Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 535/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 535/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 301/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 535
Ședința publică din 10 iunie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul B. T. împotriva deciziei civile nr. 1511/12.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2007, în contradictoriu cu intimata C. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru contestatorul B. T., av. U. C., lipsă intimata C. M..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, reprezentanta contestatorului a depus la dosar concluzii scrise și chitanța privind achitarea onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului a solicitat admiterea contestației, cu consecința anulării deciziei, și rejudecând recursul, modificarea în tot a deciziei recurate, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 teza a II- a Cod pr. civ., față de faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ., cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată de contestatorul B. T. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei civile nr. 1511/12.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rejudecarea recursului cu consecința modificării deciziei civile recurate.
În motivare a arătat că prin hotărârea atacată instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ., fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 318 Cod pr. civ. teza a II-a.
Arată că instanța nu a avut în vedere faptul că literatura juridică a statuat în sensul potrivit căruia, cota parte ce se cuv9ne fiecărui soț prin partajul bunurilor comune, se stabilește în raport de contribuția lor la dobândirea acestora.
A învederat că în situația în care nu s-ar fi omis cercetarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ., ar fi ținut cont de faptul că lucrările de construcție realizate la imobilul din Ghiroda, în timpul separării în fapt a părților, s-au efectuat cu contribuția exclusivă a contestatorului. Mai mult, faptul că intimata nu a contribuit la realizarea acestor lucrări de construcție a fost recunoscut de aceasta chiar de la judecata în fond a cauzei.
Arată că prin omisiunea făcută de instanța de recurs, este pus în situația de a mai plăti încă odată contravaloarea lucrărilor de construcție efectuate cu contribuția exclusivă a sa la imobilul din Ghiroda după despărțirea în fapt a părților și contractarea unor credite bancare pe care nu le-a achitat integral până la acest moment.
Dacă s-ar fi ținut cont de faptul că în raportul de expertiză au fost trecute două valori pentru cele două imobile din litigiu, valori până în anul 2000 și valori după anul 2000, instanța ar fi apreciat în mod corect că valoarea lotului atribuit intimatei este de 162.325 lei și valoarea lotului atribuit contestatorului este de 210.705 lei.
Pentru egalizarea loturilor, ținând cont de aportul fiecăruia la dobândirea acestor bunuri, intimata trebuie să-i plătească o sultă de 13.113.lei și nu cum s-a stabilit în mod eronat să plătească intimatei suma de 48.616 Iei.
A precizat că pentru omisiunea instanței și raportat la faptul că a contractat împrumutul (47.550 lei) a fost obligat să plătească intimatei încă o dată valoarea construcțiilor efectuate la imobil cu contribuția sa exclusivă .
În drept, invocă art. 318 teza a II-a Cod pr. civ.
Prin întâmpinare, intimata C. M. a solicitat respingerea contestației în anulare, cu motivarea că toate aspectele invocate prin cererea de recurs au fost analizate de instanță, iar cotele de contribuție de 60% respectiv 40% a soților la dobândirea bunurilor comune au fost stabilite cu luarea în considerare a contravalorii îmbunătățirilor efectuate de contestator la imobilul din Ghiroda.
În vederea soluționării cauzei s-au depus înscrisuri și s-a atașat dosarul nr._/325/2007 al Curți ide Apel Timișoara, în care s-a pronunțat decizia civilă contestată, material probator din analiza căruia curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1511/12.11.2013 pronunțată în dosarul nr._/325/2007, Curtea de Apel Timișoara a respins recursurile declarate de reclamanta C. M. precum și de pârâtul B. T. împotriva deciziei civile nr. 188/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2007.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut în esență că prin expertizele tehnice efectuate pe parcursul judecării cauzei la tribunalul, s-au evaluat cele două imobile din litigiu, experții răspunzând obiectivului dispus de instanță – calcularea valorii de circulație a imobilelor respective.
Faptul că la imobilul din Ghiroda s-au realizat lucrări de construcție după separarea în fapt a părților (în perioada 2005-2007), a fost avut în vedere de cele două instanțe la stabilirea cotelor de contribuție a părților la achiziționarea bunurilor comune.
