Cereri. Decizia nr. 390/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 390/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 08.09.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 390/R
Ședința publică din 14 octombrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva sentinței civile nr. 883/PI/20.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2009, în contradictoriu cu intimata M. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul personal și, în reprezentarea intimatei, doamna avocat M. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că, la data de 13.10.2015, contestatorul a depus la dosar, prin registratura instanței, chitanța nr._/13.10.2015, în valoare de 100 lei, reprezentând taxa de timbru.
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare, cu rol de concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței sale materiale în soluționarea contestației în anulare de față, în raport de dispozițiile art. 159 al. 1 pct. 2 C.p.c.
Contestatorul solicită respingerea excepției și învederează instanței că nu dorește judecarea cauzei la Tribunalul T..
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției și declinarea cauzei la tribunal.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 883/PI/20.03.2012, Tribunalul T. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M. L. împotriva pârâtului M. I., cu consecința obligării pârâtului la transmiterea către reclamantă a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1425 mp teren, înscris în CF_ Timișoara, nr. top_/6, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de act autentic translativ de proprietate.
Totodată, instanța a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului din CF_ Timișoara, nr. top_/6, de 2850 mp asupra căruia sunt coproprietari în cote egale părțile, prin partajare în natură, astfel încât suprafața de 1425 mp- nr. top_/6/1 s-a atribuit pârâtului M. I., iar suprafața de 1425 mp- nr. top_/6/2, reclamantei M. L..
S-a dispus întabularea succesivă în CF_ Timisoara, nr.top_/6 a dreptului de proprietate al părților în cote egale, iar mai apoi în CF_ Timisoara, nr.top_/6/1, a dreptului de proprietate al pârâtului M. I. asupra parcelei de 1425 mp teren, cu titlu de ieșire din indiviziune și în CF nou Timisoara, nr.top_/6/2 a dreptului de proprietate al reclamantei M. L. asupra terenului de 1425 mp, cu același titlu.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 750 lei cheltuieli de judecată, precum și suma de 16.206 lei către stat.
Prin decizia civilă nr. 19/12.02.2013, Curtea de Apel Timișoara a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul M. I. împotriva sus arătatei sentințe civile.
Prin decizia civilă nr. 4635/21.10.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M. I. împotriva deciziei civile nr. 19/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
La data de 21 august 2015, pârâtul s-a adresat Curții de Apel Timișoara cu o contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 883/PI/2012 a Tribunalului T., invocând neregularități procedurale relative la citarea sa în cursul procesului, finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 883/PI/2012, arătând că nu a fost citat, deși a învederat instanței că se află în Belgia încă de la data de 27.05.2010, fapt care nu îngăduia citarea sa la fostul domiciliu conjugal, unde nu mai locuia la data judecății.
În egală măsură, contestatorul invocă neregularități relative la încălcarea principiilor repartizării aleatorii a dosarelor.
Contestația astfel formulată nu a fost motivată în drept, însă Curtea constată că ea urmează a fi plasată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, litigiul finalizat cu pronunțarea hotărârii atacate debutând sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.
În cauză, intimata a formulat peste termen întâmpinare, solicitând a fi tratată juridic din perspectiva concluziilor scrise depuse la dosar.
În acest fel, intimata solicită respingerea contestației ca tardivă, din perspectiva dispozițiilor art.319 C.p.c., respingerea ca inadmisibilă, din perspectiva dispozițiilor art. 317, 318 C.p.c. sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În acest context, intimata arată că hotărârea atacată a rămas definitivă și irevocabilă la data de 21.10.2013, dată de la care curge termenul de un an, vizat de dispozițiile art. 309 (2) teza II C.p.c., cu precizarea că hotărârea atacată a fost și executată.
Sub aspectul inadmisibilității cererii de față, intimata arată că motivele invocate nu reprezintă motive de contestație în anulare, în condițiile în care acestea nu au fost invocate pe calea apelului, respectiv recursului declarat împotriva hotărârii atacate în prezenta cauză, în sensul art. 317 (1) C.p.c.
Se susține că nici dispozițiile art. 318 C.p.c. nu sunt incidente, în raport cu conținutul acestor norme, care vizează greșeli materiale sau omisiunea cercetării vreunui motiv de modificare/casare a hotărârii inițiale.
În final, se susține că nici pe fond nu sunt întrunite cerințele art. 317-318 C.p.c.
Verificând contestația astfel formulată, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 319 (1) C.p.c., potrivit cu care „Contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă”, astfel că va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T., hotărârea atacată fiind pronunțată de această instanță.
În raport cu acest impediment, Curtea nu se va mai pronunța asupra celorlalte excepții invocate în cauză de către intimată.
În drept, art. 319 (1) C.p.c., cu referire la art. 158 al. 1 și 3, art. 159 al. 1 pct. 2 C.p.c. și art. 137 C.p.c.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul M. I. împotriva sentinței civile nr. 883/PI/20.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2009 în favoarea Tribunalului T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. L.B.- 15.10.2015; ;
Tehnored. C.J.- 26.10.2015; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: D. J.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 175/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 178/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
