Cereri. Decizia nr. 630/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 630/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-07-2014 în dosarul nr. 750/59/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ nr. 630

Ședința publică din 08.07.2014

PREȘEDINTE: Rujița R.

JUDECĂTOR: F. Ș.

JUDECĂTOR: G. O.

GREFIER:A. M. T.

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii S. H. și C. B. A. împotriva deciziei civile nr. 451/15.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimatul B. N. PUBLICI VRASTI-A. DIN TIMIȘOARA.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 16.06.2014 precizare, taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei și timbru judiciar în cuantum de 1 leu.

Curtea constată ca legal timbrată contestația în anulare.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare

CURTEA

Deliberând asupra contestației în anulare, constată:

Prin sentința civilă nr. 812/18.01.2013,pronunțată în dosarul nr._ *, Judecătoria Timișoara a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții C. B. A. și S. H. împotriva pârâtului B. N. Publici Vrasti-A. din Timișoara, având ca obiect anularea încheierii nr. 980/14.04.2010, prin care li s-a respins cererea pentru eliberarea unui certificat suplimentar de moștenitor.

Prin decizia civilă nr. 133/18.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ **, Tribunalul T. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții C. B. A. și S. H. împotriva sentinței civile nr. 812/18.01.2013 a Judecătoriei Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 451/15.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ **, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamanții C. B. A. și S. H. împotriva deciziei civile nr. 133/18.02.2014 a Tribunalului T..

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că pentru a fi incident textul art.304 pct.1 C.pr.civ., era necesar să se constate existența unei stări de incompatibilitate a judecătorilor din apel, însă completul de judecată constituit din A. C. și M. R. nu s-a aflat sub incidența disp.art.24 C.pr.civ. și nici a disp.art.27 pct.7 C.pr.civ., întrucât prin decizia anterior pronunțată de același complet, în același dosar, respectiv prin decizia civilă nr.852/11.11.2011 nu s-a judecat fondul litigiului, câtă vreme atunci tribunalul a decis să admită apelul actualilor reclamanți – recurenți și să desființeze soluția judecătoriei, cu consecința trimiterii spre rejudecare a litigiului.

Prin urmare, acest complet de judecată nu se afla în starea de incompatibilitate prev. de art.24 C.pr.civ. și nici în cea indicată de art.27 pct.7 C.pr.civ.

În al doilea rând, s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.304 pct.7 C.pr.civ., întrucât decizia tribunalului nu conține o motivare contradictorie; dimpotrivă, aceasta este argumentată atât în fapt, cât și în drept cu privire la toate motivele esențiale de apel cu care a fost investită.

Curtea a constatat că în cauză nu sunt incidente nici disp.art.304 pct.8 C.pr.civ., invocate de către recurenți sub forma presupusei interpretări greșite de către tribunal a actului juridic dedus judecății; instanțele de judecată în acest litigiu nu au fost investite cu analizarea clauzelor unui act juridic, în sens de negotium juris, adică a unui contract care să se fi încheiat între reclamanți și pârât și care să fi generat apoi un litigiu cu privire la executarea sau neexecutarea clauzelor sale.

Curtea a constatat că nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu sunt aplicabile în cauză pentru că instanța de apel a interpretat și aplicat corect atât dispozițiile relevante din Legii nr. 36/1995, cât și disp.art.7,8 și 13 din Legii nr. 18/1991.

Curtea a constatat că Legea nr.36/1995 nici nu putea să stea la baza fundamentării în drept a acțiunii reclamaților, câtă vreme dispozițiile relevante de la art. 10-119 din lege cu privire la procedura succesorală notarială nu deschid calea unei contestări sau a unei acțiuni în justiție împotriva notarului care refuză eliberarea certificatului suplimentar de moștenitor.

Curtea a constatat că acțiunea reclamanților are toate caracteristicile unei acțiuni în revendicare imobiliară, vizând terenuri agricole extravilane care au fost preluate de la antecesorul reclamanților în perioada regimului comunist, iar cadrul de reglementare este cel prev. de Legea nr. 18/1991, ceea ce determină probleme pentru reclamanți inclusiv din perspectiva disp.art.112 C.pr.civ., cu privire la constituirea cadrului procesual.