Criticile aduse de reclamantă hotărârii primei instanțe care a stabilit valoarea de circulație a apartamentului la 236.228 lei, s-au referit la cotele de contribuție reținute de instanța de fond (60% contribuția pârâtului și 40% a reclamantei) și la faptul că valorile stabilite prin expertiza inițială nu reflectă valoarea de circulație actuală a imobilelor.
Nu a criticat hotărârea dată de prima instanță, prin apelul declarat, cu privire la neincluderea eventualelor îmbunătățiri aduse imobilului în anul 2009 și care, în opinia recurentei, ar reprezenta bunuri proprii ce nu pot fi incluse în masa partajabilă.
Îmbunătățirile aduse de pârât la imobilul din Ghiroda după anul 2000 (în timpul căsătoriei părților), au fost incluse în masa bunurilor de împărțit, luându-se în considerare la stabilirea contribuției fiecărei părți la dobândirea bunurilor, astfel că nu este întemeiată nici critica pârâtului cu privire la stabilirea eronată a valorii de circulație a imobilelor.
Cum, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod proc.civ. are ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, în raport de considerentele arătate și de cele reținute de instanța de apel, s-a constatat că acest motiv de recurs invocat în ambele recursuri nu este incident în cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., invocat de reclamantă, în sensul că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 274 și art. 18 din OUG nr. 51/2008, s-a constatat că nici acesta nu este incident în cauză.
Instanța de recurs a apreciat că în speță nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr. civ.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, ale art. 318 teza a II-a C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește cea de-a doua ipoteză a art. 318 Cod procedură civilă (nepronunțarea cu privire la un motiv de modificare sau de casare) din conținutul deciziei atacate, rezultă că instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de recurenți respectiv art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ., iar în cauză nu se constată existența vreunor motive de ordine publică pe care instanța de recurs să trebuiască să le analizeze din oficiu.
Toate solicitările recurenților au fost analizate de către instanțele de fond, fiind corect soluționate, aspect reținut, de altfel, în decizia atacată, din cuprinsul căreia rezultă cu îndestulătoare evidență, faptul că instanța de recurs a înlăturat motivat toate susținerile invocate în cuprinsul cererii de recurs. Faptul că unele probe sau motive de recurs au fost grupate de către Curte și analizate în acest context nu poate fi echivalat, în niciun caz, cu omisiunea cercetării vreunui motiv de casare sau modificare a deciziei, aceasta fiind și practica CEDO în materie. Nu este necesară analizarea separată a fiecărei probe și a fiecărui motiv de recurs, acestea putând fi grupate, în funcție de specificul lor, și analizate împreună prin coroborare (lucru ce s-a realizat în cauză), fiind suficient să rezulte că instanța a avut în vedere toate apărările și cererile părților.
Instanța de recurs s-a pronunțat prin decizia civilă atacată asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ., motivând că acesta nu este incident în cauză întrucât instanța de apel a pronunțat hotărârea cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, pronunțându-se asupra și în limitele pretențiilor solicitate, nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Prin prezenta contestație în anulare, contestatorul critică modalitatea de instrumentare a pricinii de către instanța de recurs în sensul că nu s-a analizat că lucrările de construcție s-au efectuat cu contribuția sa exclusivă, astfel că se încearcă promovarea unui veritabil „recurs la recurs”, lucru ce nu este permis de legea procesual civilă. Prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac se pot valorifica eventualele omisiuni ale instanței de recurs, în condiții stricte, și nu se poate provoca o nouă analiză a fondului.
Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 318 teza a II- a Cod procedură civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art.320 Cod procedură civilă, o va respinge.
Cu privire la obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată către intimată se constată că nu s-a făcut dovada acestora, astfel că instanța va respinge cererea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. T. împotriva deciziei civile nr. 1511/12.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2007, în contradictoriu cu intimata C. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./23.06.2014
Tehnored. I.P. 2 ex./30.06.2014
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
