Cereri. Decizia nr. 444/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 444/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.444
Ședința publică din 17 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea I. M. împotriva deciziei civile nr. 225/27.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații R. C., R. C. și Rusovăț T. S..
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care s-a amânat pronunțarea la data de astăzi, 17 noiembrie 2015.
În termenul de pronunțare, contestatoarea a depus la dosar, la data de 16.11.2015, concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17.09.2015, contestatoarea I. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei civile nr. 225/27.05.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, cu consecința rejudecării cauzei de către instanța de recurs.
În motivare a arătat că, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, instanța de recurs în mod nelegal a procedat la citarea sa pe adresa din Pecinisca, nr. 125, Băile Herculane, Jud. C.-S., întrucât nu aceasta este adresa sa de domiciliu, aspect față de care personal nu a avut cunoștință de judecarea recursului si nu a putut sa își exercite drepturile procedurale și drepturile rezultate din calitatea sa de descendentă - de a alege între continuarea procesului promovat de mama sa sau renunțarea la această judecată, mai precis a recursului promovat.
Instanța de recurs a procedat la introducerea sa în cauza din oficiu, încâlcindu-i astfel dreptul de opțiune menționat mai sus.
Este adevărat ca în cuprinsul considerentelor s-au menționat dispozițiile art. 243 alin. 1 pct. 1 si art. 245 pct. 2 C.proc.civ. (vechi), însă după "arătarea moștenitorilor" de către partea interesată, aceștia trebuiau legal citați tocmai pentru a-și putea exprima opțiunea în ceea ce privește însușirea acțiunii (recursului) formulat de către antecesori.
Arată că acest drept i-a fost încălcat de către instanța de recurs care, cu nerespectarea dispozițiilor art. 90 si următoarele din Cod. Proc.civ. (vechi), nu a dispus citarea sa la adresa de domiciliu.
În drept, invocă art. 503 Cod proc.civ.
Prin întâmpinare, intimații R. C. și R. C. au solicitat respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat că, pe parcursul judecării cauzei din dosar nr._, recurenta G. S., autorul contestatoarei, decedată la 09.10.2014, a avut drept moștenitor legal pe I. născută G. M., care a fost introdusă în cauză, apreciind astfel că decizia civilă nr. 225/27.05.2015 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara este opozabilă contestatoarei.
Au învederat că, contestatoarea a locuit și locuiește efectiv împreună cu familia în Pecinisca, nr. 125, Băile Herculane, jud. C.-S., că aceasta este angajata (inspector asistent) punctului de lucru al AJOFM C.-S., soțul I. R. este angajat al SH Porțile de F. și băiatul minor I. R. Deyan G. este elev în clasa a IV-a a Liceului Hercules din Băile Herculane, astfel că în aceste condiții este inadmisibil ca contestatoarea I. născută G. M. să nu fi avut cunoștință de judecarea acestui litigiu.
Prin concluzii scrise, intimata Rusovăt T. S. a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile atacate, cu consecința rejudecării recursului pentru ca I. M., contestatoarea din prezenta cauză, să fie corect citată în vederea respectării dreptului la apărare.
În vederea soluționării cauzei au fost depuse înscrisuri și s-a atașat dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia civilă atacată, înscrisuri din analiza cărora Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 225/27.05.2015 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a respins recursurile declarate de reclamantele I. M. (moștenitoare a reclamantei G. S.) și RUȘOVĂȚ T. S. împotriva deciziei civile nr. 147/A/2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ și a obligat reclamantele recurente la plata către intimatul R. C. a sumei de 1579 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în esență, că pe calea cererii de chemare în judecată, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr. 706/14.01.2011 prin care OCPI Caransebeș, admițând cererea formulată de intervenientul R. C., a dispus înscrierea corectă a numărului topografic 339 și a denumirii corecte „Prolaz” în CF 3431 Pecinișca; au solicitat revenirea la situația anterioară de CF.
La termenul de judecată din 25.03.2013, reclamantele prin reprezentant au indicat temeiul de drept al cererii ca fiind art.34 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, normă al cărui conținut l-au și redat în cuprinsul concluziilor scrise.
Ulterior, în apel, reclamantele au făcut referire la același conținut al normei, însușindu-și punctul de vedere exprimat de prima instanță potrivit căruia, în forma în vigoare la data emiterii încheierii, art. 52 din Legea nr. 7/1996 și nu art. 34 din aceeași lege avea forma indicată de ele.
Pe calea recursului, reclamanta G. S. a făcut referire la același articol de lege, invocând încălcarea acestuia, iar reclamanta Rușovăț T. S. a invocat greșita reconstituire a colilor de carte funciară.
Potrivit art. 52 alin.1 din Legea nr.7/1996, „În cazul în care o carte funciară urmează a fi întocmită ori completată prin înscrierea unui imobil care nu a fost cuprins în nici o altă carte funciară, precum și în cazul în care o carte funciară a fost distrusă, pierdută ori a devenit nefolosibilă, în tot sau în parte, din diferite cauze, întocmirea, completarea și reconstituirea, după caz, se face de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesați, pe baza unei încheieri. În acest scop se folosesc toate înscrisurile și documentațiile tehnice existente, privitoare la imobilele în cauză, precum și situația dreptului de proprietate.
Urmărind să lipsească de efecte juridice încheierea de carte funciară în litigiu, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a acesteia.