Din această perspectivă, a interpretării și aplicării Legii nr.18/1991, s-a constatat că tribunalul a reținut în mod justificat că decizia civilă nr. 522/R/11.04.2008 din dosarul nr._ nu a statuat cu putere de lucru judecat excluderea terenurilor înscrise în CF nr. 258, 260, 600 Urseni de la aplicarea Legii nr. 18/1991; în finalul hotărârii se precizează că întrucât cererile formulate se exclud reciproc, nu este posibilă cercetarea fondului, iar finalitatea urmărită de reclamanți nu poate fi realizată.

Nici decizia civilă nr. 900/31.08.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ *, secția de contencios administrativ și fiscal, nu poate fi reținută ca statuând asupra fondului, în sensul că terenurile revendicate de reclamanți nu fac obiectul legilor de fond funciar.

Curtea a constatat că nu a fost analizat fondul cererilor privind revendicarea terenurilor decât în privința terenului înscris în CF nr. 258 Urseni, nr. top_.

Pentru această parcelă, prin decizia civilă nr. 852/11.11.2011, pronunțată de Tribunalul T. în prezenta cauză în primul ciclu procesual s-a reținut puterea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr._ .

În acest dosar instanța a stabilit că este inadmisibil ca pe lângă reconstituirea dreptului de proprietate potrivit legilor speciale de retrocedare, reclamanții să își înscrie dreptul de proprietate și conform dreptului comun, în urma unei dezbateri succesorale.

Prin urmare, curtea a constatat că notarul public în mod legal și întemeiat a refuzat cererea de eliberare a certificatului de moștenitor suplimentar prin care reclamanții urmăreau intabularea dreptului de proprietate asupra unei parcele ce a aparținut autorului lor, B. N..

Cererea reclamanților - recurenți C. B. A. și S. H. se referă însă și la terenurile înscrise în CF nr. 260 Urseni, nr. top 1406/998-1030/1/a/2, și în CF nr. 600 Urseni, nr. top 1405-998/1030, și apare evident că aceste terenuri au aparținut aceluiași autor al reclamanților, au aceeași destinație, teren arabil, făcând parte din ferma ce a fost rechiziționată de Statul Român în anul 1949.

Din totalul de 116 ha antecesorului reclamanților i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 36 ha în baza Legii nr. 1/2000, în acest sens fiind adresa nr. 3718 din 22.08.2007, emisă de Primăria comunei Moșnița Nouă, la care se face referire în dosar nr._, dar și certificatul suplimentar de moștenitor nr. 27 din 03.06.2010.

Prin urmare, terenurile revendicate de reclamanți în prezenta cauză din CF nr. 260 și 600 Urseni fac obiectul legilor din materia fondului funciar, astfel că restituirea lor poate avea loc doar în condițiile prevăzute de legea specială, nu pe calea dreptului comun, prin dezbatere succesorală.

În sensul menționat este și principiul specialia generalibus derogant, interpretat pe larg în decizia civilă nr. 33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, cu referire directă la Legea nr. 10/2001, dar considerentele ei se pot aplica prin analogie și în cazul Legii nr. 18/1991.

Reclamanții nu se pot prevala direct de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, pentru că, așa cum rezultă din hotărârea pronunțată de Curte în cauza M. A. și alții împotriva României, pentru existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție nu este suficientă constatarea caracterului abuziv al preluării, ci și îndeplinirea condițiilor prevăzute de legea specială de reparație, ori prin prezenta acțiune se tinde la eludarea procedurii speciale

Împotriva deciziei civile nr. 451/15.05.2014 a Curții de Apel Timișoara au formulat contestație în anulare reclamanții S. H. și C. B. A., contestația fiind înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 02.06.2014 sub nr._ .

În motivarea contestației, contestatorii au susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de casare.

