivele ce au fundamentat soluția. Chiar C.E.D.O., în jurisprudența ocazionată de art. 6 din Convenție, este constantă în a afirma că o motivare satisfăcătoare a hotărârii judecătorești nu presupune pentru instanță obligația de a răspunde individual tuturor afirmațiilor părților, fiind suficient a se grupa argumentele părților pentru a se răspunde tuturor motivelor invocate.
Pentru aceste considerente, având în vedere că nu se identifică în cauză niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., respectiv că actul juridic dedus judecății a fost corect interpretat, nefiind schimbate natura ori înțelesul lămurit al acestuia, curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., îl va respinge.
În baza art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, reclamanților, ca necuvenite, față de soluția pronunțată, iar intimaților, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții F. P.-H. și F. E.-E. împotriva deciziei civile nr. 679/A/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. T., V. L., L. M.-V. și L. M.-S..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, pentru JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.,
aflată în C.O., semnează
vicepreședinte
C. L.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C./02.07.2014
Tehnored L.P./03.07.2014
Ex.2
Primă instanță: L. C.
Instanța de apel: L. V. și C. P.
| ← Cereri. Sentința nr. 20/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 593/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