Se observă că legea prevede expres care este calea procedurală ce trebuie urmată pentru a se invoca nelegalitatea încheierii cu consecința lipsirii acesteia de efecte (crearea unei situații noi în cartea funciară).
Astfel, art. 50 alin. 2 din lege prevede că încheierea dată în baza alin.1 poate fi atacată, după caz, în condițiile art.50 alin.2, normă potrivit căreia „Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul”.
Or, reclamantele nu au urmat procedura obligatorie stabilită de norma menționată ci au solicitat direct în instanță constatarea nulității absolute, respectiv aplicarea unei sancțiuni cu nerespectarea dispoziției legale imperative mai sus-menționată.
Având în vedere aceste considerente, instanța de recurs a constatat că se impune înlăturarea considerentelor din decizia recurată referitoare la existența sau inexistența dreptului de proprietate al reclamantelor asupra parcelei de teren în litigiu și, respectiv, la eficiența dată concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, aceste considerente neintrând în puterea de lucru judecat – efect al hotărârii irevocabile.
Cum considerentele menționate au fost înlăturate, instanța de recurs nu a exclus posibilitatea ca reclamantele să obțină revenirea la situația anterioară de carte funciară, însă cu respectarea normelor materiale și procedurale incidente în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ., instanța a respins recursurile declarate de reclamantele I. M. (moștenitoare a reclamantei G. S.) și RUȘOVĂȚ T. S. împotriva deciziei civile nr. 147/A/2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâții intimați, instanța a reținut că, intimatul pârât R. C. a solicitat obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, respectiv onorariu avocat (1200 lei), taxe judiciare de timbru (8 lei) și cheltuieli de transport de 901 lei suportate pentru deplasarea de la Băile Herculane la Timișoara (patru termene de judecată, depunere cerere de repunere pe rol a cauzei, depunere taxă judiciară de timbru aferentă repunerii pe rol).
Dacă efectuarea de cheltuieli cu onorariul apărătorului și cu plata taxei de timbru este justificată, (instanța urmând să admită în totalitate aceste pretenții), cheltuielile cu transportul vor fi acordate doar în parte, câtă vreme nu a fost dovedită efectuarea lor pentru termenul de judecată din 21.01.2015 și, pe de altă parte, deplasările pentru depunerea cererii de repunerea cauzei pe rol și, respectiv, a dovezii de achitare a taxei de timbru aferentă acestei cereri nu sunt justificate, aceste acte putând fi expediate prin poștă ori electronic sau – cazul taxei de timbru – depuse personal la termenul de judecată din 20.05.2015, când intervenientul a fost prezent.
Pentru aceste considerente, instanța a obligat reclamantele recurente la plata către intimatul R. C. a sumei de 1579 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând decizia civilă contestată, prin prisma motivelor invocate, ale art. 317 și 318 Cod proc.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată.
Astfel, critica adusă deciziei civile contestate, constă în faptul că instanța de recurs investită cu judecarea dosarului nr._ nu a citat-o pe contestatoare la adresa de domiciliu.
Contestatoarea consideră că în mod nelegal a fost citată la adresa din Pecinisca, nr. 125, Băile Herculane, jud. C.-S., având în vedere că nu aceasta este adresa sa de domiciliu.
Verificând înscrisurile din dosarul nr._, Curtea constată că reclamanta I. M. (moștenitoare a reclamantei G. S.) a fost citată atât la adresa din Pecinisca, nr. 125, Băile Herculane, jud. C.-S., cât și la adresa de domiciliu din Dumbrăvița, ., jud. T. (filele 60 și 63 dosar recurs).
De altfel, adresa de domiciliu din Dumbrăvița, ., jud. T. unde a fost citată, este identică cu cea din cartea de identitate (fila 53 dosar recurs), dar și cu cea indicată de contestatoare prin prezenta contestație în anulare.
În raport de cele menționate mai sus, rezultă că citarea reclamantei în cauză de către instanța de recurs a fost făcută cu respectarea dispozițiilor art. 85-100 și următoarele Cod proc.civ., nefiind astfel întemeiată critica adusă deciziei civile contestate.
Pe de altă parte, introducerea contestatoarei în cauză în calitate de moștenitoare a reclamantei și citarea acesteia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 243-245 Cod proc.civ.
Dispozițiile art. 317 pct. 1 Cod proc.civ. prevăd că „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii”.
Cum, respectarea cerințelor legii referitoare la citarea părților se face în raport cu prevederile legale menționate – prevederi care în cauza în care s-a pronunțat decizia civilă contestată au fost respectate – Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 317 (1) Cod proc.civ.
Hotărârea contestată nu este nici rezultatul unei greșeli materiale, iar instanța de recurs nu a omis să cerceteze vreunul din motivele de recurs ce au constituit obiectul analizei de către instanța de recurs, astfel că nu este incident nici art. 318 Cod proc.civ. în cauză.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 320 Cod proc.civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea I. M. împotriva deciziei civile nr. 225 din 27.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Rusovăt T. S., R. C. și R. C..
În baza art. 274 Cod proc.civ., va obliga pe contestatoare să plătească intimaților R. C. și R. C. suma de 1274 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea I. M. împotriva deciziei civile nr. 225 din 27.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Rusovăt T. S., R. C. și R. C..
Obligă pe contestatoare să plătească intimaților R. C. și R. C. suma de 1274 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./18.11.2015
Tehnored L.P./ 02.12.2015
Ex.2
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 443/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 435/2015. Curtea de... → |
|---|