Astfel, au arătat că un motiv de casare a constat în alcătuirea nelegală a completului de judecată din apel, complet compus din doamnele judecător C. A. și R. M., care și-au spus părerea asupra litigiului prin decizia civilă nr. 852/A/11.11.2011 din dosarul nr._, iar în această situație pot fi considerate incompatibile, fiind îndeplinite prevederile art. 24 C. pr. civ.

Contestatorii au arătat că un alt motiv de recurs invocat a fost existența motivelor contradictorii, străine de natura pricinii cuprinse în hotărârea instanței de apel, care de asemenea a interpretat greșit actul dedus judecății. În acest contest, au arătat că instanța de apel a preluat motivarea primei instanțe, fără a arăta motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea.

Contestatorii au arătat că s-a interpretat greșit faptul că refuzul notarului este întemeiat, nefiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în paralel cu dezbaterea succesorală, întrucât lor nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar.

Un alt motiv de recurs a fost lipsa de temei legal a hotărârii instanței de apel, care a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, cu motivarea că pe acest aspect nu s-a dat cuvântul părților.

Contestatorii au arătat că își susțin toate aceste motive de recurs, precum și cele cuprinse în acțiune.

În drept, în susținerea contestației în anulare au invocat art. 317 și 318 C. pr. civ..

Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând hotărârea contestată în raport cu motivele invocate, instanța constată că este neîntemeiată contestația în anulare, urmând a fi respinsă pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Deși contestatorii invocă în susținerea contestației art. 317 și art. 318 C. pr. civ., prin motivarea contestației este susținut doar art. 318 teza II C. pr. civ., respectiv omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra motivelor de casare invocate.

Prin contestația în anulare formulată, contestatorii reiterează aproape în totalitate motivele de recurs, considerând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestora.

Contrar susținerilor contestatorilor însă, instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate.

Astfel, din perspectiva art. 304 pct. 1 C. pr. civ., a analizat în ce măsură doamnele judecător A. C. și M. R. s-au pronunțat sau nu asupra fondului litigiului în ciclul procesual anterior, pentru a fi aplicabil cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 24 C. pr. civ.

De asemenea, instanța de recurs a analizat și în ce măsură motivele din hotărârea instanței de apel sunt contradictorii, pentru a fi aplicabil art. 304 pct. 7 C. pr. civ.

A analizat și aplicabilitatea pct. 8 din art. 304 C. pr. civ., reținând că instanțele nu au fost investite cu analiza clauzelor unui act juridic.

Instanța de recurs a examinat hotărârea instanței de apel și în raport cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., atât din perspectiva Legii nr. 36/1995, cât și a Legii nr. 18/1991, precum și a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin urmare, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de reclamanții (contestatori) S. H. și C. B. A..

Prin contestația în anulare practic aceștia critică soluția instanței de recurs, reiterând aceleași motive și solicitând o nouă analiză a acestor motive, situație inadmisibilă în această cale extraordinară de atac, de retractare.

Contestația în anulare a contestatorilor S. H. și C. B. A. s-ar încadra în dispozițiile art. 318 teza II C. pr. civ. doar în măsura în care s-ar fi dovedit că instanța de recurs „a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Din considerentele prezentate anterior însă rezultă că instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs cu care a fost sesizată.

În ceea ce privește art. 317 C. pr. civ., care de asemenea a fost invocat ca temei juridic al contestației, așa cum s-a menționat deja anterior, contestatorii nu l-au susținut prin motivarea contestației în anulare, neinvocând o lipsă de procedură în recurs sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență.

Față de aceste considerente, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii S. H. și C. B. A. împotriva deciziei civile nr. 451/15.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimatul B. N. Publici Vrasti-A. din Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii S. H. și C. B. A. împotriva deciziei civile nr. 451/15.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimatul B. N. Publici Vrasti-A. din Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 08.07.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.

GREFIER,

A. M. T.

Red. RR/09.07.2014

Teh. AMT/2 ex./09.07.2014

Prima instanță: Judecătoria Timișoara – jud. L. M. M.

Instanța de apel: Tribunalul T. – jud. A. C., M. R.

Instanța de recurs: Curtea de Apel Timișoara – jud. M. G., A.-M. N., C. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 630/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA