Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 381/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 381/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 353/59/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
-COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.381
Ședința publică din 15 aprilie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții B. G. și B. L. împotriva încheierii din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._/55/2011, în contradictoriu cu intimații B. L. L. și B. A. G., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intervenientul B. G. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care intervenientul B. G. depune la dosar un înscris în care sunt enumerate documentele prin care s-au făcut demersuri în vederea restituirii taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intervenientul B. G. solicită restituirea taxei de timbru în cuantumul solicitat, ca fiind nedatorată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 12.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/55/2011, Tribunalul A. a respins cererea formulată de către apelanții-intervenienți B. G. și B. L. de restituire în totalitate a taxei de timbru în cuantum de 1735,47 lei, achitată în dosarul nr._/55/2011.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la data de 31 ianuarie 2014, apelanții-intimați B. G. și B. L. au solicitat restituirea în totalitate a taxei de timbru în cuantum de 1735,47 lei, ca fiind nedatorată potrivit legii, în dosarul nr._/55/2011.
În motivare au arătat că, în calitate de intervenienți pe de o parte și pârâtul pe de altă parte au primit fiecare citație cu suma de 1735,47 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și au achitat fiecare această sumă.
Prin apelurile depuse în comun, au cerut unul și același lucru, majorarea cu 20% a cotei în partaj de 70%, stabilită de prima instanță, adică o majorare de la 70% la 90%.
Pârâtul B. A. G. a cerut de asemenea și restituirea diferenței dintre 1735 lei cât a plătit și suma datorată, respectiv 1735-1339= 396 lei. Suma de 1339 lei este taxa pe care o aveau de plătit în solidar, conform art.12 din Metodologia de aplicare a taxei judiciare de timbru. Așadar acesta nu a plătit numai partea sa de 1332:2, ci și partea lor, de aceea solicită acum întreaga sumă de 1735,47 lei.
Cu totul întâmplător, au aflat faptul că și reclamanta ar fi plătit o sumă de 1735 lei, taxă judiciară de timbru.
Înainte de 18 ianuarie 2013, data emiterii citației a fost calculată de instanță suma de 1735, 47 lei.
După 4 februarie 2013 data depunerii de către reclamantă a apelului și a întâmpinării, instanța, în pagina 2, alin.( 2 ) și ( 3 ) a întâmpinării, putea lua la cunoștință de modul în care face vorbire avocata reclamantei, vorbire după care atât ei cât și pârâtul pretind în apelurile lor, scoaterea din masa partajabilă a imobilului, ca bun propriu și în consecință se impune o îndatorare a lor cu o taxă judiciară de timbru prevăzută pentru această stare de fapt. În anexa atașată acestei cereri apelanții-intervenienți prezintă pașii unui calcul amănunțit, care urmează recomandarea doamnei avocat, iar rezultatul este suma de 1735,47 lei, aceeași sumă din citație.
Suma de 3471,75 lei calculată ca taxa judiciară de timbru datorată pentru obiectul comun al cererii din apeluri nu s-a luat ca taxă de 3471,75 lei pentru pârât și separate, încă o dată, pentru intervenienți, ci s-a luat, normal, corect și legal ca taxă datorată în solidar de cele două părți.
Consideră că o asemenea gândire are semnificația așa numitei „puteri a lucrului judecat"
Conform art.18 din Legea 146/97 se arată că determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face de instanța de judecată.
În art.85 din codul de procedură civilă se arată că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citare.
Calculul cuantumului taxei judiciare de timbru în condițiile în care valoarea bunurilor de împărțit este de_ lei și singurul obiect al apelurilor este majorarea cu 20% a cotei, decurge astfel:_ x 20% =_,4 lei;_,4 x 3% = 2678,5 lei; 2678,5 x 50% = 1339,25 lei = 1339 lei.
Această taxă conform art. 1 din Metodologia aprobată cu Ordinul 760/C 1999 este prețul serviciului prestat de instanță. Normal, nu va fi taxat cu 1339 lei pârâtul și tot cu aceeași sumă și intervenientul, întrucât ar însemna ca statul să pretindă două prețuri pentru un singur serviciu. Taxa se va plăti în solidar, cum prevede art. 12 din Metodologia de mai sus.
Din art.23 Legea nr.146/97 privind taxele judiciare de timbru și art.30 din Metodologia de aplicare a legii, aprobată cu Ordinul 760/C din 1999 rezultă că taxa dovedită ca fiind: plătită; nedatorată sau cerută în termen, se restituie. Refuzul nu se poate întemeia decât pe faptul că una din cele trei condiții lipsește.
Arată că au dovedit cu prisosință care este taxa datorată, cea de 1339 lei și au arătat ca taxa de 1735,47 lei corespunde unei situații de fapt inexistente și este nedatorată.
Examinând cererea de restituire, tribunalul a constatat că este nefondată și a respins-o cu motivarea că restituirea sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru în condițiile art. 23 alin.1 lit.a) și b) din legea nr.146/1997 are ca premisă constatarea că o taxă judiciară a fost plătită deși nu era datorată ori a fost plătită într-un cuantum mai mare decât cel legal. O atare constatare, spre exemplu, ar putea fi făcută de instanța sesizată cu judecarea cauzei, dacă partea a achitat o taxă judiciară de timbru înainte ca instanța să îi comunice cuantumul exact al taxei datorate.
În speță însă, intervenienții apelanți au achitat pentru primul termen de judecată a apelului suma de 1735,47 lei reprezentând taxă judiciară de timbru al cărui cuantum le-a fost comunicat de instanță prin mențiune pe citație, cuantum pe care nu l-au contestat, deși aveau deschisă în acest scop calea reexaminării conform art.18 din lege, cale de atac de care nu au înțeles să uzeze, astfel încât în acest moment procesual – după soluționarea irevocabilă a cauzei – caracterul datorat/nedatorat ori modul de determinare a cuantumului taxei de timbru de către instanță nu mai poate fi pus în discuție.
Împotriva încheierii din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. intervenienții B. G. și B. L. au declarat recurs prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de restituire a taxei judiciare.
În motivare arată că, cele trei condiții prevăzute de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 146/1997 cu privire la restituirea taxelor nedatorate, respectiv taxa să fie plătită, să fie nedatorată și restituirea acesteia să fie cerută în termen, sunt îndeplinite în cauză.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., ale art. 18 și 23 din Legea nr. 146/1997, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, conform dispozițiilor 18 (2) din Legea nr. 146/1997, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate.
În cauză, intervenienții au fost citați la 21.01.2013 cu mențiunea de a timbra apelul cu suma de 1735,47 lei și 5 lei timbru judiciar pentru termenul de judecată din 7.02.2013.
Intervenienții apelanți au depus astfel pentru termenul de judecată fixat dovada achitării taxei judiciare, astfel cum a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997.
Intervenienții nu au formulat cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare, iar cererea de restituire a taxei judiciare se poate face în cazurile în care taxa plătită nu este datorată, s-a plătit mai mult decât cuantumul legal sau acțiunea rămâne fără obiect.
Cum, cererea intervenienților recurenți nu se încadrează în niciuna din situațiile menționate, în raport de dispozițiile legale menționate, Curtea constată că încheierea atacată este legală, astfel că, în baza art. 312 (1) Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de intervenienții B. G. și B. L. împotriva încheierii din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._/55/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenienții B. G. și B. L. împotriva încheierii din 12.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._/55/2011.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./17.04.2014
Tehnored L.P./28.04.2014/Ex.2
Tribunalul A. – S. C. Ș., N. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 600/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
